Politica e un mare butoi cu kkt, si numai vorbind despre ea te cam imputi, e stiut ca toti au miezul viermanos si te risipesti in zadar daca te implici,
dar fazele la care asistam acuma live sunt atat de tari, ca pur si simplu nu ma pot abtine. Asistam iarasi la un moment de maxima stralucire in istoria Romaniei.
In 7seri sau B24FUN ce-o fi fost revista aia pe care am deschis-o aseara din intamplare, Dobrovolschi a avut un moment de sclipire: Sunt trist ca iarasi avem de ales intre Iliescu si Vadim. O fi preluat-o sau nu, oricum a fost tare.
Asta sunt romanii, din mostrele triste oferite pe tava aleg tot ce-i mai prost si apoi se uita oripilati:
cand la marul flescait din mana stanga,
cand la turta putrezita din dreapta.
Poftiti, serviti, dar mai luati, mai luati . .
Cand nu stii care rau e mai rau, iti cauti repere.
Cand iti cauti repere, e posibil sa ai o mare problema, realizand ca nu prea sunt repere "imaculate" tari ca piatra, numai bune de pus la temelie. Nu prea sunt.
Totusi, probabil si din cauza farmecului personal si a vorbelor nimerite bine si cu simt, dar si din detasare, Dinescu pare a fi o piatra buna.
El acuma e satul de scandal. Vrea un neamt rece, il doreste ca pe un "miracol".
Neamtul rece ok, poate veni si din dreapta si din stanga, dar stanga a semnat deja pentru el, si asta e apetisant. In plus, turta putrezita pare a fi badarana peste masura, si nu mai are appeal.
Dinescu merge pe marul flescait.
Bine Dinescule, as merge pe mana ta daca nu mi s-ar face greata numai la gandul.
Si in plus, acum 4 ani erai vesel in dreapta mariei sale turta putrezita, cu palaria ta frumoasa cu boruri largi..
Inteleg, "politicienii sunt ca pepenii, pana nu-i incerci si-i tai in doua nu stii ce miez ascund". Apoi iti schimbi parerea. Asa-i jocul, se cheama nu te supara frate ca te jefuiesc.
Ingerasul de pe umarul drept:
Mi-e sila de Geoana.
(Base e ... cave man)
E simplu, nu vreau sa merg la vot.
Dracusorul de pe umarul stang:
Da, numai ca asta e cel mai simplu, sa iei mainile de pe volan si sa lasi caruta s-o dea de gard, ca oricum tu inca mai visezi sa pleci pe Marte si daca nu vrei sa pleci, iti inchipui in naivitatea ta ca "nu te afecteaza"
E cel mai simplu, e calea lasului si ma tem ca si a intelectualului dezgustat. Daca nu pui pietricica, nu contezi. N-ai drept de comment. Esti un castrat impotent care se autoanuleaza. Chiar nu e o solutie sa nu votezi.
E ca si cum il lasi pe chelner sa-ti aleaga el prajitura.
"Avem doar doua feluri, cu rahat si cu cacao"
Tu privesti sfios in jos si spui cu glas spasit: "Pai stiti domnule chelner, eu am tulburari de decizie, cacaoa se vede de la o posta ca e de rahat si rahatul chiar stiu din experienta ca e de cacao, nu alegeti dumneavoastra pentru mine, ca eu chiar nu ma pot hotara pana duminica?"
Daca e asa dorit, dece naiba n-a candidat Klausi pe direct? Dece trebuie sa-l inghitim la pachet cu marul flescait? Oricum, poate va fi si el eine deutsche gogoashen. Never say never.
Dinescule, daca tu candidai . . poate nu mai alegeam asa greu
Sau mai bine asa, sa ne despartim prieteni
ca butoiul se stie cu ce e umplut
vineri, 27 noiembrie 2009
Cu bicicleta prin bucuresti
Prima data in oct 09
Ca sa nu ma mai miros reciproc la subrat cu calatorii ratb, si fiind sambata, m-am gandit sa iau eu frumos bicicleta la plimbare . .
In liceu si inadevarata prima studentie, nu ma dadeam jos de pe bicicleta fie vara fie iarna, mergeam calare absolut peste tot. Eram putin obsedata. Cand am venit insa in Bucuresti, traficul naucitor m-a naucit. Mi-a luat un an pana sa cutez sa ma aventurez la volan si 4 pana sa reincep sa pedalez.
Am inceput asa usor, cu o tura care taie jumate de Bucuresti: Pajura – Chibrit – Podul Grand – Cora Lujerului Militari dupa blocuri. Aici am petreut cateva ore cu masurat, analiza socio prin sondaje, fotografiat, in fine toate cele pentru situl de dupa blocuri pe care il avem in proiect, dupa care . . oau. Mi-am dat seama ca sunt libera ca pasarea cerului, dotata si cu aparat de viteza super-slim-strecurator-prin-trafic, asa ca mi-am luat calul si da-i. Unde vezi cu ochii!
N-am mers mult ca am trecut pe langa Politehnca. Prin gard se ghiceau niste spatii de verdeata destul de vaste, asa ca am virat usurel si m-am afundat in gradinile inginerilor. Minunatiile pe care le-am gasit acolo le puteti vedea aici, iar dupa ce le-am explorat, mi-am continuat drumul iesind in cu totul alta parte a Bucurestiului.
M-am stercurat binisor printre santierele si trecerile improvizate de la pasaj Basarab, am trecut prin fata Garii de Nord, si de acolo in Victoriei.
Ajunsa in zone mai curatele, prin centru, am fost intampinata de benzi prietenoase speciale pentru bycicle-people. Frumooos.. foarte frumos, chiar banda dubla, cate una pentru fiecare sens de mers. Lasand la o parte sentimentul de ingradire pe care il am daca trebuie sa merg pe un traseu exact, care imi spune sa calc numai in ACEST centimetru, senzatie pe care am avut-o si cand am facut prima oara traseul din IKEA, deci lasand la o parte aceste senzatii si trairi (pentru ca trairile noastre intime sunt cam primele lucruri pe care le abandonam in general), m-am lasat preluata de bandă si condusa liin.. pana la capat. Nu stiam nici eu ca exista un capat, dar odata ajunsa la el, a fost clar: prin cilindrul-stalp de afisaj nu am cum sa trec, deci traseul a ajuns la capat.
De acolo, la liber . .
Pe Eminescu, pe Dacia, pe Verona, prin Victoriei . . pe bicicleta e cu totul altceva. Faţă de masina. Ai ochii deschisi, ai contact cu orasul, esti parte din el, nu un corp strain care doar tranziteaza lasand in urma un nor de gaz albastrui-negricios.
E o experienta eliberatoare, intineresti cu 10 ani, esti suplu si dinamic, te strecori pe unde vrei tu, exact in directia pe care o vrei, pe strada pe care o vrei, opresti unde vrei, EXACT unde vrei . . Ai o lejeritate fantastica, pe care nici nu ti-o mai poti imagina daca freci masina de cativa ani in traficul anchilozat al Bucurestiului, care te scurge ca pe un bustean de lemn la vale, blocat intre alte cateva sute de busteni inerti, plutind incet, aproape intepenit in masa incleiata din care nu te poti desprinde.
Bicicleta te elibereaza
Desi credeam ca mai usor ajung pe jos pana la mare decat cu bicicleta de la Chibrit pana in Militari, am fost surprinsa de eficienţă. 20 de minute mi s-a parut o cifra foarte frumoasa. Din Regie pana in Victoriei n-am facut mai mult de 10-15 minute. E mult mai rapid decat cu masina in 80% din cazuri. (Duminica noaptea la 2 te vei misca intr-adevar mai repede cu masina, fiind singur si neavand cu cine sa te incaieri in trafic. In rest, biciclistii dau clasa la capitolul timpi in Bucuresti, chiar si pe distante de oras de 5-10 km)
Nu mai pomenesc si de fitnessul pe care il faci zilnic in aercurat pardon de expresie,
de ocolurile intr-o doara asa dintr-o fuga printr-un parc ce iti vine in drum, etc etc.
Ati observat ca la o ditai coada la semafor pe 3 benzi, in jumate din masini e numai cate un singur om? 5 locuri posibile care ocupa o suprafata de 12mp sunt folosite de un singur om, care altfel, in postura de pieton sau in transport comun, sau ca biciclist ar avea o amprenta la sol de doar 1mp. Deci spatiul asta carosabil redus pe care ne batem toti in drumul spre casa, e risipit cu 1x12. (Sau 1x6 daca tineti la rigoare si presupunem ca o bicicleta ocupa 2mp la sol).
Stiu. Esti select si trebuie sa ajungi la birou elegant imbracat, netranspirat si cu mapa de hartoage nespalata de ploaie. Si eu sunt la fel, selecta, oama de afaceri, am intalniri cu clienti, am proiecte de prezentat, sunt si putin comoda, si mai ales, vreau sa dau bine, nu sa par o sarantoaca ce n-are bani nici de-o masina - "frateeei . ."
Milano stie toata lumea ca este polul modei si al rafinamentului de look din lume. Milanezii - sunt mari amatori de scootere.
Nu caraitoare dinastea care duc pizza pe la noi, na-naa.
Scootere frumoase, negre, visinii, elegante, pline de stil. Iar conducatorii lor, niste tipi si tipese pusi la patru ace, ca scosi din cutie, foarte stylish, foarte image. Parcari de zeci de scootere si motoare de-a lungul strazilor, si totul devenit un mod foarte sic de transport. 2mp.
Deci si scuterul e excelent pentru ca rezolva criza spatiului carosabil (in loc sa incapem 10 masini incapem 50 de scutere).
O sa-mi spuneti ca tot n-am facut nimic, pt ca tot motor e si polueaza. De acord, dar motor mare poluare mare si motor mic poluare mica, asa ca pana rezolvam total poluarea, hai macar s-o injumatatim. Si in plus, argumentul cel mai tare este ca in curand vor apare cu siguranta pe scara larga motoare nepoluante, asa că să trecem noi pe scutere pana una alta, ca motoarele pe hydrogen si eco-fuel bat la usa.
In jumate din cazuri nu avem de carat nici pachete nici alte chestii pentru care sa ai nevoie de masina, nu e nici ploaie pt ca Bucurestiul e un oras secetos, iar in ultima vreme, din fericire, nici imaginea nu ti se sifoneaza, pt ca “da mai bine” sa fii ecologic decat grandoman. Dă mult mai bine.
Asta nu inseamna ca nu ma mai urc deloc in poluator, dar am inceput sa ma gandesc mai atent si sa aleg cu grija situatiile in care as putea sa merg mai bine cu bicicleta decat cu masina.
Oricum ajung mai rapid.
Ca sa nu ma mai miros reciproc la subrat cu calatorii ratb, si fiind sambata, m-am gandit sa iau eu frumos bicicleta la plimbare . .
In liceu si in
Am inceput asa usor, cu o tura care taie jumate de Bucuresti: Pajura – Chibrit – Podul Grand – Cora Lujerului Militari dupa blocuri. Aici am petreut cateva ore cu masurat, analiza socio prin sondaje, fotografiat, in fine toate cele pentru situl de dupa blocuri pe care il avem in proiect, dupa care . . oau. Mi-am dat seama ca sunt libera ca pasarea cerului, dotata si cu aparat de viteza super-slim-strecurator-prin-trafic, asa ca mi-am luat calul si da-i. Unde vezi cu ochii!
N-am mers mult ca am trecut pe langa Politehnca. Prin gard se ghiceau niste spatii de verdeata destul de vaste, asa ca am virat usurel si m-am afundat in gradinile inginerilor. Minunatiile pe care le-am gasit acolo le puteti vedea aici, iar dupa ce le-am explorat, mi-am continuat drumul iesind in cu totul alta parte a Bucurestiului.
M-am stercurat binisor printre santierele si trecerile improvizate de la pasaj Basarab, am trecut prin fata Garii de Nord, si de acolo in Victoriei.
Ajunsa in zone mai curatele, prin centru, am fost intampinata de benzi prietenoase speciale pentru bycicle-people. Frumooos.. foarte frumos, chiar banda dubla, cate una pentru fiecare sens de mers. Lasand la o parte sentimentul de ingradire pe care il am daca trebuie sa merg pe un traseu exact, care imi spune sa calc numai in ACEST centimetru, senzatie pe care am avut-o si cand am facut prima oara traseul din IKEA, deci lasand la o parte aceste senzatii si trairi (pentru ca trairile noastre intime sunt cam primele lucruri pe care le abandonam in general), m-am lasat preluata de bandă si condusa liin.. pana la capat. Nu stiam nici eu ca exista un capat, dar odata ajunsa la el, a fost clar: prin cilindrul-stalp de afisaj nu am cum sa trec, deci traseul a ajuns la capat.
De acolo, la liber . .
Pe Eminescu, pe Dacia, pe Verona, prin Victoriei . . pe bicicleta e cu totul altceva. Faţă de masina. Ai ochii deschisi, ai contact cu orasul, esti parte din el, nu un corp strain care doar tranziteaza lasand in urma un nor de gaz albastrui-negricios.
E o experienta eliberatoare, intineresti cu 10 ani, esti suplu si dinamic, te strecori pe unde vrei tu, exact in directia pe care o vrei, pe strada pe care o vrei, opresti unde vrei, EXACT unde vrei . . Ai o lejeritate fantastica, pe care nici nu ti-o mai poti imagina daca freci masina de cativa ani in traficul anchilozat al Bucurestiului, care te scurge ca pe un bustean de lemn la vale, blocat intre alte cateva sute de busteni inerti, plutind incet, aproape intepenit in masa incleiata din care nu te poti desprinde.
Bicicleta te elibereaza
Desi credeam ca mai usor ajung pe jos pana la mare decat cu bicicleta de la Chibrit pana in Militari, am fost surprinsa de eficienţă. 20 de minute mi s-a parut o cifra foarte frumoasa. Din Regie pana in Victoriei n-am facut mai mult de 10-15 minute. E mult mai rapid decat cu masina in 80% din cazuri. (Duminica noaptea la 2 te vei misca intr-adevar mai repede cu masina, fiind singur si neavand cu cine sa te incaieri in trafic. In rest, biciclistii dau clasa la capitolul timpi in Bucuresti, chiar si pe distante de oras de 5-10 km)
Nu mai pomenesc si de fitnessul pe care il faci zilnic in aer
de ocolurile intr-o doara asa dintr-o fuga printr-un parc ce iti vine in drum, etc etc.
Ati observat ca la o ditai coada la semafor pe 3 benzi, in jumate din masini e numai cate un singur om? 5 locuri posibile care ocupa o suprafata de 12mp sunt folosite de un singur om, care altfel, in postura de pieton sau in transport comun, sau ca biciclist ar avea o amprenta la sol de doar 1mp. Deci spatiul asta carosabil redus pe care ne batem toti in drumul spre casa, e risipit cu 1x12. (Sau 1x6 daca tineti la rigoare si presupunem ca o bicicleta ocupa 2mp la sol).
Stiu. Esti select si trebuie sa ajungi la birou elegant imbracat, netranspirat si cu mapa de hartoage nespalata de ploaie. Si eu sunt la fel, selecta, oama de afaceri, am intalniri cu clienti, am proiecte de prezentat, sunt si putin comoda, si mai ales, vreau sa dau bine, nu sa par o sarantoaca ce n-are bani nici de-o masina - "frateeei . ."
Milano stie toata lumea ca este polul modei si al rafinamentului de look din lume. Milanezii - sunt mari amatori de scootere.
Nu caraitoare dinastea care duc pizza pe la noi, na-naa.
Scootere frumoase, negre, visinii, elegante, pline de stil. Iar conducatorii lor, niste tipi si tipese pusi la patru ace, ca scosi din cutie, foarte stylish, foarte image. Parcari de zeci de scootere si motoare de-a lungul strazilor, si totul devenit un mod foarte sic de transport. 2mp.
Deci si scuterul e excelent pentru ca rezolva criza spatiului carosabil (in loc sa incapem 10 masini incapem 50 de scutere).
O sa-mi spuneti ca tot n-am facut nimic, pt ca tot motor e si polueaza. De acord, dar motor mare poluare mare si motor mic poluare mica, asa ca pana rezolvam total poluarea, hai macar s-o injumatatim. Si in plus, argumentul cel mai tare este ca in curand vor apare cu siguranta pe scara larga motoare nepoluante, asa că să trecem noi pe scutere pana una alta, ca motoarele pe hydrogen si eco-fuel bat la usa.
In jumate din cazuri nu avem de carat nici pachete nici alte chestii pentru care sa ai nevoie de masina, nu e nici ploaie pt ca Bucurestiul e un oras secetos, iar in ultima vreme, din fericire, nici imaginea nu ti se sifoneaza, pt ca “da mai bine” sa fii ecologic decat grandoman. Dă mult mai bine.
Asta nu inseamna ca nu ma mai urc deloc in poluator, dar am inceput sa ma gandesc mai atent si sa aleg cu grija situatiile in care as putea sa merg mai bine cu bicicleta decat cu masina.
Oricum ajung mai rapid.
Descoperire IT geniala
(urmeaza o chestie seaca, cu detalii tehnice,
dar poate fi de ajutor)
Maaama.. nu-mi vine sa cred!
Deci:
tineti minte ca anul asta prin vara am avut o problema cu blogul, nu mai reuseam sa-l folosesc, nu mi se mai incarca pagina principala .. etc
Practic, cand accesam adresa de baza, http://unudoitreisi.blogspot.com, mi se incarca pagina, dar dupa o secunda disparea si ramanea ecranul alb cu ceva text de eroare. Nu stiam ce sa mai fac, in prima clipa am crezut ca mi s-a sters/blocat/distrus blogul, in orice caz nu l-am mai putut folosi sub nici o forma.
Apoi am vazut ca de pe alte computere nu era nici o problema si blogul se accesa fara probleme. Fericita ca inca blogul exista, am incercat sa vad ce-i cu laptopul meu, dar n-am ajuns la nici o concluzie graitoare. Pentru orice eventualitate, i-am facut blogului un backup.
Intre timp, am descoperit insa o portita prin care de atunci si pana azi l-am putut totusi folosi: nu accesez pagina principala, ci click direct pe post sau pe lună (ex. daca dai click pe septembrie in arhiva de postari, se afiseaza toate postarile din luna septembrie. Arhiva de postari e in blog, in coloana din dreapta jos de tot). Deci asa am reusit sa folosesc totusi blogul de pe laptop. Problema ramasa insa un mare mister.
Azi, intr-un moment de nostalgie, derulez prin blog, imi frunzaresc viata inapoi, amintiri, fotografii, ma emotionez, ma distrez si rad de faze, citesc postari mai vechi, tot mai vechi.. si ajung la luna iunie.
Luna iunie nu vrea sa se incarce, imi da eroarea de care vorbeam. Mi s-a aprins beculetul, stai sa vezi ca aici e buba!
Click din nou pe luna iunie, eroarea. Ok, ia sa vedem ce postari avem pe iunie, ma uit in lista: Workshopul de la Cluj, suprarealism de nunta, Home by Iann Arthus Bertrand.. sa vezi ca asta e. O fi embedul ala de la film care intre timp fusese retras de situl principal. Ma loghez, sterg embedul respectiv, siii.. iata-ma!
Here I am, me and my blog, totally functional, yeee!!
Deci am rezolvat-o, gata, merge perfect.
(Mai ramane o curiozitate nesatisfacuta, oare dece dadea eroare NUMAI de pe laptopul meu si inca al cuiva, si nu si de pe TOATE computerele, dar deja cred ca cer prea mult,
mi-e de-ajuns ca am rezolvat-o, si sunt foarte-foarte happy!
dar poate fi de ajutor)
Maaama.. nu-mi vine sa cred!
Deci:
tineti minte ca anul asta prin vara am avut o problema cu blogul, nu mai reuseam sa-l folosesc, nu mi se mai incarca pagina principala .. etc
Practic, cand accesam adresa de baza, http://unudoitreisi.blogspot.com, mi se incarca pagina, dar dupa o secunda disparea si ramanea ecranul alb cu ceva text de eroare. Nu stiam ce sa mai fac, in prima clipa am crezut ca mi s-a sters/blocat/distrus blogul, in orice caz nu l-am mai putut folosi sub nici o forma.
Apoi am vazut ca de pe alte computere nu era nici o problema si blogul se accesa fara probleme. Fericita ca inca blogul exista, am incercat sa vad ce-i cu laptopul meu, dar n-am ajuns la nici o concluzie graitoare. Pentru orice eventualitate, i-am facut blogului un backup.
Intre timp, am descoperit insa o portita prin care de atunci si pana azi l-am putut totusi folosi: nu accesez pagina principala, ci click direct pe post sau pe lună (ex. daca dai click pe septembrie in arhiva de postari, se afiseaza toate postarile din luna septembrie. Arhiva de postari e in blog, in coloana din dreapta jos de tot). Deci asa am reusit sa folosesc totusi blogul de pe laptop. Problema ramasa insa un mare mister.
Azi, intr-un moment de nostalgie, derulez prin blog, imi frunzaresc viata inapoi, amintiri, fotografii, ma emotionez, ma distrez si rad de faze, citesc postari mai vechi, tot mai vechi.. si ajung la luna iunie.
Luna iunie nu vrea sa se incarce, imi da eroarea de care vorbeam. Mi s-a aprins beculetul, stai sa vezi ca aici e buba!
Click din nou pe luna iunie, eroarea. Ok, ia sa vedem ce postari avem pe iunie, ma uit in lista: Workshopul de la Cluj, suprarealism de nunta, Home by Iann Arthus Bertrand.. sa vezi ca asta e. O fi embedul ala de la film care intre timp fusese retras de situl principal. Ma loghez, sterg embedul respectiv, siii.. iata-ma!
Here I am, me and my blog, totally functional, yeee!!
Deci am rezolvat-o, gata, merge perfect.
(Mai ramane o curiozitate nesatisfacuta, oare dece dadea eroare NUMAI de pe laptopul meu si inca al cuiva, si nu si de pe TOATE computerele, dar deja cred ca cer prea mult,
mi-e de-ajuns ca am rezolvat-o, si sunt foarte-foarte happy!
miercuri, 11 noiembrie 2009
Gun-guna tine party after-hours
Cand stelele incep una cate una sa sclipeasca pe cer,
si pleoapele se lasa peste vise,
in linistea absoluta care a cuprins intreaga fire,
uneori Ana se scoala dintr-o data:
peeetrecereee!
Luna
Luna
Teaua
tuta
Alo, alo, alooo!
Pe cine vrei sa sunam mami, lumea doarme, (nu ca noi) ..
Laula
Lii
He-hee . .
Nani puisor
Nuca, nuca :)
Se lasa cu dat jos din pat, regasiri induiosatoare cu
Mecu, Calu, ainele din dulap. Trebuie sa imbracam hanoracul bleo cu dungi.
Trebuie sa inchidem fermoarul la hanoracul bleo cu dungi.
Trebuie sa ne cataram in raftul gol.
Cheile. Nu alea, cheile!!
Ne plimbam cu cheile pe la toate incuietorile din casa.
Tatea. Tatea!
Nu uitam nici de luna . .
Luna, luuna, luna!
Luuuunaaa
Luuuunnaaa
Luuna . .
si pleoapele se lasa peste vise,
in linistea absoluta care a cuprins intreaga fire,
uneori Ana se scoala dintr-o data:
peeetrecereee!
Luna
Luna
Teaua
tuta
Alo, alo, alooo!
Pe cine vrei sa sunam mami, lumea doarme, (nu ca noi) ..
Laula
Lii
He-hee . .
Nani puisor
Nuca, nuca :)
Se lasa cu dat jos din pat, regasiri induiosatoare cu
Mecu, Calu, ainele din dulap. Trebuie sa imbracam hanoracul bleo cu dungi.
Trebuie sa inchidem fermoarul la hanoracul bleo cu dungi.
Trebuie sa ne cataram in raftul gol.
Cheile. Nu alea, cheile!!
Ne plimbam cu cheile pe la toate incuietorile din casa.
Tatea. Tatea!
Nu uitam nici de luna . .
Luna, luuna, luna!
Luuuunaaa
Luuuunnaaa
Luuna . .
miercuri, 4 noiembrie 2009
Gon-gona testeaza sling
Gonguţa lu' mama :)
Gonguţă mică :)
Gun-guuna
Gun-guna chicoteste dulce in brate la mamia.
In brate la mamia
In brate la mamia
Toata ziua in brate la mamia.
(Diana, abia astept sa vina odata slingurile alea noi-noute)
poate asa o sa pot si eu de exemplu sa strang masa sau sa ma incalt iarasi cu doua maini, cum faceam parca mai demult.
M-am hotarat sa ne iau sling. Zice-se ca e o diferenta ca de la cer la pamant fata de portbebe-urile clasice, si ca-l poti folosi cu copilul panala adanci batraneti pe la 3-4 ani. Astept miracolul cu rasuflarea taiata.
Promit sa va impartasesc experienta mea totalmente dezinteresata si acidulat de sincera.
Ia sa vedem, e de la cer la pamant sau doar frendy-trendy-homemade'dandy . . ?
Ps-pss in şoaptă:
Dac'ar fi sa tin cu careva, as tine cu slingurile, ca sa-mi rezolv problema.
Eu prin casa cu dereticari - spal geamuri, scutur covoare - iar Ana isi petrece ziua agatata de mine cu treaba ei, citeste clasicii-n latina, isi face pedichiura, care-i problema . .
Gonguţă mică :)
Gun-guuna
Gun-guna chicoteste dulce in brate la mamia.
In brate la mamia
In brate la mamia
Toata ziua in brate la mamia.
(Diana, abia astept sa vina odata slingurile alea noi-noute)
poate asa o sa pot si eu de exemplu sa strang masa sau sa ma incalt iarasi cu doua maini, cum faceam parca mai demult.
M-am hotarat sa ne iau sling. Zice-se ca e o diferenta ca de la cer la pamant fata de portbebe-urile clasice, si ca-l poti folosi cu copilul pana
Promit sa va impartasesc experienta mea totalmente dezinteresata si acidulat de sincera.
Ia sa vedem, e de la cer la pamant sau doar frendy-trendy-homemade'dandy . . ?
Ps-pss in şoaptă:
Dac'ar fi sa tin cu careva, as tine cu slingurile, ca sa-mi rezolv problema.
Eu prin casa cu dereticari - spal geamuri, scutur covoare - iar Ana isi petrece ziua agatata de mine cu treaba ei, citeste clasicii-n latina, isi face pedichiura, care-i problema . .
marți, 3 noiembrie 2009
O zi prin Bucuresti
Desi traiesc in orasul asta, sunt deosebite zilele in care am efectiv o relatie cu el. Orasul. Cum nu locuiesc departe de scoala, iar deplasarile pt firma le facem tot in zona nordica si mai degraba in afara orasului, eu si Centrul ne vedem destul de rar la fata.
Azi am coborat in cetate la niste prezentari in cadrul Zilelor Culturii Germane la Mincu. Inutil de specificat ca Bucurestiul nu e locul in care sa pornesti spre destinatie si sa ajungi pur si simplu acolo. Iti trebuie strategii si manevre speciale ca sa nu fi prins pe picior foarte gresit cu parcarea, asa ca am coborat cu masina binisor spre sud, dar am parcat La Sosea, langa splendidul gard al frumoasei Scoli nr. 11 si am continuat cu metroul pana la Universitate. Acolo am asistat, am admirat si am pus intrebari, dupa care am iesit in aerul rece de toamna iernoasa, m-am reconectat mental la Broscuta si Tatilu care stateau cumintei acasa si-am pornit pe jos inapoi.
Pentru ca Ana la Sibiu a atacat fara mila colectia de cartulii pe care i-o alcatuisem cu multa duiosie culturala, m-am gandit sa i-o improspatez cu inca vreo doua noi victime. Am intrat prin cateva librarii, am cules cate ceva de pe ici-colo, si cum pofta vine mancand, cand am ajuns la Carturesti nu m-am mai abtinut ca in atatea alte randuri si am servit un desert de zile mari. Mi-am depus in geanta cu gesturi pioase, ca pe o ofranda, Printese, scrisa de Philippe Lechermeier si ilustrata fabulos de Rebecca Dautremer.
Este una dinputinele multele carti cu adevarat extraordinare pe care mi le doresc pentru Ana. Desene fascinante care te absorb inauntrul lor in lumi indepartate fantastice, detalii delicioase, nostime, culori si texturi de te trec fiori, imagini fabuloase care iti tulbura sensibilitatea . . Au efectul asta asupra mea ca adult, imi aduc aminte asemenea senzatii traite prin carti in propria mea copilarie si ma bucur pentru calatoriile imaginare in care o vor purta pe Ana mică.
Imi doresc la fel de mult Seminte de cabane, de acelasi autor, ilustrata de Eric Puybaret.
Ajunsa in Dorobanti cu treburi serioase, am intrat apoi sa ma delectez la Paul si Oliviers&Co. M-am lasat purtata de minunate rafineţuri in arome provensale de paine aromata cu busuioc, de ulei de masline cu lime si cosmetice bio cu miros fin vegetal. M-au purtat mental, desigur, pentru ca dadusem suficient pentru o singura zi ditai gaura in buget, asa ca am rezistat eroic si-am iesit suspinand incantata, ca dupa un act cultural de mare rafinament - usor interzis. Asadar, s-ar spune ca azi a fost o zi a culturiigermane franceze pour moi.
Oricum, mi-am adus aminte dece imi doresc eventual sa am d'argent, in caz ca ma intreaba pestisorul de aur vreodata pe nepusa masa. Ca sa culeg fara sa oftez albume de peisagistica si arhitectura de la subsolul din Verona, sa degust din cele de mai sus, sa uit de mine la spa si sa am parte de perindarea aia multvisata prin Provence, preferabil in viata asta si nu doar in cea de apoi care va sa vie.
Am zis
L.e
Daca i-a stat cuiva inima in loc numai la gandul,
apoi sa se linisteasca,
pentru ca Printese nu-i va cadea Anei in maini decat atunci cand conjunctura va fi fiind deja vadit favorabila, departe de anumite pericole majore de care ne-a mai fost dat sa ne ingrozim in propria biblioteca atacata pe nepregatite
Pana atunci, ma bucur eu de precious . .
Azi am coborat in cetate la niste prezentari in cadrul Zilelor Culturii Germane la Mincu. Inutil de specificat ca Bucurestiul nu e locul in care sa pornesti spre destinatie si sa ajungi pur si simplu acolo. Iti trebuie strategii si manevre speciale ca sa nu fi prins pe picior foarte gresit cu parcarea, asa ca am coborat cu masina binisor spre sud, dar am parcat La Sosea, langa splendidul gard al frumoasei Scoli nr. 11 si am continuat cu metroul pana la Universitate. Acolo am asistat, am admirat si am pus intrebari, dupa care am iesit in aerul rece de toamna iernoasa, m-am reconectat mental la Broscuta si Tatilu care stateau cumintei acasa si-am pornit pe jos inapoi.
Pentru ca Ana la Sibiu a atacat fara mila colectia de cartulii pe care i-o alcatuisem cu multa duiosie culturala, m-am gandit sa i-o improspatez cu inca vreo doua noi victime. Am intrat prin cateva librarii, am cules cate ceva de pe ici-colo, si cum pofta vine mancand, cand am ajuns la Carturesti nu m-am mai abtinut ca in atatea alte randuri si am servit un desert de zile mari. Mi-am depus in geanta cu gesturi pioase, ca pe o ofranda, Printese, scrisa de Philippe Lechermeier si ilustrata fabulos de Rebecca Dautremer.
Este una din
Imi doresc la fel de mult Seminte de cabane, de acelasi autor, ilustrata de Eric Puybaret.
Ajunsa in Dorobanti cu treburi serioase, am intrat apoi sa ma delectez la Paul si Oliviers&Co. M-am lasat purtata de minunate rafineţuri in arome provensale de paine aromata cu busuioc, de ulei de masline cu lime si cosmetice bio cu miros fin vegetal. M-au purtat mental, desigur, pentru ca dadusem suficient pentru o singura zi ditai gaura in buget, asa ca am rezistat eroic si-am iesit suspinand incantata, ca dupa un act cultural de mare rafinament - usor interzis. Asadar, s-ar spune ca azi a fost o zi a culturii
Oricum, mi-am adus aminte dece imi doresc eventual sa am d'argent, in caz ca ma intreaba pestisorul de aur vreodata pe nepusa masa. Ca sa culeg fara sa oftez albume de peisagistica si arhitectura de la subsolul din Verona, sa degust din cele de mai sus, sa uit de mine la spa si sa am parte de perindarea aia multvisata prin Provence, preferabil in viata asta si nu doar in cea de apoi care va sa vie.
Am zis
L.e
Daca i-a stat cuiva inima in loc numai la gandul,
apoi sa se linisteasca,
pentru ca Printese nu-i va cadea Anei in maini decat atunci cand conjunctura va fi fiind deja vadit favorabila, departe de anumite pericole majore de care ne-a mai fost dat sa ne ingrozim in propria biblioteca atacata pe nepregatite
Pana atunci, ma bucur eu de precious . .
duminică, 1 noiembrie 2009
Au revoir mr. Landennnne
Vineri, cu emotiile stranse nod in gat, am prezentat.
Dupa deliberari misterioase in camera secreta, juriul a iesit in sfarsit cu rezultatele la lumina. S-au tinut speechuri, s-au dat sfaturi si in sfarsit s-au anuntat si rezultatele. Eu ma rugam doar sa trec proiectul. La cele 6 echipe, au fost cate un 10-9-8-7, un 5 si un proiect picat. Noi am luat 9. Beng!
Merci beaucoup Landennnne, c'est magnifique!
Apoi am sarbatorit cu masa festiva pe holul nostru de la mansarda, cu fructe, fursecuri si compot de gutui facut de Mihai. A venit si Ioana, a fost foarte, foarte fain . .
Dupa deliberari misterioase in camera secreta, juriul a iesit in sfarsit cu rezultatele la lumina. S-au tinut speechuri, s-au dat sfaturi si in sfarsit s-au anuntat si rezultatele. Eu ma rugam doar sa trec proiectul. La cele 6 echipe, au fost cate un 10-9-8-7, un 5 si un proiect picat. Noi am luat 9. Beng!
Merci beaucoup Landennnne, c'est magnifique!
Apoi am sarbatorit cu masa festiva pe holul nostru de la mansarda, cu fructe, fursecuri si compot de gutui facut de Mihai. A venit si Ioana, a fost foarte, foarte fain . .
joi, 29 octombrie 2009
Maine ne fac profii praf
Blogule blogutule, ce mai faci dragutule ..
Azi la 14.00 am avut predarea proiectului du Landennnne
La ora 13.10 echipa noastra desfasura pe planseta in atelier 4 planse A1 plotate frumos, desenate, phtoshopate, colorate ... plus caiet de notite personale (hei, pe asta il vreau inapoi), schite si desene de mana si alte probe autentice din bucataria interna a proiectului
Semnat de predare cu nr de piese, data si ora exacta, si straight back to barlog. Asta noapte am dormit 1 ora, (de la 7 la 8 dimineata), ieri noapte si cam de doua saptamani incoace cam 3-4 ore de somn pe noapte. Sunt zombie.
Nici n-am apucat sa constientizez faptul ca zilele astea am adunat in buchetul vietii a 30-a primavara, ocazie cu care am schimbat prefixul, am trecut de pe linie ascendenta pe plafonul orizontal al vietii (simt eu ca asta ar fi intre 30 si 50).. dar vai, sa nu mai pomenesc astfel de cifre pe aici ca mi se face parul maciuca, I'm getting OLD.... !!!
Va mai spun eu mai multe despre cum se simte otanara femeie cand implineste 30 de ani, dar asta alta data, acum ma duc la nannnii .. By the way, maine la 8.30 dimineata avem sustinerea proiectelor in fata unui juriu international, ca sa zic asa. JUDECATA.
Doar nu credeati c-am scapat asa usor, predai plansele si ai fugit. Naaa, na-na-na . . Haide stimate student, haide aici in fata noastra si da seama de faptele tale, explica-ne tare, sa te auzim cu totii ce e cu liniile alea acolo, cum decurge dezvoltarea logica si mai ales, ce ai avut de spus cu asta . .
P.s.
Normal, dupa ce am plotat plansele finale, stateam toate trei aplecate deasupra lor si ne uitam la ele de parca le vedeam pentru prima oara in viata noastra. Scapari, elemente uitate, idei noi .. next time, acuma nani.
O sa visez frumos, ca maine merge Mamia la Ana mica puiusor
Azi la 14.00 am avut predarea proiectului du Landennnne
La ora 13.10 echipa noastra desfasura pe planseta in atelier 4 planse A1 plotate frumos, desenate, phtoshopate, colorate ... plus caiet de notite personale (hei, pe asta il vreau inapoi), schite si desene de mana si alte probe autentice din bucataria interna a proiectului
Semnat de predare cu nr de piese, data si ora exacta, si straight back to barlog. Asta noapte am dormit 1 ora, (de la 7 la 8 dimineata), ieri noapte si cam de doua saptamani incoace cam 3-4 ore de somn pe noapte. Sunt zombie.
Nici n-am apucat sa constientizez faptul ca zilele astea am adunat in buchetul vietii a 30-a primavara, ocazie cu care am schimbat prefixul, am trecut de pe linie ascendenta pe plafonul orizontal al vietii (simt eu ca asta ar fi intre 30 si 50).. dar vai, sa nu mai pomenesc astfel de cifre pe aici ca mi se face parul maciuca, I'm getting OLD.... !!!
