Tuesday 2 February 2010

stop joc. am calcat in / sesiune



in seara asta am cnstientizat.
nu credeam sa mi se intample asa curand,
nu din nou..

si nu-i cale de intoarcere..
am de predat zeci de planuri de analize-diagnostic-strategii, studii de caz, memorii . . 360 de referate, 2.433 proiecte de peisagistica si paisprezecemilioane douasutetreizeci demii sasesutesaisase de schite si crochiuri de peisaj.

Iar dupa ce voi fi facut toate astea cate mi s-au spus,
voi mai trece printr-o ultima incercare letala:
privitul foilor + lesinat, apoi totusi invatatul si datul examenului
de instalatii.
Nu ma intrebati mai multe, ca si-asa abia-mi mai bate inima . .

Cand auzi una ca asta, fat-frumos lua un creion si o hartie,
si in loc sa se apuce imediat de treaba, se puse pe programat.
In ce zi, la ce ora, in ce incapere, la ce proiect, exact cate ore si-n ce fel va lucra. Pe ce coala, cu ce trasor, in ce gama. Aranjă totul intr-o ordine perfect logica si incadrata in timp, ş-apoi spuse:

in primul rand adio blog.
de azi inainte . . pana-n ziua izbanzii nu mai postez, nu mai admir, nu mai raspund la mesaje, la comentarii, incurajari, injurii, orice-ar fi.
Va fi ca un lasat de fumat
umpic sa dau login, si sunt pierduta
bann pana-n 24

spune nu drogurilor in sesiune!

Bruce Lipton despre esenta "parintitului" constient si atasat



Trailer :)
Despre felul in care se formeaza fiinta umana, calea de la genetica la insasi sămânţa Attachment Parenting:
nu suntem determinati genetic.
Nu
suntem
determinati
genetic,
nu genele determina inteligenta si personalitatea copiilor nostri. Noi ii "modelam", dinainte de a-i concepe si pana cand ei implinesc o anume varsta-cheie.
Ia o punga de popcorn si un ceai sau ce vrei tu,
dar aseaza-te comod si uita-te doua ore la filmul asta.
Te vei initia in Conscious Parenting

Detalii
Bruce Lipton, un mosulet care pe parcurs iti devine tot mai simpatic prin pasiunea cu care isi traieste subiectul, e un tip care s-a ocupat o viata intreaga cu giumbuslucuri genetice. Clonari, experimente, genul de tipi cu care altfel asa, nu cred ca as prea vrea sa am de-a face, pt mine e un domeniu usor freaky..
El insa, pe langa pasiunea pt masinatii genetice, s-a nimerit sa aiba un fler filozofic absolut emotionant. Dupa ce a tot experimentat el pe soareci (si pe cine stie ce alte fiinte) tot felul de chestii,
la un moment dat si si-a dat seama: din toata chimia si fizicaria, a cristalizat esenta dragostei si a atasarii dintre prunc si mama. Mai mult, cheia lui trimite si spre viziuni extinse, globale.. cat te poate duce mintea intr-o noapte de februarie . .

Daca esti parinte, si mai ales daca te pregatesti sa devii unul, trebuie sa vezi acest film. Este piatra de temelie peste care vei adauga apoi frumos cartile lui Ross Campbell, Robin Fancourt, Nessia Laniado, Jacques Salome, Brazelton . . si inca altii

Multumesc pentru recomandare, mamica in curs de perfectionare :)

P.s.
haideti sa gasim un termen in romana pentru Parenting, "parintit" suna prea .. ascutit - mintit - cutit - ametit ..
sa nu avem noi un cuvant mai cald, mai pufos, ceva mai . . bland?
sa exprime si prin sonoritate atasamentul si caldura materna, paterna . .
daca nu gasim, eu sunt gata sa accept termenul parenting, asa american cum e, mai imbogatim cu un cuvant limba noastra-i o comoara
abia ne vom intelege mai direct cu fratii nostri norvegieni si cambodgieni

