in adolescenta ma framantau multe intrebari, dintre care una maicuseama nu-mi dadea pace, si nici eu ei. anume: "care este scopul omului"
(e duminica, 7 dimineata, imi cer scuze ca lovesc cu obiecte contondente la ora asta,
dar mintea isi are caile ei, nu te pui cu ea... :))
Pentru ca mi se parea ca intre cei 90 de ani humani si ziua singura a efemeridei nu era mare diferenta, click clack si totul a trecut. Apari, te agiti umpic si dispari.. asa ca mintea mea cerea o explicatie pentru toata povestea asta. Eram la prima treapta, acolo unde lui Fat-Frumos
i se-nfurci calea, si ma intrebam realmente incotro s-o apuc. se aratau inainte atatea drumuri.. o caracatita cu 14 brate incolacite.
Omul e facut sa isi faca o familie sau sa caute divinitatea in solitudine?
sa stranga bani cati mai multi cu care sa faca binele in lume, sau sa se bucure de frumuseti marunte?
sa plece in cosmos, sau sa modeleze portrete si sa le toarne in ghips?
sa danseze cu gratie efemera sau sa ridice monumente eterne?
sa vorbeasca mult sau putin,
sa urmareasca performanta intr-o singura directie, sau o existenta echilibrata din cat mai multe puncte de vedere?
Iar eu personal, eu va trebui sa citesc sau sa gatesc?
sa imi pregatesc o masca rezonabila dupa care sa ma ascund, sau sa ma arat asa cum sunt?
sa fiu libera ca o pasare sau sa ma insotesc si sa procreez,
sa sufar pentru orori sau sa ma bucur de miracole?
inima sa-mi ramana moale sau sa mi-o pietrific?
si visele, visele sa ramana suverane, sau trebuie ingropate adanc sub nucul din fundul gradinii....? Mintea mea avea de raspuns la destul de multe intrebari :))
Pentru toate astea, unde si pana unde trebuie sa ajungem si mai ales in ce fel,
n-am gasit raspunsul.
A trecut adolescenta, am intrat in centrifuga, iar intrebarea a ramas deoparte, pe un layer de dedesubt, cu fantasme, curiozitati, nelinisti, vise translucide, halucinatii...
Recent insa, am descoperit raspunsul. just like that :)
Deci, in trepte, ca la orice inaltare:
Primul pas din "scopul omului" este acela de a-si cauta scopul. CAUTAREA
Pasul doi: GASESTE. Cauta pana gasesti. A te descoperi pe tine insuti, etc.. (era adevarat ce zicea tipu' ãla, Dalai Lama
Pasul trei: URMEAZA. Nu te mai abandona pe tine insuti niciodata. sau da-o faci, ia-o de la capat, again and again.. tu trebuie sa fii conectat la tine insuti, and NEVER LET GO. Never. Ever.
Pasul patru: IMPLINESTE. Acest pas este intodeauna foarte greu de realizat. la o privire rapida de departe ai putea chiar sa juri ca e practic imposibil si ca nu merita efortul, "doar n-o sa te lupti cu morile de vant toata viata", ca la sfarsit sa-ti dai seama ca te-ai luptat si ti-ai "consumat" energiile pentru un ideal nerealist. Da, fraza asta e semanata in mintea oamenilor de catre Vantul Potrivnic. El are grija sa distraga concentrarea oamenilor, in asa fel incat cei mai multi sa piarda sensurile pe drum. drumul cel lung..
Cu alte cuvinte, analiza, diagnostic, tratament, enjoy! De-asta aparem toti cu defecte de fabricatie, ca sa avem ce repara. Lumea e un mare atelier de reparatii :)) iar bucuria nu-mi dau seama daca e sub forma de pasul 5, dupa implinire, sau mai degraba e o haina pe care trebuie s-o imbraci inca de la inceput, fara motive clare, si sa ramai drapat in ea pana la sfarsit.. da, cred ca asa-i. Nu exista pasul cinci separat, trebuie sa te prinzi ca pasul cinci trebuie inclus de la inceput.
The big picture:
scopul omului este acela de a-si vindeca destinul.
Asa, acuma c-am lamurit-o si pe asta, fug sa pregatesc micul dejun.
O zi splendida va doresc!