Va mai spun eu mai multe despre cum se simte o
Doar nu credeati c-am scapat asa usor, predai plansele si ai fugit. Naaa, na-na-na . . Haide stimate student, haide aici in fata noastra si da seama de faptele tale, explica-ne tare, sa te auzim cu totii ce e cu liniile alea acolo, cum decurge dezvoltarea logica si mai ales, ce ai avut de spus cu asta . .
P.s.
Normal, dupa ce am plotat plansele finale, stateam toate trei aplecate deasupra lor si ne uitam la ele de parca le vedeam pentru prima oara in viata noastra. Scapari, elemente uitate, idei noi .. next time, acuma nani.
O sa visez frumos, ca maine merge Mamia la Ana mica puiusor
sâmbătă, 24 octombrie 2009
Facultate de 4 6 ani, sau struggles of a student mother
Peisagistica se face la USAMV in 4 ani.
Eu am inceput ca tot omul cu anul 1 si am continuat cu 2. Apoi am intrat in 3, nonsalanta si naiva ca si cand nimic deosebit nu avea sa se intample. Undeva, ceva era deja in pregatire.
A inceput anul, apoi nu fara aventuri am integralizat primul semestru, dar la al doilea n-a mai fost chip. Burtica mare, stare somnolenta permanenta, si geanta cu laptop/mape de hartii si carti, cam grea pentru luna a opta sus si jos patru etaje de cateva ori pe zi. Stim, miscarea e benefica in sarcina. Am dat examene in saptamana 38 de sarcina, chiar si intr-a a 40-a, dar pana cand? Oricarei gravide ii vine ceasul de a lasa deoparte toatetampeniile preocuparile ultra-importante, si de a naste la urma urmei, chiar daca sorocul pare a intarzia.
Anul trei ramas in aer.
Apoi a urmat un an intreg in care nici sub hipnoza nu mi-as fi putut aminti ca vreodata in viata mea m-as fi inscris la vreo institutie publica de invatamant superior, ca as fi asistat vreodata la cursuri si as fi petrecut dupamese intregi intr-o liniste stelara alcatuid referate printre albume si tratate de teorii peisagistico-urbane . . pe atunci fara ganduri la sot, la casa si la copii, ca intr-o teleportare in spatiul far'de griji al vidului bibliografic . .
In alta viata poate, in asta sigur nu.
A fost un an minunat, ca o dimineata de primavara intr-o livada inflorita.
Anul paradisiac a avut insa doar 365 de zile,
si visul dulce s-a spart ca un balon de sapun
de poarta facultatii.
"You have to go back there! Now!"
Ioana mi-a explicat frumos ca pot pasi cu gratie in anul 4, ca diploma nu o pot developa anul acesta dat fiind recuperarile din anul 3 pe care le am de adus la zi, si ca la anul voi putea fi libera si lejera, sa fac "mega-proiect" de absolvire, da-i bataie, bafta!
Aa.. mersi, asa fac . .
And my baby . . ?
Numar pe degete variantele/posibilitatile/modalitatile
Nu e niciuna rozalie, toate maro-cenusii, (ce nuante de cacao am de ales acum Doamne, n-ai alt paletar?
Nu, astea-s variantele, si oricum, daca vei alege te vei căi, iara daca nu vei alege, iarasi te vei căi).
Baby goes to grandparents.
Eu imi trag sufletul peste ochi si urechi, iau adanc aer in plamani, si ma arunc in valtoare tinandu-mi respiratia.
Merg la toate cursurile cu anul 4,
urmaresc recuperarile pe orarul de anul 3,
suspend totul pentru doua saptamani avec monsieur Landennnne cu anul 3, timp in care pierd cursuri/laboratoare/intalniri la anul 4. Petrec jumatate de zi la cursuri si cealalta jumatate in proiecte si lucrari de recuperat. Ma gandesc la Broscuta, nu-mi mai pot tine respiratia . . trebuie sa ies la suprafata!
Da ce-i cu nebunia asta deodata in viata mea . .
Io mi-s ardeleanca domnilor, sa nu uitam acest amanunt esential.
Las-o naibii de scoala draguta, ca nu arde si nici nu fuge nicaieri. E drept, cu cat intrerupi mai generos, cu atat te intorci mai chinez-paralel - DACA te mai intorci vreodata.
Atunci, ca sa sufere toata lumea mult mai putin,
am hotarat:
Anul 4 sa ma lase in pace cu problemele lui care nu ma intereseaza acum - ne vedem foarte bine tura vitoare.
Anul 3 sa ma primeasca cu bratele deschise, caci eu de-a lor sunt, deocamdata mai rarut si mai selectiv, pe masura cursurilor pe care le am deja in maneca, iar de la anul (cand se va fi convertit in 4) full option, cu ateliere, cursuri si lucrare de diploma cu tot.
Timpul sa nu ia la numarat anii scursi de cand am calcat eu pentru intaiasi data pragul facultatii acesteia, caci totul e relativ si personalizabil,
Landennnne sa isi incheie cat mai amiabil si mai degraba ultima din cele doua saptamani in care il insotim intelectual zi si noapte fara sa respiram,
iar noi, cele trei personaje principale ale povestirii -
Unu, Doi si Trei cel mic si mostimportant, ne regasim si ne reintregim ca sa putem respira fericiti impreuna,
caci ce poate fi viata cand stai sub apa cu respiratia taiata si plin de jale?
Am hotarat.
Profii sa nu-si faca cruce,
Mame, Buni, Mamika si toti ceilalti sa nu se uite dezaprobator,
prietenii si colegii sa nu creada ca sunt la master
si Ana mica sa-si impacheteze ainele, sa scoata socotitoarea si Coca de sub pat si sa se incalte cu pucul unu si pucul doi ca mergem tai cu bum-bum al lui tatilu.
Punct.
Eu am inceput ca tot omul cu anul 1 si am continuat cu 2. Apoi am intrat in 3, nonsalanta si naiva ca si cand nimic deosebit nu avea sa se intample. Undeva, ceva era deja in pregatire.
A inceput anul, apoi nu fara aventuri am integralizat primul semestru, dar la al doilea n-a mai fost chip. Burtica mare, stare somnolenta permanenta, si geanta cu laptop/mape de hartii si carti, cam grea pentru luna a opta sus si jos patru etaje de cateva ori pe zi. Stim, miscarea e benefica in sarcina. Am dat examene in saptamana 38 de sarcina, chiar si intr-a a 40-a, dar pana cand? Oricarei gravide ii vine ceasul de a lasa deoparte toate
Anul trei ramas in aer.
Apoi a urmat un an intreg in care nici sub hipnoza nu mi-as fi putut aminti ca vreodata in viata mea m-as fi inscris la vreo institutie publica de invatamant superior, ca as fi asistat vreodata la cursuri si as fi petrecut dupamese intregi intr-o liniste stelara alcatuid referate printre albume si tratate de teorii peisagistico-urbane . . pe atunci fara ganduri la sot, la casa si la copii, ca intr-o teleportare in spatiul far'de griji al vidului bibliografic . .
In alta viata poate, in asta sigur nu.
A fost un an minunat, ca o dimineata de primavara intr-o livada inflorita.
Anul paradisiac a avut insa doar 365 de zile,
si visul dulce s-a spart ca un balon de sapun
de poarta facultatii.
"You have to go back there! Now!"
Ioana mi-a explicat frumos ca pot pasi cu gratie in anul 4, ca diploma nu o pot developa anul acesta dat fiind recuperarile din anul 3 pe care le am de adus la zi, si ca la anul voi putea fi libera si lejera, sa fac "mega-proiect" de absolvire, da-i bataie, bafta!
Aa.. mersi, asa fac . .
And my baby . . ?
Numar pe degete variantele/posibilitatile/modalitatile
Nu e niciuna rozalie, toate maro-cenusii, (ce nuante de cacao am de ales acum Doamne, n-ai alt paletar?
Nu, astea-s variantele, si oricum, daca vei alege te vei căi, iara daca nu vei alege, iarasi te vei căi).
Baby goes to grandparents.
Eu imi trag sufletul peste ochi si urechi, iau adanc aer in plamani, si ma arunc in valtoare tinandu-mi respiratia.
Merg la toate cursurile cu anul 4,
urmaresc recuperarile pe orarul de anul 3,
suspend totul pentru doua saptamani avec monsieur Landennnne cu anul 3, timp in care pierd cursuri/laboratoare/intalniri la anul 4. Petrec jumatate de zi la cursuri si cealalta jumatate in proiecte si lucrari de recuperat. Ma gandesc la Broscuta, nu-mi mai pot tine respiratia . . trebuie sa ies la suprafata!
Da ce-i cu nebunia asta deodata in viata mea . .
Io mi-s ardeleanca domnilor, sa nu uitam acest amanunt esential.
Las-o naibii de scoala draguta, ca nu arde si nici nu fuge nicaieri. E drept, cu cat intrerupi mai generos, cu atat te intorci mai chinez-paralel - DACA te mai intorci vreodata.
Atunci, ca sa sufere toata lumea mult mai putin,
am hotarat:
Anul 4 sa ma lase in pace cu problemele lui care nu ma intereseaza acum - ne vedem foarte bine tura vitoare.
Anul 3 sa ma primeasca cu bratele deschise, caci eu de-a lor sunt, deocamdata mai rarut si mai selectiv, pe masura cursurilor pe care le am deja in maneca, iar de la anul (cand se va fi convertit in 4) full option, cu ateliere, cursuri si lucrare de diploma cu tot.
Timpul sa nu ia la numarat anii scursi de cand am calcat eu pentru intaiasi data pragul facultatii acesteia, caci totul e relativ si personalizabil,
Landennnne sa isi incheie cat mai amiabil si mai degraba ultima din cele doua saptamani in care il insotim intelectual zi si noapte fara sa respiram,
iar noi, cele trei personaje principale ale povestirii -
Unu, Doi si Trei cel mic si mostimportant, ne regasim si ne reintregim ca sa putem respira fericiti impreuna,
caci ce poate fi viata cand stai sub apa cu respiratia taiata si plin de jale?
Am hotarat.
Profii sa nu-si faca cruce,
Mame, Buni, Mamika si toti ceilalti sa nu se uite dezaprobator,
prietenii si colegii sa nu creada ca sunt la master
si Ana mica sa-si impacheteze ainele, sa scoata socotitoarea si Coca de sub pat si sa se incalte cu pucul unu si pucul doi ca mergem tai cu bum-bum al lui tatilu.
Punct.
vineri, 23 octombrie 2009
Oui, je suis Landennnne
Il fait que vous presenter le concept du site,
exprimer la philosophie du projet, la strategie et l'atmosphere . .
Visualiser du concept dans des croquis 3D el le plan general des oiseaux, parce-que le cloture n'es pas ici, mais l'echelle avec la nuit du plan general. Tout le traffic dans l'espace, la vegetation et les velos . .
Le paysage c'est sur le terrain.
Vous fait l'anlyse sensible a traverser la synthese surtout le detail
Des pietons
l'architecture
la sociologie
et la morfologie
5 heures, 7 heures + 4 heures, 6 heures
parler, parler, dessiner
je parle pas francais
presenter, analyser
votre equipe engajer
le site
le paysage
les conclusions
le concept
les pietons
les velos
les oiseaux
travailler sur la nuit pour aujourd'hui
sur le jour pour demain
sur l'atelier pour l'equipe 1
Qui, c'est une tres bonne idee!
exprimer la philosophie du projet, la strategie et l'atmosphere . .
Visualiser du concept dans des croquis 3D el le plan general des oiseaux, parce-que le cloture n'es pas ici, mais l'echelle avec la nuit du plan general. Tout le traffic dans l'espace, la vegetation et les velos . .
Le paysage c'est sur le terrain.
Vous fait l'anlyse sensible a traverser la synthese surtout le detail
Des pietons
l'architecture
la sociologie
et la morfologie
5 heures, 7 heures + 4 heures, 6 heures
parler, parler, dessiner
je parle pas francais
presenter, analyser
votre equipe engajer
le site
le paysage
les conclusions
le concept
les pietons
les velos
les oiseaux
travailler sur la nuit pour aujourd'hui
sur le jour pour demain
sur l'atelier pour l'equipe 1
Qui, c'est une tres bonne idee!
sâmbătă, 17 octombrie 2009
Ana likes
Noi ne faceam griji sa nu "zgomotim" copilul si cand colo,
Ana face pogo cu tati pe rockckck...
Nici mamia nu sta deoparte, e iures
Ne descarcam dupa ziua de ieri (zapada pe Cheia, drum neumblat si alunecos, prapastii langa drum nesecurizate cu parapet).
Am intrat in sant, masina putin zob, bine ca nu am alunecat in partea cealalta ... in hau.
Abia dup-aceea mi s-a facut rau de groaza.
Sarea, sarea, unde e sarea??!
vineri, 16 octombrie 2009
marți, 13 octombrie 2009
Papa
Se pare ca Ana mananca mai bine la Buni decat la Bucuresti.
Dimineata cum se trezeste fuga la bucatarie: "papa!"
Ha-ha, draguta mea mica.
Scumpica, cum spune ea Apu, apu, apu, aapu!
Am rezistat neasteptat de bine o saptamana, dar incepe sa ma arda dorul.
Suntem ca intr-un concediu neverosimil, eu cu Stefi -
in casa e ordine luna, nimeni nu arunca periile in vana,
nimeni nu scurma in ghivecele de flori,
nu mai gasesc pachete de unt roase la colturi, nu mai rasar tuburi de pasta de dinti pe sub pat, n-am mai adunat de mult teancurile de haine trase jos din dulap, cartofii si ardeii imprastiati prin hol . . e o liniste ciudata.
Stefi, hai sa rascolim sertarul cu cd-uri sa le imprastiem pe jos, ca simt ca-mi lipsesteceva
c i n e v a . .
Noamne, cum sa rezist asa un an de zile ??!
Dimineata cum se trezeste fuga la bucatarie: "papa!"
Ha-ha, draguta mea mica.
Scumpica, cum spune ea Apu, apu, apu, aapu!
Am rezistat neasteptat de bine o saptamana, dar incepe sa ma arda dorul.
Suntem ca intr-un concediu neverosimil, eu cu Stefi -
in casa e ordine luna, nimeni nu arunca periile in vana,
nimeni nu scurma in ghivecele de flori,
nu mai gasesc pachete de unt roase la colturi, nu mai rasar tuburi de pasta de dinti pe sub pat, n-am mai adunat de mult teancurile de haine trase jos din dulap, cartofii si ardeii imprastiati prin hol . . e o liniste ciudata.
Stefi, hai sa rascolim sertarul cu cd-uri sa le imprastiem pe jos, ca simt ca-mi lipseste
c i n e v a . .
Noamne, cum sa rezist asa un an de zile ??!
duminică, 11 octombrie 2009
Breslo la Fabrica
Printre cumparat mocheta, draperii si crizanteme, ne-am vanturat putin pe la Breslo, sa vedem cum mai arata un targ de handmade.
La intrare am dat 10 lei si am primit in schimb dreptul de a pasi peste prag plus doua reviste, o bautura si una bucata pereche de cercei . .
Inauntru plin de margelute, cercei, genti, tricouri pictate/cusute/desenate, caciuli tricotate, etc, etc. Majoritatea prea bălţate, lucitoare si nu suficient de really-handmade, DAR
am gasit si lucruri frumoase.
Lili creeaza cercei si coliere pline de finete, si cam tot ce are e creat cu simt.
La buburuze i-am gasit Anei primul rucsacel, o mâţă farte simpatică. M-au distrat gentile din dischete ale lui Devlaccessories, am cazut pe spate de admiratie oglindindu-ma cu cerceii gigantici de dantela neagra made by Angi Apostol, m-a incercat un sentiment de piosenie vazand-o pe Lizi impletind cu .. fir de argint, foarte poetic ..
Am admirat toate cele iesite din mainile Bananei, erau de bunaseama creatii cu suflet tanar, si am ales de la ea o pereche de cercei pentru Laura (pe gustul meu, desigur).
Cand sa iesim, stai ca mai este un etaj. Haide sus, unde bine ca am urcat, pentru ca am gasit minunate caiete/albume din hartie nealbita, legate manual .. foarte frumoase, handmaduite de Ramona.
Unda din Ţara Făgăraşului are multe chestii faine de croitorie, as vrea undeva sa rasfoiesc cu ragaz prin creatiile lor ..
Dupamasa la 5 urmeaza prezentarea de moda Chotronette, dar eu am de proiectat de-mi sar fulgii, asa ca am cules o bucata de negresă absolut delicioasa si gata, la treabă cu myself!
joi, 8 octombrie 2009
Educatia prin iubire
Curtea Veche, 2007, aprox 23 lei
Ross Campbell este psihiatru si consilier familial american. Mai are cateva titluri vandute in peste un milion de exemplare, (ma rog, nu neaparat asta ma face sa-l citesc) printre care How to really love your child, How to really love your teenager, sau Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor, ultima scrisa in colaborare cu Gary Chapman.
O carte care mi-a placut enorm
Mesajul e actual, afectuos, sclipitor.
Ideea cartii este una simpla: iubeste-ti cu adevarat copilul si problemele se vor dezlega mai usor sau chiar vor fi evitate.
Nu cred in formule magice, in metode miraculoase sau in retete universale. Nici sfaturile lui Ross nu le iau ca atare, ci le vad ca o abordare inteligenta si umana a ceea ce trebuie sa fac eu acum: sa-mi ajut pruncul sa se formeze, sa ii ofer.. educatie.
Continutul este bine structurat.
In deschiderea cartii se face o trecere in revista a unor fenomene mai putin fericite observate la ultimele generatii de copii si tineri si apar cateva semne de intrebare.
In continuare rasfoim inapoi istoria curentelor de gandire din educatie si vedem cum se punea problema in anii '50, '60, '70, se descrie putin stilul de educatie-dresura behaviorist Mod.C si se deslusesc cauzele tulburarilor curente.
Apoi cartea te introduce in educatia iubitoare.
Cum sa creezi o relatie cu copilul tau, cum sa te apropii de el si mai ales, cum sa-i intelegi nevoile.
Cum casa ta trebuie sa devina locul preferat de joaca al copilului tau si al prietenilor lui, cum arata cele doua extreme ale parintilor prea axati pe control sau a celor prea permisivi, etc, etc.
Mi-a placut foarte mult. Si coperta.
School's over my head!
A doua zi de scoala, sunt varza.
Mergi la secretariat sa te inscrii, du-te verifica la financiar daca mai ai rest de plata, vino cu hartia inapoi la secretariat, du-te la casierie plateste pt noul an, adu chitanta la secretara, du-te sus 4 etaje si vorbeste cu profele de an despre formula de studii, intoarce-te jos 4 etaje si verifica-ti dosarul, situatia pe anul trecut, urca inapoi 4 etaje si vb iar cu profele, trageti o concluzie, coboara iarasi 4 etaje la secretariat, fa-ti cerere de sesiune deschisa, urca inapoi la rpofe, stabiliti etapele, grupa in care esti inscrisa, cunoaste-ti noii colegi de anul 4, cunoaste-ti noii colegi de anul 3 cu care refaci cursurile, cunoaste-ti puzderia de profi noi, cunoaste noul corp de cladire in care functioneaza peisagistica, fa rost de orar, fii la curent cu modoficarile de orar, fa lista cu materiile restante, contacteaza profii respectivi, vorbeste cu profii cum sa refaci cursurile, ia notite, du-te la cursuri . .
gata cu scoala pe azi . .
Gata cu scoala pe azi? Bun, fugi la banca si rezolva cu nush' ce dispozitiv si renegociaza-ti dobanda. Gata cu banca. Go home.
Ai ajuns acasa? Great, esti rupta de obseala, ai dormi neintoarsa, dar sorry baby, da-i bice cu proiectul ca maine asteapta clientul de la Sibiu, nu uita de cel cu care ai avut intalnire acu 2 zile, ca vine si ziua lui, fa-ti programarea pe zilele urmatoare, ce mai ai de predat, de studiat, de pregatit . .
Am inceput tare, e socul primului impact, sper sa-mi revin,
acum vreau sa-mi bag capul intr-o galeata cu gheaaataaa!
Mergi la secretariat sa te inscrii, du-te verifica la financiar daca mai ai rest de plata, vino cu hartia inapoi la secretariat, du-te la casierie plateste pt noul an, adu chitanta la secretara, du-te sus 4 etaje si vorbeste cu profele de an despre formula de studii, intoarce-te jos 4 etaje si verifica-ti dosarul, situatia pe anul trecut, urca inapoi 4 etaje si vb iar cu profele, trageti o concluzie, coboara iarasi 4 etaje la secretariat, fa-ti cerere de sesiune deschisa, urca inapoi la rpofe, stabiliti etapele, grupa in care esti inscrisa, cunoaste-ti noii colegi de anul 4, cunoaste-ti noii colegi de anul 3 cu care refaci cursurile, cunoaste-ti puzderia de profi noi, cunoaste noul corp de cladire in care functioneaza peisagistica, fa rost de orar, fii la curent cu modoficarile de orar, fa lista cu materiile restante, contacteaza profii respectivi, vorbeste cu profii cum sa refaci cursurile, ia notite, du-te la cursuri . .
gata cu scoala pe azi . .
Gata cu scoala pe azi? Bun, fugi la banca si rezolva cu nush' ce dispozitiv si renegociaza-ti dobanda. Gata cu banca. Go home.
Ai ajuns acasa? Great, esti rupta de obseala, ai dormi neintoarsa, dar sorry baby, da-i bice cu proiectul ca maine asteapta clientul de la Sibiu, nu uita de cel cu care ai avut intalnire acu 2 zile, ca vine si ziua lui, fa-ti programarea pe zilele urmatoare, ce mai ai de predat, de studiat, de pregatit . .
Am inceput tare, e socul primului impact, sper sa-mi revin,
acum vreau sa-mi bag capul intr-o galeata cu gheaaataaa!
Nani fara Ana . .
Scoala inevitabil a inceput.
Anei nu i-am luat bona (brrrr!!),
nu am dus-o la gradinita privata, nici la cresa de stat.
Ana e la bunici . .
asa am hotarat ca e cel mai bine. adica mai putin rau.
Incerc sa ma tin breaza, sa nu ma podideasca dorul.
Ma iau cu scoala.
Stiu ca Dolto nu ne lasa sa cocolosim copii "permitandu-le" sa faca nani cu noi, dar pana acum la un an si 3-4 luni, patutul Anei are rol de platforma de desen, nici o treaba cu nani. Ana doarme langa mami si tati. Bineinteles . . peste mami, de-a curmezisul lui mami, peste capul lui mami . .
Dormea.
Acum nani fara Ana . .
Anei nu i-am luat bona (brrrr!!),
nu am dus-o la gradinita privata, nici la cresa de stat.
Ana e la bunici . .
asa am hotarat ca e cel mai bine. adica mai putin rau.
Incerc sa ma tin breaza, sa nu ma podideasca dorul.
Ma iau cu scoala.
Stiu ca Dolto nu ne lasa sa cocolosim copii "permitandu-le" sa faca nani cu noi, dar pana acum la un an si 3-4 luni, patutul Anei are rol de platforma de desen, nici o treaba cu nani. Ana doarme langa mami si tati. Bineinteles . . peste mami, de-a curmezisul lui mami, peste capul lui mami . .
Dormea.
Acum nani fara Ana . .
duminică, 4 octombrie 2009
Kihi-Kiha 3
A treia editie Kihi-Kiha,
la Carturesti sambata viitoare, in 10 oct.
S-ar putea sa fie ceva destul de dragut :)
1 parinte + inca 1 parinte = 30 lei intrarea. Autch!
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Discutiile cu Ana devin interactive
Ana, vrei ceai?
Nu-nu.
***
Eia.
Eia.
Eiaaa!
Ce sa-ti dea mama, puiu?
Eia, eia!
Cartea?
Nu.
Ochelarii?
Nu
Lanterna
Nu
Cheile?
Nu-nu
Ruleta?
. . .
Ruleta?
. . .
Pauza cu privirea atintita pe obiectul-dorinta.
Pe DA nu-l folosim inca.
***
Li si Tido povestesc. Ana, pe langa ele mestereste diverse chestii cu care nu are voie. Insista cu borseta de farduri.
Tido: Tu, dar Ana stie sa deschida fermoare?
Ana se intoarce spre ele ghidusa: Nu-nu!
Nu-nu.
***
Eia.
Eia.
Eiaaa!
Ce sa-ti dea mama, puiu?
Eia, eia!
Cartea?
Nu.
Ochelarii?
Nu
Lanterna
Nu
Cheile?
Nu-nu
Ruleta?
. . .
Ruleta?
. . .
Pauza cu privirea atintita pe obiectul-dorinta.
Pe DA nu-l folosim inca.
***
Li si Tido povestesc. Ana, pe langa ele mestereste diverse chestii cu care nu are voie. Insista cu borseta de farduri.
Tido: Tu, dar Ana stie sa deschida fermoare?
Ana se intoarce spre ele ghidusa: Nu-nu!
joi, 1 octombrie 2009
Ce premiere am lansat la apa in ultimele 7 zile
Kidrullz imi pune o intrebare blocatoare despre chestiile pe care le-am facut intaiasi data saptamana asta.
Da? Pai as spune ca nimic, dar . .
Cu 5 zile in urma ne-am urcat in masina cu directia Ardeal. Nimic nou, ba chiar la ordinea zilei. Da, dar de data asta catre o destinatie noua, si pentru intaiasi data in viata mea nu m-am uitat pe harta INAINTE de-a pleca propriuzis. Eram deja pe drum cand am avut un soc: Careiul pe care trebuia sa-l atingem pana la ora 16, nu era intre Huedin si Oradea (acolo il credeam eu stabilit), ci la mama saraciei, sus, sus, suuus de tot, dincolo de cercul polar. Deci, first time ever am pus piciorul in Carei.
Tot la Carei, la nunta lui S. am purtat pentru prima oara asa rochie scurta si sexy de cand sunt mama, foarte frumoasa cred ca era privelistea la hora.
Tot pentru prima oara in viata am fost atat de aproape de dunele de nisip ale aceluiasi Carei si le-am ratat, dar am mancat cum niciodata pana acum, o rulada gratinata de sunca cu pateu .. numai de gasca putea fi. Din cauza ei si a mesei in gradina de a doua zi, am uitat si de dune si de picioarele rupte in dantuieli pana la 5 dimineata. Sa le uram mirilor acum in Tatra, casa de piatra!
In premiera am vazut cu 3 zile in urma dozator de lapte in piata Cibin din Sibiu,
in premiera Ana a inceput sa arunce lucruri de la balcon (asta e premiera ei, dar a mea a fost totusi adunatul lor frumusel de pe jos),
in premiera am facut cunostinta cu Rodgersia pinnata, dar cum vad ca se ingroasa gluma/postarea cu premierele, incerc sa nu ma intind mai mult de un metru pe blog si sa va marturisesc ca
azi am lesinat de placere vizuala. Pentru prima data in viata am vazut acele frumuseti care m-au fascinat instantaneu. Lebedele negre de pe oglinda lacului Bordei.
Lebede. Negre. Gaturi luuungi subtiri,
gratioase, misterioase, independente . . fascinante
.
.
.
.
.
.
Da? Pai as spune ca nimic, dar . .
Cu 5 zile in urma ne-am urcat in masina cu directia Ardeal. Nimic nou, ba chiar la ordinea zilei. Da, dar de data asta catre o destinatie noua, si pentru intaiasi data in viata mea nu m-am uitat pe harta INAINTE de-a pleca propriuzis. Eram deja pe drum cand am avut un soc: Careiul pe care trebuia sa-l atingem pana la ora 16, nu era intre Huedin si Oradea (acolo il credeam eu stabilit), ci la mama saraciei, sus, sus, suuus de tot, dincolo de cercul polar. Deci, first time ever am pus piciorul in Carei.
Tot la Carei, la nunta lui S. am purtat pentru prima oara asa rochie scurta si sexy de cand sunt mama, foarte frumoasa cred ca era privelistea la hora.
Tot pentru prima oara in viata am fost atat de aproape de dunele de nisip ale aceluiasi Carei si le-am ratat, dar am mancat cum niciodata pana acum, o rulada gratinata de sunca cu pateu .. numai de gasca putea fi. Din cauza ei si a mesei in gradina de a doua zi, am uitat si de dune si de picioarele rupte in dantuieli pana la 5 dimineata. Sa le uram mirilor acum in Tatra, casa de piatra!
In premiera am vazut cu 3 zile in urma dozator de lapte in piata Cibin din Sibiu,
in premiera Ana a inceput sa arunce lucruri de la balcon (asta e premiera ei, dar a mea a fost totusi adunatul lor frumusel de pe jos),
in premiera am facut cunostinta cu Rodgersia pinnata, dar cum vad ca se ingroasa gluma/postarea cu premierele, incerc sa nu ma intind mai mult de un metru pe blog si sa va marturisesc ca
azi am lesinat de placere vizuala. Pentru prima data in viata am vazut acele frumuseti care m-au fascinat instantaneu. Lebedele negre de pe oglinda lacului Bordei.
Lebede. Negre. Gaturi luuungi subtiri,
gratioase, misterioase, independente . . fascinante
.
.
.
.
.
.
miercuri, 30 septembrie 2009
Ana face curat in casa
I s-o fi parand ca avem prea multe lucruri prin casa,
si ar fi cazul sa faca o triere . .
Principiul de selectie e cat se poate de logic:
ce incape prin balustrada de la balcon.
Stiam sa o sa vina ziua asta.
M-am pregatit mental, sufleteste, strategic, dar degeaba.
Cand vine clipa, ramai blocat, cu mintea goala si foarte mirata.
Te pufneste rasul, dar incerci sa te abtii si sa explici cu mare seriozitate copilului de un an si trei luni, ca ultimul lui hobby nu e un lucru prea bun pentru gospodarie.
Se spune ca bebelusii inteleg perfect mesajele care li se transmit, si intr-adevar, copilul se uita la tine cu o fatzuca serioasa, e clar ca a inteles. Nu termini bine prima predica, si puiul izbucneste in ras, fuge la balcon si scoate pumnuletul pe sub balustrada.
Ana, nu arunca mami! Nu arunca puiule . .
Puiul se uita in ochii tai in semn ca a inteles, intinde manuta mai tare in afara, si deschide pumnuletul.
Un obiect greu de identificat, mic si cenusiu, cade in abis . .
Oare care e cel mai bun moment al zilei pentru cules decoratiuni din fata blocului?
O sa-mi aleg un cos special pentru aceasta activitate placuta pe care presimt ca o voi derula de cateva ori pe zi.
miercuri, 23 septembrie 2009
Scandaluri bio
Uneori, mai ales in cele doua nopti pe an cand am insomnie,
ma strafulgera cate o clarviziune despre viitor.
Cateodata si in plina zi, daca gandesc prea profund,
mi se arata Adevarul-adevarat-curat,
si-i ciripesc lui Stefi de pe locul din dreapta de nici nu stie cand au trecut doua ore in trafic si-am si ajuns acasa.
(Il intreb din cand in cand sa-ti mai spun?, si-mi raspunde intodeauna da' bineinteles iubitico. Nu avem radio in masina, asa ca rolul meu e evident)
Si-atunci numai ce-mi vine sa zic pe loc:
Pun pariu pe ce vrei
ca intr-un an de zile o sa apara in presa scandaluri cu si despre bio.
Ca asa si pe dincolo, impostura, ingrediente mintite, etc, etc.
De data asta nu stiu de la ce mi-a venit,
poate de la ardeii aia perfectionisti, galbeni-galbeni si luciosi din Baneasa?Frumosi, mari si identici, perfect simetrici . .
bio 100%, pe cuvantul nostru, doamnă!
Adica grija mare, astia cu magazine bio.
Sa nu va iasa recoltele prea rodite si manoase, ca ne dati de banuit.
Tineti-i sa scofalceasca putin, lasati prunele cu pudra aia a lor pe coaja si faceti cumva sa aiba macar o gaurica de viermisor, ceva. O ciupitura de cioc de pasare,
o muscatura pofticioasa de melc.
Doua luni, pana s-a copt fructa aia splendida, sa nu mai fi poftit la ea nici o vietate din intreaga biodiversitate? Eee!
Vezi ce rai sunt oamenii, in ziua de azi nimeni nu mai crede in nimic.
E o nedreptate, zau ca e!
vineri, 18 septembrie 2009
Bijuterii de AUTOR
Sambata 3 octombrie 09 va avea loc a doua editie a targului de bijuterii/podoabe "cu semnatura". Evenimentul va avea loc la Institutul Francez de pe Dacia.
Vor semna Angi Apostol, Elena Crisan, Roxana Davidescu, Jennifer Delplanque, Raluca Drăcea, Maria Filipescu, Adriana Goilav, Agnes Keszeg, Andra Lupu, Alexandru Lupu, Ioana Matei, Izabella Petrut, Oana Pop, Radha, Dana Stefănoiu, Carla Szabo, Mihaela Tarhuna, Ana Wagner, Mihaela Zvinca, brandurile Acarete, Freevole şi alţii.
Sper ca evenimentul si podoabele vor fi mult mai stylish decat afisul.
Mai multe detalii de la sursa
Intrare 10 lei, please!
marți, 15 septembrie 2009
Tristete far' de alinare in Bucuresti
Ca e mare si aglomerat, ne-am obisnuit.
Ca iti petreci viata in trafic, deja incepi sa ti se para normal (apropo, haideti oameni buni sa gasim activitati ce se pot face intre doua semafoare, cu volanul lipit in piept, spatele intepenit in centura, mintea ciulta iepureste dar cu mainile libere!)
Ca e ghertomanelie peste tot, ca sunt munti de coji de seminte scuipate pe jos, si ca treci prin fata unor intrari ca de pestera a unor cladiri care par a fi fost candva chiar elegante, cu toata descompunerea inimaginabila care le macina, deja pare a contribui la farmecul locului.
Si mai sunt tristeti locale, dar ca sa nu viciem prea mult seara asta frumoasa de toamna, va spun doar oful meu cel mai mare:
Eu am o relatie speciala cu painea.
La noi, la Sibiu, painea e din basmele cu ierni geroase si sanii cu zurgalai trase de cai.
Nici nu stiu cum sa va fac sa simtiti macar putin diferenta enorma fata de buretele asta travestit pe care numele onorific paine il doboara.
Si maicuseama cea din Sibiu, o spun altii, nu m-as lansa eu pe orbite atat de de-sine-falitoare. E parfumata a faina in care simti graul, in care simti pamantul reavan. E deasa si hotarata dar si imbietor de prietenoasa. Iar gustul . . simti in el o poveste intreaga de arome simple, primordiale si curate.
Graul, cartoful, florile campului si focul din vatra.
Unde sa gasesc eu dorul meu?
Pe unde te uiti, franzele pitice cu golul invelit in cruste tari, chitinoase, latra acru din rafturi sterpe. Pufisuri umflate chimic, cu gust de cloramina, se uita la tine minurate, stranse-n celofan.
"Prostuto", imi veti spune. De AnaPan ai auzit? Sau de French Bakery si inca vreo doua loculete trendy-hidden pe la mall? Auzit, vazut, gustat, apreciat.
Dar eu daca sunt un om simplu, fara drumuri zilnice la shopping-therapy, ce ma fac?
Si oricum, cu bruma de matematica ce am dovedit, ies mai bine sa mi-o comand de la 300 km prin fancurier in fiecare dimineata aburinda la usa, decat sa o shopuiesc de la boutique especial.
Sunt trista,
relatia mea apropiata cu painea, o relatie fara fasoane,
lejera si proaspata ca prietenia in adolescenta,
nu mai este. S-a branduit, s-a cashizat, s-a mall-izat.
Nu-i nimic, inca un lucru de facut in casa, proaspat, in timpul liber de care dispunem cu mare larghete, fredonand un cantecel vesel pe note inalte, de bucurie ca suntem asa gospodina minunata ce am visat toata viata sa fiem.
***
uneori/ Fericite vin trei paini cantand de la Sibiu.
Una sare pe masa, alta in frigider si mezina in congelator.
M m m m . . h a a a !
Ca iti petreci viata in trafic, deja incepi sa ti se para normal (apropo, haideti oameni buni sa gasim activitati ce se pot face intre doua semafoare, cu volanul lipit in piept, spatele intepenit in centura, mintea ciulta iepureste dar cu mainile libere!)
Ca e ghertomanelie peste tot, ca sunt munti de coji de seminte scuipate pe jos, si ca treci prin fata unor intrari ca de pestera a unor cladiri care par a fi fost candva chiar elegante, cu toata descompunerea inimaginabila care le macina, deja pare a contribui la farmecul locului.
Si mai sunt tristeti locale, dar ca sa nu viciem prea mult seara asta frumoasa de toamna, va spun doar oful meu cel mai mare:
Eu am o relatie speciala cu painea.
La noi, la Sibiu, painea e din basmele cu ierni geroase si sanii cu zurgalai trase de cai.
Nici nu stiu cum sa va fac sa simtiti macar putin diferenta enorma fata de buretele asta travestit pe care numele onorific paine il doboara.
Si maicuseama cea din Sibiu, o spun altii, nu m-as lansa eu pe orbite atat de de-sine-falitoare. E parfumata a faina in care simti graul, in care simti pamantul reavan. E deasa si hotarata dar si imbietor de prietenoasa. Iar gustul . . simti in el o poveste intreaga de arome simple, primordiale si curate.
