Gradina de la cluj

In mai vom sustine workshopul The Garden Bookshop la Cluj, in cadrul super-evenimentului Zilele Arhitecturii
Initial ne gandeam la 10-15 participanti, dar pana acum s-au inscris peste 60 de studenti si absolventi de arhitectura, peisagistica si horticultura din Cluj, Timisoara si Bucuresti.
Se pare ca le-a placut tema, si multora dintre ei si ideea de a se "juca" direct cu scule si materiale "adevarate". O spun ei in randurile/scrisorile de intentie de la inscriere.
(E interesant sa fii behind the scene, sa citesti aplicatii, motivatii, sa vezi ce isi imagineaza si ce asteapta cateva zeci de oameni interesati de un eveniment si un domeniu, al tau)

Cred ca va iesi fain, suntem in pline pregatiri.
Despre workshop, aici.

Sambata la zoo

Unica Dumbrava Sibiului

Chiraieli in fapt de seara

E un lucru cunoscut, stie toata lumea
ca Ana e un copil zen
linistita, calma, stapana pe sine.
Da, toate astea se puteau afirma cu tarie,
pana cand . .

In urma cu trei saptamani au inceput sa ii iasa dintii de sus, patru la numar.
In urma cu doua saptamani, pe langa dintii in plina iesire, s-a adaugat marea deplasare: in patru labe, in picioare sau in fuga, tinandu-se bine de mainile mele, Ana ma poarta ea pe mine, de-mi ies fulgii. Si asta cam de dimineata pana seara. Gata ziua, uita de griji si ignora durerea de spate. Astea sunt efectele secundare ale deciziei (intelepte) de a nu folosi premergator.
In urma cu o saptamana, pe langa dintii care ies in continuare si efectele secundare ale deciziei intelepte de a evita premergatorul, de unde de neunde, copilul s-a ales cu o semi-raceala, cu stari subfebrile, lipsa poftei de mancare, nesomn si alte lucruri placute.
Acum s-au dus si noptile.
"Dintii" a spus medicul. Ca sa fim siguri, am mai cerut o a doua parere de specialitate. "Antibiotice" a spus al doilea medic, iar mie mi s-a facut piele de gaina. (Bine ca am scapat si de data asta fara sa i le administrez)
Febra a trecut, agitatia nu. Pentru prima oara am senzatia ca plansul si jelania sunt premeditate cu sange rece, si ca se incearca anumite manipulari. Cu toate astea, suntem in continuare at her service. "6-12 luni, perioada crizelor de tot felul" spune Spock. O fi stiind el ceva.

Cel mai mult am suferit cand mi s-au luat serile tarzii.
Parintii de bebelusi, ma intelegeti, au nervii tari, rabdarea de otel si rezistenta infinita. Rezista de cu dimineata de la ore mici, si-o tin asa rezistand, catu-i ziua de lunga la tavaleli, zgarieri, mofturi si chiraieli.
Dar seara . .
Seara, dupa ce pruncul obosit doarme dulce impacat cu somnul, atunci au si parintii momentul lor, timpul lor, clipele lor. O pace incredibila domneste in casa, e liniste in toate incaperile, iar parintii se transforma la loc, precum in povestea porcului, in ceea ce erau ei inainte de fapt. Nu mami si nu tati, ci Alex si Stef. Ce frumos: eu Alex, el Stef.
E mare lucru.
Sa poti fi din nou tu insuti,
chiar si pentru cateva ore,
sa te simti iarasi om.

Daca vrei sa te bucuri de celalalt, sa te bucuri.
Daca vrei sa citesti, sa citesti.
Daca vrei sa scrii, sa scrii.
Daca vrei sa asculti linistea, sa asculti linistea.

Iar cand i se rapeste omului si ultima ora . .

P.S.
Sa speram ca este doar o etapa efemera, si ca pruncul va dori din proprie initiativa, chiar va insista sa doarma iarasi in patutul lui, toata noaptea, incepand de pe la 9 seara si paaaaana dimineaaaaata . .

Un gand care ma sperie

La toamna voi relua cursurile, ar fi bine sa termin facultatea, daca tot mi-a mai trebuit una. Cum Bucurestiul pentru noi e sarac lipit in bunici, matusi si alte asemenea fiinte binecuvantate, o deductie logica simpla ma aduce in fata unui cuvant care ma inspaimanta.
Nici nu vreau sa-l pronunt, incepe cu b si se termina cu a.
B _ _ A

Cine, ce fel de, cat de, decee ??!!
Ma lesina pe dinauntru numai gandul la treaba asta.
Caut (disperata) o solutie pentru 1 octombrie 2009

Viata bate filmul la fundul gol

O sa fiu scurta pentru ca nu-mi place ce voi scrie.
Sunt trista si dezamagita. Sunt catranita si imbufnata.
In loc sa fiu la ora asta in locul dupa care tanjim de ceva vreme, avem placerea de a petrece inca doi sau trei ani in orasul traficului tupeist.
Nu ma intrebati dece si cum, ca n-am chef sa dezvolt subiectul.
However, e ceva in legatura cu IFLA EFLA, drept de semnatura, programe, afilieri si alte chestii dinastea la care n-am chef sa ma gandesc in acest context de trista amintire
Naiba m-a pus sa particip la prediplome . .
Oricum, ii multumesc Ioanei Tudora ca m-a "agatat"
(E o profa bestiala)

In anii ce vor urma (sper sa nu fie pentru tot restul vietii totusi), ca sa nu mai fiu asa trista, voi incerca sa descopar partile luminoase ale frumoasei capitale romanesti. Promit sa le impartasesc, tot pentru a nu mai fi asa de trista.

Cluj, we won't forget about you . . hang on!