Monday 1 February 2010

Unschooling - prima impresie

In relatia cu lucrurile noi (daca am fost atenta la vocea mea interioara) am observat ca prima impresie ma duce la esenta.
De la persoane noi pana la un soft nou pe care l-am incercat, un spatiu in care am pasit prima oara sau o filozofie.
La filozofie vroiam sa ajung acuma, si anume la unschooling.
Sunt inca in faza primelor atingeri cu domeniul asta, si vreau sa-mi punctez gandurile de acum, pentru ca ele se vor schimba mult pe parcurs si ma voi putea intoarce la ele ca la un punct de reper.
(Primele ganduri despre o chestie sunt proaspete, sincere, incomplete, spontane, superficiale, esentiale . . )

Asadar, primele mele reactii spontane despre unschooling:
Mi se pare suprarealist-fovist sa nu urmezi copilul la scoala, ceva jucaus, rebel, nemaiauzit, nemaivazut, excentric, poate putin ciudat, si imi rasare intrebarea: DECE SA FACI ASTA?
Pasul urmator e sa aflu ca din dorinta de libertate, de a nu forta copilul, de a nu studia o mie de chestii plicticoase, de a nu subjuga-sufoca creativitatea innascuta pe care o au copii si pe care ca o pierd in scoli . .
Pentru ca The Wall..
teacher . .
draga
leave us, pleaaase :D

Primul lucru la care ma gandesc e socializarea: ce ar inseamna asta, sa-si petreaca toata copilaria si adolescenta acasa, ea cu noi si noi cu ea. Noi trei +/- matusile, o vom invata pe rand care la ce se pricepe: una geografie, alta chimie.. eu romana, limbi straine si proiectare.. si arta . . si pisica toarce linistit pe pervazul ferestrei . . he-hee..
Ea nu va avea colegi, gasca de la scoala, contact cu profesori (asa cum sunt ei, dar sigur ai norocul si de exemplare speciale, eu am avut cativa). Nu se va inghesui in randuri de cate 2, nu va avea colega de banca manelista . .

Programul zilnic care va fi?
Probabil unscoolerii sustin ideea ca iti poti face si acasa foarte bine un program, nu te opreste nimeni de la asta. Orar ca la scoala, manualele de la minister si gata e scoala de-acasa. Note, teste.. tot tacamul. Suna interesant . .
Da, numai ca la fel ca si cu stretchingul acasa pe salteluta versus la club, una e sa ai o chestie exterioara care te trage afara din casa, te infratesti cu ceilalti, primesti impulsuri si te simti semi-obligat sa te tii de program, si alta e sa tolanesti prin casa si totul sa devina o mare lejerealaaa.. acuma ma mai joc putin mami . . mami tocmai are un proiect de predat . . se mai da putin pe blog . . si scoala noastra pluteste sub forma de idee pe un norisor . .
Si mai ales, eu si Stefi sa ramanem tot universul ei? Eu imi doresc o comunitate, pentru ea si pentru noi, mi-ar place sa aiba si alte persoane (speciale) care sa se ocupe de formarea ei.

Prima impresie e ca e un curent american al fostilor hippie din anii 60-70, care azi sunt parinti/bunici si isi continua idealurile de libertate in acest fel . .
filozofii tangente si cu un stil de viata sanatos, in natura, in libertate, usor anti-sistem . . nu luati nimic de bun, nu sunt informatii verificate, sunt purele mele presimtiri, voi reveni cu informatii documentate

Apoi, dintr-o privire aruncata pe bloguri unscooliste, imediat iti sare in ochi creativitatea si starea de libertate degajata. Copii aia fac mereu ceva, bricoleaza, sar cu picioroange, picteaza, hranesc animale, gatesc, taie frunza la caini . . nu-i vezi stand si stand si stand plictisiti la aceleasi teme inutile . .

Nu stiu unde duce chestia pe termen lung, cum fac parintii sa mearga si la job in timp ce tin lectiile acasa, si cum sta treaba cu diplomele, penrtu ca probabil avem nevoie si de asa ceva, de tinut prin dosare prafuite sus pe dulap . .

Revenim pe subiect