Graul, cartoful, florile campului si focul din vatra.
Unde sa gasesc eu dorul meu?
Pe unde te uiti, franzele pitice cu golul invelit in cruste tari, chitinoase, latra acru din rafturi sterpe. Pufisuri umflate chimic, cu gust de cloramina, se uita la tine minurate, stranse-n celofan.
"Prostuto", imi veti spune. De AnaPan ai auzit? Sau de French Bakery si inca vreo doua loculete trendy-hidden pe la mall? Auzit, vazut, gustat, apreciat.
Dar eu daca sunt un om simplu, fara drumuri zilnice la shopping-therapy, ce ma fac?
Si oricum, cu bruma de matematica ce am dovedit, ies mai bine sa mi-o comand de la 300 km prin fancurier in fiecare dimineata aburinda la usa, decat sa o shopuiesc de la boutique especial.
Sunt trista,
relatia mea apropiata cu painea, o relatie fara fasoane,
lejera si proaspata ca prietenia in adolescenta,
nu mai este. S-a branduit, s-a cashizat, s-a mall-izat.
Nu-i nimic, inca un lucru de facut in casa, proaspat, in timpul liber de care dispunem cu mare larghete, fredonand un cantecel vesel pe note inalte, de bucurie ca suntem asa gospodina minunata ce am visat toata viata sa fiem.
***
uneori/ Fericite vin trei paini cantand de la Sibiu.
Una sare pe masa, alta in frigider si mezina in congelator.
M m m m . . h a a a !
Maamiia
Dupa ce un an de zile Ana mea mica
a pomenit de tati, de Buni, de Oaoa si de Iii,
fara macar s-o aduca in discutie pe biata ei mamă
si perpelindu-i inima acesteia din urma,
acuma sa te tii.
Cat e ziulica de lunga rasuna casa "Maamii-mamiii!.."
Mami-mami, dar apoi, gandindu-se ea asa
de unde vine diminutivul asta,
a simtit nevoia sa-mi spuna o vreme, good old stylish,
de-a dreptul Mama.
Ca apoi sa varieze (ce imaginatie are la un an si doua-trei luni!) si da-i cu Miamia, Mumi, Mimia, dece nu Mumia, Miami si Mamila.
Imi plac toate, ador cand o aud cu o noua imbarligatura nemaiauzita pe planeta.
Dar cata duiosie,
cata complicitate intima, numai intre noi doua - noi doua
cand ii nimeresc gusturile elitiste cu ceva delicios.
Savureaza cateva inghitituri, chiar mananca bine daca e favorabila conjunctura astrala, si apoi se gandeste
sa acorde mamei deja emotionate pana la lacrimi,
un gand de bine-primire.
Se opreste, se uita cu duiosie adanc in ochii mei,
ma mangaie de doua ori cu manuta ei minuscula, (de cele mai multe ori inmuiata in mancare)
si-mi zice cu glas duulce de pui binevoitor: "Maamia . ."
In momentele acelea, eu . .
Ati vazut putti lui Mantegna, plutind fericiti in deschizatura cerului pictata pe tavan? Mai bine imaginati-va o tura de skydiving, pe un cer stralucitor, strigand de fericire . .
a pomenit de tati, de Buni, de Oaoa si de Iii,
fara macar s-o aduca in discutie pe biata ei mamă
si perpelindu-i inima acesteia din urma,
acuma sa te tii.
Cat e ziulica de lunga rasuna casa "Maamii-mamiii!.."
Mami-mami, dar apoi, gandindu-se ea asa
de unde vine diminutivul asta,
a simtit nevoia sa-mi spuna o vreme, good old stylish,
de-a dreptul Mama.
Ca apoi sa varieze (ce imaginatie are la un an si doua-trei luni!) si da-i cu Miamia, Mumi, Mimia, dece nu Mumia, Miami si Mamila.
Imi plac toate, ador cand o aud cu o noua imbarligatura nemaiauzita pe planeta.
Dar cata duiosie,
cata complicitate intima, numai intre noi doua - noi doua
cand ii nimeresc gusturile elitiste cu ceva delicios.
Savureaza cateva inghitituri, chiar mananca bine daca e favorabila conjunctura astrala, si apoi se gandeste
sa acorde mamei deja emotionate pana la lacrimi,
un gand de bine-primire.
Se opreste, se uita cu duiosie adanc in ochii mei,
ma mangaie de doua ori cu manuta ei minuscula, (de cele mai multe ori inmuiata in mancare)
si-mi zice cu glas duulce de pui binevoitor: "Maamia . ."
In momentele acelea, eu . .
Ati vazut putti lui Mantegna, plutind fericiti in deschizatura cerului pictata pe tavan? Mai bine imaginati-va o tura de skydiving, pe un cer stralucitor, strigand de fericire . .
duminică, 13 septembrie 2009
joi, 10 septembrie 2009
Ce fain e la job
e bine ca cel rau sa iubeasca mai mult
pentru ca altfel, greu cineva il poate imblanzi
miercuri, 9 septembrie 2009
Am dat cu capul de principiul lui Peter
Pregatesc un nou blog, pe care il voi derula in paralel.
Va fi un blog tematic, nu are legatura cu ce avem pe unudoitreisi.
Nu spun mai multe, in curand va vorbi el de la sine.
Alceva vroiam sa spun.
Imi prind urechile!!!!
Platforma este alta, am optat pentru wordpress.
De la logare, setari, si pana la primul post, totul e ingrozitor de greu.
Nu gasesti butoanele, nu ti-e nimic la indemana, nici un pas nu curge firesc.
Prostuta tare nu sunt, testele IQ pe care mi le-am facut in adolescenta aratau o inteligenta superioara, am fost felicitata pentru asta. E adevarat ca de atunci au trecut ceva ani, dar totusi, atat de perisabile sa fie conexiunile creierasului uman?
Cand am pasit pentru prima oara in lumea blogger, totul venea de la sine, treptele mi se asezau singure sub pasi, ma miscam lejer in toate directiile, iar misterele minore pe care nu le-am dezlegat din prima, s-au deznodat de la sine nu dupa multa vreme.
Poate ca tocmai aici e tot spilul.
Ati observat ca blogurile mai serioase sunt pe wordpress, nu? Oamenii care au cu adevarat ceva de spus, intelectualii, trend-setterii, profesionistii.
Poate WP tocmai in felul acesta isi selecteaza tacit si discret clientela.
Vom veda daca sunt demna de wordpress.
Deocamdata m-am zbatut in zadar sa dau culoare, sa ma joc cu fonturi si alte delicatese inaccesibile. De postat fotografii nici nu poate fi vorba, dar nu va mai spun ca dupa ce am reusit cu greu sa ajung a scrie primul text, m-am pomenit total neajutorata cand a sosit momentul final de "Publish post" (parca asa-i zice pe prietenosul nostru Blogger)
Sau poate ca abia dupa ce faci transferul in cont ti se rearanjeaza toate intr-o ordine fireasca si utilizabila . . Desi promit solemn ca "takes seconds, costs nada", free 3GB hosting, etc . .
Asta este, cred ca mi-am atins nivelul de incompetenta, vorba lui Peter Laurence.
marți, 8 septembrie 2009
Batista bebelusului
Dezvaluiri uluitoare
despre fapte inspaimantatoare
Exista o chestie, denumita Batista bebelusului, si care promite sa-ti scape copilul de muci.
Daca ai copil, si ti-a fost vreodata racit sau mucos, stii cu siguranta ce greu e cand ala mic nu poate dormi inecandu-si respiratia si horcaind jalnic, si cat de naive sunt pompitele-para din cauciuc, cu care nu reusesti decat sa-l enervezi pe prunc. Acestea fiind zise, o solutie serioasa si salvatoare suna foarte apetisant. Deci, sa vedem despre ce e vorba.
Te duci la farmacie si ceri:
Batista bebelusului, va rog. Sau, o primesti, de la prieteni mai trazniti.
Deschizi cutia, te miri de tubusoarele transparente, si desfaci repede prospectul sa vezi cum naiba se foloseste chestiunea.
Cand citesti, cazi jos.
Cica se monteaza la aspirator. La aspirator??!! La unul de mana, mic, cu care aduni firimiturile de pe masa, nu??!
Nu, LA ASPIRATORUL DE CAMERA, cel cu care aspira toata lumea covorul.
Doamne Dumnezeule, cum sa-i tragi bebelusului mucii cu aspiratorul, ii scoti creierii !!! Fereasca Sfantul sa folosesc tampenia asta, Doamne, dar cum de-a putut macar sa le treaca prin cap nenorocirea asta ??!! Cate prostii mai inventeaza astia in ziua de azi, traim intr-o lume nebuna, si cum de se vinde asa ceva in farmacii, astia sunt inconstienti, nenorocesc copii . . auzi tu, pentru bebelusi!! ...
Cand am primit cutiuta de la Lili, am desfacut-o curioasa. Auzisem de chestie, cu pareri pro si contra. Ana avea patru zile, era toata familia de fata. Rasfoiesc prospectul, comentam, apar reactii. Majoritatea extrem de circumspecti, chiar usor inlemniti, Lili nevinovata.
Buni cand aude, mai sa lesine. Vroia sa-mi smulga cutia din mana, devenise palida, agitata, ma ruga aproape strigand
"Alex, nici sa nu te gandesti. Te rog sa nu iti treaca prin cap sa nenorocesti copilul, arunc-o! Lili, dece ai luat asa ceva?!"
In fine, ca sa linistesc spiritele, camuflez device-ul si promit sa ma gandesc bine inainte sa nenorocesc pe cineva. Oricum, treaba nu era clara, this could be heaven
or this could be hell.
Cum Ana n-a avut probleme speciale de respiratie sau mucozitati abundente, multa vreme ne-am descurcat binisor si cu pompita-para, fara sa apelam la “nenorocirea aia”, uitasem c-o si avem. Apoi, la un acces de raceala, pe la 5 luni, cand nu mai stiam cum sa scapam copilul de chinurile respiratorii, ne-am amintit de cutiuta magica . .
Ne uitam cu coada ochiului mental inspre ea. O fi buna, o fi teapa pentru fraieri, o fi un instrument de tortura pe care doar niste parinti inconstienti-creduli-imbecili l-ar putea folosi . . ? Doamne, numai sa nu fie intr-adevar o nenorocire.
Am mai luat odata prospectul la puricat.
Da, "se monteaza la aspiratorul casnic". Aveam confirmari si de la alti parinti care o folosisera, pe care – cu riscul de a parea proasta rau, i-am intrebat expres: “E vorba de aspiratorul de camera, ala puternic cu care curatam pe jos, cu care se aspira covoarele, mocheta, praful, mizeria de pe jos?!” Raspunsul a fost clar - ala.
Ok, dar poate e pentru copii mai mari, nu pentru dinastia cruzi, ce zice la instructiuni? “Se recomanda folosirea lui inca din primele zile de viata ale bebelusului” Doamne, te cutremuri numai cand te gandesti . . cine ar avea curaj pe propriul copil, poate pe altul?!
Mai scrie pe prospect ca e avizat de Ministerul Sanatatii din Romania, avizul 9066/2005, ca este fabricat, folosit si avizat in Uniunea Europeana din 2002 . . mai sa fie, dracia naibii, poate o fi in regula, daca asa zic astia ..
Bila alba: nu e un produs chimic, asta ma mai imblanzeste.
Mai vazusem si un filmulet cu toata tarasenia in desfasurare, si nu parea sa se lase cu victime . .
Pana la urma am hotarat sa incercam.
Pe noi , bineinteles.
Agitatie in familie, aducem aspiratorul in mijlocul camerei, adrenalina ne urca prin vene. Desfacem cutia, citim de zece ori inainte exact cum se asambleaza, montam device-ul in gura ca de monstru a aspiratorului puternic ca o elice de elicopter militar. Stefi s-a hotarat barbateste sa fie el cobaiul care-si risca viata. Eu, mai sa plang, cu gandul ca fara El eu clar nu mai pot trai. Suspans, sangele ne urca in cap, vocile ni se pierd . .
Apasam pe power, monstrul porneste motoarele-turbine, Stefi sta cu capatul ucigas in mana. Si-l apropie cu mare grija de deget. Pentru ca nu e absorbit cu totul inauntru, il pune si in palma. Mana nu ii este smulsa violent de gaura neagra, asa incat isi trage sufletul si cu respiratia taiata, aruncandu-mi o privire de Ioana D’Arc in fata rugului, isi aduna curajul eroic de a si-l introduce chiar in nas!!
Ce a urmat ne-a umplut de groaza. Aspiratorul duduia inspaimantator, Stefi statea cu gadgetul ucigas in nara, iar de acolo, din nas, prin tuburile transparente, se scurgeau chestii vascoase, alburii. “Or fi creierii ??!!”
Dupa cateva clipe, Stefi isi scoate tubul din nas, opreste aspiratorul cu nonsalanta, si se declara foarte curat pe dinauntru, viu si nevatamat.
Nasul la locul lui, creierii la locul lor, tegumentele nazale asemenea. “Abia se simte”
Radem si ne trec spaimele.
Epilog
Nu cred in “folosirea zilnica fara urmari negative”, dar de doua ori intr-un an, cat am folosit-o noi la Ana, nu cred sa fie nociv. Cat despre eficienta, da, daaa, Daaa! Cateva secunde si nara e golita de kilogramele de muci.
Oricum, nu credeti prospectele, testati pe voi inainte.
Ma simt responsabila sa mai adaug ca puterea aspiratorului trebuie sa fie de maxim 1.500W, si ca nara cealalta trebuie sa ramana destupata, nu folositi aparatul asta avand nara 2 si gura inchise, pentru ca atunci chiar cred ca va va scoate creierii pe nas.
Aceasta nu a fost o recomandare sau o reclama, ci
o simpla relatare despre fapte inspaimantatoare.
luni, 7 septembrie 2009
Dimineata cu ghinde
E dimineata devreme,
tati a plecat la treaba.
Eu si Broscuta dormim imbratisate un somn dulce si pufos . .
La o vreme, Ana da semne de trezire, incepe sa se foiasca pe langa mine.
Ma uit la ceas, 7 jumate. 'Mmmm, ce-as mai motai putin..', si ma cuibaresc si mai bine in asternutul moale. Ana in schimb, are chef de joaca si-si face de lucru pe langa mine prin pat.
Plutesc intre vis si trezie, mi-aduc aminte ca aseara am fost pana tarziu in Herastrau, tati s-a dat cu rolele, iar noi doua am cules ghinde. Au aparut ghindele, semn de toamna . .
Si cu toate ca am adoptat filozofia non-acumularilor materiale, am luat cu noi acasa, in buzunare si in pumnuletii stransi, cateva ghinde, pe cele mai dragute, toate cu palarie.
Maimutica lucreaza pe langa mine, gata cu reveriile, wake up mom! Mmmmm.. marai in starea de bine, ma intiiind bine din incheieturi,
si ce simt?
In causul palmei, una cate una adunate, ghinde
de la Ana pentru Mamia.
Paine si panza
Painea fasaie frumos cand o invelesti in panza.
Fosneste si se agata de material
drapata ca o adevarata lady . .
vineri, 28 august 2009
Theo Jansen
Sculptor cinetic, olandez
A plecat din fizica, s-a perindat prin pictura,
si a devenit sculptor-mecanic-inventator . .
Omul isi traieste viata
dupa principiul sanatos
U r m e a z a - t i . s e t e a
And he's still alive!
miercuri, 26 august 2009
Our new apartment
Am avut un vis ciudat . .
in care se facea ca ne mutam mereu dintr-o casa inchiriata in alta
ba ultima oara chiar la bloc.
Si ca am zugravit in patru ani de trei ori
(din cauza mea, pentru ca sunt obsedata sa fie totul proaspat, si nu dezirez peretii locuiti de altii)
Iar ultima oara cu mainile noastre,
fara ajutor platit ca in alte dati, floare la ureche
si chiar mai mult de una singura, pentru ca Stefi era plecat la lucrari, sa faca banicei,
sa treaca criza
care se pare ca nu se joaca
si ne ajunge si pe noi usor-usurel
pan' la gleznisoare
pan' la pulpisoare
pan' la subsuori . .
Ultimul haos se facea ca a durat
o zi
doua zile
doua saptamani..
Nu se mai termina, nu se mai lumina, nu se mai desprafuia
iar ea de dorul Anei cu jale se frangea
Dar cum eu n-am cosmaruri niciodata, doar vise,
se facea ca totul era amestecat cu jocul
de-a texturile,
de-a cine cojeste cea mai lunga fila de zugraveala veche de pe tavan,
de-a mama si de-a tata,
de-a privitul ferestrelor invadate de verde-viu
si a petalelor galbene de floarea soarelui
daruite de iubit pe inserat, in plimbari nocturne . .
In concluzie, a fost ingrozitor de greu
Dar ce minunat e sa ai peretii proaspeti si armonizati.
Si nu. Nu e o idee buna sa nuantezi tavanul in tonuri inchise, etapa amorsa m-a convins.
Plafonul coboara vizual cu un metru si te apasa neguros inchizandu-ti zarea gandurilor
Alb, alb, albbb!
in care se facea ca ne mutam mereu dintr-o casa inchiriata in alta
ba ultima oara chiar la bloc.
Si ca am zugravit in patru ani de trei ori
(din cauza mea, pentru ca sunt obsedata sa fie totul proaspat, si nu dezirez peretii locuiti de altii)
Iar ultima oara cu mainile noastre,
fara ajutor platit ca in alte dati, floare la ureche
si chiar mai mult de una singura, pentru ca Stefi era plecat la lucrari, sa faca banicei,
sa treaca criza
care se pare ca nu se joaca
si ne ajunge si pe noi usor-usurel
pan' la gleznisoare
pan' la pulpisoare
pan' la subsuori . .
Ultimul haos se facea ca a durat
o zi
doua zile
doua saptamani..
Nu se mai termina, nu se mai lumina, nu se mai desprafuia
iar ea de dorul Anei cu jale se frangea
Dar cum eu n-am cosmaruri niciodata, doar vise,
se facea ca totul era amestecat cu jocul
de-a texturile,
de-a cine cojeste cea mai lunga fila de zugraveala veche de pe tavan,
de-a mama si de-a tata,
de-a privitul ferestrelor invadate de verde-viu
si a petalelor galbene de floarea soarelui
daruite de iubit pe inserat, in plimbari nocturne . .
In concluzie, a fost ingrozitor de greu
Dar ce minunat e sa ai peretii proaspeti si armonizati.
Si nu. Nu e o idee buna sa nuantezi tavanul in tonuri inchise, etapa amorsa m-a convins.
Plafonul coboara vizual cu un metru si te apasa neguros inchizandu-ti zarea gandurilor
Alb, alb, albbb!
duminică, 16 august 2009
Bio-realizarea verii 2009
Dupa doua luni de absenta blogosferica,
in care am trait intens, (am ras-am-plans, am muncit, am iubit si crescut Broscuta, am fotografiat, am zugravit, am calatorit, mi-am simplificat viata, am planuit)
timp in care de aici din blogosfera a parut ca tac,
din lipsa de idei, precis
ca nu mai fac nimic
nici eu, nici ai mei, nici cunoscutii,
ca nu mai suflam, nu mai respiram si probabil de fapt nici nu mai existam . .
Ei bine,
dupa doua luni ma intorc cu sufletul la gura sa va anunt ceva foarte important.
E o rezolvare, o solutionare sau chiar o realizare a mea,
de importanta capitala pentru vara lui 2009
si bineinteles pentru tot restul vietii mele.
Nu ghiciti, nu?
Ati avea ceva banuieli, dar ce legatura sa aiba fotografia?
Am mila de nerabdarea voastra si va spun direct, nu mai lungesc vorba:
M-am lasat de inghetata.
Asa cum in alte epoci m-am mai lasat si de alte chestii la fel de nocive, acum am reusit-o si pe asta. Din lista viciilor palpabile, era printre ultimle ramase, si foarte batatoare la ochi.
Se face mai bine de o luna fara nici o inghetata.
Fata de caderea zilnica in pacat de pana acum, e o realizare.
Nu ma credeam in stare, si ma perpeleam de grija si remuscare, pana am hotarat sa zic stop, tot atat de brusc ca si la celelalte victorii.
Motivele renuntarii la inghetata sunt in general doua: ingrasarea peste masura si chimicalaraia grosiera care le compune. La mine primul chiar nu se pune (nicicum nu se depune!), dar al doile a nu iarta pe nimeni.
Sunt mandra, nu credeam ca voi putea vreodata a spera.
P.S. optimist
Nu inseamna ca trebuie omul sa renunte la o atat de aleasa placere a vietii,
trebuie doar sa si-o faca singur, acasa, in liniste sau pe o muzica buneasa, dupa o reteta aleasa
Am observat ca pe masura ce am inceput cenzura chimicala, venim de la Carrefour cu cosul tot mai gol :))
joi, 9 iulie 2009
Nu mai inteleg nimic..
Am blog
n-am blog
totusi am
trebuie sa-mi iau laptopul de urechi
pana atunci se pare ca ne vedem pe
blogul de rezerva
n-am blog
totusi am
trebuie sa-mi iau laptopul de urechi
pana atunci se pare ca ne vedem pe
blogul de rezerva
joi, 11 iunie 2009
Suprarealism de nunta
1 an - nunta de hartie
2 ani - nunta de bumbac
3 ani - nunta de piele
4 ani - nunta de fructe sau de flori
5 ani - nunta de lemn
6 ani - nunta de zahar sau de fier
7 ani - nunta de lana sau de cupru
8 ani - nunta de bronz sau de lut
9 ani - nunta de rachita
10 ani - nunta de tinichea sau de aluminiu
11 ani - nunta de otel
12 ani - nunta de matase
13 ani - nunta de dantela
14 ani - nunta de fildes
15 ani - nunta de cristal
20 ani - nunta de portelan
25 ani - nunta de argint
30 ani - nunta de perla
35 ani - nunta de coral
40 ani - nunta de rubin
45 ani - nunta de safir
50 ani - nunta de aur
55 ani - nunta de smarald
60 ani - nunta de diamant
65 ani - nunta de alabastru
70 ani - nunta de platina
75 ani - nunta de diamant
In curand fructe sau flori ne vor nunti
Pacat ca am ratat-o pe cea de hartie, as fi vrut sa ne facem costume de ziar, ca sa putem lua cina romantica la inaltimea evenimentului
Am mai trecut cu nestiinta peste bumbac si piele
La anul, cu lingura de lemn cinam cat de romantic se va putea
75+26=97
In cazul nostru, daca planeta n-ar fi pe moarte, meteoritul tintit pe drum si zilele numarate, la 97 de ani am da ultima petrecere a dragostei ca sa zic asa, daca Stefi m-ar rabda asa cum sunt, la bine si la greu, pana cand moartea ne va fi despartit deja probabil de ceva vreme.
2 ani - nunta de bumbac
3 ani - nunta de piele
4 ani - nunta de fructe sau de flori
5 ani - nunta de lemn
6 ani - nunta de zahar sau de fier
7 ani - nunta de lana sau de cupru
8 ani - nunta de bronz sau de lut
9 ani - nunta de rachita
10 ani - nunta de tinichea sau de aluminiu
11 ani - nunta de otel
12 ani - nunta de matase
13 ani - nunta de dantela
14 ani - nunta de fildes
15 ani - nunta de cristal
20 ani - nunta de portelan
25 ani - nunta de argint
30 ani - nunta de perla
35 ani - nunta de coral
40 ani - nunta de rubin
45 ani - nunta de safir
50 ani - nunta de aur
55 ani - nunta de smarald
60 ani - nunta de diamant
65 ani - nunta de alabastru
70 ani - nunta de platina
75 ani - nunta de diamant
In curand fructe sau flori ne vor nunti
Pacat ca am ratat-o pe cea de hartie, as fi vrut sa ne facem costume de ziar, ca sa putem lua cina romantica la inaltimea evenimentului
Am mai trecut cu nestiinta peste bumbac si piele
La anul, cu lingura de lemn cinam cat de romantic se va putea
75+26=97
In cazul nostru, daca planeta n-ar fi pe moarte, meteoritul tintit pe drum si zilele numarate, la 97 de ani am da ultima petrecere a dragostei ca sa zic asa, daca Stefi m-ar rabda asa cum sunt, la bine si la greu, pana cand moartea ne va fi despartit deja probabil de ceva vreme.
luni, 8 iunie 2009
E-ul cel mai delicios
Traiesc in era cancerului, a obezitatii si a alergiilor.
Am aflat de la ce ni se trage, ne hranim cu surogate otravitoare.
Aditivi, e-uri, conservanti, inlocuitori, coloranti, aromatizanti, parabeni,
incerc sa-i evit.
Sucuri carbo-zaharoase nu beau, de niciun fel, deloc.
Vegeta nu mai am in casa de cativa ani.
Cu dulciurile am lasat-o moale, fara probleme.
Legume si fructe caut autohtone, simple, gaunoase.
Si la alte lucruri ma gandesc si incerc a le face, spre a-mi spala viata de nocivitati.
Dar mai este o piatra de hotar de care ma impiedic.
Ma urmareste, ma ademeneste sub diverse forme, ma hipnotizeaza!
De inghetata cum sa ma feresc ??!!??!!
Daca stau bine si ma gandesc, la ziua mea din clasa a 7-a maica-mea ne-a servit o inghetata facuta de ea, pe care invitatii mi-au pomenit-o pana prin clasa a 12-a.
Ia sa vad eu ce si cum, si daca e "verde", promit sa v-o impartasesc.
Am aflat de la ce ni se trage, ne hranim cu surogate otravitoare.
Aditivi, e-uri, conservanti, inlocuitori, coloranti, aromatizanti, parabeni,
incerc sa-i evit.
Sucuri carbo-zaharoase nu beau, de niciun fel, deloc.
Vegeta nu mai am in casa de cativa ani.
Cu dulciurile am lasat-o moale, fara probleme.
Legume si fructe caut autohtone, simple, gaunoase.
Si la alte lucruri ma gandesc si incerc a le face, spre a-mi spala viata de nocivitati.
Dar mai este o piatra de hotar de care ma impiedic.
Ma urmareste, ma ademeneste sub diverse forme, ma hipnotizeaza!
De inghetata cum sa ma feresc ??!!??!!
Daca stau bine si ma gandesc, la ziua mea din clasa a 7-a maica-mea ne-a servit o inghetata facuta de ea, pe care invitatii mi-au pomenit-o pana prin clasa a 12-a.
Ia sa vad eu ce si cum, si daca e "verde", promit sa v-o impartasesc.
vineri, 5 iunie 2009
Home by Yann Arthus Bertrand
Un film documentar crucial, pe care trebuie sa-l vezi acum.
Vei afla ca in stilul desantat in care traim si mulgem planeta de resurse, distractia mai tine 10 ani.
Filmul se difuzeaza gratuit simultan in 50 de tari, incepand de azi, 5 iunie.
Vizionare trezitoare!
Poti vedea filmul online aici
Vei afla ca in stilul desantat in care traim si mulgem planeta de resurse, distractia mai tine 10 ani.
Filmul se difuzeaza gratuit simultan in 50 de tari, incepand de azi, 5 iunie.
Vizionare trezitoare!
Poti vedea filmul online aici
joi, 4 iunie 2009
Ingerul pazitor de raze X
Sa vedeti ce mi s-a intamplat intr-o zi
Si apoi sa mai zica cineva ca nu exista
Am programare la o radiografie dentara. Aoleu, e nociv, cum ma duc eu acolo cu copilul dupa mine? (Scena se desfasoara in Cluj, unde n-o mai avem pe Buni sa se joace cu Ana)
Si cum stam eu si ma framantam incurcata, numai ce imi vine un gand:
Stai fata linistita, du-te la radiografie fara frica, si pe cand ajungi acolo, vei afla un inger pazitor cu care o lasi pe Ana doua minute cat iti face tie poza la dinte.
Mai sa fie. Un inger pazitor zici?
Eu nu las copilul cu oricine. Nici macar 2 minute, sa stii.
Relaxeaza-te, va fi o persoana de incredere, calma si grijulie, bona ideala, continua vocea linistitoare.
Am simtit ca e adevarat si ca problema era rezolvata, asa ca am pornit la drum pe deplin linistita, doar ma asigurase vocea interioara.
Zi frumoasa, insorita, plimbare cu caruciorul prin orasul plin de amintiri, intram sa probam palariute de soare, fredonam un cantecel . . am uitat complet de grija mea dintai.
Ajungem pe strada cu pricina, gasim adresa, deschidem poarta.
O curte micuta, insorita, pavaj frumos, gard inverzit imbracat de vita salbatica, bancuta de lemn la umbra nucului batran. De poveste.
La cabinet, lume multa. Printre lume, ce sa vezi, oras prieten, o colega de la sculptura. Micuta, fina, vesnic zambitoare. Ei, ce mai faci, ai copil, ce draguta e, noi inca nu ne gandim, cum va merge, randul trece repede, "Sa intre doamna cu copilul!"
Doamna cu copilul?! Asta sunt eu, dar nu intru cu Ana. Mihaela, o plimbi putin de mana, ii place plimbarea. Sigur, du-te linistita.
Fug inauntru, click, puteti iesi, reveniti peste un sfert de ora pentru rezultat, fug afara la copil.
Ana mea se plimba cu ingerul pazitor de mana, vesela si fara de griji.
Deci chiar asa a fost, a avut dreptate . .
Sunt forte puternice in noi, care se arata sub forma de gand, de voce sau de Altceva. Oare chiar exista!
Si apoi sa mai zica cineva ca nu exista
Am programare la o radiografie dentara. Aoleu, e nociv, cum ma duc eu acolo cu copilul dupa mine? (Scena se desfasoara in Cluj, unde n-o mai avem pe Buni sa se joace cu Ana)
Si cum stam eu si ma framantam incurcata, numai ce imi vine un gand:
Stai fata linistita, du-te la radiografie fara frica, si pe cand ajungi acolo, vei afla un inger pazitor cu care o lasi pe Ana doua minute cat iti face tie poza la dinte.
Mai sa fie. Un inger pazitor zici?
Eu nu las copilul cu oricine. Nici macar 2 minute, sa stii.
Relaxeaza-te, va fi o persoana de incredere, calma si grijulie, bona ideala, continua vocea linistitoare.
Am simtit ca e adevarat si ca problema era rezolvata, asa ca am pornit la drum pe deplin linistita, doar ma asigurase vocea interioara.
Zi frumoasa, insorita, plimbare cu caruciorul prin orasul plin de amintiri, intram sa probam palariute de soare, fredonam un cantecel . . am uitat complet de grija mea dintai.
Ajungem pe strada cu pricina, gasim adresa, deschidem poarta.
O curte micuta, insorita, pavaj frumos, gard inverzit imbracat de vita salbatica, bancuta de lemn la umbra nucului batran. De poveste.
La cabinet, lume multa. Printre lume, ce sa vezi, oras prieten, o colega de la sculptura. Micuta, fina, vesnic zambitoare. Ei, ce mai faci, ai copil, ce draguta e, noi inca nu ne gandim, cum va merge, randul trece repede, "Sa intre doamna cu copilul!"
Doamna cu copilul?! Asta sunt eu, dar nu intru cu Ana. Mihaela, o plimbi putin de mana, ii place plimbarea. Sigur, du-te linistita.
Fug inauntru, click, puteti iesi, reveniti peste un sfert de ora pentru rezultat, fug afara la copil.
Ana mea se plimba cu ingerul pazitor de mana, vesela si fara de griji.
Deci chiar asa a fost, a avut dreptate . .
Sunt forte puternice in noi, care se arata sub forma de gand, de voce sau de Altceva. Oare chiar exista!
miercuri, 3 iunie 2009
Workshop Azara Landscape la ZA 2009
Au fost 7 zile intense, stresante, distractive, relaxante si cu siguranta foarte faine. Ne-am adus aminte cum era in studentie, ce lejeri si senini eram, cat de entuziasti si uluitor de utopici . .
Locul faptei fiind pe pietonalul central din Cluj, s-a intamplat un fenomen surprinzator si foarte placut, si anume parada spontana a cunoscutilor. Fetze din vremuri stravechi, de care uitasem ca uitasem, sau dimpotriva, figuri centrale, oameni pe care nu i-am uitat niciodata, mi-au aparut din senin ca intr-un teatru de hartie - bau!
Cred ca Otalestii ziceau ceva de sentimentul placut de "acasa" pe care-l ai atunci cand te intalnesti spontan cu cunoscuti pe strada. In Bucuresti ne-au lipsit intalnirile astea, Clujul e atat de Acasa!
Joaca ce-o jucaram s-a finalizat intr-o gradina-librarie, care a starnit pare-se destul de multa valva la Zilele Arhitecturii, lucru care ne umple de mandrie pana sus. Dupa cele 4 zile ale evenimentului, gradina noastra urma sa fie demontata/desfiintata fara mila, in suspinele de jale ale creatorilor, organizatorilor, trecatorilor si admiratorilor sai declarati pe fata sau secreti, dar in ultima clipa primaria Clujului s-a induiosat si cu lacrimi in ochi a hotarat sa o gratieze, caci asa umbra umbroasa si racoare racoroasa nici ca mai exista in centrul orasului asfaltat pana in dinti.
Vazand asa minune, TIFF-ul care batea la usa orasului, nici ca a mai stat pe ganduri, si a preluat-o sub forma de chicgarden-infopoint.
Si uite asa, The Graden Bookshop mai dainuie inca si astazi, verde si umbroasa pe bulevardul Eroilor, si oricine, cu mic cu mare, poate adasta la umbra ei in pace si nestingherit de nimeni, spre bucuria trupului si a sufletului deopotriva.
Ziarele au zis, TV-urile au televizat
cica asa si pe dincolo
Mai retrograd in ascensiune, influentat de marte
Altfel spus, primavara ne-a fost tumultuoasa, cum ii sade bine unei firme /pardon familii de peisagisti. Proiecte, planuri, intalniri, deadline-uri presante, drumuri de Ploiesti, de Bucuresti (chiar si 2 pe zi), tururi de gardenuri dupa plante, planuri de plantare, Sibiu, drumuri de Cluj, drumuri de Cluj, drumuri de Cluj . .
Ana a avut parte de primele nopti din viata ei fara mami . . fara titi . . Era cat p-aci sa dam nas in nas cu intarcarea pe nepusa masa, dar increderea a invins si totul e bine cand se termina cu bine. Si daca am chef, merg singura-singurica, ma tin de caisa din mana mea :))
Cat despre treaba aia urata cu chibzuirea banilor, sa stiti ca e sub stricta observatie, nu misca un banut nou dinala roscat fara control cu infrarosii, iar verdictul final se anunta de pe-acuma realmente spectaculos.
Totul e sa-ti dai seama cand conjunctura e favorabila extravagantelor organizatorice,
si sa te dedai lor fara sa cracnesti . .
Ana a avut parte de primele nopti din viata ei fara mami . . fara titi . . Era cat p-aci sa dam nas in nas cu intarcarea pe nepusa masa, dar increderea a invins si totul e bine cand se termina cu bine. Si daca am chef, merg singura-singurica, ma tin de caisa din mana mea :))
Cat despre treaba aia urata cu chibzuirea banilor, sa stiti ca e sub stricta observatie, nu misca un banut nou dinala roscat fara control cu infrarosii, iar verdictul final se anunta de pe-acuma realmente spectaculos.
Totul e sa-ti dai seama cand conjunctura e favorabila extravagantelor organizatorice,
si sa te dedai lor fara sa cracnesti . .
luni, 25 mai 2009
Femeie, vino-ti in fire!
Sunt femeie, sparg prea multi banuti, ajutor!
Trebuie sa imi bag mintile in cap, sa-mi vin in fire si sa trec la calcule exacte, meschine si plicticoase, dar de punguta inchizacioase.
Sunt saraca, sunt saraca, sunt saraca . . .
In alta ordine de idei, daca tot m-am nimerit la microfon, imi iau angajamentul sa revin cat de curand cu povestea lunii mai: ce am facut, pe unde am umblat si ce am izbandit.
Ce mai aventuri!
Ana e bine, Stefi e bine, eu sunt bine.
Si mai sunt cateva persoane care sunt bine
Trebuie sa imi bag mintile in cap, sa-mi vin in fire si sa trec la calcule exacte, meschine si plicticoase, dar de punguta inchizacioase.
Sunt saraca, sunt saraca, sunt saraca . . .
In alta ordine de idei, daca tot m-am nimerit la microfon, imi iau angajamentul sa revin cat de curand cu povestea lunii mai: ce am facut, pe unde am umblat si ce am izbandit.
Ce mai aventuri!
Ana e bine, Stefi e bine, eu sunt bine.
Si mai sunt cateva persoane care sunt bine
duminică, 3 mai 2009
De 1 mai
Tura in goana calului, pe Transfagarasan
Sus erau 9 grade (celsius)
Aer tare de munte, prapastii cascate la picioare si o liniste impietrita, ireala . .
Cand am vazut ce se vede in ultima fotografie, am facut stop, stanga imprejur si zbrrr!! pe deal in jos, inapoi de unde am venit. Chiar acuma n-aveam chef sa ne faca chisalita o pietricica dinaia cat casa, garnisita cu molizi dezradacinati.
Nu acum, ca avem responsabilitati :D
In rest, am sarbatorit prin munca, munca, munca
vineri, 1 mai 2009
Sexy mama with smoking baby
Satula de outfitul mamei de bebelus m-am deghizat in lady si am pornit-o agale cu bebelusul la purtator.
