Cati copii iti-imi doresc

De la inceputul jocului (de-a mama si de-a tata), vedeam o familie mare, galagioasa, in care un numar incert dar mare de puradei zbanghii, topaie liberi, se bat cu apa, cresc iepuri, is fac zmeie si alte asemenea, nestingheriti, fiecare dupa pofta inimii . .

Da. Asa vedenie vedeam eu la inceputul jocului.
Si multi au spus vorba de aur, de care eu desigur nici n-am vrut sa aud: "Fa-l pe primul si mai vorbim dup-aia"
L-am facut. Acum hai sa vorbim.

Visul frumos ramane neschimbat, ca e frumos.
Dar realitatea,
ce ne facem cu ea?

Exista doua cai, depinde ce fel de femeie esti.
(Vorbim doar despre femei, pentru ca totusi, soarta lor ESTE diferita si particulara, detaliem cu alta ocazie exact ce si cum)

Daca esti femeie-mama de la natura, genul laptoasa-mamoasa, devreme acasa si mai ales
de sine etern-sacrificioasa,
atunci visul tau poate deveni realitate. Traiesti prin cei de langa tine, fericirea din ochii lor iti justifica tie existenta, pofta lor de mancare te satura si pe tine, realizarile lor pe tine te implinesc.

Daca insa esti dinaia . .
atunci e cu cantec.
Dinaia la care-i trebuie nu stiu ce, cai verzi pe pereti. Are nu stiu ce pasiune, nu-si gaseste linistea. Vrea sa faca ea, vrea studiu, nu stiu ce tot vrea in loc sa-si vada de casa, numai si numai de casa.

Eu, daca ar fi sa continui asa inca 7 ani, as innebuni.
Cu scutece, cu restrictii, cu papa-caca-pisu 24 de ore din 24, 7 zile din 7, 365 de zile pe an. Un an. Dar trei, dar sapte,
dar Doamne-fereste toata viata? . .

Tabloul ala frumos cu gasca de puradei multi, 5 puradei pe capul meu . . o spun cu tristete, nu stiu daca e pentru mine.
Bine, o fratioara chiar sunt datoare sa-i fac Anei, ca altfel nu se poate,
dar cred ca ne limitam la atat. Clasic. Sec

Of.. macar 3 mini-broscute daca as vrea sa fac :)

Primii pasi (chiar nu merge alt titlu)

Incep sa ma speriu deja
Cum a implinit 10 luni, gata. A doua zi Ana mica a considerat ca e de datoria ei sa-mi mai crute spatele si-asa vitregit de cele 9,5 kg ale ei, si mi-a spus "lasa mami, nu mai sta tot aplecata dupa mine sa ma tii, ca ma descurc si singura"

Zis si facut. Sustinuta discret de eticheta bluzei, i-am dat drumul usurel si s-a desprins . . (cred ca fara sa-si dea seama) facand primii pasi :)

A mers sigura pe ea mai intai 2-3 pasi, apoi 2-3 metri :D
Cand a simtit insa ca e pe cont propriu, s-a speriat si s-a repezit sa se prinda de mine :))) Ne-am mai jucat asa de-a v-ati desprinselea, si de la o vreme totul se desfasoara cu consimtamantul ambelor parti.

Oficial, Ana merge :)

Out in the blue

In rolul principal Muntii Fagaras
Cum trebuia sa formulez?

Pasarela din copilaria mea

Leurda la mama ei

Din martie de cand scoate frunza, e buuuna de mancat
pana infloreste, dup-aia gata. Adica pana pe la jumatea lui aprilie . .

visez la casa mea

o proiectez mental, fac schite, gandesc detalii..
camere personale pentru fiecare copil, o bucatarie mare cu canapea, pe conceptul Wohnkueche, unde ne adunam toti, orientata spre sud, cu living la vest.
Spre est, dormitorul nostu, sa ma intepe direct in retina prima raza de soare.
La nord garaj, debarale mari, hotarate, dressing si baile; chiuveta flancata de doua ferestre verticale inguste, din tavan pana la podea, care dau lumina naturala simetrica pe chipul oglindit, plante in baia luminoasa cu ferestra mare, deschisa, cu perdea alba pana la podea. Mansarda cu luminatoare zenitale largi . . atelier pentru pici
Toate ca toate, dar vom avea nevoie de verde muuult imprejur . . arbusti cu flori, mure, rozinchine, gradina de legume curate, ghivece cu aromatice in bucatarie si afara, gazon de umblat desculti, de tavalit si de mirosit; in fundul gradinii un copac inalt, in care ne urcam, mancam fructe verzi, privim in departare peste case si gradini.
Patul in aer liber, ascuns de vegetatie, in care adormi pe spate, citind pe cerul inalt deasupra ta desenele norilor, herghelii. Auzi in somn fosnet de frunze si cotcodacit indepartat de gaini.
As tine gaini numai sa le aud subliminal. .
Casa mea e clar ca nu e in oras, asa-i?

