In relatia cu lucrurile noi (daca am fost atenta la vocea mea interioara) am observat ca prima impresie ma duce la esenta.
De la persoane noi pana la un soft nou pe care l-am incercat, un spatiu in care am pasit prima oara sau o filozofie.
La filozofie vroiam sa ajung acuma, si anume la unschooling.
Sunt inca in faza primelor atingeri cu domeniul asta, si vreau sa-mi punctez gandurile de acum, pentru ca ele se vor schimba mult pe parcurs si ma voi putea intoarce la ele ca la un punct de reper.
(Primele ganduri despre o chestie sunt proaspete, sincere, incomplete, spontane, superficiale, esentiale . . )
Asadar, primele mele reactii spontane despre unschooling:
Mi se pare suprarealist-fovist sa nu urmezi copilul la scoala, ceva jucaus, rebel, nemaiauzit, nemaivazut, excentric, poate putin ciudat, si imi rasare intrebarea: DECE SA FACI ASTA?
Pasul urmator e sa aflu ca din dorinta de libertate, de a nu forta copilul, de a nu studia o mie de chestii plicticoase, de a nu subjuga-sufoca creativitatea innascuta pe care o au copii si pe care ca o pierd in scoli . .
Pentru ca The Wall..
teacher . .
draga
leave us, pleaaase :D
Primul lucru la care ma gandesc e socializarea: ce ar inseamna asta, sa-si petreaca toata copilaria si adolescenta acasa, ea cu noi si noi cu ea. Noi trei +/- matusile, o vom invata pe rand care la ce se pricepe: una geografie, alta chimie.. eu romana, limbi straine si proiectare.. si arta . . si pisica toarce linistit pe pervazul ferestrei . . he-hee..
Ea nu va avea
colegi, gasca de la scoala, contact cu
profesori (asa cum sunt ei, dar sigur ai norocul si de exemplare speciale, eu am avut cativa). Nu se va inghesui in randuri de cate 2, nu va avea colega de banca manelista . .
Programul zilnic care va fi?
Probabil unscoolerii sustin ideea ca iti poti face si acasa foarte bine un program, nu te opreste nimeni de la asta. Orar ca la scoala, manualele de la minister si gata e scoala de-acasa. Note, teste.. tot tacamul. Suna interesant . .
Da, numai ca la fel ca si cu stretchingul acasa pe salteluta versus la club, una e sa ai o chestie exterioara care te trage afara din casa, te infratesti cu ceilalti, primesti impulsuri si te simti semi-obligat sa te tii de program, si alta e sa tolanesti prin casa si totul sa devina o mare lejerealaaa.. acuma ma mai joc putin mami . . mami tocmai are un proiect de predat . . se mai da putin pe blog . . si scoala noastra pluteste sub forma de idee pe un norisor . .
Si mai ales, eu si Stefi sa ramanem tot universul ei? Eu imi doresc o comunitate, pentru ea si pentru noi, mi-ar place sa aiba si alte persoane (speciale) care sa se ocupe de formarea ei.
Prima impresie e ca e un curent american al fostilor hippie din anii 60-70, care azi sunt parinti/bunici si isi continua idealurile de libertate in acest fel . .
filozofii tangente si cu un stil de viata sanatos, in natura, in libertate, usor anti-sistem . . nu luati nimic de bun, nu sunt informatii verificate, sunt purele mele presimtiri, voi reveni cu informatii documentate
Apoi, dintr-o privire aruncata pe bloguri unscooliste, imediat iti sare in ochi creativitatea si starea de libertate degajata. Copii aia fac mereu ceva, bricoleaza, sar cu picioroange, picteaza, hranesc animale, gatesc, taie frunza la caini . . nu-i vezi stand si stand si stand plictisiti la aceleasi teme inutile . .
Nu stiu unde duce chestia pe termen lung, cum fac parintii sa mearga si la job in timp ce tin lectiile acasa, si cum sta treaba cu diplomele, penrtu ca probabil avem nevoie si de asa ceva, de tinut prin dosare prafuite sus pe dulap . .
Revenim pe subiect