Mama grijulie, dau un ochi sub prelata sa vad cum se simte odrasla si descopar ca Ana mea s-a apucat de fumat mult mai repede decat m-as fi asteptat.
Adancita in ganduri, pufaia din batul de balon invaluita in rotocoale de fum :))
duminică, 26 aprilie 2009
Cati copii iti-imi doresc
De la inceputul jocului (de-a mama si de-a tata), vedeam o familie mare, galagioasa, in care un numar incert dar mare de puradei zbanghii, topaie liberi, se bat cu apa, cresc iepuri, is fac zmeie si alte asemenea, nestingheriti, fiecare dupa pofta inimii . .
Da. Asa vedenie vedeam eu la inceputul jocului.
Si multi au spus vorba de aur, de care eu desigur nici n-am vrut sa aud: "Fa-l pe primul si mai vorbim dup-aia"
L-am facut. Acum hai sa vorbim.
Visul frumos ramane neschimbat, ca e frumos.
Dar realitatea,
ce ne facem cu ea?
Exista doua cai, depinde ce fel de femeie esti.
(Vorbim doar despre femei, pentru ca totusi, soarta lor ESTE diferita si particulara, detaliem cu alta ocazie exact ce si cum)
Daca esti femeie-mama de la natura, genul laptoasa-mamoasa, devreme acasa si mai ales
de sine etern-sacrificioasa,
atunci visul tau poate deveni realitate. Traiesti prin cei de langa tine, fericirea din ochii lor iti justifica tie existenta, pofta lor de mancare te satura si pe tine, realizarile lor pe tine te implinesc.
Daca insa esti dinaia, atunci e cu cantec.
Dinaia la care-i trebuie nu stiu ce, cai verzi pe pereti. Are nu stiu ce pasiune, nu-si gaseste linistea. Vrea sa faca ea, vrea studiu, nu stiu ce tot vrea in loc sa-si vada de casa.
Numai si numai de casa.
Eu, daca ar fi sa continui asa inca 7 ani, as innebuni.
Cu scutece, cu restrictii, cu papa-caca-pisu 24 de ore din 24, 7 zile din 7, 365 de zile pe an. Un an. Dar trei, dar sapte,
dar Doamne-fereste toata viata? . .
Tabloul ala frumos cu gasca de puradei multi, 5 puradei pe capul meu . . o spun cu tristete, nu stiu daca e pentru mine.
Bine, o fratioara chiar sunt datoare sa-i fac Anei, ca altfel nu se poate,
dar cred ca ne limitam la atat. Clasic. Sec
Of.. macar 3 mini-broscute daca as vrea sa fac :)
Da. Asa vedenie vedeam eu la inceputul jocului.
Si multi au spus vorba de aur, de care eu desigur nici n-am vrut sa aud: "Fa-l pe primul si mai vorbim dup-aia"
L-am facut. Acum hai sa vorbim.
Visul frumos ramane neschimbat, ca e frumos.
Dar realitatea,
ce ne facem cu ea?
Exista doua cai, depinde ce fel de femeie esti.
(Vorbim doar despre femei, pentru ca totusi, soarta lor ESTE diferita si particulara, detaliem cu alta ocazie exact ce si cum)
Daca esti femeie-mama de la natura, genul laptoasa-mamoasa, devreme acasa si mai ales
de sine etern-sacrificioasa,
atunci visul tau poate deveni realitate. Traiesti prin cei de langa tine, fericirea din ochii lor iti justifica tie existenta, pofta lor de mancare te satura si pe tine, realizarile lor pe tine te implinesc.
Daca insa esti dinaia, atunci e cu cantec.
Dinaia la care-i trebuie nu stiu ce, cai verzi pe pereti. Are nu stiu ce pasiune, nu-si gaseste linistea. Vrea sa faca ea, vrea studiu, nu stiu ce tot vrea in loc sa-si vada de casa.
Numai si numai de casa.
Eu, daca ar fi sa continui asa inca 7 ani, as innebuni.
Cu scutece, cu restrictii, cu papa-caca-pisu 24 de ore din 24, 7 zile din 7, 365 de zile pe an. Un an. Dar trei, dar sapte,
dar Doamne-fereste toata viata? . .
Tabloul ala frumos cu gasca de puradei multi, 5 puradei pe capul meu . . o spun cu tristete, nu stiu daca e pentru mine.
Bine, o fratioara chiar sunt datoare sa-i fac Anei, ca altfel nu se poate,
dar cred ca ne limitam la atat. Clasic. Sec
Of.. macar 3 mini-broscute daca as vrea sa fac :)
vineri, 24 aprilie 2009
Primii pasi (chiar nu merge alt titlu)
Incep sa ma speriu deja
Cum a implinit 10 luni, gata. A doua zi Ana mica a considerat ca e de datoria ei sa-mi mai crute spatele si-asa vitregit de cele 9,5 kg ale ei, si mi-a spus "lasa mami, nu mai sta tot aplecata dupa mine sa ma tii, ca ma descurc si singura"
Zis si facut. Sustinuta discret de eticheta bluzei, i-am dat drumul usurel si s-a desprins (cred ca fara sa-si dea seama) facand primii pasi :)
A mers sigura pe ea mai intai 2-3 pasi, apoi 2-3 metri :D
Cand a simtit insa ca e pe cont propriu, s-a speriat si s-a repezit sa se prinda de mine. Ne-am mai jucat asa de-a v-ati desprinselea, si de la o vreme totul se desfasoara cu consimtamantul ambelor parti.
Oficial, Ana merge :)
Cum a implinit 10 luni, gata. A doua zi Ana mica a considerat ca e de datoria ei sa-mi mai crute spatele si-asa vitregit de cele 9,5 kg ale ei, si mi-a spus "lasa mami, nu mai sta tot aplecata dupa mine sa ma tii, ca ma descurc si singura"
Zis si facut. Sustinuta discret de eticheta bluzei, i-am dat drumul usurel si s-a desprins (cred ca fara sa-si dea seama) facand primii pasi :)
A mers sigura pe ea mai intai 2-3 pasi, apoi 2-3 metri :D
Cand a simtit insa ca e pe cont propriu, s-a speriat si s-a repezit sa se prinda de mine. Ne-am mai jucat asa de-a v-ati desprinselea, si de la o vreme totul se desfasoara cu consimtamantul ambelor parti.
Oficial, Ana merge :)
joi, 23 aprilie 2009
Leurda la mama ei
Din martie de cand scoate frunza, e buuuna de mancat
pana infloreste, dup-aia gata. Adica pana pe la jumatea lui aprilie . .
vineri, 10 aprilie 2009
luni, 6 aprilie 2009
visez la casa mea
o proiectez mental, fac schite, gandesc detalii..
camere personale pentru fiecare copil, o bucatarie mare cu canapea, pe conceptul Wohnkueche, unde ne adunam toti, orientata spre sud, cu living la vest.
Spre est, dormitorul nostu, sa ma intepe direct in retina prima raza de soare.
La nord garaj, debarale mari, hotarate, dressing si baile; chiuveta flancata de ferestre verticale inguste, din tavan pana la podea, care dau lumina naturala simetrica pe chipul oglindit, plante in baia luminoasa, ferestra mare, deschisa, cu perdea alba pana la podea. Mansarda cu luminatoare zenitale largi . . atelier pentru pici
Toate ca toate, dar vom avea nevoie de verde muuult imprejur . . arbusti cu flori, mure, rozinchine, gradina de legume curate, ghivece cu aromatice in bucatarie si afara, gazon de umblat desculti, de tavalit si de mirosit; in fundul gradinii un copac inalt, in care ne urcam, mancam fructe verzi, privim in departare peste case si gradini.
Patul in aer liber, ascuns de vegetatie, in care adormi pe spate, citind pe cerul inalt deasupra ta desenele norilor, herghelii. Auzi in somn fosnet de frunze si cotcodacit indepartat de gaini.
As tine gaini numai sa le aud subliminal. .
Casa mea e clar ca nu e in oras, asa-i?
camere personale pentru fiecare copil, o bucatarie mare cu canapea, pe conceptul Wohnkueche, unde ne adunam toti, orientata spre sud, cu living la vest.
Spre est, dormitorul nostu, sa ma intepe direct in retina prima raza de soare.
La nord garaj, debarale mari, hotarate, dressing si baile; chiuveta flancata de ferestre verticale inguste, din tavan pana la podea, care dau lumina naturala simetrica pe chipul oglindit, plante in baia luminoasa, ferestra mare, deschisa, cu perdea alba pana la podea. Mansarda cu luminatoare zenitale largi . . atelier pentru pici
Toate ca toate, dar vom avea nevoie de verde muuult imprejur . . arbusti cu flori, mure, rozinchine, gradina de legume curate, ghivece cu aromatice in bucatarie si afara, gazon de umblat desculti, de tavalit si de mirosit; in fundul gradinii un copac inalt, in care ne urcam, mancam fructe verzi, privim in departare peste case si gradini.
Patul in aer liber, ascuns de vegetatie, in care adormi pe spate, citind pe cerul inalt deasupra ta desenele norilor, herghelii. Auzi in somn fosnet de frunze si cotcodacit indepartat de gaini.
As tine gaini numai sa le aud subliminal. .
Casa mea e clar ca nu e in oras, asa-i?
duminică, 5 aprilie 2009
Cand altcineva scrie de mult ce-ai vrut tu sa zici, ca blogger
Probabil ca ati patit, (ma refer maicuseama la persoanele care mai si bloguiesc din timp in timp).
Sa vrei sa zici ceva,
si cand colo, exact in ziua aia
sau chiar hă-hăăă.. de acum cateva zile sau saptamani,
blogger din cercul tau de bloguri, chiar din your very blogroll,
a scris deja.
Aceiasi idee,
acelasi mesaj,
cu aproape aceiasi fotografie ilustrata.
Acuma ce-i de facut? Zici pas si-ti pui postul in cui, sa nu devii redundantul blogocercului, plagiator fara idei ce esti,
sau lasi lucrurile sa curga si, cu nevinovata nevinovatie care la urma urmei asa si este, postezi, chiar daca stii ca vestea ta cea noua s-a dat deja aseara la stiri
Prima oara mi s-a intamplat cu Human after all, care a scris exact despre cat de interesant este sa lasi bebelusul sa molfaie singur mancarea, sa si-o intinda pe haine si in par, si anume s-o faci cu un calm seren si cu convingerea ca esti pe calea cea buna. Iar fotografia, fotografia era chiar poza cu Ana pe care deja o aveam pregatita de postare.
A doua oara, tocmai pe cand premeditam in sinea mea proprie, Mara scrisese de mult despre leurda. Ca e buna, ca a descoperit-o recent, ca e fenomenala si o recomanda, si ca oare nu e toxica?
Ei, vorbim aici de bloggeri seriosi, rapizi, hotarati la scris.
Eu, ca o broscuta testoasa a bloggingului, nu-i de mirare ca afisez cu intarziere.
E sezonul leurdei de vreo doua saptamani, helooo!
Totusi, pentru ca la anul in ianuarie, rasfoindu-mi viata inapoi o sa vad poza cu leurda si o sa astept si mai tare primavara,
desi probabil ca nu se face,
probabil e o lege nescrisa a etichetei bloggy,
o s-o incalc si voi scrie si eu despre leurda.
Nu ca as veni eu acuma cu ceva nou (pentru ca n-o sa spun absolut nimic nou),
ci pentru ca-mi cade mie bine.
Vreau eu sa am poza cu leurda la mine pe blog,
sa dau de ea, in amintirea strangerii acre pe care mi-a dat-o gustul ei verde primavara asta pentru intaiasi data in viata mea,
si pentru ca mi-a placut.
Sa vrei sa zici ceva,
si cand colo, exact in ziua aia
sau chiar hă-hăăă.. de acum cateva zile sau saptamani,
blogger din cercul tau de bloguri, chiar din your very blogroll,
a scris deja.
Aceiasi idee,
acelasi mesaj,
cu aproape aceiasi fotografie ilustrata.
Acuma ce-i de facut? Zici pas si-ti pui postul in cui, sa nu devii redundantul blogocercului, plagiator fara idei ce esti,
sau lasi lucrurile sa curga si, cu nevinovata nevinovatie care la urma urmei asa si este, postezi, chiar daca stii ca vestea ta cea noua s-a dat deja aseara la stiri
Prima oara mi s-a intamplat cu Human after all, care a scris exact despre cat de interesant este sa lasi bebelusul sa molfaie singur mancarea, sa si-o intinda pe haine si in par, si anume s-o faci cu un calm seren si cu convingerea ca esti pe calea cea buna. Iar fotografia, fotografia era chiar poza cu Ana pe care deja o aveam pregatita de postare.
A doua oara, tocmai pe cand premeditam in sinea mea proprie, Mara scrisese de mult despre leurda. Ca e buna, ca a descoperit-o recent, ca e fenomenala si o recomanda, si ca oare nu e toxica?
Ei, vorbim aici de bloggeri seriosi, rapizi, hotarati la scris.
Eu, ca o broscuta testoasa a bloggingului, nu-i de mirare ca afisez cu intarziere.
E sezonul leurdei de vreo doua saptamani, helooo!
Totusi, pentru ca la anul in ianuarie, rasfoindu-mi viata inapoi o sa vad poza cu leurda si o sa astept si mai tare primavara,
desi probabil ca nu se face,
probabil e o lege nescrisa a etichetei bloggy,
o s-o incalc si voi scrie si eu despre leurda.
Nu ca as veni eu acuma cu ceva nou (pentru ca n-o sa spun absolut nimic nou),
ci pentru ca-mi cade mie bine.
Vreau eu sa am poza cu leurda la mine pe blog,
sa dau de ea, in amintirea strangerii acre pe care mi-a dat-o gustul ei verde primavara asta pentru intaiasi data in viata mea,
si pentru ca mi-a placut.
very funny
"Cred ca eu incep sa imi pierd rabdarea. La fiecare masa umplu bucataria: o data pana ii prepar tot ce e de preparat, apoi el nu vrea sa manance si o parte consistenta ajunge pe hainele lui, pe scaunul de masa, pe jos...
Parca nici nu am terminat bine de curatat, ca vine iarasi ora mesei si o luam de la capat."
M-a distrat sa citesc povestit de altcineva exact-exact
ca-n viata mea de zi cu zi :)
contextul, si alte asemenea aici
Parca nici nu am terminat bine de curatat, ca vine iarasi ora mesei si o luam de la capat."
M-a distrat sa citesc povestit de altcineva exact-exact
ca-n viata mea de zi cu zi :)
contextul, si alte asemenea aici
vineri, 3 aprilie 2009
de-ale noastre, ce stiti voi
Pruncul nu mai adoarme decat cu manutele alea scurtute si grasute incolacite in jurul gatului meu. Daca ma tii asa mami, dooormm liiin . . pana dimineata
Cand e necajita (foame) ma cauta cu privirea, fuge de-a busilea la mine ingaimand "Mmmmm-ma-mm.."
In rest, cat e ziua de lunga, Ttta-tti , Atti, Ta-ta-ta. Cand vorbesc cu el la telefon, se uita lung, apoi concluzioneza ca pentru ea : Att-ti
Am stiut dinainte de a se naste ca el va fi dragostea lor, febletea picilor nostri.
Lumea se mira cand o vede, ca are 8 dintisori, ca e grasuta si ca mai-mai merge imediat. Nu sunt toti bebelusii de 9 luni jumate asa?
Cand dadea cu ochii de mingea de baschet, se lipea de mine, ma strangea in brate ascunzandu-se pe jumate pe dupa mine, si-i arunca obiectului privirea aia tipica a ei, peste umar :) M-a distrat chestia asta, ca-i era teama de mingea de baschet; dar am lasat-o usurel, i-am explicat-o si demonstrat-o de la o distanta "safe", iar acum vad ca i-a trecut, a imblanzit-o. Si ea da cu piciorusul ala minuscul al ei in jucarii. Uneori are si nervisori de Mini-broscuta, maraie si da din manute autoritara :)
Patruleaza ca un catelus prin toate colturile, trage jos tot ce prinde, roade cabluri, aparate, agende, cartoane, hartii, hartii, hartii, slapi, ochelari de soare, servetele, dar nu si jucarii; si in nici un caz dinalea speciale de ros.
Mai e bebelus? Pana cand e bebelus?
E consecventa. Nu mananca legume. Mami, nu ti-am spus de la inceput sa nu vii cu dinastea la mine? Pireu de legume - sa nu vada. Eventual combinatii cu mar, branza de vaci sau grepfrut stors. Na, te pui cu gusturile omului??
In schimb a inceput usurel sa ia parte la meniurile familiei, pilaf, ficat de pui, paine cu unt si cascaval, spanac, galbenus fiert .. e ceva. Tare ma tem ca e spita lui ta'so, moftangioaica pur-sange. Numai taberele l-au salvat, dar pana acolo mai aveeem . .
Cand incepem masa, prima lingurita e servita cu o privire lunga, laterala, concentrata pe miros, aroma si textura. Dupa ce a privit oferta in recipient, gusta retinuta, din varful buzelor, nu cumva sa fie supa de pui sau mai stiu eu ce bazaconii. Apoi, daca e cazul, continuam colaborarea; daca nu, da peste lingurita de sare mancarea pe pereti.
Asta cand nu e vorba de fructe. La fructe simte din start savoarea in aer, da cu manutele in masa de nerabdare si aproba fiecare inghititura cu un mormait satisfacut. Si tot aproba, de la prima lingurita pana la ultima.
Ma ataca un bebelus dragut!!
Ma musca, ma smulge de par, ma zgarie, ma ciupeste mic si ascutit, heeelp!
Cand e necajita (foame) ma cauta cu privirea, fuge de-a busilea la mine ingaimand "Mmmmm-ma-mm.."
In rest, cat e ziua de lunga, Ttta-tti , Atti, Ta-ta-ta. Cand vorbesc cu el la telefon, se uita lung, apoi concluzioneza ca pentru ea : Att-ti
Am stiut dinainte de a se naste ca el va fi dragostea lor, febletea picilor nostri.
Lumea se mira cand o vede, ca are 8 dintisori, ca e grasuta si ca mai-mai merge imediat. Nu sunt toti bebelusii de 9 luni jumate asa?
Cand dadea cu ochii de mingea de baschet, se lipea de mine, ma strangea in brate ascunzandu-se pe jumate pe dupa mine, si-i arunca obiectului privirea aia tipica a ei, peste umar :) M-a distrat chestia asta, ca-i era teama de mingea de baschet; dar am lasat-o usurel, i-am explicat-o si demonstrat-o de la o distanta "safe", iar acum vad ca i-a trecut, a imblanzit-o. Si ea da cu piciorusul ala minuscul al ei in jucarii. Uneori are si nervisori de Mini-broscuta, maraie si da din manute autoritara :)
Patruleaza ca un catelus prin toate colturile, trage jos tot ce prinde, roade cabluri, aparate, agende, cartoane, hartii, hartii, hartii, slapi, ochelari de soare, servetele, dar nu si jucarii; si in nici un caz dinalea speciale de ros.
Mai e bebelus? Pana cand e bebelus?
E consecventa. Nu mananca legume. Mami, nu ti-am spus de la inceput sa nu vii cu dinastea la mine? Pireu de legume - sa nu vada. Eventual combinatii cu mar, branza de vaci sau grepfrut stors. Na, te pui cu gusturile omului??
In schimb a inceput usurel sa ia parte la meniurile familiei, pilaf, ficat de pui, paine cu unt si cascaval, spanac, galbenus fiert .. e ceva. Tare ma tem ca e spita lui ta'so, moftangioaica pur-sange. Numai taberele l-au salvat, dar pana acolo mai aveeem . .
Cand incepem masa, prima lingurita e servita cu o privire lunga, laterala, concentrata pe miros, aroma si textura. Dupa ce a privit oferta in recipient, gusta retinuta, din varful buzelor, nu cumva sa fie supa de pui sau mai stiu eu ce bazaconii. Apoi, daca e cazul, continuam colaborarea; daca nu, da peste lingurita de sare mancarea pe pereti.
Asta cand nu e vorba de fructe. La fructe simte din start savoarea in aer, da cu manutele in masa de nerabdare si aproba fiecare inghititura cu un mormait satisfacut. Si tot aproba, de la prima lingurita pana la ultima.
Ma ataca un bebelus dragut!!
Ma musca, ma smulge de par, ma zgarie, ma ciupeste mic si ascutit, heeelp!
miercuri, 18 martie 2009
Gradina de la cluj
In mai vom sustine workshopul The Garden Bookshop la Cluj, in cadrul super-evenimentului Zilele Arhitecturii
Initial ne gandeam la 10-15 participanti, dar pana acum s-au inscris peste 60 de studenti si absolventi de arhitectura, peisagistica si horticultura din Cluj, Timisoara si Bucuresti.
Se pare ca le-a placut tema, si multora dintre ei si ideea de a se "juca" direct cu scule si materiale "adevarate". O spun ei in randurile/scrisorile de intentie de la inscriere.
(E interesant sa fii behind the scene, sa citesti aplicatii, motivatii, sa vezi ce isi imagineaza si ce asteapta cateva zeci de oameni interesati de un eveniment si un domeniu, al tau)
Cred ca va iesi fain, suntem in pline pregatiri.
Despre workshop, aici.
marți, 10 martie 2009
Chiraieli in fapt de seara
E un lucru cunoscut, stie toata lumea
ca Ana e un copil zen
linistita, calma, stapana pe sine.
Da, toate astea se puteau afirma cu tarie,
pana cand . .
In urma cu trei saptamani au inceput sa ii iasa dintii de sus, patru la numar.
In urma cu doua saptamani, pe langa dintii in plina iesire, s-a adaugat marea deplasare: in patru labe, in picioare sau in fuga, tinandu-se bine de mainile mele, Ana ma poarta ea pe mine, de-mi ies fulgii. Si asta cam de dimineata pana seara. Gata ziua, uita de griji si ignora durerea de spate. Astea sunt efectele secundare ale deciziei (intelepte) de a nu folosi premergator.
In urma cu o saptamana, pe langa dintii care ies in continuare si efectele secundare ale deciziei intelepte de a evita premergatorul, de unde de neunde, copilul s-a ales cu o semi-raceala, cu stari subfebrile, lipsa poftei de mancare, nesomn si alte lucruri placute.
Acum s-au dus si noptile.
"Dintii" a spus medicul. Ca sa fim siguri, am mai cerut o a doua parere de specialitate. "Antibiotice" a spus al doilea medic, iar mie mi s-a facut piele de gaina. (Bine ca am scapat si de data asta fara sa i le administrez)
Febra a trecut, agitatia nu. Pentru prima oara am senzatia ca plansul si jelania sunt premeditate cu sange rece, si ca se incearca anumite manipulari. Cu toate astea, suntem in continuare at her service. "6-12 luni, perioada crizelor de tot felul" spune Spock. O fi stiind el ceva.
Cel mai mult am suferit cand mi s-au luat serile tarzii.
Parintii de bebelusi, ma intelegeti, au nervii tari, rabdarea de otel si rezistenta infinita. Rezista de cu dimineata de la ore mici, si-o tin asa rezistand, catu-i ziua de lunga la tavaleli, zgarieri, mofturi si chiraieli. Dar seara . .
Seara, dupa ce pruncul obosit doarme dulce impacat cu somnul, atunci au si parintii momentul lor, timpul lor, clipele lor. O pace incredibila domneste in casa, e liniste in toate incaperile, iar parintii se transforma la loc, precum in povestea porcului, in ceea ce erau ei inainte de fapt. Nu mami si nu tati, ci Alex si Stef. Ce frumos: eu Alex, el Stef.
E mare lucru.
Sa poti fi din nou tu insuti,
chiar si pentru cateva ore,
sa te simti iarasi om.
Daca vrei sa te bucuri de celalalt, sa te bucuri.
Daca vrei sa citesti, sa citesti.
Daca vrei sa scrii, sa scrii.
Daca vrei sa asculti linistea, sa asculti linistea.
Iar cand i se rapeste omului si ultima ora . .
P.S.
Sa speram ca este doar o etapa efemera, si ca pruncul va dori din proprie initiativa, chiar va insista sa doarma iarasi in patutul lui, toata noaptea, incepand de pe la 9 seara si paaaaana dimineaaaaata . .
ca Ana e un copil zen
linistita, calma, stapana pe sine.
Da, toate astea se puteau afirma cu tarie,
pana cand . .
In urma cu trei saptamani au inceput sa ii iasa dintii de sus, patru la numar.
In urma cu doua saptamani, pe langa dintii in plina iesire, s-a adaugat marea deplasare: in patru labe, in picioare sau in fuga, tinandu-se bine de mainile mele, Ana ma poarta ea pe mine, de-mi ies fulgii. Si asta cam de dimineata pana seara. Gata ziua, uita de griji si ignora durerea de spate. Astea sunt efectele secundare ale deciziei (intelepte) de a nu folosi premergator.
In urma cu o saptamana, pe langa dintii care ies in continuare si efectele secundare ale deciziei intelepte de a evita premergatorul, de unde de neunde, copilul s-a ales cu o semi-raceala, cu stari subfebrile, lipsa poftei de mancare, nesomn si alte lucruri placute.
Acum s-au dus si noptile.
"Dintii" a spus medicul. Ca sa fim siguri, am mai cerut o a doua parere de specialitate. "Antibiotice" a spus al doilea medic, iar mie mi s-a facut piele de gaina. (Bine ca am scapat si de data asta fara sa i le administrez)
Febra a trecut, agitatia nu. Pentru prima oara am senzatia ca plansul si jelania sunt premeditate cu sange rece, si ca se incearca anumite manipulari. Cu toate astea, suntem in continuare at her service. "6-12 luni, perioada crizelor de tot felul" spune Spock. O fi stiind el ceva.
Cel mai mult am suferit cand mi s-au luat serile tarzii.
Parintii de bebelusi, ma intelegeti, au nervii tari, rabdarea de otel si rezistenta infinita. Rezista de cu dimineata de la ore mici, si-o tin asa rezistand, catu-i ziua de lunga la tavaleli, zgarieri, mofturi si chiraieli. Dar seara . .
Seara, dupa ce pruncul obosit doarme dulce impacat cu somnul, atunci au si parintii momentul lor, timpul lor, clipele lor. O pace incredibila domneste in casa, e liniste in toate incaperile, iar parintii se transforma la loc, precum in povestea porcului, in ceea ce erau ei inainte de fapt. Nu mami si nu tati, ci Alex si Stef. Ce frumos: eu Alex, el Stef.
E mare lucru.
Sa poti fi din nou tu insuti,
chiar si pentru cateva ore,
sa te simti iarasi om.
Daca vrei sa te bucuri de celalalt, sa te bucuri.
Daca vrei sa citesti, sa citesti.
Daca vrei sa scrii, sa scrii.
Daca vrei sa asculti linistea, sa asculti linistea.
Iar cand i se rapeste omului si ultima ora . .
P.S.
Sa speram ca este doar o etapa efemera, si ca pruncul va dori din proprie initiativa, chiar va insista sa doarma iarasi in patutul lui, toata noaptea, incepand de pe la 9 seara si paaaaana dimineaaaaata . .
luni, 2 martie 2009
Un gand care ma sperie
La toamna voi relua cursurile, ar fi bine sa termin facultatea, daca tot mi-a mai trebuit una. Cum Bucurestiul pentru noi e sarac lipit in bunici, matusi si alte asemenea fiinte binecuvantate, o deductie logica simpla ma aduce in fata unui cuvant care ma inspaimanta.
Nici nu vreau sa-l pronunt, incepe cu b si se termina cu a.
B _ _ A
Cine, ce fel de, cat de, decee ??!!
Ma lesina pe dinauntru numai gandul la treaba asta.
Caut (disperata) o solutie pentru 1 octombrie 2009
Nici nu vreau sa-l pronunt, incepe cu b si se termina cu a.
B _ _ A
Cine, ce fel de, cat de, decee ??!!
Ma lesina pe dinauntru numai gandul la treaba asta.
Caut (disperata) o solutie pentru 1 octombrie 2009
Viata bate filmul la fundul gol
O sa fiu scurta pentru ca nu-mi place ce voi scrie.
Sunt trista si dezamagita. Sunt catranita si imbufnata.
In loc sa fiu la ora asta in locul dupa care tanjim de ceva vreme, avem placerea de a petrece inca doi sau trei ani in orasul traficului tupeist.
Nu ma intrebati dece si cum, ca n-am chef sa dezvolt subiectul.
However, e ceva in legatura cu IFLA EFLA, drept de semnatura, programe, afilieri si alte chestii dinastea la care n-am chef sa ma gandesc in acest context de trista amintire
Naiba m-a pus sa particip la prediplome . .
Oricum, ii multumesc Ioanei Tudora ca m-a "agatat"
(E o profa bestiala)
In anii ce vor urma (sper sa nu fie pentru tot restul vietii totusi), ca sa nu mai fiu asa trista, voi incerca sa descopar partile luminoase ale frumoasei capitale romanesti. Promit sa le impartasesc, tot pentru a nu mai fi asa de trista.
Cluj, we won't forget about you . . hang on!
Sunt trista si dezamagita. Sunt catranita si imbufnata.
In loc sa fiu la ora asta in locul dupa care tanjim de ceva vreme, avem placerea de a petrece inca doi sau trei ani in orasul traficului tupeist.
Nu ma intrebati dece si cum, ca n-am chef sa dezvolt subiectul.
However, e ceva in legatura cu IFLA EFLA, drept de semnatura, programe, afilieri si alte chestii dinastea la care n-am chef sa ma gandesc in acest context de trista amintire
Naiba m-a pus sa particip la prediplome . .
Oricum, ii multumesc Ioanei Tudora ca m-a "agatat"
(E o profa bestiala)
In anii ce vor urma (sper sa nu fie pentru tot restul vietii totusi), ca sa nu mai fiu asa trista, voi incerca sa descopar partile luminoase ale frumoasei capitale romanesti. Promit sa le impartasesc, tot pentru a nu mai fi asa de trista.
Cluj, we won't forget about you . . hang on!
sâmbătă, 28 februarie 2009
Ce ma face sa zambesc
Capreleirinucai m-a provocat sa spun cateva lucruri care ma fac sa zambesc, fiind la randu-i provocata de alta persoana , care la randul ei ..
Eu o trimit mai departe atat Alinei cat si Irinei, spre a-si aduce aminte ce le face pe ele sa zambeasca
Cu toate celulele ma face sa zambesc aerul fresh al primelor dimineti stralucitoare de primavara. Lumina alba de soare, vant caldicel si muguri verde-fraged pe garduri de spiraea. Cobor in pas vesel Republicii, in Cluj
Cu bucurie si multumire zambesc Broscutei la mutritele diverse pe care le face, cat e ea minuscul de mica. Mirare, incantare, cioculet, strengarie, pofta de a trage de par, premeditare, mijirea ochilor, privire peste umar, curiozitate de ratusca, chiot vesel :))
Expresiile ei sunt uimitor de diverse si fin diferentiate, iar eu normal, nici pe departe nu le pot exprima.
Cu nesfarsita duiosie ma face sa zambesc iubitul meu iubit, cu replicile lui de o ironie inocenta, aratandu-mi intodeauna the bright side of life.
Cu incantare zambesc florilor primite cand si cand de la cine mi-e mai drag
Cu ghidusie ma face sa zambesc reclama la mazarea cu umbrela
"Da, ador savoarea bondueeelle . ."
Cu usoara ironie zambesc citind randurile de mai sus, concepute sub un acces evident de astenie de primavara
Eu o trimit mai departe atat Alinei cat si Irinei, spre a-si aduce aminte ce le face pe ele sa zambeasca
Cu toate celulele ma face sa zambesc aerul fresh al primelor dimineti stralucitoare de primavara. Lumina alba de soare, vant caldicel si muguri verde-fraged pe garduri de spiraea. Cobor in pas vesel Republicii, in Cluj
Cu bucurie si multumire zambesc Broscutei la mutritele diverse pe care le face, cat e ea minuscul de mica. Mirare, incantare, cioculet, strengarie, pofta de a trage de par, premeditare, mijirea ochilor, privire peste umar, curiozitate de ratusca, chiot vesel :))
Expresiile ei sunt uimitor de diverse si fin diferentiate, iar eu normal, nici pe departe nu le pot exprima.
Cu nesfarsita duiosie ma face sa zambesc iubitul meu iubit, cu replicile lui de o ironie inocenta, aratandu-mi intodeauna the bright side of life.
Cu incantare zambesc florilor primite cand si cand de la cine mi-e mai drag
Cu ghidusie ma face sa zambesc reclama la mazarea cu umbrela
"Da, ador savoarea bondueeelle . ."
Cu usoara ironie zambesc citind randurile de mai sus, concepute sub un acces evident de astenie de primavara
Miscare
bucuresti-brasov-sibiu
brasov-bucuresti
sibiu-cluj-sibiu
cluj-tg mures-brasov
cu masina, cu trenul, cu Ana, fara Ana
lungi de cateva zile, scurte de cateva ore . .
life is full of surprises
***
brasov-bucuresti
sibiu-cluj-sibiu
cluj-tg mures-brasov
cu masina, cu trenul, cu Ana, fara Ana
lungi de cateva zile, scurte de cateva ore . .
life is full of surprises
***
vineri, 27 februarie 2009
Experimentul olita
Prima intalnire a Anei cu acest obiect care-i va deveni poate candva chiar prieten, s-a desfasurat dupa cum urmeaza:
Ana, aceasta este Olita
Olita, aceasta este Ana
Dupa prezentarea partilor, am luat copilasul uimit si l-am asezat binisor pe, mai bine spus in obiectul cu pricina.
Uimire maxima, era clar ca pruncul nu intuia nici pe departe utilitatea obiectului necunoscut, oricat de atragator se arata el de la distanta. In plus, funduletul nostru, la venerabila varsta de 8 luni, intra aproape cu totul in depresiunea dubioasa. S-a ridicat imediat si tinandu-se de picioarele mele se uita peste umar cu neincredere la OZN.
O strigare pe google iti aduce articole serioase pe tema asta, pareri legate de momentul propice (intre 18 si 30 de luni, adica pe romaneste un an jumate - doi ani jumate!) si tehnici de supravietuire a marii incercari, atat pentru pitici cat si pentru parinti. Scrierile respective abunda de termeni precum "dificultate", "nervozitate" si alte asemenea, in stransa legatura cu scopul final - eliminarea definitiva a scutecelor.
Bine-bine, astea sunt probleme mari ale copiilor mari, departe de noi asemenea ganduri. Pentru noi e un exercitiu inocent, de imaginatie si diversiune, fara urmarire de rezultate concrete. Lasam asta pentru mai tarziu . .
Acestea fiind zise, pentru moment olita neprihanita
ramane o piesa de mobilier atragatoare.
E cos de jucarii, sau palarie, mami?
Ana, aceasta este Olita
Olita, aceasta este Ana
Dupa prezentarea partilor, am luat copilasul uimit si l-am asezat binisor pe, mai bine spus in obiectul cu pricina.
Uimire maxima, era clar ca pruncul nu intuia nici pe departe utilitatea obiectului necunoscut, oricat de atragator se arata el de la distanta. In plus, funduletul nostru, la venerabila varsta de 8 luni, intra aproape cu totul in depresiunea dubioasa. S-a ridicat imediat si tinandu-se de picioarele mele se uita peste umar cu neincredere la OZN.
O strigare pe google iti aduce articole serioase pe tema asta, pareri legate de momentul propice (intre 18 si 30 de luni, adica pe romaneste un an jumate - doi ani jumate!) si tehnici de supravietuire a marii incercari, atat pentru pitici cat si pentru parinti. Scrierile respective abunda de termeni precum "dificultate", "nervozitate" si alte asemenea, in stransa legatura cu scopul final - eliminarea definitiva a scutecelor.
Bine-bine, astea sunt probleme mari ale copiilor mari, departe de noi asemenea ganduri. Pentru noi e un exercitiu inocent, de imaginatie si diversiune, fara urmarire de rezultate concrete. Lasam asta pentru mai tarziu . .
Acestea fiind zise, pentru moment olita neprihanita
ramane o piesa de mobilier atragatoare.
E cos de jucarii, sau palarie, mami?
miercuri, 25 februarie 2009
Primul cuvant-obiect
Primul cuvant a fost ma-ma
Al doilea ta-ta
Maaama, ce copil corect am, cum stie ea sa le spuna pe fiecare la momentul lor, ce cumsecade si politicaly correct e!
Ne asteptam in continuare probalil la pa-pa . .
Azi, Mini-broscuta si-a dat seama ce importanta e comunicarea si a hotarat ca si vocabularul trebuie diversificat, nu doar gastronomia. Momentul pe care si l-a ales nu a fost unul oarecare, chiar daca total neasteptat pentru noi.
Eram mai multi prin bucatarie, discutam una-alta, proiecte, lucrari . .
Broscuta, calare pe mine pe canapea, se uita lung la Cornel, unul din unchii ei de fatza. Minute in sir l-a studiat, cu aerul ca ar incerca sa-si aminteasca ceva. Apoi, intre discutiile noastre, intr-o clipa de liniste, se aude limpede un glas cristalin: "Ca-ca"
Toti am izbucnit intr-un ras total, amintindu-ne acelasi lucru, "Cornele, ce-ai invatat-o?"
(Cu luni in urma, tot in bucatarie, mai pestrit la vorba si mai iute din fire, Cornel ma contrazicea apasat, pe nu mai stiu ce subiect: "Ei, cacat!". In clipa aia, Ana scoate un ras cristalin, de bebelus incantat. M-am uitat la ea uimita si am repetat "cacat". Acelasi ras din tot sufletul. Ok . .)