very funny

"Cred ca eu incep sa imi pierd rabdarea. La fiecare masa umplu bucataria: o data pana ii prepar tot ce e de preparat, apoi el nu vrea sa manance si o parte consistenta ajunge pe hainele lui, pe scaunul de masa, pe jos...
Parca nici nu am terminat bine de curatat, ca vine iarasi ora mesei si o luam de la capat."

M-a distrat sa citesc povestit de altcineva exact-exact
ca-n viata mea de zi cu zi :)

contextul, si alte asemenea aici

Splendoare in iarba :)

de-ale noastre, ce stiti voi

Pruncul nu mai adoarme decat cu manutele alea scurtute si grasute incolacite in jurul gatului meu. Daca ma tii asa mami, dooormm liiin . . pana dimineata

Cand e necajita (foame) ma cauta cu privirea, fuge de-a busilea la mine ingaimand "Mmmmm-ma-mm.."
In rest, cat e ziua de lunga, Ttta-tti , Atti, Ta-ta-ta. Cand vorbesc cu el la telefon, se uita lung, apoi concluzioneza ca pentru ea : Att-ti
Am stiut dinainte de a se naste ca el va fi dragostea lor, febletea picilor nostri.

Lumea se mira cand o vede, ca are 8 dintisori, ca e grasuta si ca mai-mai merge imediat. Nu sunt toti bebelusii de 9 luni jumate asa?

Cand dadea cu ochii de mingea de baschet, se lipea de mine, ma strangea in brate ascunzandu-se pe jumate pe dupa mine, si-i arunca obiectului privirea aia tipica a ei, peste umar :) M-a distrat chestia asta, ca-i era teama de mingea de baschet; dar am lasat-o usurel, i-am explicat-o si demonstrat-o de la o distanta "safe", iar acum vad ca i-a trecut, a imblanzit-o. Si ea da cu piciorusul ala minuscul al ei in jucarii. Uneori are si nervisori de Mini-broscuta, maraie si da din manute autoritara :)

Patruleaza ca un catelus prin toate colturile, trage jos tot ce prinde, roade cabluri, aparate, agende, cartoane, hartii, hartii, hartii, slapi, ochelari de soare, servetele, dar nu si jucarii; si in nici un caz dinalea speciale de ros.

Mai e bebelus? Pana cand e bebelus?

E consecventa. Nu mananca legume. Mami, nu ti-am spus de la inceput sa nu vii cu dinastea la mine? Pireu de legume - sa nu vada. Eventual combinatii cu mar, branza de vaci sau grepfrut stors. Na, te pui cu gusturile omului??
In schimb a inceput usurel sa ia parte la meniurile familiei, pilaf, ficat de pui, paine cu unt si cascaval, spanac, galbenus fiert .. e ceva. Tare ma tem ca e spita lui ta'so, moftangioaica pur-sange. Numai taberele l-au salvat, dar pana acolo mai aveeem . .
Cand incepem masa, prima lingurita e servita cu o privire lunga, laterala, concentrata pe miros, aroma si textura. Dupa ce a privit oferta in recipient, gusta retinuta, din varful buzelor, nu cumva sa fie supa de pui sau mai stiu eu ce bazaconii. Apoi, daca e cazul, continuam colaborarea; daca nu, da peste lingurita de sare mancarea pe pereti.
Asta cand nu e vorba de fructe. La fructe simte din start savoarea in aer, da cu manutele in masa de nerabdare si aproba fiecare inghititura cu un mormait satisfacut. Si tot aproba, de la prima lingurita pana la ultima.

Ajutoor, ma ataca un bebelus dragut!!
Ma musca, ma smulge de par, ma zgarie, ma ciupeste mic si ascutit, heeelp!