Monday, 30 August 2010

Blow up



cred c-am vazut filmul asta acum vreo 13-15 ani, pe la 13-15 ani..
Mergeam cu maica-mea la cinemateca, mai ales cand venea Dumitrescu la casa studentilor, toata studentimea Clujului era strabatuta de un fior: a venit cinemateca.. hehe
Era fain si interesant
dar atunci cred c-am luat o supradoza prematura de filme, cam pe nemestecate.. vreo 10 ani nu mi-au mai trebuit capodopere felliniene si tarkovskiene.
Acum vad ca mi s-a facut iar de filme.. speciale
Blow-up tin minte ca mi-a ramas printre favorite
Fotograful, studioul lui, plimbarile pe niste peluze goale si cranguri suflate de vant.. o atmosfera straniu-faina
Regia Antonioni, italian giant

3 comments:

sultana said...

dada. si petrecerea aia bizara... totusi cred ca a fost bine, e important ca un (pre-)adolescent sa vada classics, bine, nu cu polonicul. insa e alt timp in filmele vechi (filmare, montaj) chiar si alt tip de preocupare pt poveste. mare lucru sa ai acces la asa ceva cind altii viseaza inca la sandy belle. nu ca n-ar fi buna si aia, dar intelegi .. :))

alexandrateodor said...

da, a fost bine, mi-am creat alta grila vizuala.. dar stiu ca la un moment dat nu mai aveam rabdare de unele chestii cam darky.. niste zone artistico-depresive pe care le consumam din "datorie culturala" :)) pe care mai tarziu mi-am permis sa le resping
Asa am refuzat de ex sa vad Pianistul, si o gramada de filme romanesti.. cu tot regretul, imi facusem datoria indeajuns la capitolul "drama realitatii pe care TREBUIE sa o acceptam, sa o cunoastem" etc
Na, m-ai facut acuma sa-ti spun tot pãsul meu cu filmele depresive si arta expresionista :)))

sultana said...

lasa ca-mi mai spui cind ne vedem ;)