Sa fi retinut bebelusul cuvantul poznas?
Oare povestea are vre-o legatura subliminala cu faptul ca azi, impreuna cu tatal ei, dupa multe cautari, comparatii si cugetari, i-am gasit Broscutei olita ideala?
Maine, la ca-ca-ul de dimineata vreau sa fac experimentul.
Poate fi un moment istoric
PSLE
Observ ca Ana e genul "gandesc de trei ori inainte, si rostesc raspicat din prima"
La fel a facut la fiecare cuvant nou, ni l-a servit direct, corect, fara vocalize pregatitoare. Cum spuneam,
Ana, te respect
Al doilea ta-ta
Maaama, ce copil corect am, cum stie ea sa le spuna pe fiecare la momentul lor, ce cumsecade si politicaly correct e!
Ne asteptam in continuare probalil la pa-pa . .
Azi, Mini-broscuta si-a dat seama ce importanta e comunicarea si a hotarat ca si vocabularul trebuie diversificat, nu doar gastronomia. Momentul pe care si l-a ales nu a fost unul oarecare, chiar daca total neasteptat pentru noi.
Eram mai multi prin bucatarie, discutam una-alta, proiecte, lucrari . .
Broscuta, calare pe mine pe canapea, se uita lung la Cornel, unul din unchii ei de fatza. Minute in sir l-a studiat, cu aerul ca ar incerca sa-si aminteasca ceva. Apoi, intre discutiile noastre, intr-o clipa de liniste, se aude limpede un glas cristalin: "Ca-ca"
Toti am izbucnit intr-un ras total, amintindu-ne acelasi lucru, "Cornele, ce-ai invatat-o?"
(Cu luni in urma, tot in bucatarie, mai pestrit la vorba si mai iute din fire, Cornel ma contrazicea apasat, pe nu mai stiu ce subiect: "Ei, cacat!". In clipa aia, Ana scoate un ras cristalin, de bebelus incantat. M-am uitat la ea uimita si am repetat "cacat". Acelasi ras din tot sufletul. Ok . .)
Sa fi retinut bebelusul cuvantul poznas?
Oare povestea are vre-o legatura subliminala cu faptul ca azi, impreuna cu tatal ei, dupa multe cautari, comparatii si cugetari, i-am gasit Broscutei olita ideala?
Maine, la ca-ca-ul de dimineata vreau sa fac experimentul.
Poate fi un moment istoric
PSLE
Observ ca Ana e genul "gandesc de trei ori inainte, si rostesc raspicat din prima"
La fel a facut la fiecare cuvant nou, ni l-a servit direct, corect, fara vocalize pregatitoare. Cum spuneam,
Ana, te respect
duminică, 22 februarie 2009
Pinus sylvestris
Plimbari de iarna prin Sub-Arini
Pini inalti, batrani, cu coaja rosie
spre crestet
Un Sibiu plin de pace . .
duminică, 15 februarie 2009
Era un trafic infernal . .
Aud prin presa (nu sari, ca n-am zis presa scrisa) acum cativa ani, ca exista oameni care au cate un site al lor propriu, si scriu acolo in fiecare zi ce fac, ce gandesc, pun poze cu ei, ca un jurnal, dar pe care ti-l citeste toata lumea, oricine de pe planeta.
Bah, ce idee, ce ciudaaat!
Asa, sa intre oricine sa-ti stie viata . .
Si in fond, intereseaza pe cineva ca azi ai fost tu la shopping si ti-ai luat bete de urechi?
Pauza peste subiect, mai trec doi-trei ani.
Apoi, vad cate unii - altii prieteni, ca au site dinasta pe net.
"Blog" aflu ca-i spun. Blog? De la ce vine asta.. n-are nici o rezonanta, suna infundat, imi spun in gand.. o fi.
Dupa o vreme, dau si peste bloguri maternale-familiste-copilaresti, in care Gigel (ce-om avea cu numele asta?) face istorie cu primul lui ca-ca, prima poza pe olita si prima marmelada intinsa pe canapea. Daca pana atunci toata chestia ma lasa rece si total nesimtitoare, in clipa cand am dat de eroul Gigel, pur si simplu n-am mai rezistat.
Am simtit brusc un imbold puternic, arzator, de a pasi in lumina reflectoarelor, de a urca si eu pe scena si de a deveni vestita pe intreaga planeta prin experientele mele de zi cu zi, asa minore cum sunt; si nu in ultimul rand, prin cele ce aveam de spus.
Mi-am dat seama ca viata asta e trecatoare, ca trebuie sa profitam de orice ocazie, si ca - iata - fiecare are acum sansa de a se exprima in felul lui, liber si nestingherit, intr-un sistem fara granite si fara de oprelisti. Fiecare care "are ceva de spus", bineinteles.
Cum eu trec uneori uluitor de repede de la gand la fapta, am dat click pe patratelul portocaliu cu B, si am iesit la lumina . .
Putin stangaci, impletindu-ma printre butoane, mi-am deschis blog. Click pe "postare noua", sii . .
Ce sa scriu?
Mi-am adus aminte ca trebuie sa scriu ce-mi trece mie prin cap, cum faceam mai demult in jurnal. Aha, ok. Si am lansat primele ecouri in eter. Eram eu si foaia mea de net.
Apoi mi-am colorat foaia, am descoperit cum sa afisez fotografii . . deja ma simteam in largul meu.
Si-am mai scris.
Intre timp, (vine de la sine) mai si citesti. Ce?
Alte bloguri, bineinteles. Bloguri-bloggeri, postari, depinde ce gasesti prin blog-rolluri. (Daca nu intelegi anumiti termeni, pe care nu-i intelegeam nici eu deloc exact la vremea respectiva, inseamna ca n-ai blog. Inca.)
Si uite asa, din blog in blog am observat ca sunt zeci, sute, miliarde de bloguri. Intai le-am descoperit pe cele din felia mea, gradinita online. Nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca sunt o gramada de mame ca mine, care scriu (preferabil nu-)despre scutece, colici, sling si alte asemenea; ce le arde pe fiecare mai tare. Si nu doar ca scriu, ci si comenteaza, se imprietenesc. Deci a, e tot cam ca pe forum, o comunitate, o vecinatate. blogurile astea nu sunt precum cartile in raft, fiecare intre copertile ei, ci interactive, super inter-linkuite, sociale.
M-am simtit ca intrata intr-o camera necunoscuta, in care se aprinde brusc lumina si unde te credeai singur cu foaia ta, te vezi inrolat in "matrice": dreapta bloguri, stanga bloguri, deasupra, dedesubt - bloguri pe zeci de randuri. Adica nu esti singur in autocar . . Nu ca ma credeam eu singura din blogosfera, Doamne-fereste, dar nu ma asteptam la atata trafic intre colegi. Cand mi-am facut blog, imi inchipuiam ca voi emite, si atat; nu mi-am imaginat ca voi si citi, ca se vor crea legaturi. Adica (si cu asta inchei ideea pe care patinez), daca mi-am deschis magazin, credeam ca voi fi mereu in spatele tejghelei, nu in vizita prin restul magazinelor din mall, pardon de expresie.
Am spus magazin? Cu asta am atins alta dimensiune a bloggingului. Ceva la care nu m-ar fi dus mintea. O surpriza care mi s-a aratat tot asa, din mers. Cum ca de fapt bloggingul e o sursa de rotunjire pecuniara, ca de fapt toata chestia se face din interes si cu un scop discret dar sigur, si ca e o intreaga teorie care sta la baza, etc etc. Oaau, deci asta era de fapt . . si eu care credeam ca asta o face omul din pasiune, cu neprihanirea duhului. Ei, dar sigur, nu toata lumea . .
Si uite asa se descopera nestiutorului realitatea de zi cu noapte. In fond nu e nimic rau, e doar ideea stanjenitoare ca-ti vinzi viata, dar la urma urmei poti s-o iei ca pe un job ultra flexibil si personalizat, daca vrei narcisist. Numai sa nu trebuiasca sa scrii cu fortare. "Hei, John, mai posteaza ceva ca maine trebuie sa platim banca"
Si in plus, sunt bloguri inteligente, pe o tema aleasa, care fac un trafic specializat, in cautare de inspiratie si informare. Asta chiar ca merita o rasplata. Dar departe de mine acest gand, si zic deocamdata pentru ca doar ne-a avertizat JR pe toti, sa "never say never".
Mai mentionez ca primii bloggeri din Romania mi se pare ca au fost computeristii, baietii care mancau netul pe paine, ei au dat startul la blogosfera prin 2005, pare-mi-se.
Cam asta despre experienta mea de blogger.
Si dupa toate astea, ramane intrebarea neelucidata (valabila doar pentru cei care scriu ca mine, aiurea, fara un scop folositor) daca o faci pentru tine sau pentru ceilalti.
L.E.
Nu mai scrieti subsoluri cu P.S.
Acum, de mult se foloseste LE, adica later edit.
Ole!
Bah, ce idee, ce ciudaaat!
Asa, sa intre oricine sa-ti stie viata . .
Si in fond, intereseaza pe cineva ca azi ai fost tu la shopping si ti-ai luat bete de urechi?
Pauza peste subiect, mai trec doi-trei ani.
Apoi, vad cate unii - altii prieteni, ca au site dinasta pe net.
"Blog" aflu ca-i spun. Blog? De la ce vine asta.. n-are nici o rezonanta, suna infundat, imi spun in gand.. o fi.
Dupa o vreme, dau si peste bloguri maternale-familiste-copilaresti, in care Gigel (ce-om avea cu numele asta?) face istorie cu primul lui ca-ca, prima poza pe olita si prima marmelada intinsa pe canapea. Daca pana atunci toata chestia ma lasa rece si total nesimtitoare, in clipa cand am dat de eroul Gigel, pur si simplu n-am mai rezistat.
Am simtit brusc un imbold puternic, arzator, de a pasi in lumina reflectoarelor, de a urca si eu pe scena si de a deveni vestita pe intreaga planeta prin experientele mele de zi cu zi, asa minore cum sunt; si nu in ultimul rand, prin cele ce aveam de spus.
Mi-am dat seama ca viata asta e trecatoare, ca trebuie sa profitam de orice ocazie, si ca - iata - fiecare are acum sansa de a se exprima in felul lui, liber si nestingherit, intr-un sistem fara granite si fara de oprelisti. Fiecare care "are ceva de spus", bineinteles.
Cum eu trec uneori uluitor de repede de la gand la fapta, am dat click pe patratelul portocaliu cu B, si am iesit la lumina . .
Putin stangaci, impletindu-ma printre butoane, mi-am deschis blog. Click pe "postare noua", sii . .
Ce sa scriu?
Mi-am adus aminte ca trebuie sa scriu ce-mi trece mie prin cap, cum faceam mai demult in jurnal. Aha, ok. Si am lansat primele ecouri in eter. Eram eu si foaia mea de net.
Apoi mi-am colorat foaia, am descoperit cum sa afisez fotografii . . deja ma simteam in largul meu.
Si-am mai scris.
Intre timp, (vine de la sine) mai si citesti. Ce?
Alte bloguri, bineinteles. Bloguri-bloggeri, postari, depinde ce gasesti prin blog-rolluri. (Daca nu intelegi anumiti termeni, pe care nu-i intelegeam nici eu deloc exact la vremea respectiva, inseamna ca n-ai blog. Inca.)
Si uite asa, din blog in blog am observat ca sunt zeci, sute, miliarde de bloguri. Intai le-am descoperit pe cele din felia mea, gradinita online. Nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca sunt o gramada de mame ca mine, care scriu (preferabil nu-)despre scutece, colici, sling si alte asemenea; ce le arde pe fiecare mai tare. Si nu doar ca scriu, ci si comenteaza, se imprietenesc. Deci a, e tot cam ca pe forum, o comunitate, o vecinatate. blogurile astea nu sunt precum cartile in raft, fiecare intre copertile ei, ci interactive, super inter-linkuite, sociale.
M-am simtit ca intrata intr-o camera necunoscuta, in care se aprinde brusc lumina si unde te credeai singur cu foaia ta, te vezi inrolat in "matrice": dreapta bloguri, stanga bloguri, deasupra, dedesubt - bloguri pe zeci de randuri. Adica nu esti singur in autocar . . Nu ca ma credeam eu singura din blogosfera, Doamne-fereste, dar nu ma asteptam la atata trafic intre colegi. Cand mi-am facut blog, imi inchipuiam ca voi emite, si atat; nu mi-am imaginat ca voi si citi, ca se vor crea legaturi. Adica (si cu asta inchei ideea pe care patinez), daca mi-am deschis magazin, credeam ca voi fi mereu in spatele tejghelei, nu in vizita prin restul magazinelor din mall, pardon de expresie.
Am spus magazin? Cu asta am atins alta dimensiune a bloggingului. Ceva la care nu m-ar fi dus mintea. O surpriza care mi s-a aratat tot asa, din mers. Cum ca de fapt bloggingul e o sursa de rotunjire pecuniara, ca de fapt toata chestia se face din interes si cu un scop discret dar sigur, si ca e o intreaga teorie care sta la baza, etc etc. Oaau, deci asta era de fapt . . si eu care credeam ca asta o face omul din pasiune, cu neprihanirea duhului. Ei, dar sigur, nu toata lumea . .
Si uite asa se descopera nestiutorului realitatea de zi cu noapte. In fond nu e nimic rau, e doar ideea stanjenitoare ca-ti vinzi viata, dar la urma urmei poti s-o iei ca pe un job ultra flexibil si personalizat, daca vrei narcisist. Numai sa nu trebuiasca sa scrii cu fortare. "Hei, John, mai posteaza ceva ca maine trebuie sa platim banca"
Si in plus, sunt bloguri inteligente, pe o tema aleasa, care fac un trafic specializat, in cautare de inspiratie si informare. Asta chiar ca merita o rasplata. Dar departe de mine acest gand, si zic deocamdata pentru ca doar ne-a avertizat JR pe toti, sa "never say never".
Mai mentionez ca primii bloggeri din Romania mi se pare ca au fost computeristii, baietii care mancau netul pe paine, ei au dat startul la blogosfera prin 2005, pare-mi-se.
Cam asta despre experienta mea de blogger.
Si dupa toate astea, ramane intrebarea neelucidata (valabila doar pentru cei care scriu ca mine, aiurea, fara un scop folositor) daca o faci pentru tine sau pentru ceilalti.
L.E.
Nu mai scrieti subsoluri cu P.S.
Acum, de mult se foloseste LE, adica later edit.
Ole!
joi, 12 februarie 2009
Bebelusi destepti
Cum sa formam si sa dezvoltam inteligenta copiilor nostri
Dr. Robin Fancourt
Ed. Elena Francisc Publishing 2007
17 lei, 238 pagini, fara chipuri
Cartea accentueaza rolul prezentei directe si a implicarii parintelui pentru cei mici, si mai ales pentru cei foarte foarte mici. Totul se intampla pana la 6 ani, perioada critica fiind pana la 3 ani (adica ACUM).
"A le vorbi, canta si citi copiilor, a le incuraja si sustine abilitatile proaspat aparute, a-i imbrtisa, mangaia si a te juca cu ei sunt cateva dintre ingredientele necesare construirii creierului lor. Puterea acestor experiente simple poate fi observata la sugarii si copii mici care stralucesc de o curiozitate vie si o incantare in fata vietii"
Despre atasamente stabile, sentimentul apartenentei, muzica, traditii si impactul nutritiei, totul pe o structura (serioasa) de termeni tehnici care iti reveleaza modul in care se formeaza creierul si mecanismele prin care este influentat de experiente si mediu. Cortex cerebral, impact, conexiuni si retele neuronale, iti devin notiuni familiare cu ajutorul studiilor de caz si a exemplelor concrete.
Un capitol de incheiere usor utopic te face sa visezi frumos pe final.
De subliniat si citit-amintit din cand in cand.
Titlul promitator se adevereste in continut, nimic de zis.
Pe coperta usor neispirata ca design, as fi preferat totusi un copil cu globul ocular alb.
Altfel, o carte al carei continut e bine sa te impregneze
Titlu recomandat AP
marți, 10 februarie 2009
Long time no see
O sa punctez in fuga mersul de-a busilea Autentic,
ridicarea din senin din pozitia pentru parinti linistitoare la orizontala (fie dorsala, fie ventrala) in pozitia perfect verticala, cu priza ferma pe balustrada patutului.
Stam asa pana ne plictisim (uni din noi), ceilalti fiind de-a dreptul fascinati de noua persectiva asupra lumii.
Mai punctam mersul tinut de manute din camera pana la bucatarie si inapoi, noul mod de deplasare pentru care optam de fiecare data, in pasi maari, mult mai mari decat ne-am astepta de la o gaza asa mica
Nu stiu cum se face ca nu am timp, computerul ma satisface enorm cand il tin inchis cate 3-4 zile, si sa ma plictisesc nu cred ca mi s-a mai intamplat de cateva zeci de luni (ca sa ma exprim in limbaj puericultor)
In nici un caz nu e de vina Ana, ea imi ocupa tot timpul, dar nu mi-l consuma, intelegi ce vreau sa spun
In alt plan se intampla deplasari la Cluj, pregatiri, impachetari-despachetari, emotii, bucurie, planuri, intrebari, griji, nerabdare . .
Apartamentul (a fost sa fie un apartament) ne asteapta, mult mai mare si mai ieftin decat ne gandeam noi (mersi, Paul!)
Lucrari de terminat la Bucuresti, refuzul politicos al noilor clienti de acolo (stiti, noi plecam..), si gandul la Cluj, unde domneste liniste si pace
"No clients, no job, no problem"
Pleci din tara banilor, unde ai o retea sanatoasa de clienti, unde iti vin lucrari fara sa misti un deget, si te duci acum, in plina criza, pe un taram nou, unde nu te stie nimeni (publicul-tinta), nu ai clienti, iar piata mai e si la un nivel de deszvoltare cu 3-4 ani mai inapoi. Uff.. God help us.
Doamne, fa cumva si ajuta-ne, daca nu pentru seriozitatea si calitatea asigurate de Stef, atunci macar pentru entuziasmul meu efervescent, pentru optimismul (inconstient?) si increderea noastra incurabila.
Pe muchie de cutit?
Poate, putin . .
ridicarea din senin din pozitia pentru parinti linistitoare la orizontala (fie dorsala, fie ventrala) in pozitia perfect verticala, cu priza ferma pe balustrada patutului.
Stam asa pana ne plictisim (uni din noi), ceilalti fiind de-a dreptul fascinati de noua persectiva asupra lumii.
Mai punctam mersul tinut de manute din camera pana la bucatarie si inapoi, noul mod de deplasare pentru care optam de fiecare data, in pasi maari, mult mai mari decat ne-am astepta de la o gaza asa mica
Nu stiu cum se face ca nu am timp, computerul ma satisface enorm cand il tin inchis cate 3-4 zile, si sa ma plictisesc nu cred ca mi s-a mai intamplat de cateva zeci de luni (ca sa ma exprim in limbaj puericultor)
In nici un caz nu e de vina Ana, ea imi ocupa tot timpul, dar nu mi-l consuma, intelegi ce vreau sa spun
In alt plan se intampla deplasari la Cluj, pregatiri, impachetari-despachetari, emotii, bucurie, planuri, intrebari, griji, nerabdare . .
Apartamentul (a fost sa fie un apartament) ne asteapta, mult mai mare si mai ieftin decat ne gandeam noi (mersi, Paul!)
Lucrari de terminat la Bucuresti, refuzul politicos al noilor clienti de acolo (stiti, noi plecam..), si gandul la Cluj, unde domneste liniste si pace
"No clients, no job, no problem"
Pleci din tara banilor, unde ai o retea sanatoasa de clienti, unde iti vin lucrari fara sa misti un deget, si te duci acum, in plina criza, pe un taram nou, unde nu te stie nimeni (publicul-tinta), nu ai clienti, iar piata mai e si la un nivel de deszvoltare cu 3-4 ani mai inapoi. Uff.. God help us.
Doamne, fa cumva si ajuta-ne, daca nu pentru seriozitatea si calitatea asigurate de Stef, atunci macar pentru entuziasmul meu efervescent, pentru optimismul (inconstient?) si increderea noastra incurabila.
Pe muchie de cutit?
Poate, putin . .
joi, 29 ianuarie 2009
Femei dragute
Azi, in drum spre Cluj-weekend, oprim sa mancam ceva. Comandam, alaptez, vin ciorbele. Ana intre timp isi facuse plinul, era vesela, agata ce-i era la-ndemana de pe masa. In momentul urmator ne dam seama ca va trebui sa facem cu randul, unul mananca, unul tine copilul. Chelnerita, o tipa simpatica si empatica, ne observase pesemne, iar la felul 2 face zambete-zambete "dati-mi-o s-o tin umpic, haideti sa puteti manca" si ma trezesc ca o culege binisor pe Ana din bratele lui Stefi si da sa plece cu ea. Eu, mama "tanara" si neexperimentata, sunt uluita. "Whatt???" "Nuu, nu e nevoie . . " ingaimez ridicandu-ma instinctiv dupa pruncul meu. Intre timp femeia era deja la bar.
"Du-te tu!" ii spun lui Stefi scurt, si stim amandoi ca e mai bine sa mearga el, ca sa pastram apele calme.
Dupa un minut, mica familie isi continua felul doi, pe rand, in formatie reintregita.
P.s.
Nu mi s-a mai intamplat ca o persoana straina sa-mi ia copilul MEU din brate
Nu imi place chestia asta si nu o vad ca pe un exercitiu de socializare, prefer sa schimbam gangureli cu copilul instalat securely in bratele maica-sii.
Huh, mi se urca singele in cap cand mi-aduc aminte, nici nu vreau sa ma mai gandesc . .
Mie nu mi-ar da prin cap sa extrag un prunc din bratele parintelui sau, mai ales daca il vad pe acesta alb la fata . .
"Du-te tu!" ii spun lui Stefi scurt, si stim amandoi ca e mai bine sa mearga el, ca sa pastram apele calme.
Dupa un minut, mica familie isi continua felul doi, pe rand, in formatie reintregita.
P.s.
Nu mi s-a mai intamplat ca o persoana straina sa-mi ia copilul MEU din brate
Nu imi place chestia asta si nu o vad ca pe un exercitiu de socializare, prefer sa schimbam gangureli cu copilul instalat securely in bratele maica-sii.
Huh, mi se urca singele in cap cand mi-aduc aminte, nici nu vreau sa ma mai gandesc . .
Mie nu mi-ar da prin cap sa extrag un prunc din bratele parintelui sau, mai ales daca il vad pe acesta alb la fata . .
miercuri, 28 ianuarie 2009
Vin pentru un oras in deriva
Cum poti sa-ti ajuti orasul band vin fiert ?
de BUCURESTI
Voicu Radescu
Vin pentru orasul meu ! O chemare ce ma face sa vin, simtind ca actionez cumva si bucurandu-ma in acelasi timp, band vin, impreuna cu voi ! Pe bune, sper sa ne intalnim pe 1 februarie.
INVITATIA. 36 de ONG-uri te invita duminica 1 februarie ora 14:30 la intrarea in Parcul Cismigiu (intersectia Bd. Elisabeta - str. Zalomit) la evenimentul Pactul pentru Bucuresti - VIN pentru orasul meu ! Acolo vei bea vin fiert sau ceai (dupa preferinta) si vei asculta Zavaidoc sau Gica Petrescu. Copiii vor primi turta dulce. DE CE ? Pai ONG-urile, asa zisa societate civila, nu sunt aia rai cu mitingurile si marsurile ? Ba da, aia. De data asta insa, nu ataca Primaria, ci o invita la colaborare, nu cer ci OFERA. E un prilej de sarbatoare, unde esti invitat. OFERA CE ? Dupa cateva luni de munca, ei au terminat redactarea a 18 hotarari ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti (adica legi locale). Sunt convinsi ca adoptarea lor de catre Consiliul General va fi un moment de cotitura pentru arhitectura orasului, traficul in oras, spatiile verzi isi bazele sportive, pistele pentru biciclete, pastrarea cladirilor de patrimoniu si, nu in ultimul rand, pentru participarea cetateanului la deciziile privind orasul. SE POATE ? Poate Bucurestiul sa devina un oras normal, al locuitorilor ? Da, poate. SUNT EI INOCENTI ? Si este sarbatoarea asta dezinteresata ? Aproape...ONG-istii stiu ca, cu toata buna intentie a consilierilor generali, care au fost deja invitati la petrecere, hotararile vor fi adoptate doar daca va exista o mica presiune publico-mediatica. Si cu asta am raspuns la intrebarea din titlu.
Pentru interesati, mai multe despre Bucurestiul tau, aici.
de BUCURESTI
Voicu Radescu
Vin pentru orasul meu ! O chemare ce ma face sa vin, simtind ca actionez cumva si bucurandu-ma in acelasi timp, band vin, impreuna cu voi ! Pe bune, sper sa ne intalnim pe 1 februarie.
INVITATIA. 36 de ONG-uri te invita duminica 1 februarie ora 14:30 la intrarea in Parcul Cismigiu (intersectia Bd. Elisabeta - str. Zalomit) la evenimentul Pactul pentru Bucuresti - VIN pentru orasul meu ! Acolo vei bea vin fiert sau ceai (dupa preferinta) si vei asculta Zavaidoc sau Gica Petrescu. Copiii vor primi turta dulce. DE CE ? Pai ONG-urile, asa zisa societate civila, nu sunt aia rai cu mitingurile si marsurile ? Ba da, aia. De data asta insa, nu ataca Primaria, ci o invita la colaborare, nu cer ci OFERA. E un prilej de sarbatoare, unde esti invitat. OFERA CE ? Dupa cateva luni de munca, ei au terminat redactarea a 18 hotarari ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti (adica legi locale). Sunt convinsi ca adoptarea lor de catre Consiliul General va fi un moment de cotitura pentru arhitectura orasului, traficul in oras, spatiile verzi isi bazele sportive, pistele pentru biciclete, pastrarea cladirilor de patrimoniu si, nu in ultimul rand, pentru participarea cetateanului la deciziile privind orasul. SE POATE ? Poate Bucurestiul sa devina un oras normal, al locuitorilor ? Da, poate. SUNT EI INOCENTI ? Si este sarbatoarea asta dezinteresata ? Aproape...ONG-istii stiu ca, cu toata buna intentie a consilierilor generali, care au fost deja invitati la petrecere, hotararile vor fi adoptate doar daca va exista o mica presiune publico-mediatica. Si cu asta am raspuns la intrebarea din titlu.
Pentru interesati, mai multe despre Bucurestiul tau, aici.
luni, 26 ianuarie 2009
Multumesc
Sunt recunoscatoare ca Ana e sanatoasa, asa cum speram cu infrigurare in cele 9 luni dinaintea nasterii ei
Multumesc pentru acest copil extraordinar, vesel si plin de curiozitate care mi-a fost daruit
Multumesc pentru faptul ca sunt si eu sanatoasa si o pot ingriji si iubi
Multumesc pentru zambetul care-i lumineaza fata cand ii cant
Multumesc pentru privirea ei inteligenta si exploratoare
Multumesc pentru acest sot bun, cald si iubitor, care m-a ales pe mine dintre atatea eventuale femei minunate
Multumesc pentru darul lui innascut de a fi tata
Multumesc pentru ceilalti membri ai familiilor noastre, care o iubesc pe Ana si ii poarta grija
Multumesc pentru tara fara razboi in care traiesc
Multumesc pentru viata fara lipsuri majore de care am parte
Multumesc pentru oamenii de la care invat sa fiu mai buna
Multumesc pentru acest copil extraordinar, vesel si plin de curiozitate care mi-a fost daruit
Multumesc pentru faptul ca sunt si eu sanatoasa si o pot ingriji si iubi
Multumesc pentru zambetul care-i lumineaza fata cand ii cant
Multumesc pentru privirea ei inteligenta si exploratoare
Multumesc pentru acest sot bun, cald si iubitor, care m-a ales pe mine dintre atatea eventuale femei minunate
Multumesc pentru darul lui innascut de a fi tata
Multumesc pentru ceilalti membri ai familiilor noastre, care o iubesc pe Ana si ii poarta grija
Multumesc pentru tara fara razboi in care traiesc
Multumesc pentru viata fara lipsuri majore de care am parte
Multumesc pentru oamenii de la care invat sa fiu mai buna
sâmbătă, 17 ianuarie 2009
vineri, 16 ianuarie 2009
renovare?
Cum te ajung din urma tendintele toamna-iarna, doomnule . .
Purpura care tapeteaza atat de cald acest blog inca de la (pro)crearea lui, a devenit prea la moda pentru gustul meu, pentru ca sufar de "impotrivacurentism". Nici nu ajunge bine ceva fain sa fie la moda, ca mie deja mi s-a taiat pofta. Din acelasi motiv nu-i onorez pe exarhu sau bucurenci in blogroll, prea-i are toata lumea ca pe o insigna de piept. Vezi, nu e bine sa fii nici prea la moda . .
Deci eu ce ma fac, this is my colour . .
Gri e prea sec si pustiu
Maro-brun e batranesc, ma ofilesc
Alb e peste tot
Cu albastru n-am nici o treaba . .
Galben ma dor ochii
De oranj m-a saturat
Rosu e prea.
ce mai exista . . ?
verde, dar de care verde, sa nu fie vanatoresc sau straverziu dar nici straveziu
Griuri colorate ma gandesc sa caut, niste nuante nemaiintalnite
Negru
nu merge cu Melua
si nici cu Ana Minibroscuta, poate cand o fi de 14 ani
Nuante, nuante, nuante . .
Purpura care tapeteaza atat de cald acest blog inca de la (pro)crearea lui, a devenit prea la moda pentru gustul meu, pentru ca sufar de "impotrivacurentism". Nici nu ajunge bine ceva fain sa fie la moda, ca mie deja mi s-a taiat pofta. Din acelasi motiv nu-i onorez pe exarhu sau bucurenci in blogroll, prea-i are toata lumea ca pe o insigna de piept. Vezi, nu e bine sa fii nici prea la moda . .
Deci eu ce ma fac, this is my colour . .
Gri e prea sec si pustiu
Maro-brun e batranesc, ma ofilesc
Alb e peste tot
Cu albastru n-am nici o treaba . .
Galben ma dor ochii
De oranj m-a saturat
Rosu e prea.
ce mai exista . . ?
verde, dar de care verde, sa nu fie vanatoresc sau straverziu dar nici straveziu
Griuri colorate ma gandesc sa caut, niste nuante nemaiintalnite
Negru
nu merge cu Melua
si nici cu Ana Minibroscuta, poate cand o fi de 14 ani
Nuante, nuante, nuante . .
miercuri, 14 ianuarie 2009
marți, 13 ianuarie 2009
Ziua prin lupa / 7 luni
Povestitorul ne spune ce mai face Mini-broscuta
(Şşşş . . nu stiti nimic, la Buni nu-i convine sa-i spunem asa)
In primul rand, trage de par. Si anume foarte tare.
Daca te-a nimerit in lung, mai treaca-mearga, dar daca priza e in raspar, ai ocazia de a simti pe loc ce inseamna expresia "in chinuri groaznice". Nu ţipa, că sperii delicatul copilaş! . .
Cartierul general s-a mutat din patut, pe jos. Podea de lemn + covor + paturica 1 de lana + paturica 2 de polar fin = perfect baby-lounge (asta pt a linisti spiritele panicoase)
Aici e alta viata, se intinde, se da de-a rostogolul, se ridica in patru labute si .. ia viteza, dar ce viteza, marsarierul :)
Directia inainte e inca in faza de complot
Sade frumos in fundulet
O vreme, dupa care turnul din Pisa se inclina . . si se inclina, pana cand perechi-perechi de brate sar din senin si ofera finalitatea soft a aterizarii laterale.
Diversificrea e un subiect complex, nu-l tratam superficial in 2-3 cuvinte
Ziua incepe la 6 cu desert (ghiceste ce)
Apoi ziua mai incepe odata de-adevaratelea pe la 7.30-8, cand avem chef de joaca, de gangurit, de tras de par daca se iveste ocazia
La 10 Mini-broscuta se instaleaza in tronul ei dedicat partii delicioase a vietii, si acepta cu entuziasm fructe coapte in cuptor, pasate in mojarul de granit si combinate cu cereale sau branza de vaci. O jumatate de portie sau chiar una intreaga, intodeauna din ceasca ei, cu lingurita ei.
Le indrageste atat de mult, incat trebuie sa fii extrem de vigilent, altfel se confisca, se musca, se sterg de haine si de tine si in final se arunca departe, pe podea.
Pana inspre pranz se dau concerte, se danseaza, se sta in brate, se fac rostogoliri, ridicari, si alte acrobatii cu grade de dificultate din cele mai serioase . .
(Bine, altii in timpul asta se ocupa cu fleacuri de genul spalat haine, facut ordine, pregatit supe . . )
Nici n-am zis bine cuvantul supe, ca se si facu ora pranzului. Pe la 14, Ana mica zice in gand "treaca de la mine", si accepta intr-un fel supa devenita pireu, din cartof, morcov, telina, patrunjel, +/- cateva fire de pui, o masura de Humana si picatura de ulei. Cateodata jumate de ceasca, alteori (ca azi) absolut deloc. "In schimb mami, asa as vrea niste laptee . ."
Daca n-a dormit pe la 11, ia somn pe la 3. Nu mai mult de o jumatate de ora de obicei.
Fiind iarna, si inca putin cam geroasa, mijlocul zilei e de iesit prin parc, la shopping sau wherever.
Costum gros, de exterior.
Se mai mananca pe la 5-6 dupamasa fructe, cereale, chestii dinastea. (nu crude)
Inca o portie de somn, uneori pe cinste, pana pe la 6 si ceva. Am ajuns la concluzia ca daca e sa adoarma bine seara, nu trebuie sa prea doarma sau sa manance dupa 7. Altfel, la 9 (ora de nani) domnisoara e in verva, nici prea somnoroasa nici prea pofticioasa, numai buna de joaca. Oricum de pe la 6 pana pe la 9 e mai pretentioasa, se vrea asistata si intretinuta cu program artistic, asa ca in linii mari seara e timp de joaca, de tavaleala, de rasete-chiote-maimutareli, zbantaieli pe Oac-diridiridam, Vine rata, s-a-nsurat bietul motan si tot alaiul de animale si animalute, care mai de care cu povestea vietii cantata spre deliciul nostru al tuturor . .
Ora 9 aduce baita, in fiecare seara, pentru placerea ei. Si ca sa echilibram, sapunim o zi da, una nu. Sede-n fundulet, cauta pe sub apa vaporasul, se uita la el, il intoarce pe toate partile si dupa ce se socoteste cu el, il musca dintr-o margine, cum se incercau mai demult monedele de aur. E bun, acuma sa ma intind, sa fac cumva poate beau niste apa . .
Nuu, puiule . .
Daca inainte totul mergea ceas/ baita-papa-nani, acum s-au mai schimbat lucrurile. Adoarme, dar se mai trezeste, mai vrea una-alta, un cantecel soptit (Ich geh mit meine Laterne sau Die Gedanken sind frei functioneaza de obicei) . . de exemplu mai nou, trebuie sa stau cu ea, sa ma mangaie in par. Ea pe mine. Si cand degetelele mici rasucesc fin o suvita abia-simtita, atunci stiu ca suntem pe drumul cel bun
Somn usor Mini-broscuta . . ne vedem la 6
(Şşşş . . nu stiti nimic, la Buni nu-i convine sa-i spunem asa)
In primul rand, trage de par. Si anume foarte tare.
Daca te-a nimerit in lung, mai treaca-mearga, dar daca priza e in raspar, ai ocazia de a simti pe loc ce inseamna expresia "in chinuri groaznice". Nu ţipa, că sperii delicatul copilaş! . .
Cartierul general s-a mutat din patut, pe jos. Podea de lemn + covor + paturica 1 de lana + paturica 2 de polar fin = perfect baby-lounge (asta pt a linisti spiritele panicoase)
Aici e alta viata, se intinde, se da de-a rostogolul, se ridica in patru labute si .. ia viteza, dar ce viteza, marsarierul :)
Directia inainte e inca in faza de complot
Sade frumos in fundulet
O vreme, dupa care turnul din Pisa se inclina . . si se inclina, pana cand perechi-perechi de brate sar din senin si ofera finalitatea soft a aterizarii laterale.
Diversificrea e un subiect complex, nu-l tratam superficial in 2-3 cuvinte
Ziua incepe la 6 cu desert (ghiceste ce)
Apoi ziua mai incepe odata de-adevaratelea pe la 7.30-8, cand avem chef de joaca, de gangurit, de tras de par daca se iveste ocazia
La 10 Mini-broscuta se instaleaza in tronul ei dedicat partii delicioase a vietii, si acepta cu entuziasm fructe coapte in cuptor, pasate in mojarul de granit si combinate cu cereale sau branza de vaci. O jumatate de portie sau chiar una intreaga, intodeauna din ceasca ei, cu lingurita ei.
Le indrageste atat de mult, incat trebuie sa fii extrem de vigilent, altfel se confisca, se musca, se sterg de haine si de tine si in final se arunca departe, pe podea.
Pana inspre pranz se dau concerte, se danseaza, se sta in brate, se fac rostogoliri, ridicari, si alte acrobatii cu grade de dificultate din cele mai serioase . .
