Monday, 2 March 2009

Un gand care ma sperie

La toamna voi relua cursurile, ar fi bine sa termin facultatea, daca tot mi-a mai trebuit una. Cum Bucurestiul pentru noi e sarac lipit in bunici, matusi si alte asemenea fiinte binecuvantate, o deductie logica simpla ma aduce in fata unui cuvant care ma inspaimanta.
Nici nu vreau sa-l pronunt, incepe cu b si se termina cu a.
B _ _ A

Cine, ce fel de, cat de, decee ??!!
Ma lesina pe dinauntru numai gandul la treaba asta.
Caut (disperata) o solutie pentru 1 octombrie 2009

8 comments:

bp said...

nu vin cu o solutie, pot sa-ti spun doar ca gindul e mai dureros ca fapta. te vei obisnui facind, te asigur. sa ai bafta sa gasesti o persoana cum trebuie, nu des, dar se mai intimpla (eu totusi am ales gradinita)...

alina said...

Of, da,greu. Nu am sfaturi de dat, nici soluții, dar vă țin pumnii să găsiți repede și o persoană potrivită.

Alex said...

bp, gradinita ma gandesc ca merge de pe la 2-3 ani..? ana va avea draguta 1 an si 3 luni :(

Si parca mi-ar fi si mai frica la gandul ca nu e acasa, ci undeva, intr-un grup, neglijata . . nu stiu. desi la o adica poate fi la fel si acasa, poate mai rau Doamne fereste, mi-e groaza.

alina, tu cum ai facut, ai fost tu cu ele mereu, asa-i?

Alex said...
This comment has been removed by the author.
alina said...

Alex, da, la mine asta a fost singura soluție, când mă pregăteam să revin în câmpul muncii (Maria avea cam 1 an jumate), am rămas gravi cu Anna. Știam că mă așteaptă zile grele, cu vomitatul meu permanent, așa că am decis să renunț la job, deși mi-a părut f rău.
Pe de altă parte dacă mergeam la lucru mai bine de trei sferturi din banii câștigați s-ar fi dus pe childcare, aici bona fiind un lux total, la 40$/oră minim!!!

Nu pot spune că a fost soluția ideală, mi-a fost greu, aș fi vrut și eu o pauză etc, dar pt fete a fost cel mai bine, sunt convinsă.
De-acuma mi-e clar că întoarcerea mea la o viață în afara casei se va petrece abia după ce junioarea va fi înscrisă și ea la kindy. Deci mai am până atunci. :)

Îmi dau seama cât de greu trebuie să fie să lași copilul cu o bonă. Și mai ales să ai norocul unei bone de treabă. Sper ca voi să-l aveți, vă urez din toată inima!

Alex said...

Maama, ce preturi! La voi castiga bona intr-o zi cat la noi intr-o luna! Adevarul e ca nu-i de joaca cu jobul asta.
Poate sunt eu prea serioasa la subiectul asta, dar n-am incredere nici o secunda intr-o persoana straina, daca ma gandesc mai bine ma mir ca si exista meseria asta :)

alina said...

Alex, treaba cu bonele aici e că angajezi doar una cu licență, cu școală de bone, ca să zic așa, cu examene medicale la zi șamd. Nu se poarta bone găsite prin cercul de cunoștinte, ori e profesionistă, ori ba. De-aia sunt așa scumpe! :))

Alex said...

Respect sistemul vostru, e civilizat si profesional. Probabil spre asta ne indreptam si in Ro. daca nu la scara larga, macar la varf (de civilizatie)