(Bine, altii in timpul asta se ocupa cu fleacuri de genul spalat haine, facut ordine, pregatit supe . . )
Nici n-am zis bine cuvantul supe, ca se si facu ora pranzului. Pe la 14, Ana mica zice in gand "treaca de la mine", si accepta intr-un fel supa devenita pireu, din cartof, morcov, telina, patrunjel, +/- cateva fire de pui, o masura de Humana si picatura de ulei. Cateodata jumate de ceasca, alteori (ca azi) absolut deloc. "In schimb mami, asa as vrea niste laptee . ."
Daca n-a dormit pe la 11, ia somn pe la 3. Nu mai mult de o jumatate de ora de obicei.
Fiind iarna, si inca putin cam geroasa, mijlocul zilei e de iesit prin parc, la shopping sau wherever.
Costum gros, de exterior.
Se mai mananca pe la 5-6 dupamasa fructe, cereale, chestii dinastea. (nu crude)
Inca o portie de somn, uneori pe cinste, pana pe la 6 si ceva. Am ajuns la concluzia ca daca e sa adoarma bine seara, nu trebuie sa prea doarma sau sa manance dupa 7. Altfel, la 9 (ora de nani) domnisoara e in verva, nici prea somnoroasa nici prea pofticioasa, numai buna de joaca. Oricum de pe la 6 pana pe la 9 e mai pretentioasa, se vrea asistata si intretinuta cu program artistic, asa ca in linii mari seara e timp de joaca, de tavaleala, de rasete-chiote-maimutareli, zbantaieli pe Oac-diridiridam, Vine rata, s-a-nsurat bietul motan si tot alaiul de animale si animalute, care mai de care cu povestea vietii cantata spre deliciul nostru al tuturor . .
Ora 9 aduce baita, in fiecare seara, pentru placerea ei. Si ca sa echilibram, sapunim o zi da, una nu. Sede-n fundulet, cauta pe sub apa vaporasul, se uita la el, il intoarce pe toate partile si dupa ce se socoteste cu el, il musca dintr-o margine, cum se incercau mai demult monedele de aur. E bun, acuma sa ma intind, sa fac cumva poate beau niste apa . .
Nuu, puiule . .
Daca inainte totul mergea ceas/ baita-papa-nani, acum s-au mai schimbat lucrurile. Adoarme, dar se mai trezeste, mai vrea una-alta, un cantecel soptit (Ich geh mit meine Laterne sau Die Gedanken sind frei functioneaza de obicei) . . de exemplu mai nou, trebuie sa stau cu ea, sa ma mangaie in par. Ea pe mine. Si cand degetelele mici rasucesc fin o suvita abia-simtita, atunci stiu ca suntem pe drumul cel bun
Somn usor Mini-broscuta . . ne vedem la 6
Oftare ecologica
Ca tot veni vorba de lasat mai moale si reconsiderat stilul de viata din temelii, trebuie sa-mi manifest regretul personal sub un anume aspect minor:
e clar, nu mai mancam ready-madeuri, pentru ca sunt otrava curata. Facem cozonacul acasa, din aluat batut de 90 de ori, ne crestem rosiile in gradina proprie si umplem fir cu fir ciupercile pregatite in casa in tortellini facuti si ei bineinteles in casa.
Chestia aia a americanilor, care ne uimea acum 10 ani, ca ei nu au pereti la bucatarie pentru ca nu gatesc nimic, ci iau totul de la supermarket, incalzesc la microunde si apoi arunca farfuriile, s-a dovedit o directie falsa, mai precis, putin cancerigena. Un usor regret spuneam, pentru ca eu nu prea sunt o femeie de casa prin formatie. Nu prea mi s-a potrivit stilul hausfrau niciodata. Si uite, cand totul parea mult mai usor ca in alte vremuri, cand ma socoteam in sinea mea ca totusi, in vremurile noastre cu atatea aparate si semipreparate nici nu simti ca iti apasa o gospodarie pe umeri, ei bine, pe cand visam mai frumos, s-a rupt filmul.
Supele la plic din studentie au picat primele, si pornind de la ele s-a desirat tot meniul si tot visul ready-made, ca firul de la un ciorap ieftin.
Marele regizor striga Cuuuut! Luati totul de la capat, schimbam scenariul . . cred ca schimbam evul. Ne intoarcem in timp, taieteii sa fie facuti de casa, placinta cu branza o poti cumpara, dar stii ca e mult mai sanatoasa daca o faci tu si ti-o pui apoi la pachet . . damn!
Asadar, scoala-te femeie-de-afaceri-devenita-de-casa cu noaptea in cap, ia-ti sacosele de Carrefour din cui si du-te cu lista ca sa vii repede, ca ai de facut branza de casa, iaurt de casa, paine de casa, biscuiti de casa . . .
Ma pregatesc sufleteste de fiert sapun in casa, de taiat porcul-iepurele sau te miri ce s-o nimeri, caci epoca shoppingului apune sub ochii mei induiosati . .
Courbet, Les Cribleuses de blé
e clar, nu mai mancam ready-madeuri, pentru ca sunt otrava curata. Facem cozonacul acasa, din aluat batut de 90 de ori, ne crestem rosiile in gradina proprie si umplem fir cu fir ciupercile pregatite in casa in tortellini facuti si ei bineinteles in casa.
Chestia aia a americanilor, care ne uimea acum 10 ani, ca ei nu au pereti la bucatarie pentru ca nu gatesc nimic, ci iau totul de la supermarket, incalzesc la microunde si apoi arunca farfuriile, s-a dovedit o directie falsa, mai precis, putin cancerigena. Un usor regret spuneam, pentru ca eu nu prea sunt o femeie de casa prin formatie. Nu prea mi s-a potrivit stilul hausfrau niciodata. Si uite, cand totul parea mult mai usor ca in alte vremuri, cand ma socoteam in sinea mea ca totusi, in vremurile noastre cu atatea aparate si semipreparate nici nu simti ca iti apasa o gospodarie pe umeri, ei bine, pe cand visam mai frumos, s-a rupt filmul.
Supele la plic din studentie au picat primele, si pornind de la ele s-a desirat tot meniul si tot visul ready-made, ca firul de la un ciorap ieftin.
Marele regizor striga Cuuuut! Luati totul de la capat, schimbam scenariul . . cred ca schimbam evul. Ne intoarcem in timp, taieteii sa fie facuti de casa, placinta cu branza o poti cumpara, dar stii ca e mult mai sanatoasa daca o faci tu si ti-o pui apoi la pachet . . damn!
Asadar, scoala-te femeie-de-afaceri-devenita-de-casa cu noaptea in cap, ia-ti sacosele de Carrefour din cui si du-te cu lista ca sa vii repede, ca ai de facut branza de casa, iaurt de casa, paine de casa, biscuiti de casa . . .
Ma pregatesc sufleteste de fiert sapun in casa, de taiat porcul-iepurele sau te miri ce s-o nimeri, caci epoca shoppingului apune sub ochii mei induiosati . .
Courbet, Les Cribleuses de blé
marți, 30 decembrie 2008
joi, 11 decembrie 2008
Post de autoaparare
Vine Craciunul, stiu ca stiti
Cu ocazia acestei sfinte sarbatori consumeriste, rugam toate mamele, tatii, matusile (both jucause sau rele), bunicile si mai presus strabunicile, unchii, verisorii -oricat de indepartati, prieteni si vecini:
Inainte sa-i cumparati Anei cadouri
luati un aer meditativ, ganditi-va la pacea planetei si la existenta noastra efemera si taiati de pe lista jumatate din obiecte.
Cu cealalta jumatate ramasa, va rugam fierbinte sa nu curmati linistea micii noastre familii, evitand si de data asta scaietii cotcodacitori, robomonsteri verzi decapotabili si alte jucaroaie electocasnice electrice si cu baterii recomandate sub juramant de catre vanzator ca fiind best-sellerul sezonului toamna-iarna 2008, ba chiar 2009.
Credeti-ma pe cuvant, mi-a spus mie Ana ca nu-i plac jucariile cu baterii.
Avem incredere maxima in instinctul vostru natural.
Multumim anticipat.
Cu respect, mica familie.
Pentru putina inspiratie, intra pe buynothing for christmas. E un site crestin, dar conceptul poate sa-ti vina ca o manusa daca simpatizezi cat de cat cu downshifting, eco-life si anticonsumerism
Cu ocazia acestei sfinte sarbatori consumeriste, rugam toate mamele, tatii, matusile (both jucause sau rele), bunicile si mai presus strabunicile, unchii, verisorii -oricat de indepartati, prieteni si vecini:
Inainte sa-i cumparati Anei cadouri
luati un aer meditativ, ganditi-va la pacea planetei si la existenta noastra efemera si taiati de pe lista jumatate din obiecte.
Cu cealalta jumatate ramasa, va rugam fierbinte sa nu curmati linistea micii noastre familii, evitand si de data asta scaietii cotcodacitori, robomonsteri verzi decapotabili si alte jucaroaie electocasnice electrice si cu baterii recomandate sub juramant de catre vanzator ca fiind best-sellerul sezonului toamna-iarna 2008, ba chiar 2009.
Credeti-ma pe cuvant, mi-a spus mie Ana ca nu-i plac jucariile cu baterii.
Avem incredere maxima in instinctul vostru natural.
Multumim anticipat.
Cu respect, mica familie.
Pentru putina inspiratie, intra pe buynothing for christmas. E un site crestin, dar conceptul poate sa-ti vina ca o manusa daca simpatizezi cat de cat cu downshifting, eco-life si anticonsumerism
Cat fac . .
23 de luni
pai . . 12 ori 2 fac 24 . . minus 1, asta-i! 23
Un an si 11 luni - doi ani, ce mai.
16 luni
Aaa . . . 12 luni si cu 4
Un an si 4 luni!
12 saptamani
Pai 12 impartit la vreo 4 . . trei luni
Ana are acum 26 de saptamani, ce-i asa greu de inteles
P.s.
Pentru mintile a-matematice, ca a mea, recomand folosirea unui limbaj aritmetic cat mai simplu si mai sugestiv, pentru a nu ne obosi inutil hardurile si-asa subrezite de prea multa navigare.
In sarcina sa vorbim in saptamani,
dupa nastere pana la 1 luna sa vorbim tot in saptamani,
dar de la o luna incolo, haideti sa le lasam naibii de saptamani si sa discutam in unitati de masura mai plastice, respectiv luni.
Tot asa, odata ce am trecut de 12 luni, moneda sa fie una grea: anul.
Sigur, cand vrei sa precizezi exact-exact momentul in care Pitzilush a facut prima oara caca fara pampers, metoda rationala este total inexacta, asa ca se admit exceptii de forma 23 de luni.
P.s. Pentru cine nu are tangenta cu lumea surprinzatoare a maternitatii/paternitatii/fraternitatii, precizez ca etichetele hainelor de bebelusi exprima marimile in luni.
Zeci de luni, sa le imparta al cui neuron tine la tavaleala . .
pai . . 12 ori 2 fac 24 . . minus 1, asta-i! 23
Un an si 11 luni - doi ani, ce mai.
16 luni
Aaa . . . 12 luni si cu 4
Un an si 4 luni!
12 saptamani
Pai 12 impartit la vreo 4 . . trei luni
Ana are acum 26 de saptamani, ce-i asa greu de inteles
P.s.
Pentru mintile a-matematice, ca a mea, recomand folosirea unui limbaj aritmetic cat mai simplu si mai sugestiv, pentru a nu ne obosi inutil hardurile si-asa subrezite de prea multa navigare.
In sarcina sa vorbim in saptamani,
dupa nastere pana la 1 luna sa vorbim tot in saptamani,
dar de la o luna incolo, haideti sa le lasam naibii de saptamani si sa discutam in unitati de masura mai plastice, respectiv luni.
Tot asa, odata ce am trecut de 12 luni, moneda sa fie una grea: anul.
Sigur, cand vrei sa precizezi exact-exact momentul in care Pitzilush a facut prima oara caca fara pampers, metoda rationala este total inexacta, asa ca se admit exceptii de forma 23 de luni.
P.s. Pentru cine nu are tangenta cu lumea surprinzatoare a maternitatii/paternitatii/fraternitatii, precizez ca etichetele hainelor de bebelusi exprima marimile in luni.
Zeci de luni, sa le imparta al cui neuron tine la tavaleala . .
Nu stiu daca e normal, dar copilul acesta fie ca plange de foame, fie ca e marait de oboseala sau ca emite vocalize pentru ca asa are chef, ei bine, in oricare din situatiile de mai sus, copilul se opreste cand vorbesc la telefon. Tace, asculta, inregistreaza ma gandesc, apoi dupa ce inchid, continua schimbul de vocalizele adorabile cu mama ei
Arta bunelor maniere pentru mamele casnice
Vrei sa fii o mama extra-geniala si nu stii cum?
Capreleirinucai a scris pentru tine Codul manierelor pt. mamele casnice
Daca tocmai ti-a picat netul, il poti citi mai jos, in randurile desfasurate la picioarele tale.
Calca pe ele ca pe covorul rosu al gloriei casnico-sociale
Capreleirinucai a scris pentru tine Codul manierelor pt. mamele casnice
Daca tocmai ti-a picat netul, il poti citi mai jos, in randurile desfasurate la picioarele tale.
Calca pe ele ca pe covorul rosu al gloriei casnico-sociale
·
Mama casnica trebuie sa arate intotdeauna ca e fericita sa stea acasa cu copiii ei, care sunt cei mai minunati din lume. Nu ar avea niciun sens sa se planga de ceva, intrucat, spre deosebire de semenele ei angajate, nu are sefi isterici, nici colegi nesuferiti, nici termene de respectat. In plus, ea insasi a ales sa stea cu copiii acasa, deci ce motive de nemultumire ar mai putea avea?
·
In conversatia cu o non-mama, trebuie sa fie foarte atenta la subiectele abordate si, mai ales, sa evite sa vorbeasca prea mult despre copiii ei. Mentionarea acestora este acceptata, dar cu masura si numai in contextul unor anecdote simpatice. In rest, mama casnica trebuie sa fie capabila sa isi intretina interlocutoarea pe teme de politica interna si internationala, moda, microeconomie, muzica, design, cinematografie etc., pentru a demonstra ca si-a mentinut nivelul intelectual din perioada pre-materna;
· O mama casnica nu trebuie sa conteste niciodata adevaruri general valabile, cum ar fi acela ca banii, realizarile profesionale si statutul social sunt mai importante decat copiii, statul acasa cu copiii si orice probleme direct sau indirect legate de statul acasa cu copiii;
·
O importanta exagerata acordata problemelor gospodaresti (gatitul zilnic pentru 3-4 persoane, nesfarsitele mormane de rufe de spalat si calcat, stersul si frecatul podelelor, alergatul dupa copii) nu este de bun augur. In general, este de la sine inteles ca o mama, mai ales una care sta acasa, isi pastreaza gospodaria luna, calca si apreteaza impecabil si gateste mese delicioase pentru sotul si copiii ei, in timp ce acestia din urma se joaca linistiti in camera lor. Vehicularea in exces a unor asemenea imagini idilice este insuportabila, mai ales in aceste vremuri de criza;
·
Mama casnica trebuie sa fie la curent cu cele mai recente barfe, sa stie cine cu cine s-a mai cuplat, cine si-a schimbat job-ul, cine s-a vopsit roz bombon, cine si-a reamenajat camara si baia de serviciu. Chiar daca in realitate nu i-a mai vazut pe respectivii inca dinainte sa ramana insarcinata, e datoare macar sa dea impresia ca face parte in continuare din angrenajul social, ca stie tot ce trebuie sa stie si, mai ales, ca ii pasa;
·
Mama casnica trebuie sa pastreze o infatisare cat mai ingrijita, sa fie proaspat tunsa, vopsita si coafata, sa aiba unghiile perfect lacuite, sa fie corect parfumata si machiata, chiar ceva mai mult decat inainte, pentru ca acum sta acasa si are timp. Pe vremea cand pierdea zilnic doua ore in trafic si o prindea noaptea la birou mai putea gasi scuze ca sa apara nemachiata, cu cearcane si cu unghiile roase. Acum, asa ceva e inadmisibil;
·
Imbracamintea mamei casnice trebuie sa fie curata, calcata si sub nicio forma nu trebuie sa dea impresia ca e comoda (acest lucru putand fi interpretat ca un semn de delasare si pierdere a respectului pentru propria persoana). Bineinteles, hainele si accesoriile trebuie sa fie la moda, pentru ca mama casnica, spre deosebire de semenele ei angajate, are timp oricand sa dea o raita prin magazine;
·
In garderoba mamei casnice, incaltamintea cu toc trebuie sa ramana la loc de cinste. Mama casnica are datoria morala sa poarte tocuri in orice imprejurare in care ar putea fi vazuta de cineva cunoscut. In caz contrar, ar putea da impresia ca a lasat maternitatea sa-i afecteze stilul de viata, ca noua ei situatie o cam depaseste sau poate chiar, Doamne fereste, ca nu se simte bine in rolul ei de mama!
·
Atunci cand este intrebata ce mai face, mama casnica trebuie sa se abtina neaparat de la a sugera ca ingrijirea copiilor este unica ei preocupare. O asemenea afirmatie n-ar face decat sa plictiseasca! Mama casnica trebuie sa aiba pregatit un repertoriu de activitati interesante, serioase, pe care sa le enumere cu un aer usor afectat (foarte potrivit este tonul cu care se prezinta de obicei rapoartele de sfarsit de an in fata superiorilor ierarhici). Atentie, unele activitati sunt percepute ca fiind frivole si mentionarea lor nu face decat sa inrautateasca lucrurile! Crosetatul, coptul prajiturilor, reconditionarea hainelor copiilor, blogging-ul NU trebuie amintite sub nicio forma! Mai indicate sunt negocierea de contracte prin telefon, acordarea de consultanta in afaceri, scrierea de carti si articole (in domenii fara legatura cu cresterea copiilor, desigur), infiintarea de fundatii caritabile, studiul pentru licenta, masterat sau doctorat;
·
Desi trebuie sa arate ca este la curent cu tot ce se intampla in lume, mama casnica este sfatuita sa isi reprime, pe cat posibil, tendinta naturala de a-si epata prietenii si cunostintele cu impresii despre ultimele carti citite si filme vazute; sa nu uite ca acestia nu au atata timp la dispozitie si risca sa-i faca sa se simta prost! Din acelasi motiv, nu e o idee prea buna ca mama casnica sa ceara sa i se recomande carti sau filme bune. O asemenea solicitare nu merita decat un singur raspuns: sa i se sugereze ca deja are prea mult timp la dispozitie si ar cam fi vremea sa se intoarca la servici!
luni, 8 decembrie 2008
Tribul din Africa
Stii, exista un trib in Africa . .
unde femeile fac asa si asa, nasc asa si-si poarta copii asa . .
Daca vrei sa argumentezi ceva despre cresterea pruncilor, sa scoti o carte de puericultura sau sa conferenti3zi despre nasterea foarte naturala, nu uita cel putin doua-trei exemple cu tribul din Africa
unde femeile fac asa si asa, nasc asa si-si poarta copii asa . .
Daca vrei sa argumentezi ceva despre cresterea pruncilor, sa scoti o carte de puericultura sau sa conferenti3zi despre nasterea foarte naturala, nu uita cel putin doua-trei exemple cu tribul din Africa
Ce mai face Ana
Osa fiu foarte scurta, deoarece nu am timp
Ana face bine, e cea mai faina jucarie pe care am avut-o vreodata.
Gangureste! (si pentru asta provocarea are efecte) Imita-i sunetele si le va repeta si dezvolta pana la un concert de vocalize superdragute.
Se trezeste cu noaptea in cap. Gata cu boieria, nu mai dormim pana la 9. La 6-7 e "in picioare" Eu, la randu-mi, surprinzator de vioaie la orele alea.
Ne pregatim de mancaruri-bunatati-delicatese
Piciul nu se mai satura cu titi, pofteste incredibil de intens la tot ce vede prin farfurii, si chiar a inceput cu prima ei leguma: dovleac :))
Ii place foarte mult, mai dă mama.
Pentru cine se intreaba (multa lume, se pare) daca mai poti alapta dupa ce-i cresc dintisorii, raspunsul este "da".
Ana are acuma doi dintisori de toata frumusetea, jos,
unul langa altul ca o coronita. Cand sanul este plin cu lapte, copilul infometat si liniste in jur, totul merge struna. Nici o diferenta. Spre sfarsitul mesei insa, ori daca cineva se gaseste sa intre in camera, si sa mai si vorbeasca, atunci pruncul intoarce capul la fiecare sunet, si asta fara sa dea drumul tzumburusului in prealabil. Atunci intervine o usoara iritare a mamelonului, ca sa zic asa. Dar asta doar daca situatia descrisa mai sus se repeta prea mult. Altfel, asa, alaptarea continua pe fagasele dinainte stiute, fara nici o problema.
Pentru cine nu a vazut filmuletele explicative despre tehnica alaptarii, precizez ca bebelusul trage sfarcul in cerul gurii, si il preseaza cu limba, asa incat dintii, iesiti sau nu, nu au nici un amestec in povestea asta.
Scuze daca am fost prea detaliata, m-a captivat subiectul
Ana face bine, e cea mai faina jucarie pe care am avut-o vreodata.
Gangureste! (si pentru asta provocarea are efecte) Imita-i sunetele si le va repeta si dezvolta pana la un concert de vocalize superdragute.
Se trezeste cu noaptea in cap. Gata cu boieria, nu mai dormim pana la 9. La 6-7 e "in picioare" Eu, la randu-mi, surprinzator de vioaie la orele alea.
Ne pregatim de mancaruri-bunatati-delicatese
Piciul nu se mai satura cu titi, pofteste incredibil de intens la tot ce vede prin farfurii, si chiar a inceput cu prima ei leguma: dovleac :))
Ii place foarte mult, mai dă mama.
Pentru cine se intreaba (multa lume, se pare) daca mai poti alapta dupa ce-i cresc dintisorii, raspunsul este "da".
Ana are acuma doi dintisori de toata frumusetea, jos,
unul langa altul ca o coronita. Cand sanul este plin cu lapte, copilul infometat si liniste in jur, totul merge struna. Nici o diferenta. Spre sfarsitul mesei insa, ori daca cineva se gaseste sa intre in camera, si sa mai si vorbeasca, atunci pruncul intoarce capul la fiecare sunet, si asta fara sa dea drumul tzumburusului in prealabil. Atunci intervine o usoara iritare a mamelonului, ca sa zic asa. Dar asta doar daca situatia descrisa mai sus se repeta prea mult. Altfel, asa, alaptarea continua pe fagasele dinainte stiute, fara nici o problema.
Pentru cine nu a vazut filmuletele explicative despre tehnica alaptarii, precizez ca bebelusul trage sfarcul in cerul gurii, si il preseaza cu limba, asa incat dintii, iesiti sau nu, nu au nici un amestec in povestea asta.
Scuze daca am fost prea detaliata, m-a captivat subiectul
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
joi, 27 noiembrie 2008
Groaza de vaccinuri
Iarasi ma rascoleste spectrul vaccinurilor
Iti e suficient sa dai o privire in mare pe blogul anti-vaccin, si ti se face parul maciuca.
Da, stiu, "sunt exagerari" si "n-o sa ti se intample tie", dar mie imi da al naibii de gandit
Viatalatara sapa cu spor pe tema asta
Prima oara mi-am iesit din matca inainte de doua luni, cand urma "sa incepem" vaccinarea, desi inceputul fusese deja facut la doua zile de la nastere. M-am documentat, m-am ingrozit, m-am impotrivit.
Persoane insa din domeniu, de mare incredere si responsabile din fire, m-au sfatuit intensiv sa ma calmez si sa vaccinez pruncul. "Nu exista sa nu vaccinezi anti-polio, intelege; asa ceva nu se poate"
SE POATE, dar ar fi ca si cum in timpul zborului, m-as trezi sa trec eu in locul pilotului la bord, pentru ca am observat ca el e beat si abia tine "volanul".
Adica una din distractiile cele mai tari ale .. cuiva:
sa ne puna sa alegem nu intre doua rele, ci intre doua groaznice.
Acum iar mi s-a tulburat creierul; imediat implinim 6 luni, si ar fi portia a 4-a.
Iti e suficient sa dai o privire in mare pe blogul anti-vaccin, si ti se face parul maciuca.
Da, stiu, "sunt exagerari" si "n-o sa ti se intample tie", dar mie imi da al naibii de gandit
Viatalatara sapa cu spor pe tema asta
Prima oara mi-am iesit din matca inainte de doua luni, cand urma "sa incepem" vaccinarea, desi inceputul fusese deja facut la doua zile de la nastere. M-am documentat, m-am ingrozit, m-am impotrivit.
Persoane insa din domeniu, de mare incredere si responsabile din fire, m-au sfatuit intensiv sa ma calmez si sa vaccinez pruncul. "Nu exista sa nu vaccinezi anti-polio, intelege; asa ceva nu se poate"
SE POATE, dar ar fi ca si cum in timpul zborului, m-as trezi sa trec eu in locul pilotului la bord, pentru ca am observat ca el e beat si abia tine "volanul".
Adica una din distractiile cele mai tari ale .. cuiva:
sa ne puna sa alegem nu intre doua rele, ci intre doua groaznice.
Acum iar mi s-a tulburat creierul; imediat implinim 6 luni, si ar fi portia a 4-a.
vineri, 21 noiembrie 2008
Primul dintisor
Starea de beatitudine continua. Azi Ana a spus "ma-ma, imi iese un dintisor"
"Hai ca asta e prea de tot, nu credem!"
Bine bine, am glumit. Dar numai cu prima parte, a doua e cat se poate de adevarata; cum te vad si cum ma vezi, e cat se poate de aievea: Ana are un dintisor!
Deci de-aia . .
In carte scrie asa, ca primul dinte apare la 6-7 luni, si anume unul din incisivii mediani inferiori. Ana mica a stiut exact si a procedat corect: a inceput cu median-dreapta.
In plus, ma mai mira totusi calmul si stapanirea de sine de care acest copilas da dovada in asemenea imprejurari. Se spunea ca la fiecare dintisor va plange trei-zile-si-trei-nopti, dar ea se pare ca trece mult mai usor peste probabila neplacere. Iarasi, imi face un cadou nesperat si nemeritat. As concluziona ca are o fire altruista si calma. O iubesc, dar mai mult de atat, o respect
P.s.
1. Hai, mami, la primul te-am lasat usor, dar mai sunt 19 :))
2. Sa inteleg ca Mos Niculaie ne aduce periuta de dinti ? Mai exact prosopel de dinti, cica asa se spala pe dinti prichindeii pana la un an jumate.
"Hai ca asta e prea de tot, nu credem!"
Bine bine, am glumit. Dar numai cu prima parte, a doua e cat se poate de adevarata; cum te vad si cum ma vezi, e cat se poate de aievea: Ana are un dintisor!
Deci de-aia . .
In carte scrie asa, ca primul dinte apare la 6-7 luni, si anume unul din incisivii mediani inferiori. Ana mica a stiut exact si a procedat corect: a inceput cu median-dreapta.
In plus, ma mai mira totusi calmul si stapanirea de sine de care acest copilas da dovada in asemenea imprejurari. Se spunea ca la fiecare dintisor va plange trei-zile-si-trei-nopti, dar ea se pare ca trece mult mai usor peste probabila neplacere. Iarasi, imi face un cadou nesperat si nemeritat. As concluziona ca are o fire altruista si calma. O iubesc, dar mai mult de atat, o respect
P.s.
1. Hai, mami, la primul te-am lasat usor, dar mai sunt 19 :))
2. Sa inteleg ca Mos Niculaie ne aduce periuta de dinti ? Mai exact prosopel de dinti, cica asa se spala pe dinti prichindeii pana la un an jumate.
miercuri, 19 noiembrie 2008
Extaz
De vreo doua zile i-am facut Anei baita mai devreme, pe la 8.
Daca pana acuma era totul ca la carte: gimnastica-baita-titi-somn, azi nici vorba de-a adormi. Foieli dupa foieli, inca un cacacel, ia copilita, spal-o la chiuveta, mai da-i odata titi, pune-o iar in patut, asa am tinut-o pana spre 10 jumate. Apoi am hotarat sa fac liniste deplina, sa sting si veioza, doar-doar o adormi.
Se foia in continuare, o auzeam fosnind prin patut, si la un moment dat Ana mica trage aer adanc in piept, si cand expira aud limpde, cu glas cristalin: "ma-ma"
Ce?!!
S-a auzit atat de clar, timpul s-a oprit in loc, iar in mine au explodat artificii albe si argintii pe bolta inaaalta a unui cer de noapte sclipitor . .
Am sculat toata casa, s-au dat telefoane . . nu ma puteam opri din ras. E x t a z . .
P.s. nici o sansa explicatiilor de genul "pentru ea sunt doar sunete, ea nu stie ce a spus". Un parinte e turbat de fericire in astfel de momente, ratiunea i se dilueaza complet
Daca pana acuma era totul ca la carte: gimnastica-baita-titi-somn, azi nici vorba de-a adormi. Foieli dupa foieli, inca un cacacel, ia copilita, spal-o la chiuveta, mai da-i odata titi, pune-o iar in patut, asa am tinut-o pana spre 10 jumate. Apoi am hotarat sa fac liniste deplina, sa sting si veioza, doar-doar o adormi.
Se foia in continuare, o auzeam fosnind prin patut, si la un moment dat Ana mica trage aer adanc in piept, si cand expira aud limpde, cu glas cristalin: "ma-ma"
Ce?!!
S-a auzit atat de clar, timpul s-a oprit in loc, iar in mine au explodat artificii albe si argintii pe bolta inaaalta a unui cer de noapte sclipitor . .
Am sculat toata casa, s-au dat telefoane . . nu ma puteam opri din ras. E x t a z . .
P.s. nici o sansa explicatiilor de genul "pentru ea sunt doar sunete, ea nu stie ce a spus". Un parinte e turbat de fericire in astfel de momente, ratiunea i se dilueaza complet
sâmbătă, 15 noiembrie 2008
Cum sa fericim copilul de la bun inceput
in primul sau an de viata
Nessia Laniado
ed.All 2008, 15 lei, 127 de pagini, fara chipuri
Ca toate cartile care incep cu "Cum sa", are un titlu delicios, irezistibil.
Cartea te sensibilizeaza (si mai mult) si te indeamna simplu dar uneori placut surprinzator "sa-i spui de o suta de ori pe zi ca-l iubesti"
Paginile de start promitatoare, continuarea parcursului usor cazut in stiintificaraie (probabil din nevoia de a demonstra anumite afirmatii), totul insa presarat cu observatii de bun simt. Pe scurt, cred c-o s-o mai citesc de vreo 2-3 ori in primul sau an de viata, e si un fel de carte-manual, dar bland, relaxat.
Autoarea, italianca, mai are inca vreo zece titluri pe teme puericulturale
miercuri, 12 noiembrie 2008
Mustela
Daca asta scrie pe samponul copilului tau, esti in regula.
Nu cumva sa fi scris Johnson's, ca era de rau
Nu ca ar fi vreo diferenta, dar M. i-a luat locul lui J. in topul topurilor, daca nu ti-ai dat seama
Daca acu' 5 ani nu putea sa creasca juniorul daca nu se spuma cu J., si nu i se catifela lui pielea decat cu J., si nu tolera sensibila lui epiderma decat ulei J, sapun J si sampon J, pentru ca la orice altceva facea alergie si avea eruptii cutanate groaznice, acum nu mai e asa. Johnson's nu mai e ce a fost, si din cel mai bun a devenit peste noapte dispretuit in universul cosmeticelor de bebelusi. Acum foloseste orice altceva, numai nu Johnson's, iar daca vrei ceva de calitate, te sfatuiesc sa-i iei Mustela.
Mustela e adevarată. E de mare calitate. Are niste calitati nemaiîncoţopănite. Noi folosim doar M., de la nastere, toate le avem la set. Ma simt atat de bine ca i-am luat Mustela.. nici nu stiu sa descriu in cuvinte, ma simt cea mai tare mamă. Si in plus, dă bine. Dă asa de bine . . Deocamdată, incă vreo doi ani . .
***
Oricum, schimbarile sunt benefice, trece o boare de aer proaspat peste toate
Nu cumva sa fi scris Johnson's, ca era de rau
Nu ca ar fi vreo diferenta, dar M. i-a luat locul lui J. in topul topurilor, daca nu ti-ai dat seama
Daca acu' 5 ani nu putea sa creasca juniorul daca nu se spuma cu J., si nu i se catifela lui pielea decat cu J., si nu tolera sensibila lui epiderma decat ulei J, sapun J si sampon J, pentru ca la orice altceva facea alergie si avea eruptii cutanate groaznice, acum nu mai e asa. Johnson's nu mai e ce a fost, si din cel mai bun a devenit peste noapte dispretuit in universul cosmeticelor de bebelusi. Acum foloseste orice altceva, numai nu Johnson's, iar daca vrei ceva de calitate, te sfatuiesc sa-i iei Mustela.
Mustela e adevarată. E de mare calitate. Are niste calitati nemaiîncoţopănite. Noi folosim doar M., de la nastere, toate le avem la set. Ma simt atat de bine ca i-am luat Mustela.. nici nu stiu sa descriu in cuvinte, ma simt cea mai tare mamă. Si in plus, dă bine. Dă asa de bine . . Deocamdată, incă vreo doi ani . .
***
Oricum, schimbarile sunt benefice, trece o boare de aer proaspat peste toate
Modelat de scutec ?!
Mamele sunt paranoice (indeosebi cand e vorba de copilul lor)
Ce mi-a mai traversat mintea:
ca pampersul, acolo unde se incheie cu benzile adezive la soldul copilului, acolo sub osciorul bazinului in fata, de unde porneste coapsa; ei bine pampersul acesta imi deformeaza muschiul copilului ! Ramane o gropita a carei scobitura e dubios de congruenta cu textila mai sus amintita, iar mai jos, cum se termina scutecul, carnita se bombeaza ca si cand ar evada din stransoare. O sa-mi spuneti ca sunt tampita, sa fug la magazin sa-i iau ghetului copil scutece pe masura, dar nu-i asa. Aceiasi forma de relief mulata de scutec se prezenta si cand am trecut de la no.2 la no.3, si-i ajungea copilului infasamantul pana la subrat.
Oare-i trece dupa ce scapam de scutece, sau ramane şoldul suguşat?
Si totusi, va fi asa cat timp va purta scutece?
Habar n-am pana la ce varsta se poarta scutec, un an, doi ani?
Ce mi-a mai traversat mintea:
ca pampersul, acolo unde se incheie cu benzile adezive la soldul copilului, acolo sub osciorul bazinului in fata, de unde porneste coapsa; ei bine pampersul acesta imi deformeaza muschiul copilului ! Ramane o gropita a carei scobitura e dubios de congruenta cu textila mai sus amintita, iar mai jos, cum se termina scutecul, carnita se bombeaza ca si cand ar evada din stransoare. O sa-mi spuneti ca sunt tampita, sa fug la magazin sa-i iau ghetului copil scutece pe masura, dar nu-i asa. Aceiasi forma de relief mulata de scutec se prezenta si cand am trecut de la no.2 la no.3, si-i ajungea copilului infasamantul pana la subrat.
Oare-i trece dupa ce scapam de scutece, sau ramane şoldul suguşat?
Si totusi, va fi asa cat timp va purta scutece?
Habar n-am pana la ce varsta se poarta scutec, un an, doi ani?
Pilates ?
De vreo doua -trei saptamani, e grav. Ma doare spatele. Am mai avut senzatii dinastea placute (nu in timpul sarcinii, cum te-ai fi putut astepta), ci exact dupa nastere, vreo trei saptamani.
De data asta cred ca m-au apucat durerile in secunda in care am aflat ca Ana are 7 kilograme :))
Trebuie sa scot de la naftalina cartile de pilates, stretching si alte tehnici miraculoase cu efecte sigure-sigure
De data asta cred ca m-au apucat durerile in secunda in care am aflat ca Ana are 7 kilograme :))
Trebuie sa scot de la naftalina cartile de pilates, stretching si alte tehnici miraculoase cu efecte sigure-sigure
marți, 11 noiembrie 2008
luni, 10 noiembrie 2008
Ce-bine-ca in loc de Abia-astept-sa
Să nu vă doriți multe lucruri, mai multe decât aveți și care sunt îndepărtate. Mai bine îngrijiți-vă să sfințiți cele pe care le aveți.
Adica upgrade, not wish for an other
Adica upgrade, not wish for an other
joi, 6 noiembrie 2008
Ce-mi place
M-a lepsuit Ada sa spun ce-mi place, lucru pe care vreau sa-l aflu si eu de la Caprele Irinucai
Imi place sa-mi cânte tipa asta care imi da ţiţi, "Kuculetchka Kuca". Orice as face, ma luminez toata la fata si-i sorb cantecelul din priviri
Imi plac sunetele
Si - cred ca am mai spus-o, sunt pasionata de cusaturi. Le studiez de aproape, foarte aproape, minute in sir
Deloc in ultimul rand, sunt captivata de spatiile noi, fie interioare, fie de acolo pe unde bate vantul si e amenajat cu frunze galbene pe podea. Mi se deruleaza un film de calatorie, am senzatii 3D
Imi place sa-mi cânte tipa asta care imi da ţiţi, "Kuculetchka Kuca". Orice as face, ma luminez toata la fata si-i sorb cantecelul din priviri
Imi plac sunetele
Si - cred ca am mai spus-o, sunt pasionata de cusaturi. Le studiez de aproape, foarte aproape, minute in sir
Deloc in ultimul rand, sunt captivata de spatiile noi, fie interioare, fie de acolo pe unde bate vantul si e amenajat cu frunze galbene pe podea. Mi se deruleaza un film de calatorie, am senzatii 3D
miercuri, 5 noiembrie 2008
marți, 4 noiembrie 2008
Pentaxim
Portia a doua, cea de 4 luni
Am facut-o si pe asta. Practic am ales sa facem totusi vaccinurile (care NU sunt obligatorii la noi in tara). Si care sunt posibil nocive, ****m-as pe ele de vaccinuri, de chimicale si de alegeri intre doua rele
***
Hai totusi sa nu ne stricam seara, şi să crestăm în grindă ca Ana a implinit 7 kg (adica dublu decat la nastere), ca e bine sanatoasa,
ca e alintata si alaptata si am scapat pana acum fara sa incepem diversificarea,
ca talusul varum s-a indreptat (doar cu masaj din fericire),
si ca mai nou scanceste de nu mai poate IN BRATE, pentru ca mami nu si-a dat seama ca domnisoara vrea sa stea pe burtica + in brate (o combinatie de elemente mai greu de realizat, dar pasamite foarte misto pentru maimutica in discutie)
E o scumpa de ma topesc langa ea, creeaza dependenta, iti vine s-o pupi incontinuu, s-o strangi, s-o smotocesti
<>
Am facut-o si pe asta. Practic am ales sa facem totusi vaccinurile (care NU sunt obligatorii la noi in tara). Si care sunt posibil nocive, ****m-as pe ele de vaccinuri, de chimicale si de alegeri intre doua rele
***
Hai totusi sa nu ne stricam seara, şi să crestăm în grindă ca Ana a implinit 7 kg (adica dublu decat la nastere), ca e bine sanatoasa,
ca e alintata si alaptata si am scapat pana acum fara sa incepem diversificarea,
ca talusul varum s-a indreptat (doar cu masaj din fericire),
si ca mai nou scanceste de nu mai poate IN BRATE, pentru ca mami nu si-a dat seama ca domnisoara vrea sa stea pe burtica + in brate (o combinatie de elemente mai greu de realizat, dar pasamite foarte misto pentru maimutica in discutie)
E o scumpa de ma topesc langa ea, creeaza dependenta, iti vine s-o pupi incontinuu, s-o strangi, s-o smotocesti
<
luni, 3 noiembrie 2008
E bun, dar nu-mi place
Ca sa schimb subiectul, hai sa va povestesc dece plecam din Buc, dece la Cluj si cum gandim in jurul evenimentului
... sa incep cu inceputul?
Viata mea e ca un desen baroc
Multe evenimente, multe schimbari
M-am nascut in Buc (din intamplare), dar tot neamul meu e de ardeleni, in afara de spiţa paterna, care se trage din Galati-Tulcea (dar asta nu se pune, stiu eu dece). Cum ziceam, bunicul din judetul Alba, strabunica din tara Fagarasului. Aste doua ingrediente au dat un soi aprig, iute la manie dar iubitor de familie si traditie, desi innoitor din fire
Cum mame m-a facut de tanara, am petrecut cu ea secundariat, specializare si toate cele ale unui tanar medic, la Cluj. Gimnaziu, liceu, studentie, plus primele joburi, toate actele s-au jucat in decor clujean.
Apoi a venit asa un dor de ducă, şi - împreună cu deja alesul meu, am plecat in lumea largă. Vroiam sa mergem la Paris, sa "gustam" aerul cu parfum frantuzesc o vreme . . ne gandeam la NewYork, California, Stefi vroia Noua Zeelanda.
Tinerii cu dor de duca: Vrem sa plecam departe, in tara fericirii
Parintii intristati: Vai, ce trist, vom fi despartiti pe vecie
Tinerii cu dor de duca: Haideti si voi
Parintii intristati: Exclus
Tinerii cu dor de duca: Vom veni in vizita
Parintii intristati: Odata pe an, apoi odata la 5 ani.. vai ce trist. Nu plecati asa departe, sa nu fie peste ocean
Tinerii cu dor de duca: Bine, nu trecem oceanul, plecam doar la Paris
Parintii intristati: E ceva mai bine, dar tot e ingrozitor de departe, nu vom putea vedea nepotii decat la sarbatori . . macar in Europa centrala daca ati fi. Cum ar fi Germania, sau Austria, ca tot vorbiti limba . . uite Viena ce cocheta e
Tinerii cu dor de duca: Bine, sa fie mai aproape. Dar daca e pe-asa, atunci hai macar sa ramanem in tara; sa mergem la Bucuresti, orasul-minune. (mă chema locul natal pasămite)
Parintii intristati: (le mai venise putin sufletul la loc) O, bine ca ramaneti in tara. Mergeti la Bucuresti! (Desi e departe si acolo, dar treaca de la noi)
Povestitorul: zis si facut. Tinerii cu dor de duca au plecat din Cluj la Bucuresti, in orasul cel mare, sclipicios si cu salarii mari. Aici si-au inceput cariera peisagera, au studiat, s-au lansat pe cont propriu si chiar au fost binecuvantati cu primul lor copilas, o fetita minunata pe nume Ana. Toate ca toate, dar in acest rastimp Tinerii erau totusi din ce in ce mai abatuti. Nu-si mai gaseau locul in orasul sclipicios in care te intalnesti cu Ion Cristoiu la biblioteca Academiei, dar si cu Dana Savuica la "o invarteala profitabila" in Pipera. Intr-o zi s-au sfatuit si au zis:
Tinerii cu dor de duca: Suntem tristi, nu ne mai gasim locul. Aici castigam bine, dar ne simtim nasol, ăsta nu e un oras in care sa-ti cresti copiii. Ne e dor . .
Parintii (redenumiti parintii veseli): Minunat, haideti inapoi! Dar veti avea din ce trai?
Tinerii (redenumiti tinerii cu dor de casa): Venim inapoi, si suntem siguri ca vom avea din ce trai, chiar nu ne facem griji pentru asta. Ce bucurie!
Povestitorul: Si asa dragi copii, s-au intors stramosii vostri la Cluj, unde au trait fericiti pana la adanci batraneti, alaturi de cei trei copii ai lor, cei sapte nepoti, optsprezece stranepoti . . spre marea bucurie a lor, a parintilor veseli, a bunicilor si strabunicilor lor.
... sa incep cu inceputul?
Viata mea e ca un desen baroc
Multe evenimente, multe schimbari
M-am nascut in Buc (din intamplare), dar tot neamul meu e de ardeleni, in afara de spiţa paterna, care se trage din Galati-Tulcea (dar asta nu se pune, stiu eu dece). Cum ziceam, bunicul din judetul Alba, strabunica din tara Fagarasului. Aste doua ingrediente au dat un soi aprig, iute la manie dar iubitor de familie si traditie, desi innoitor din fire
Cum mame m-a facut de tanara, am petrecut cu ea secundariat, specializare si toate cele ale unui tanar medic, la Cluj. Gimnaziu, liceu, studentie, plus primele joburi, toate actele s-au jucat in decor clujean.
Apoi a venit asa un dor de ducă, şi - împreună cu deja alesul meu, am plecat in lumea largă. Vroiam sa mergem la Paris, sa "gustam" aerul cu parfum frantuzesc o vreme . . ne gandeam la NewYork, California, Stefi vroia Noua Zeelanda.
Tinerii cu dor de duca: Vrem sa plecam departe, in tara fericirii
Parintii intristati: Vai, ce trist, vom fi despartiti pe vecie
Tinerii cu dor de duca: Haideti si voi
Parintii intristati: Exclus
Tinerii cu dor de duca: Vom veni in vizita
Parintii intristati: Odata pe an, apoi odata la 5 ani.. vai ce trist. Nu plecati asa departe, sa nu fie peste ocean
Tinerii cu dor de duca: Bine, nu trecem oceanul, plecam doar la Paris
Parintii intristati: E ceva mai bine, dar tot e ingrozitor de departe, nu vom putea vedea nepotii decat la sarbatori . . macar in Europa centrala daca ati fi. Cum ar fi Germania, sau Austria, ca tot vorbiti limba . . uite Viena ce cocheta e
Tinerii cu dor de duca: Bine, sa fie mai aproape. Dar daca e pe-asa, atunci hai macar sa ramanem in tara; sa mergem la Bucuresti, orasul-minune. (mă chema locul natal pasămite)
Parintii intristati: (le mai venise putin sufletul la loc) O, bine ca ramaneti in tara. Mergeti la Bucuresti! (Desi e departe si acolo, dar treaca de la noi)
Povestitorul: zis si facut. Tinerii cu dor de duca au plecat din Cluj la Bucuresti, in orasul cel mare, sclipicios si cu salarii mari. Aici si-au inceput cariera peisagera, au studiat, s-au lansat pe cont propriu si chiar au fost binecuvantati cu primul lor copilas, o fetita minunata pe nume Ana. Toate ca toate, dar in acest rastimp Tinerii erau totusi din ce in ce mai abatuti. Nu-si mai gaseau locul in orasul sclipicios in care te intalnesti cu Ion Cristoiu la biblioteca Academiei, dar si cu Dana Savuica la "o invarteala profitabila" in Pipera. Intr-o zi s-au sfatuit si au zis:
Tinerii cu dor de duca: Suntem tristi, nu ne mai gasim locul. Aici castigam bine, dar ne simtim nasol, ăsta nu e un oras in care sa-ti cresti copiii. Ne e dor . .
Parintii (redenumiti parintii veseli): Minunat, haideti inapoi! Dar veti avea din ce trai?
Tinerii (redenumiti tinerii cu dor de casa): Venim inapoi, si suntem siguri ca vom avea din ce trai, chiar nu ne facem griji pentru asta. Ce bucurie!
Povestitorul: Si asa dragi copii, s-au intors stramosii vostri la Cluj, unde au trait fericiti pana la adanci batraneti, alaturi de cei trei copii ai lor, cei sapte nepoti, optsprezece stranepoti . . spre marea bucurie a lor, a parintilor veseli, a bunicilor si strabunicilor lor.
N-am cuvinte
Despodobesc blogul
Chiar acum..
Mi-a fost suficient sa citesc aceasta pagina (pe sarite, fara detalii, ca sa ma protejez de ceva atat de oribil)
Doamne, cum ai putut sa il faci pe om atat de abject??!
Si daca omul frumos creat de tine a degenerat si lucrurile au scapat de sub control, dece nu dai naibii restart ?!
***
Asa. Am reusit
Asa ca de-acuma vom servi peisaje
Oricum noua ne plac gradinile ;))
Chiar acum..
Mi-a fost suficient sa citesc aceasta pagina (pe sarite, fara detalii, ca sa ma protejez de ceva atat de oribil)
Doamne, cum ai putut sa il faci pe om atat de abject??!
Si daca omul frumos creat de tine a degenerat si lucrurile au scapat de sub control, dece nu dai naibii restart ?!
***
Asa. Am reusit
Asa ca de-acuma vom servi peisaje
Oricum noua ne plac gradinile ;))
marți, 28 octombrie 2008
Hotararea de care spuneam
Am renuntat la scoala
(am pus-o pe stand by)
Si cum asta era singura chestie care ne facea sa mai puncte puncte printre Bucuresti, ridicăm ancora instantaneu. Din ianuarie, ne vedem la Cluj! Deja obrajii ne sunt mai rumeni, si fruntile mai descretite . .
Se poate face facultate cu copil mic, se poate da si diploma, dar punand copilul in paranteza. Nu sunt gata s-o scurtez cu alaptatul, si nici s-o trec pe Ana la supe-ciorbe si gratare de la 3-4 luni, asa ca am preferat sa pun scoala in paranteza.
Viata se deseneaza singura pe fagase dinainte stiute doar de ea . . te salut jurnalule.
(am pus-o pe stand by)
Si cum asta era singura chestie care ne facea sa mai puncte puncte printre Bucuresti, ridicăm ancora instantaneu. Din ianuarie, ne vedem la Cluj! Deja obrajii ne sunt mai rumeni, si fruntile mai descretite . .
Se poate face facultate cu copil mic, se poate da si diploma, dar punand copilul in paranteza. Nu sunt gata s-o scurtez cu alaptatul, si nici s-o trec pe Ana la supe-ciorbe si gratare de la 3-4 luni, asa ca am preferat sa pun scoala in paranteza.
Viata se deseneaza singura pe fagase dinainte stiute doar de ea . . te salut jurnalule.
luni, 27 octombrie 2008
Back in business
Va salut (pt ca am primit plangeri si chemare la apel)
N-am patit nimic (cat despre o noua sarcina, lool, cam peste 425 de zile, asa)
Ma cam inhiba chestia asta, sa "simt" ca cineva e cu ochii pe ce scrijelesc eu pe-aici. eram obisnuita cu solitarul meu jurnal, fara public. Dar n-am ce comenta, mi-am facut-o cu mana mea.
Si ca tot veni vorba, o sa va obisnuiti cu stilul meu inegal, in trombe. Emit in verva cateva zile-saptamani, si apoi sting cu perioade off-net, de liniste totala. Nu imi place sa-mi simt "pana" fortata sa scrie la cadenţă (nici macar pentru onorata asistenţă aici de faţă)
Asa ca luati-ne asa cum suntem: salbaticiuni libere, care nu fac decat ce le taie capul
Hugs and kisses!
N-am patit nimic (cat despre o noua sarcina, lool, cam peste 425 de zile, asa)
Ma cam inhiba chestia asta, sa "simt" ca cineva e cu ochii pe ce scrijelesc eu pe-aici. eram obisnuita cu solitarul meu jurnal, fara public. Dar n-am ce comenta, mi-am facut-o cu mana mea.
Si ca tot veni vorba, o sa va obisnuiti cu stilul meu inegal, in trombe. Emit in verva cateva zile-saptamani, si apoi sting cu perioade off-net, de liniste totala. Nu imi place sa-mi simt "pana" fortata sa scrie la cadenţă (nici macar pentru onorata asistenţă aici de faţă)
Asa ca luati-ne asa cum suntem: salbaticiuni libere, care nu fac decat ce le taie capul
Hugs and kisses!
Pun pariu ca nu stii ce e asta :))
vineri, 17 octombrie 2008
joi, 9 octombrie 2008
Umbrelă
mi-a spus o prietena la despartire:
sa ai grija de voi
in prima secunda am avut senzatia de compozitie Braque
apoi am simtit iluminarea
s a a m g r i j a d e n o i
ce frumos, m-am emotionat
m-am vazut ca o umbrela peste familia mea
ca o pelerina
ca un caine ciobanesc
langa oitele mele
***
sora-urare ma plictiseste, cea cu "ai grija de tine"
parca ar zice watch your head
creeaza automat un decor de tranşee, sau macar de santier cu obiecte cazatoare
mai trebuie doar sa te mangaie pe cap cand iti spune
"ai grija de tine, Labuş"
o alta expresie nesuferita de prin zonă:
"ce spui tu?"
o forma mai subţire a lui "ce spui fă?"
propun sa o inlocuim cu "ce spui tu insuti?", ca sa fie si mai clar cui ne adresam cand vorbim cu persoana din fata noastra
sa ai grija de voi
in prima secunda am avut senzatia de compozitie Braque
apoi am simtit iluminarea
s a a m g r i j a d e n o i
ce frumos, m-am emotionat
m-am vazut ca o umbrela peste familia mea
ca o pelerina
ca un caine ciobanesc
langa oitele mele
***
sora-urare ma plictiseste, cea cu "ai grija de tine"
parca ar zice watch your head
creeaza automat un decor de tranşee, sau macar de santier cu obiecte cazatoare
mai trebuie doar sa te mangaie pe cap cand iti spune
"ai grija de tine, Labuş"
o alta expresie nesuferita de prin zonă:
"ce spui tu?"
o forma mai subţire a lui "ce spui fă?"
propun sa o inlocuim cu "ce spui tu insuti?", ca sa fie si mai clar cui ne adresam cand vorbim cu persoana din fata noastra
vineri, 3 octombrie 2008
Vrei s-o faci scafandra?
Ma tachina careva pe cand ma pregateam sa-mi implinesc nasterea-imaginata-in-apa.
Scafandra-nescafandra, iubesc miscarea in mediu acvatic, e ceva ce tine de suprarealism . . seamana cu zborul
si vreau sa i-o fac cadou cat mai devreme, daca n-a fost sa fie chiar de la inceput
Ne apropiem de 4 luni! Dece ma bucur? Pentru ca de la 4 luni putem merge
aici,
aici,
sau aici
Sper ca vom avea si dineros pentru asta . . a lot of
Scafandra-nescafandra, iubesc miscarea in mediu acvatic, e ceva ce tine de suprarealism . . seamana cu zborul
si vreau sa i-o fac cadou cat mai devreme, daca n-a fost sa fie chiar de la inceput
Ne apropiem de 4 luni! Dece ma bucur? Pentru ca de la 4 luni putem merge
aici,
aici,
sau aici
Sper ca vom avea si dineros pentru asta . . a lot of
joi, 2 octombrie 2008
Leapsa
Cat m-am ferit, si pana la urma tot am primit-o, de la capreleirinucai
Asa ca dau si eu la altii, mai jucausi si mai simpatici, sa se joace cum mi-a placut si mie pana la urma
dac'or vrea
Yourself: prima broscuta a lu mami si nu in ultimul rand, tati. mai vreau cel putin o frăţioară
Your Hair: posibil roscata!? Stefi, cu cine ai facut-o?
Your Mother: tipa care ma ingrijeste, aia cu ţiţele
Your Father: sweet, dar inţeapă. Şi ma strange prea taare! Oricum, presimt ca el o sa-mi faca toate mofturile, dupa cum il vad . .
Your Favorite Item: ţiţi, dece?
Your Dream Last Night: se facea ca ne jucam intr-o gradina, mare si foarte frumoasa . . si ne uitam in şoaptă la pasarele, cum fac baie in tipsie
Your Favorite Drink: nici atâta nu ghicesti?
Your Dream Car: any car is a dream-car for me: 10 minutes drive, and I'm asleep
The Room You Are In: room-rooooomm..
Your Fear: ce-i aia frica?
What You Want To Be In Ten Years: first child in a five-member relaxed family
Who You Hung Out With Last Night: cu renii de pe paturica, si mi-a lipsit Magaroiul, fiind la uscat
What You’re Not: a property
Muffins: bleacs
One of your wish list Items: go swimming
Time: ceva de care chiar nu-mi fac griji acuma, zau!
The Last Thing You Did: i-am bagat lui tati degetelu-n ochi
What You Are Wearing: scutec nr.3, bluzita de la Paul, si deasupra dragostea lu mami
Your Favorite Weather: rain
Your Favorite Book: ei, ia-o incet. la 17 ani ce-o sa ma mai intrebi?
The Last Thing You Ate: ţiţi, ce intrebare . .
Your Life: ca un cadou pe care inca nu l-am deschis
Your Mood: cuminte-cuminte, da pusă pe şotii
Your Best Friend: Magaroiul, clar
What Are You Thinking About Right Now: ce fain a fost la baiţă
What Are You Doing At The Moment: sughiţ
Your Summer: not bad, for my first
Your Relationship Status: ei, deja vreti sa stiti prea multe
What Is On Your TV: what's that, a TV?
What Is The Weather Like: e fain pe racoare, da' nu vreaau caciuliţăăă . . Tu mami, nu vezi că imi turteste suvitele . . ?
When Was The Last Time You Laughed: la ţiţucă, mai'nainte
Asa ca dau si eu la altii, mai jucausi si mai simpatici, sa se joace cum mi-a placut si mie pana la urma
dac'or vrea
Yourself: prima broscuta a lu mami si nu in ultimul rand, tati. mai vreau cel putin o frăţioară
Your Hair: posibil roscata!? Stefi, cu cine ai facut-o?
Your Mother: tipa care ma ingrijeste, aia cu ţiţele
Your Father: sweet, dar inţeapă. Şi ma strange prea taare! Oricum, presimt ca el o sa-mi faca toate mofturile, dupa cum il vad . .
Your Favorite Item: ţiţi, dece?
Your Dream Last Night: se facea ca ne jucam intr-o gradina, mare si foarte frumoasa . . si ne uitam in şoaptă la pasarele, cum fac baie in tipsie
Your Favorite Drink: nici atâta nu ghicesti?
Your Dream Car: any car is a dream-car for me: 10 minutes drive, and I'm asleep
The Room You Are In: room-rooooomm..
Your Fear: ce-i aia frica?
What You Want To Be In Ten Years: first child in a five-member relaxed family
Who You Hung Out With Last Night: cu renii de pe paturica, si mi-a lipsit Magaroiul, fiind la uscat
What You’re Not: a property
Muffins: bleacs
One of your wish list Items: go swimming
Time: ceva de care chiar nu-mi fac griji acuma, zau!
The Last Thing You Did: i-am bagat lui tati degetelu-n ochi
What You Are Wearing: scutec nr.3, bluzita de la Paul, si deasupra dragostea lu mami
Your Favorite Weather: rain
Your Favorite Book: ei, ia-o incet. la 17 ani ce-o sa ma mai intrebi?
The Last Thing You Ate: ţiţi, ce intrebare . .
Your Life: ca un cadou pe care inca nu l-am deschis
Your Mood: cuminte-cuminte, da pusă pe şotii
Your Best Friend: Magaroiul, clar
What Are You Thinking About Right Now: ce fain a fost la baiţă
What Are You Doing At The Moment: sughiţ
Your Summer: not bad, for my first
Your Relationship Status: ei, deja vreti sa stiti prea multe
What Is On Your TV: what's that, a TV?
What Is The Weather Like: e fain pe racoare, da' nu vreaau caciuliţăăă . . Tu mami, nu vezi că imi turteste suvitele . . ?
When Was The Last Time You Laughed: la ţiţucă, mai'nainte
Chestia cu statul pe burtica
Generatia imediat anterioara vede pusul bebelusului pe burta ca pe un element de baza in dezvoltarea (cat mai precoce) a odraslei.
Sa-si dezvolte musculatura, sa-si ridice capsorul, sa se joace si .. sa doarma.
Pe noi, cartile ce ne indruma pe al vietii de parinte drum, ne-au speriat si ne-au interzis sa lasam bebelusul nesupravegheat pe burtica, si in nici un caz la somn.
Cum crezi ca s-a amplasat copilul meu azi, in cele 4 minute cat am lipsit de langa el, singur, de buna voie si prin propriile forte?
Evident.
Dupa ce am salvat copilul si mi-am revenit din soc, m-am gandit ca totusi, pentru ea s-ar putea spune ca este o realizare . .
Am ingaimat cu jumate de gura: "Bravo, puiul mamii . . "
Sa-si dezvolte musculatura, sa-si ridice capsorul, sa se joace si .. sa doarma.
Pe noi, cartile ce ne indruma pe al vietii de parinte drum, ne-au speriat si ne-au interzis sa lasam bebelusul nesupravegheat pe burtica, si in nici un caz la somn.
Cum crezi ca s-a amplasat copilul meu azi, in cele 4 minute cat am lipsit de langa el, singur, de buna voie si prin propriile forte?
Evident.
Dupa ce am salvat copilul si mi-am revenit din soc, m-am gandit ca totusi, pentru ea s-ar putea spune ca este o realizare . .
Am ingaimat cu jumate de gura: "Bravo, puiul mamii . . "
Ziua prin lupă / trei luni jumate
Cred ca voi face o chestie repetata la anumite intervale. Cum arata o zi de-a ei (deci automat si de-a mea) un fel de flash, pentru ca lucrurile se uita
Si ca orice obiect banal, peste mai mult timp capata valori sentimentale, parfum de timp si de-amintire
Ana mica, la trei luni jumate petrece ziua cam asa:
(incep cu ce-i sigur, adica seara)
Pe la 6-7 seara iesim la plimbare in carucior. (Astă vară cand s-a nascut, la ora asta abia mai scadea arsita, acum deja e frig si se apropie seara. In curand fie ne plimbam pe intuneric, fie iesim tot mai devreme.)
Ne plimbam ce ne plimbam, daca ne e foame si suntem in parc, uneori si papam.. Pe la 8 sintem inapoi in casa, de obicei dormind.
La 9.30 se stie: baita. (la inceput faceam baita intre 10 si 11 seara)
Dupa baita, care a devenit ceva mai lunga, cam 20 de minute (hei, pt un bebe e mult), urmeaza tzitzi, si nani. La 10-10.30 doarme ca un prunc :)
(si cat de dulce e s-o privesti)
Si doarme asa dulce pana pe la 9-10 dimineata
cu pauze scurte si la obiect: tzitzi la 5 si la 7 .
Iar de pe la 10 e program de voie, in functie de ce aduce ziua:
mai sta in patut (impropriu spus "sta", pentru ca mai nou se rasuceste, se foieste.. mai corect ar fi sa spunem ca "da ture prin patut";
mai schimbam patutul pe scoica de masina, unde are ratustele atarnate de maner (prea aproape de ochi, am mereu senzatia)
sau petrece pe salteluta multifunctionala, care il pune pe bebelus sa-si miste singur jucariile, sa-si zdrangane singur zurgalaii si sa-si dea singur drumul la inca o tura de melodie.
Ma mai pune mami pe burtica, 2-3 minute, ca obosesc..
Vorbim, dansam siii... foarte mult bebelusul il pupam
Si ca orice obiect banal, peste mai mult timp capata valori sentimentale, parfum de timp si de-amintire
Ana mica, la trei luni jumate petrece ziua cam asa:
(incep cu ce-i sigur, adica seara)
Pe la 6-7 seara iesim la plimbare in carucior. (Astă vară cand s-a nascut, la ora asta abia mai scadea arsita, acum deja e frig si se apropie seara. In curand fie ne plimbam pe intuneric, fie iesim tot mai devreme.)
Ne plimbam ce ne plimbam, daca ne e foame si suntem in parc, uneori si papam.. Pe la 8 sintem inapoi in casa, de obicei dormind.
La 9.30 se stie: baita. (la inceput faceam baita intre 10 si 11 seara)
Dupa baita, care a devenit ceva mai lunga, cam 20 de minute (hei, pt un bebe e mult), urmeaza tzitzi, si nani. La 10-10.30 doarme ca un prunc :)
(si cat de dulce e s-o privesti)
Si doarme asa dulce pana pe la 9-10 dimineata
cu pauze scurte si la obiect: tzitzi la 5 si la 7 .
Iar de pe la 10 e program de voie, in functie de ce aduce ziua:
mai sta in patut (impropriu spus "sta", pentru ca mai nou se rasuceste, se foieste.. mai corect ar fi sa spunem ca "da ture prin patut";
mai schimbam patutul pe scoica de masina, unde are ratustele atarnate de maner (prea aproape de ochi, am mereu senzatia)
sau petrece pe salteluta multifunctionala, care il pune pe bebelus sa-si miste singur jucariile, sa-si zdrangane singur zurgalaii si sa-si dea singur drumul la inca o tura de melodie.
Ma mai pune mami pe burtica, 2-3 minute, ca obosesc..
Vorbim, dansam siii... foarte mult bebelusul il pupam
miercuri, 1 octombrie 2008
Intrebare intrebatoare
Daca la intrebarea de pe blog
"E nevoie sa fii casatorit ca sa ai o familie?"
ai avea ceva de comentat-divagat-adaugat,
sau vrei sa dai alt raspuns,
be my guest
"E nevoie sa fii casatorit ca sa ai o familie?"
ai avea ceva de comentat-divagat-adaugat,
sau vrei sa dai alt raspuns,
be my guest
Cum am organizat nasterea in alt oras
Am nascut in Brasov, desi locuim in Bucuresti.
Asta a presupus desigur un efort in plus, dar m-as fi dus si in alta tara pentru a naste in apa. (Eram total subjugata de ideea unei nasteri miraculoase, cred ca ma apropiam de conceptul nasterii orgasmice)
Am discutat cu medicul Baiulescu din luna a 4-a. Mi-a facut un control general pentru a stabili daca nu sunt impedimente, si am primit acceptul lui. Imediat mi-am facut si programarea la clinica pentru ziua de termen. L-am intrebat pe medic ce se intampla in cazul in care nu nasc exact in ziua programata, si mi-a confirmat ca nu vor fi probleme. Mi-a cerut sa fiu in Brasov din saptamana 38, adica cu doua saptamani inainte de nastere. El ofera anumite spatii de cazare la preturi accesibile pentru pacientele venite din tara. As fi stat acolo, daca nu era Stefan din Brasov, dar asa m-am instalat la ai lui. Fara el, pentru ca la Bucuresti trebuiau continuate lucrarile, firma, clientii.. Asta mi-a fost cel mai greu, sa stau fara el. Tocmai pentru ca ne era asa grea despartirea in asa imprejurari deosebite, nu ne-am pornit la Brasov din 38, ci am mai stat o saptamana la Bucuresti, pana in 39. (Putin riscant daca stai sa te gandesti ca nasterea se poate declansa in orice clipa de pe la 37 de saptamani incolo.) M-am infiintat la medic exact cu o saptamana inainte de nastere. Stefi a ramas cu mine cateva zile, dar cum Ana nu dadea nici un semn, a trebuit sa se intoarca la Buc.
In 5 iunie m-am dus iarasi la control, insotita de mama-soacra. Acum eram exact la termen, 40 de saptamani in cap. Medicul se miră că nu vede semne de apropiere a nasterii, imi spune că in urmatarele trei zile nu crede că voi naste. Atat mi-a trebuit. Oricum eram ca pe ace fara iubitul meu, in plus, la scoala sesiunea de vara era in toi, asa ca trecand peste ingrozirea soacrei si peste uimirea sotului, mi-am luat inima in dinti, si m-am pus pe tren spre Bucuresti. Am ajuns seara, a doua zi dimineata m-am infiintat la scoala si am dat un examen (spre uimirea colegilor care ma stiau la Brasov, pe masa de nasteri) si am mai ramas langa sotiorul meu inca o saptamana.
Senzatia era foarte clara: totul atarna de un fir de aţă, in orice clipa ma asteptam la dureri.
Nu mai spun ca in asemenea situatii, cand nasterea se lasa steptata, se recomanda un anumit lucru, care la noi n-a avut insa nici un efect.
Nu mai stiam ce sa fac, sa nasc!
Inutil sa spun ca la scoala ma deplasam cu masina, in calitate de sofer.
Facusem calculul: de oriunde m-as fi aflat (nu mergeam nicaieri departe nici eu, nici Stefi), in maxim 4 ore puteam fi la Brasov, in sala de nasteri. Iar daca aveam sa nasc până acolo, ar fi insemnat ca as fi avut parte de o nastere foarte usoara :)) Glumesc . .
A trecut si saptamana 41, tot fara marele eveniment, si intr-un final am plecat cu totul, "definitiv", hotarati sa nu mai plecam din Brasov nici eu nici Stefi, pana nu "nastem".
Restul il stiti..
Trebuie sa recunosc ca a fost o nastere mai ciudata, nu stiu dece a trebuit sa fie totul atat de complicat.. si sa se indeparteze atat de mult de ce mi-as fi dorit eu
Dar bine ca totul s-a terminat cu bine :)
(Am scris a doua poveste a nasterii?) Nu-mi mai puneti intrebari, ca sunt in stare de mai mult :))
Asta a presupus desigur un efort in plus, dar m-as fi dus si in alta tara pentru a naste in apa. (Eram total subjugata de ideea unei nasteri miraculoase, cred ca ma apropiam de conceptul nasterii orgasmice)
Am discutat cu medicul Baiulescu din luna a 4-a. Mi-a facut un control general pentru a stabili daca nu sunt impedimente, si am primit acceptul lui. Imediat mi-am facut si programarea la clinica pentru ziua de termen. L-am intrebat pe medic ce se intampla in cazul in care nu nasc exact in ziua programata, si mi-a confirmat ca nu vor fi probleme. Mi-a cerut sa fiu in Brasov din saptamana 38, adica cu doua saptamani inainte de nastere. El ofera anumite spatii de cazare la preturi accesibile pentru pacientele venite din tara. As fi stat acolo, daca nu era Stefan din Brasov, dar asa m-am instalat la ai lui. Fara el, pentru ca la Bucuresti trebuiau continuate lucrarile, firma, clientii.. Asta mi-a fost cel mai greu, sa stau fara el. Tocmai pentru ca ne era asa grea despartirea in asa imprejurari deosebite, nu ne-am pornit la Brasov din 38, ci am mai stat o saptamana la Bucuresti, pana in 39. (Putin riscant daca stai sa te gandesti ca nasterea se poate declansa in orice clipa de pe la 37 de saptamani incolo.) M-am infiintat la medic exact cu o saptamana inainte de nastere. Stefi a ramas cu mine cateva zile, dar cum Ana nu dadea nici un semn, a trebuit sa se intoarca la Buc.
In 5 iunie m-am dus iarasi la control, insotita de mama-soacra. Acum eram exact la termen, 40 de saptamani in cap. Medicul se miră că nu vede semne de apropiere a nasterii, imi spune că in urmatarele trei zile nu crede că voi naste. Atat mi-a trebuit. Oricum eram ca pe ace fara iubitul meu, in plus, la scoala sesiunea de vara era in toi, asa ca trecand peste ingrozirea soacrei si peste uimirea sotului, mi-am luat inima in dinti, si m-am pus pe tren spre Bucuresti. Am ajuns seara, a doua zi dimineata m-am infiintat la scoala si am dat un examen (spre uimirea colegilor care ma stiau la Brasov, pe masa de nasteri) si am mai ramas langa sotiorul meu inca o saptamana.
Senzatia era foarte clara: totul atarna de un fir de aţă, in orice clipa ma asteptam la dureri.
Nu mai spun ca in asemenea situatii, cand nasterea se lasa steptata, se recomanda un anumit lucru, care la noi n-a avut insa nici un efect.
Nu mai stiam ce sa fac, sa nasc!
Inutil sa spun ca la scoala ma deplasam cu masina, in calitate de sofer.
Facusem calculul: de oriunde m-as fi aflat (nu mergeam nicaieri departe nici eu, nici Stefi), in maxim 4 ore puteam fi la Brasov, in sala de nasteri. Iar daca aveam sa nasc până acolo, ar fi insemnat ca as fi avut parte de o nastere foarte usoara :)) Glumesc . .
A trecut si saptamana 41, tot fara marele eveniment, si intr-un final am plecat cu totul, "definitiv", hotarati sa nu mai plecam din Brasov nici eu nici Stefi, pana nu "nastem".
Restul il stiti..
Trebuie sa recunosc ca a fost o nastere mai ciudata, nu stiu dece a trebuit sa fie totul atat de complicat.. si sa se indeparteze atat de mult de ce mi-as fi dorit eu
Dar bine ca totul s-a terminat cu bine :)
(Am scris a doua poveste a nasterii?) Nu-mi mai puneti intrebari, ca sunt in stare de mai mult :))
ieri m-a intepat o albina
azi am avut probleme la logarea pe blog
daca nu voi mai reusi sa intru, imi iau ramas bun de la voi de pe acum..
sunt foarte trista
azi am avut probleme la logarea pe blog
daca nu voi mai reusi sa intru, imi iau ramas bun de la voi de pe acum..
sunt foarte trista
marți, 30 septembrie 2008
Subsol la povestea nasterii
1. Este lunga. Foarte lunga, dar este un subiect despre care iti vine sa scrii o carte, nu o pagina. Cel putin eu asa simt, si acum, dupa trei luni
2. Respect si multumiri pentru personalul si conditiile clinicii Eva Brasov. Impecabil si uman.
3. Bile albe pentru doctorul Baiulescu
pentru faptul ca asista nasteri in apa,
pentru ca este capabil si de interventii clinice in cazul unor complicatii,
pentru ca nu se sperie de o circulara de cordon si permite in continuare o nastere naturala
si pentru ca de asemenea, nu se sperie de depasirea termenului de nastere si da o sansa evolutiei naturale.
Iar faptul ca la nastere s-a vazut ca bebita avea dubla circulara de cordon, mai adauga o bila alba pentru intuitie medicului meu, cu care cel mai probabil ca voi naste si urmatorul puiuţ.
4. Competenta si noroc, am avut parte de amandoua. A doua zi imi faceam plimbarea pe coridor sustinuta de Stefi, iar refacerea dupa interventie o consider buna pe ansamblu. Happy story? May be so.
2. Respect si multumiri pentru personalul si conditiile clinicii Eva Brasov. Impecabil si uman.
3. Bile albe pentru doctorul Baiulescu
pentru faptul ca asista nasteri in apa,
pentru ca este capabil si de interventii clinice in cazul unor complicatii,
pentru ca nu se sperie de o circulara de cordon si permite in continuare o nastere naturala
si pentru ca de asemenea, nu se sperie de depasirea termenului de nastere si da o sansa evolutiei naturale.
Iar faptul ca la nastere s-a vazut ca bebita avea dubla circulara de cordon, mai adauga o bila alba pentru intuitie medicului meu, cu care cel mai probabil ca voi naste si urmatorul puiuţ.
4. Competenta si noroc, am avut parte de amandoua. A doua zi imi faceam plimbarea pe coridor sustinuta de Stefi, iar refacerea dupa interventie o consider buna pe ansamblu. Happy story? May be so.
Povestea nasterii
Dupa calendar implineam 41 de saptamani si 4 zile de cand o aveam pe Ana in burtică
Ecografiiile spuneau la fel
In tot acest timp imi facusem o imagine despre “filmul nasterii” asa cum mi-l doream eu: sa nasc natural, cat mai firesc cu putinta, fara interventii clinice de rutina, si chiar fara anestezie daca as fi rezistat. Facusem alegerea de a naste in apa, la clinica Eva din Brasov, cu un medic experimentat. Stiam ca ceea ce va urma putea sa fie extrem de dureros si extenuant pentru mine, dar am ramas foarte hotarata pe toata durata sarcinii, si nici o clipa nu m-a tentat “iesirea de urgenta”, cezariana.
In ziua de termen, 5 iunie, am avut control. Bebita 3.500gr, are circulara de cordon, colul scurtat la sub 1 cm; medicul imi spune ca pe seară voi elimina dopul. Am asteptat sa vad pe slip ceva rosiatic sau gelatinos, dar nimic; nici in seara respectiva, nici in urmatoarele 7 zile.
După o saptamana vine ziua urmatorului control, la implinirea a 41 de saptamani. Lichidul amniotic era ceva mai scazut.. Imi spune iarasi ca pe seara voi elimina dopul, pentru ca mi-a facut o “decolare” (chestie pe care eu am resimtit-o usor neplacuta dar nu dureroasa) si ca voi naste in 2-3 zile.. Oau! Era joi. Il intreb pe doctor cat o mai lasam pe bebita, in caz ca totusi nu voi naste, si-mi spune ca daca va fi pe-asa, luni facem provocarea, dar ca nu va fi cazul, pentru ca nu apuc eu lunea..
Emotii, asteptare.. trece joia, se face vineri, sambata.. Nu aveam contractii, dureri, nu pierdeam lichid.. liniste pe miriste.. parca timpul se oprise in loc si organismul meu uita ca trebuie sa nasc.. eram in saptamana 42. Nu ma simteam deloc rau, doar presiunea din jur era mare; toata lumea intreba daca n-am nascut “odata”. Sambata dupamasa, eveniment mare, elimin dopul gelatinos! Tragem sperante ca se apropie momentul cel mare. Totusi, trece si sambata, si duminica, si se face luni.
Am avut un mare noroc: anestezista, o femeie miloasa, a stat la capataiul meu de la inceput pana la sfarsit, explicandu-mi ce se intampla, mangaindu-ma pe frunte, asigurandu-ma ca totul e foarte bine si ca in curand va fi minunat . . .
Ori sunt eu mai sensibila, ori e clar ca in astfel de momente apropierea cuiva omenos si blajin este esentiala. In disperarea mea de pacient care a citit prea multe despre esecurile medicinei, pe femeia aia am simtit-o atunci ca pe un inger. “Totul e bine, o sa vezi, nu-ti fa nici o grija..” Si cata blandete, cata intelegere si caldura . . am avut parte de ceva ce nici o suma de bani nu-ti poate aduce in nici o clinica, oricat de privata si high-class ar fi. Doamna Maria, de la clinca Eva din Brasov.
Nu eram ametita, auzeam conversatiile, iar de la brau in jos eram in amorteala profunda. Oarecum mi s-a parut in vreo doua momente ca ma intepa ceva in stanga, si echipa ma intreba “Ce intepatura? Ti se pare, tu nu simti nimic”, chestie care mi-a trezit si mai multa neincredere. Totusi, spre fericirea mea, senzatia a fost trecatoare si n-am avut parte de nimic dureros.
Apoi am auzit SCANCETUL . . .
Nu mai .. iţi dispar cuvintele, ochii ti se ineaca, uiti limba română, pui intrebari stupide, ca mine: “E bebiţa?”
Era un scancet slabut, mai incet decat ma asteptam, nu asa strident ca in filme.. era bebita mea. A durat o vesnicie pana sa mi-o aduca, as fi vrut sa mi-o puna imediat pe piept, asa goala cum era, dar ei i-au facut inainte toate cele, au curatat-o si au infasat-o.
Ooof, cand am vazut-o si am simtit-o langa mine . . .
Nu poti descrie, pentru ca in clipa aia tot universul dispare, stă in loc şi rămâi doar tu cu mogaldeaţa aia mica si mov, cu ochisori mici si degete ca de vrabiuţă. As fi vrut sa mi-o puna pe piept, la piept, direct pe pielea goala, sa ramana cu mine. Din pacate era infasata, i-am simtit doar obrazul si degetele, cateva clipe..
After-story
M-a cuprins o mare usurare, ca totul s-a sfarsit, dar am simtit ca din cauza stresului medical, nu am putut avea acel moment extraordinar de linistire, acea ora de dupa nastere mama-prunc, in care abia nascută, ea cauta deja si gaseste sanul. Doua minute si au luat-o . . La mine mai urmau procedurile de incheiere inca vre-o jumatate de ora.
M-au dus apoi in salon (altul decat cel de travaliu). Aici am stat in seara si noaptea de dupa nastere, timp in care eram in continuare sub anestezic, conectata la aparatul care-mi picura dozele de epidurala in cateter. Dureri. Neasteptat de mari si de usturatoare durerile in abdomen. Ma zvarcoleam de senzatia de arsura. Bebita era lângă mine, in pătuţul ei, si din cand in cand Stefi mi-o punea pe piept. Simteam ca tin langa mine cel mai pretios lucru de pe pamant.
Seara la 11 Stefi si Mame au trebuit sa plece si mi-a fost frica, nu stiu de ce anume, insa n-am inchis un ochi pana dimineata de frica si de durere. Apoi spre dimineata m-am mai linistit, iar la 8 infirmiera m-a ridicat din pat, m-a ajutat sa fac dus, si m-a instalat in salonul luminos in care aveam sa petrec restul de trei zile in clinica; eu si bebita mea nou-nouţă.
Ecografiiile spuneau la fel
In tot acest timp imi facusem o imagine despre “filmul nasterii” asa cum mi-l doream eu: sa nasc natural, cat mai firesc cu putinta, fara interventii clinice de rutina, si chiar fara anestezie daca as fi rezistat. Facusem alegerea de a naste in apa, la clinica Eva din Brasov, cu un medic experimentat. Stiam ca ceea ce va urma putea sa fie extrem de dureros si extenuant pentru mine, dar am ramas foarte hotarata pe toata durata sarcinii, si nici o clipa nu m-a tentat “iesirea de urgenta”, cezariana.
In ziua de termen, 5 iunie, am avut control. Bebita 3.500gr, are circulara de cordon, colul scurtat la sub 1 cm; medicul imi spune ca pe seară voi elimina dopul. Am asteptat sa vad pe slip ceva rosiatic sau gelatinos, dar nimic; nici in seara respectiva, nici in urmatoarele 7 zile.
După o saptamana vine ziua urmatorului control, la implinirea a 41 de saptamani. Lichidul amniotic era ceva mai scazut.. Imi spune iarasi ca pe seara voi elimina dopul, pentru ca mi-a facut o “decolare” (chestie pe care eu am resimtit-o usor neplacuta dar nu dureroasa) si ca voi naste in 2-3 zile.. Oau! Era joi. Il intreb pe doctor cat o mai lasam pe bebita, in caz ca totusi nu voi naste, si-mi spune ca daca va fi pe-asa, luni facem provocarea, dar ca nu va fi cazul, pentru ca nu apuc eu lunea..
Emotii, asteptare.. trece joia, se face vineri, sambata.. Nu aveam contractii, dureri, nu pierdeam lichid.. liniste pe miriste.. parca timpul se oprise in loc si organismul meu uita ca trebuie sa nasc.. eram in saptamana 42. Nu ma simteam deloc rau, doar presiunea din jur era mare; toata lumea intreba daca n-am nascut “odata”. Sambata dupamasa, eveniment mare, elimin dopul gelatinos! Tragem sperante ca se apropie momentul cel mare. Totusi, trece si sambata, si duminica, si se face luni.
La 9 dimineata sintem la clinica, cu bagaj, cu bebita in burtica, cu tati si cu bunica (maica-mea). Doctorul meu nu este la clinica, dar il suna pe un coleg sa ma consulte. Nu imi surade deloc ideea, dar se pare ca asta este. Platesc 100 lei la receptie si ma prezint la doctor. Acesta imi spune frumos ca mai are “cateva doamne” si ca apoi ma vede. Numar doamnele.. vreo 5. Bun. Ne instalam toti trei pe canapea, in holul clinicii si ne facem de lucru, ca doar mai avem vreo 2 ore bune de asteptat. Maica-mea isi filmeaza nepotica dand ultimele spectacole intrauterine, eu joc sah cu iubitul meu sot.. Pe la 11 veste buna, medicul meu ma anunta ca vine el sa ma vada. Pe la 1 apare.
In urma consultatiei si a ecorafiei, suntem sfatuiti ca nu mai ramane nimic de facut decat sa provocam nasterea. Doctorul ma ia de mana si ma duce sus, unde ma preia o infirmiera draguta cu care incep procedurile:
(sa fiu directa?) Dat jos tot, inclusiv ceasul de la mana, (pe care totusi apoi mi l-am pus la loc), imbracat una bucata camasa de spital, “defrisat zona” (la mine nu mai era cazul), clisma (ma consola ideea ca e benefica organismului), un zambet de incurajare si instalarea in salonul de travaliu.
Pana aici toate bune, dar de acum incepeam sa deraiez de la modelul Lamaze de nastere naturala pe care mi-l regizasem cu luni inainte, cu miscare libera, metode alternative de reducerea durerii... Imediat au inceput chestiile care pentru mine sunt insuportabile: mi-au injectat nenorocita de branula in mana, mi-au pus perfuzie. Am ramas asa, cu chestia aia infipta in mana, legata cu fire si conectata la un aparat de monitorizare fetala care facea un zgomot puternic si bruiant. (Daca o sa fiti in situatia aceasta, rugati-i sa dea aparatul mai incet, caci s-a dovedit ca se poate.)
In tot acest timp si pana la final, Stefi a fost langa mine. Nu am cuvinte sa explic cat de important a fost acest lucru, cum ma agatam de el ca de singurul element “din viata reala”, cata vreme tot ce mi se intampla parea desprins dintr-un film fantastic cu accente care-ti dau fiori.
Stateam pe spate, nemiscata, incordata … Dupa jumatate de ora de la provocare, parca incepeam sa simt ceva, o amorteala in spate, fierbinteala in abdomen.. Incepusem sa am contractii. Din cand in cand mi se facea controlul dilatatiei, si ultima data asistenta spune: “4!” Eu, foarte fericita, continuam sa refuz ofertele de anestezie epidurala cu care ma imbia toata lumea. “Nu, lasati, deocamdata rezist”. Durerile erau deja destul de puternice; cand veneau contractiile ma uitam in ochii lui Stef care nu mai stia pe ce parte putea sa ma imbratiseze, si aplicam respiratiile invatate: Huuu-haaaaa….Hi-hi-hi-hi….Huuuu-haaaa. Ma gandeam ca dacă la dilatatie 4 doare numai atât, inseamnă ca e ok, voi rezista fara anestezie si eram foarte fericită.
Era 4 dupamasa, doctorul stiind ca va mai dura, plecase in oras.. Trece o oră, se intoarce omul, si ma vede pe coridor, râzând. Nu mai suportasem sa stau ca o legumă in pat, si plecasem la plimbare cu Stefi si cuierul de perfuzie dupa mine.
“O, tu incă râzi?” Doctorul era tare mirat de veselia mea. El era de parere ca la timpul scurs de la provocare ar fi trebuit sa fiu deja rapusa de durere, si ca procesul nasterii nu evolueaza destul de repede. Organismul meu parea a se impotrivi. Au urmat o serie de controlari si incercari de accelerare a “coborarii bebelusului”, apa era pregatita, dar medicul era din ce in ce mai nemultumit ..
CEZARIANA. Cand am auzit cuvantul acesta mi s-au taiat picioarele. M-a cuprins disperarea, plansul, frica.. Cum adica cezariana, nu se poate, eu sunt total pentru nasterea naturala, eu militez pentru nasterea “fara droguri, fara interventii…” Travaliul abia a inceput, el poate sa dureze 10 ore… insa doctorul vedea altfel lucrurile.
Negocieri, discutii, tragere de timp “incă măcar câteva minute, câteva secunde…” Mi se părea ca medicul se grabeste, ca nu are rabdare cu contractile mele, ca vrea sa plece acasa mai repede, abia trecusera două ore de travaliu, era abia inceputul! Nu am fost convinsă că era corect, că deja era necesara ultima solutie.. Gata, facem cezariana.
In cateva minute eram pe masa de operatie, cu spatele gol si anestezista caznindu-se sa-mi infiga un ac lung, un tub in coloana vertebrala.
Daca as fi optat pentru cezariana, as fi fost cu siguranta altfel, mai relaxata si in orice caz impacata cu soarta. Eu insa dispretuiam cezariana, o detestam, ii cunosteam efectele negative si ma gandeam la ele, eram crispată, incordată, iar pe dinauntru ma impotriveam si ma infricoşam de ce mi se intampla.
Mi s-a parut o vesnicie pana mi-a montat cateterul in spate, simteam cum se impinge, cum apasa in el, tragea.. eram lesinata de groaza. Anestezista imi explica frumos ca o sa-mi bage acul in coloana, sa stau nemiscata, nu cumva sa nimeresca gresit; eu insa, cu groaza mea de intepaturi am tresarit ca arsa la prima ei incercare, ea s-a speriat de miscarea mea.. Mi-a mai explicat odata, eu nu puteam sa imi controlez reactia, ma inchipuiam cu şira spinarii distrusa.. a fost un cosmar.
Apoi m-au intins pe spate (eu ma inchipuiam apasandu-ma in acul pe care il aveam in coloana), au tras cearceaful alb, si a inceput operatiunea. Roiau vreo doi medici, cateva asistente, echipa de neonatologie, iar Stefi si Mame asistau de dupa usa de sticla . . . Dupa aceea am aflat ca Stefi in unele momente nu putea sa se uite si isi inabusea plansul. Totusi, la un moment dat era in sala, langa mine, ma mangaia pe frunte si ma pupa.
Am avut un mare noroc: anestezista, o femeie miloasa, a stat la capataiul meu de la inceput pana la sfarsit, explicandu-mi ce se intampla, mangaindu-ma pe frunte, asigurandu-ma ca totul e foarte bine si ca in curand va fi minunat . . .Ori sunt eu mai sensibila, ori e clar ca in astfel de momente apropierea cuiva omenos si blajin este esentiala. In disperarea mea de pacient care a citit prea multe despre esecurile medicinei, pe femeia aia am simtit-o atunci ca pe un inger. “Totul e bine, o sa vezi, nu-ti fa nici o grija..” Si cata blandete, cata intelegere si caldura . . am avut parte de ceva ce nici o suma de bani nu-ti poate aduce in nici o clinica, oricat de privata si high-class ar fi. Doamna Maria, de la clinca Eva din Brasov.
Nu eram ametita, auzeam conversatiile, iar de la brau in jos eram in amorteala profunda. Oarecum mi s-a parut in vreo doua momente ca ma intepa ceva in stanga, si echipa ma intreba “Ce intepatura? Ti se pare, tu nu simti nimic”, chestie care mi-a trezit si mai multa neincredere. Totusi, spre fericirea mea, senzatia a fost trecatoare si n-am avut parte de nimic dureros.
Apoi am auzit SCANCETUL . . .
Nu mai .. iţi dispar cuvintele, ochii ti se ineaca, uiti limba română, pui intrebari stupide, ca mine: “E bebiţa?”
Era un scancet slabut, mai incet decat ma asteptam, nu asa strident ca in filme.. era bebita mea. A durat o vesnicie pana sa mi-o aduca, as fi vrut sa mi-o puna imediat pe piept, asa goala cum era, dar ei i-au facut inainte toate cele, au curatat-o si au infasat-o.
Ooof, cand am vazut-o si am simtit-o langa mine . . .Nu poti descrie, pentru ca in clipa aia tot universul dispare, stă in loc şi rămâi doar tu cu mogaldeaţa aia mica si mov, cu ochisori mici si degete ca de vrabiuţă. As fi vrut sa mi-o puna pe piept, la piept, direct pe pielea goala, sa ramana cu mine. Din pacate era infasata, i-am simtit doar obrazul si degetele, cateva clipe..
After-story
M-a cuprins o mare usurare, ca totul s-a sfarsit, dar am simtit ca din cauza stresului medical, nu am putut avea acel moment extraordinar de linistire, acea ora de dupa nastere mama-prunc, in care abia nascută, ea cauta deja si gaseste sanul. Doua minute si au luat-o . . La mine mai urmau procedurile de incheiere inca vre-o jumatate de ora.
M-au dus apoi in salon (altul decat cel de travaliu). Aici am stat in seara si noaptea de dupa nastere, timp in care eram in continuare sub anestezic, conectata la aparatul care-mi picura dozele de epidurala in cateter. Dureri. Neasteptat de mari si de usturatoare durerile in abdomen. Ma zvarcoleam de senzatia de arsura. Bebita era lângă mine, in pătuţul ei, si din cand in cand Stefi mi-o punea pe piept. Simteam ca tin langa mine cel mai pretios lucru de pe pamant.
Seara la 11 Stefi si Mame au trebuit sa plece si mi-a fost frica, nu stiu de ce anume, insa n-am inchis un ochi pana dimineata de frica si de durere. Apoi spre dimineata m-am mai linistit, iar la 8 infirmiera m-a ridicat din pat, m-a ajutat sa fac dus, si m-a instalat in salonul luminos in care aveam sa petrec restul de trei zile in clinica; eu si bebita mea nou-nouţă.
miercuri, 24 septembrie 2008
Stupizici
Ce stupizica e chestia asta cu "mancatul" bebelusilor.
Mai nasol e ca mi se intampla si mie :))
"Ce dulce e, o mananc!!"
Mai nasol e ca mi se intampla si mie :))
"Ce dulce e, o mananc!!"
duminică, 21 septembrie 2008
Primul preinfarct
Azi am gasit-o necajita, cu picioarele impletite intre barele patutului
Sunt doar primele semnale, de acum trebuie sa fiu 24 din 24 cu ochii pe ea
Incepe o perioada de care mi-e teama, cand nu simte pericolul, dar are o pofta neoprita de a cuprinde totul.
Mi-e fricaaa!!!!
Deci, daca intreaba careva, stiu sa-i raspund: frica incepe la trei luni.
Sunt doar primele semnale, de acum trebuie sa fiu 24 din 24 cu ochii pe ea
Incepe o perioada de care mi-e teama, cand nu simte pericolul, dar are o pofta neoprita de a cuprinde totul.
Mi-e fricaaa!!!!
Deci, daca intreaba careva, stiu sa-i raspund: frica incepe la trei luni.
Perioada binecuvantarii
Cat timp am fost insarcinata simteam ceva special
foarte special.
Eu nu eram cu nimic mai deosebita decat inainte, si in orice caz, nu cu meritul meu
Dar se intampla ceva serios, mai presus de mine
Trebuia sa calc cu grija, sa nu ma expun niciunui risc,
eram pretioasa ca un ou
incondeiat
Dar nu prin mine, coaja protectoare;
Prin galbenusul din mijlocul meu
foarte special.
Eu nu eram cu nimic mai deosebita decat inainte, si in orice caz, nu cu meritul meu
Dar se intampla ceva serios, mai presus de mine
Trebuia sa calc cu grija, sa nu ma expun niciunui risc,
eram pretioasa ca un ou
incondeiat
Dar nu prin mine, coaja protectoare;
Prin galbenusul din mijlocul meu
titlu
ce importanta mare primesc ideile simple, de monolog
prin rama asta intreaga: titlu, data, subsol de comentarii, ora, link de linkuri, etc..
nu se mai poate emite fara ambalaj sofisticat cu funda mare :)
e musai sa scrii cu introducere simpatica, cuprins inteligent si incheiere in coada de randunica.
aberez, nu ma lua in seama..
prin rama asta intreaga: titlu, data, subsol de comentarii, ora, link de linkuri, etc..
nu se mai poate emite fara ambalaj sofisticat cu funda mare :)
e musai sa scrii cu introducere simpatica, cuprins inteligent si incheiere in coada de randunica.
aberez, nu ma lua in seama..
miercuri, 17 septembrie 2008
Ctitorie
Marin Sorescu
Aşa cum stai,
Dreaptă,
Cu braţele moi
Pe pântecul plin,
Pari o veche soţie de voievod
Ţinându-şi ctitoria.
Şi parcă aud un glas
Venind de dincolo
De dispariţia materiei:
"Noi, Ion şi Ioana,
Cu puterile noastre
Am durat acest sfânt
Copil
Întru veşnica pomenire
A acestui soare
Şi a acestui pământ".
În dar Siminei
Aşa cum stai,
Dreaptă,
Cu braţele moi
Pe pântecul plin,
Pari o veche soţie de voievod
Ţinându-şi ctitoria.
Şi parcă aud un glas
Venind de dincolo
De dispariţia materiei:
"Noi, Ion şi Ioana,
Cu puterile noastre
Am durat acest sfânt
Copil
Întru veşnica pomenire
A acestui soare
Şi a acestui pământ".
În dar Siminei
Pana scriitorilor, despre altii ca noi
Mi-ar place, acum ca experimentez maternitatea, sa ma delectez cu scrieri pe tema asta. Inculta cum sunt insa, nu-mi vin in minte decat Arghezi si Sorescu
M-as bucura sa primesc sugestii de la altii care au rasfoit mai mult si au fost rasplatiti cu satisfactii simple, de cititor
marți, 16 septembrie 2008
O teorie tine 10 ani
Copii cuminti ce suntem, la incheierea inca unei luni, ne-am dus in vizita la pediatru.
Greutate 5.700
"Lungime" 64 cm (se pare ca asa se cheama inaltimea, inainte sa adopti pozitia verticala)
Circumferinta capsor 40 cm
Sanatos!
Cat despre constipatie si regurgitare . . aici nu ne-a mai placut de medic.
Pentru reflexul gastroesofagian ne-a prescris direct, fara ezitare, Metoclopramid ŞI Debridat. La trei mese pe zi picaturi de un fel, la alte trei mese picaturi din celalalt fel.
Mmm.. nu-mi suna bine, contrazice filozofia noastra de "chemical-free-as-posible-lifestyle" si n-o sa i le dau.
Oricum, mi se par exagerat de multe, satur bebelusul numai cu picaturile . .
Eu ma asteptam la niste sfaturi legate de pozitia dupa masa, la tehnici de eructare, sau la un parintesc "nu e ceva grav, in curand o sa-i treaca, dar bine ca mi-ati spus, tinem sub observatie"
Pentru constipatie ne-a recomandat sa incepem cu suculet de fructe. De morcov, de mere, de portocale, de piersici . . dupa care trecem usor la fruct pasat . .
Ooops.. iarasi nu mi-a sunat bine.
Teoriile moderne referitoare la alimentatia sugarilor sustin alaptarea exclusiva pana la varste care generatiei anterioare (matusilor, bunicilor si soacrelor noastre) li se par revoltatoare.
"In primele 5-6 luni alimenteaza-ti copilul doar cu lapte; nu-i da ceai, apa sau suc de fructe" spune negru pe alb un pliant UNICEF. vezi mai multe aici
http://medic.pulsmedia.ro/article--Util-Hranirea_ideala_a_copiilor_in_primele_6_luni_de_viata--3234.html
si aici
http://www.unicef.org/romania/ro/health_nutrition_hivaids_3121.html
Presiunea e mare, ma batea la cap mama-soacra de la o luna, cu o voce din ce in ce mai rupta de jale pentru bietul copilas insetat: "Dar nu-i dai totusi putin ceiut? Bieeetul puiuţ, i-o fi si lui sete"
Ma simteam minunat, ca o mama nemiloasa, inconstienta si incapatanata in ignoranta
Eu, tanara si fara experienta, la primul copil
Ea, trecuta prin viata, cu vreo 5 kinderi la CV
Eu, cu capul plin de teorii si articole citite
Ea, femeie cu scoala vietii, corecta si foarte bine intentionata
Deci? . . .
Ce nu mi-a mai placut la medic a fost banda de masurat, un plastic lung, desenat, lat de vreo 20 de cm, cu care a masurat-o pe Ana direct pe piele, ca pe restul de cateva sute de copii care-i mai calca in cabinet, fara sa-l stearga inainte cu nici un dezinfectant. La fel stetoscopul si cantarul
Iar mi-am amintit de vizita de la 10 zile
Acestea fiind spuse, am facut iarasi pe desteapta, I'm sorry for that (nu stiu eu "mai bine decat medicii", dar am totusi dreptul - daca nu cumva si datoria - de a ma documenta si deci, de a-mi forma o opinie)
Greutate 5.700
"Lungime" 64 cm (se pare ca asa se cheama inaltimea, inainte sa adopti pozitia verticala)
Circumferinta capsor 40 cm
Sanatos!
Cat despre constipatie si regurgitare . . aici nu ne-a mai placut de medic.
Pentru reflexul gastroesofagian ne-a prescris direct, fara ezitare, Metoclopramid ŞI Debridat. La trei mese pe zi picaturi de un fel, la alte trei mese picaturi din celalalt fel.
Mmm.. nu-mi suna bine, contrazice filozofia noastra de "chemical-free-as-posible-lifestyle" si n-o sa i le dau.
Oricum, mi se par exagerat de multe, satur bebelusul numai cu picaturile . .
Eu ma asteptam la niste sfaturi legate de pozitia dupa masa, la tehnici de eructare, sau la un parintesc "nu e ceva grav, in curand o sa-i treaca, dar bine ca mi-ati spus, tinem sub observatie"
Pentru constipatie ne-a recomandat sa incepem cu suculet de fructe. De morcov, de mere, de portocale, de piersici . . dupa care trecem usor la fruct pasat . .
Ooops.. iarasi nu mi-a sunat bine.
Teoriile moderne referitoare la alimentatia sugarilor sustin alaptarea exclusiva pana la varste care generatiei anterioare (matusilor, bunicilor si soacrelor noastre) li se par revoltatoare.
"In primele 5-6 luni alimenteaza-ti copilul doar cu lapte; nu-i da ceai, apa sau suc de fructe" spune negru pe alb un pliant UNICEF. vezi mai multe aici
http://medic.pulsmedia.ro/article--Util-Hranirea_ideala_a_copiilor_in_primele_6_luni_de_viata--3234.html
si aici
http://www.unicef.org/romania/ro/health_nutrition_hivaids_3121.html
Presiunea e mare, ma batea la cap mama-soacra de la o luna, cu o voce din ce in ce mai rupta de jale pentru bietul copilas insetat: "Dar nu-i dai totusi putin ceiut? Bieeetul puiuţ, i-o fi si lui sete"
Ma simteam minunat, ca o mama nemiloasa, inconstienta si incapatanata in ignoranta
Eu, tanara si fara experienta, la primul copil
Ea, trecuta prin viata, cu vreo 5 kinderi la CV
Eu, cu capul plin de teorii si articole citite
Ea, femeie cu scoala vietii, corecta si foarte bine intentionata
Deci? . . .
Ce nu mi-a mai placut la medic a fost banda de masurat, un plastic lung, desenat, lat de vreo 20 de cm, cu care a masurat-o pe Ana direct pe piele, ca pe restul de cateva sute de copii care-i mai calca in cabinet, fara sa-l stearga inainte cu nici un dezinfectant. La fel stetoscopul si cantarul
Iar mi-am amintit de vizita de la 10 zile
Acestea fiind spuse, am facut iarasi pe desteapta, I'm sorry for that (nu stiu eu "mai bine decat medicii", dar am totusi dreptul - daca nu cumva si datoria - de a ma documenta si deci, de a-mi forma o opinie)
Cu toate ca nu se stie exact . .
Pentru ca au trecut trei luni de la nasterea ei,
Ana implineste un an . .
Te adorăm, mogaldeata mica :)
Ana implineste un an . .
Te adorăm, mogaldeata mica :)
vineri, 12 septembrie 2008
Realizarile Anei
O pun in patut cu capul spre nord,
o gasesc spre sud
180 de grade in plan orizontal - e ceva pentru un bebe
Ma trage de paaarr...
Facem avionul, pentru ca de-acuma se tine bine
Nu mai doarme la plimbarea de seara decat daca colindam mai mult de o ora.
Nu mai vrea sa stea pe spate, da sa se ridice, se cazneste . . :)
A cam renuntat la suzi, o mai solicita doar la adormire, ca pe un fel de catalizator de somn, dupa care o lasa in cadere libera
Sustinuta de maini, se incordeaza si se ridica in picioare
Toate astea le face bebita noastra; sunt fapte de maxima importanta, si trebuie trecute in catastiful vremurilor
Nu de alta, dar eu am o putere de uitare fantastica (fericiti cei saraci cu duhul?) si cum am uitat deja trei sferturi din "ale sarcinii" si n-au trecut decat trei luni de atunci, cu siguranta voi uita si din ale Anei prime realizari
Peste un an nu voi fi capabila sa-mi amintesc "CE, la cat timp facea"
Am observat si in anii de jurnal pe hartie (superba ocupatie, si mult mai autentica decat blogging-ul). Caietele, chiar si paginile anterioare erau pentru mine o uimitoare surpriza. Imi citeam jurnalul ca pe o carte noua, scrisa de altcineva. Ma distra chestia asta . .
Mi-am obisnuit sotul, surorile si pe mine insami cu delete-ul mental de care sunt capabila.
Acum nu mai sufera nici ei la cate un "Ai putut sa uiti asta??"
o gasesc spre sud
180 de grade in plan orizontal - e ceva pentru un bebe
Ma trage de paaarr...
Facem avionul, pentru ca de-acuma se tine bine
Nu mai doarme la plimbarea de seara decat daca colindam mai mult de o ora.
Nu mai vrea sa stea pe spate, da sa se ridice, se cazneste . . :)
A cam renuntat la suzi, o mai solicita doar la adormire, ca pe un fel de catalizator de somn, dupa care o lasa in cadere libera
Sustinuta de maini, se incordeaza si se ridica in picioare
Toate astea le face bebita noastra; sunt fapte de maxima importanta, si trebuie trecute in catastiful vremurilor
Nu de alta, dar eu am o putere de uitare fantastica (fericiti cei saraci cu duhul?) si cum am uitat deja trei sferturi din "ale sarcinii" si n-au trecut decat trei luni de atunci, cu siguranta voi uita si din ale Anei prime realizari
Peste un an nu voi fi capabila sa-mi amintesc "CE, la cat timp facea"
Am observat si in anii de jurnal pe hartie (superba ocupatie, si mult mai autentica decat blogging-ul). Caietele, chiar si paginile anterioare erau pentru mine o uimitoare surpriza. Imi citeam jurnalul ca pe o carte noua, scrisa de altcineva. Ma distra chestia asta . .
Mi-am obisnuit sotul, surorile si pe mine insami cu delete-ul mental de care sunt capabila.
Acum nu mai sufera nici ei la cate un "Ai putut sa uiti asta??"
miercuri, 10 septembrie 2008
Originea universului - who the bip cares?...
O spun cu cea mai mare sinceritate:
nu ma intereseaza originea universului. Nu cu pretul vietii
Ma framantau si pe mine intrebari dinastea fara raspuns pe la 14 ani, dar pana pe la 25 m-am linistit
Da, cu siguranta universul are inca in maneca mult mai multe decat vedem si cuprindem cu mintiuca noi astazi, si da, misterele inca neelucidate au o forta de atractie fantastica. Dar nu mi-as sacrifica existenta (pe a mea si a celor dragi mie) pe altarul stiintei sau a evolutiei.
Nu azi, nu eu, nu acum cand viata mea e magenta
Avraam a fost acela gata sa-si injunghie fiul pe piatra altarului "Just becouse God sayed so"
A . . . sincer, in locul lui . .
nu ma intereseaza originea universului. Nu cu pretul vietii
Ma framantau si pe mine intrebari dinastea fara raspuns pe la 14 ani, dar pana pe la 25 m-am linistit
Da, cu siguranta universul are inca in maneca mult mai multe decat vedem si cuprindem cu mintiuca noi astazi, si da, misterele inca neelucidate au o forta de atractie fantastica. Dar nu mi-as sacrifica existenta (pe a mea si a celor dragi mie) pe altarul stiintei sau a evolutiei.
Nu azi, nu eu, nu acum cand viata mea e magenta
Avraam a fost acela gata sa-si injunghie fiul pe piatra altarului "Just becouse God sayed so"
A . . . sincer, in locul lui . .
marți, 9 septembrie 2008
Big Bang Ca Refulare sau Curiosity Killed The Cat
N-am timp sa scriu acuma din pacate, si e si in plina zi, un moment din cele 24 de ore, care pentru mine nu este foarte creativ
Totusi,
nu ma pot abtine sa nu-mi imaginez un tocilar necajit, oropsit si frustrat, care in lipsa puterii de a dezvolta relatii normale si o viata normala "pe faţă", incepe si ţese planuri de razbunare universala, ca paianjenul in coltul lui de umbra...
Lasa ca va arat eu voua, lasa ca va distrug eu, eu voi fi in spatele intregii masinatii si voi habar n-o s-aveti..
Asa trebuie ca arata cei 2-3 oropsiti ai soartei, care - negasindu-si locul in viata asta, fara mangaierea unei femei-familii, si cu siguranta inca virgini, si-au scobit o hruba la 100 m sub pamant si ranjesc unul la altul de propriile blestemăţii
"Sa descoperim originea universului", "sa aflam cum a aparut totul"
Vezi sa nu aflam imediat cum a disparut totul
Multe civilizatii trebuie ca au disparut asa, din curiozitati dinastea ale naturii
CURIOSITY KILLED THE CAT
Citeste aici despre experiment
http://www.theage.com.au/news/opinion/a-whizbang-experiment-with-a-serious-downside/2008/04/12/1207856917065.html
(nu stiu sa adaug link in pagina si n-am timp sa caut acum)
Oricum, termenul e maine 10 septembrie "The day of the red button"
Ma mir ca "a rasuflat" experimentul asta in presa, pentru ca de obicei de fazele astea, noi fraierii de rand care ducem "o viata de rand" langa o familie "de rand", aflam la zeci de ani dupa ce s-au intamplat SPECIALITATILE
Ce deosebiti sunt ei si importanti, iti dai seama, cum are el puterea sa apese pe un buton si sa pulverizeze intreaga planeta.
Na, mai radeti de mine?
Na, mai sunt cel mai neputincios?
Cineva care are acasa un sot induiosator de bun si un copilas superb care abia a inceput sa gangureasca, n-ar freca menta sub pamant, sa scociorasca in maruntaiele existentei cu riscul de a o distruge, sau macar cu siguranta a o mutila
Cum face "stiinta" in ultima vreme
Cate deserturi sunt martori tacuti la atatea jocuri ucigator de toxice
Cate funduri de ocean,
Cate straturi atmosferice
Se pare ca nu ne mai ajunge sa scrijelim vopseaua de pe jucarie, nici macar sa-i scoatem bateriile.
Acuma am ajuns la suruburile de pe dedesubt, deja desfacem rotitele de la interior. . . ce interesant
Planeta noastra e o broasca dezmembrata pe masa de disectii.
Moare incet, se stie . . .
Totusi,
nu ma pot abtine sa nu-mi imaginez un tocilar necajit, oropsit si frustrat, care in lipsa puterii de a dezvolta relatii normale si o viata normala "pe faţă", incepe si ţese planuri de razbunare universala, ca paianjenul in coltul lui de umbra...
Lasa ca va arat eu voua, lasa ca va distrug eu, eu voi fi in spatele intregii masinatii si voi habar n-o s-aveti..
Asa trebuie ca arata cei 2-3 oropsiti ai soartei, care - negasindu-si locul in viata asta, fara mangaierea unei femei-familii, si cu siguranta inca virgini, si-au scobit o hruba la 100 m sub pamant si ranjesc unul la altul de propriile blestemăţii
"Sa descoperim originea universului", "sa aflam cum a aparut totul"
Vezi sa nu aflam imediat cum a disparut totul
Multe civilizatii trebuie ca au disparut asa, din curiozitati dinastea ale naturii
CURIOSITY KILLED THE CAT
Citeste aici despre experiment
http://www.theage.com.au/news/opinion/a-whizbang-experiment-with-a-serious-downside/2008/04/12/1207856917065.html
(nu stiu sa adaug link in pagina si n-am timp sa caut acum)
Oricum, termenul e maine 10 septembrie "The day of the red button"
Ma mir ca "a rasuflat" experimentul asta in presa, pentru ca de obicei de fazele astea, noi fraierii de rand care ducem "o viata de rand" langa o familie "de rand", aflam la zeci de ani dupa ce s-au intamplat SPECIALITATILE
Ce deosebiti sunt ei si importanti, iti dai seama, cum are el puterea sa apese pe un buton si sa pulverizeze intreaga planeta.
Na, mai radeti de mine?
Na, mai sunt cel mai neputincios?
Cineva care are acasa un sot induiosator de bun si un copilas superb care abia a inceput sa gangureasca, n-ar freca menta sub pamant, sa scociorasca in maruntaiele existentei cu riscul de a o distruge, sau macar cu siguranta a o mutila
Cum face "stiinta" in ultima vreme
Cate deserturi sunt martori tacuti la atatea jocuri ucigator de toxice
Cate funduri de ocean,
Cate straturi atmosferice
Se pare ca nu ne mai ajunge sa scrijelim vopseaua de pe jucarie, nici macar sa-i scoatem bateriile.
Acuma am ajuns la suruburile de pe dedesubt, deja desfacem rotitele de la interior. . . ce interesant
Planeta noastra e o broasca dezmembrata pe masa de disectii.
Moare incet, se stie . . .