Tuesday 10 July 2012

intelegerea la pragul revoltei

nu se putea sa nu vina clipa asta
orice cale adopt, la mine implica trei faze:
1. atractia halucinanta
2. respingerea critica
3. pasul trei

La fel cu Yogilates. M-a fascinat maxim din prima secunda, si am stiut instantaneu ca e ceea ce trebuie pentru mine. Foarte ce trebuie si foarte pentru mine.
Dar rebelul de serviciu aflat intodeauna la datorie, si-a intrat evident si de data asta in rol. A inceput sa puna intrebari, sa chestioneze si sa cantareasca in spirit critic toata mierea si ambrozia pe care Carlos-cel-Cuminte o picura in mentalul fiintelor care i se apropie.
Treaba asta a avansat atat de mult incat la un moment dat in timp ce vorbea, mintea mea striga pe dinauntru "Stupiiid! Minciuni! Minciuni absurde de adormit spiritele vii!!" Intr-o perioada, [m-a tinut vreo 2-3 saptamani] imi venea greu si sa mai stau acolo cuminte pe locul meu si sa-l ascult vorbind. Ma irita maxim, ma revolta, ma enerva la culme.
pe undeva cred ca e normal ce mi s-a intamplat (nici acum n-am scapat inca total de pragul de rebeliune, inca sunt sub umbra lui) pentru ca unei minti obisnuite din lumea obisnuita clar ca-i suna absurd fraze de genul:
' DON'T TRY TO BE GOOD '
Na, cum sa nu ti se urce sangele in cap cand auzi chestia asta spusa pe tonul cel mai serios de o persoana in care ai mare incredere ca iti arata Calea. Evident ca I'm trying to be f*** good, nu??
Sau chestii ultra-mega-filozofico-incifrate precum urmatorul citat care efectiv m-a scos din minti si m-a pissed-off atat de tare ca am zis ca-mi bag picioarele in el yogilates si nu mai calc in veci peacolo :))
zicea asa, a Zen saying:

'If you understand,
things are as they are.
If you don't understand,
things are . . as they are'

Aceasta vorba Zen m-a amarãt profund. ce senzatie profunda de dezolare transmite. Cat de descurajanta si pustiitoare e... ce non-sens non-miracle non-entuziastica poate fi.. Mi s-a parut o batjocura si-o zeflemea aruncata peste ochi de la inaltimea intelepciuniii lor. adica stai relax , nu te mai strofoca atata cu intelegerea asta, caci oricum nu e nimic de inteles pentru tine, caci daca era, intelegeai deja.. practic ar fi chipurile totuna daca faci Binele sau nu-l faci.
buddhist mischievous inside jokes. pura rautate, ce mai :))

Deci de la o vreme se adunasera cam multe idei usor dubioase. sa nu ne bazam pe nimic din afara noastra, sa nu tinjim dupa nimic (dupa bani, vacante, faima, bogatii), dar nici macar dupa dragoste. Cu asta pe mine m-a atins la punctul sensibil.
Sa nu cautam dragostea.
sa nu tanjim dupa ea, sa nu 'depindem' de ea? Ok, sa nu depindem sunt de-acord, dar sa-i minimizezi forta si puterea de inaltare.. aici m-a pierdut. In cateva randuri a povestit chiar cu usoare unde ironice cum in tineretea lui mai frageda era foarte dar foarte-foarte indragostit si atasat de o persoana (deosebita, evident) si cum apoi a fost dezamagit.. si deci totul s-a dovedit fara sens. Evident ca nefastul poate interveni in orice, asta nu insemna ca nu trebuie sa Crezi si sa faci tot ce-ti sta in putinta pentru a o dobandi si a o pastra
cu sfintenie


'Don't try to be good'
hrrrr...



6 comments:

Anonymous said...

:))) vazusem si eu cursul asta si ma interesa pentru ca am nevoie de miscare pentru relaxare si tonifiere atata ca exact ce descrii aici am presimtit dinainte si am renuntat ... plus ca spiritul asta critic l-as fi avut de la prima sedinta (sunt un pic mai cinica de felul meu)
predicile esoterice ma infurie dinainte sa inceapa :)

pentru mine yoga ar fi minunata daca s-ar face cu sonorul inchis

mariana

alex said...

woah, deci e cineva si mai negru-n cerul gurii decat mine :)) ok, e totusi fireasca senzatia asta de absurd vizavi de genul asta de discurs, asa-i?
undeva in adanc stiu ca trebuie sa aiba cumva dreptate, dar pe moment e absolut revoltator :))

Anonymous said...

cand e vorba de lucruri care mi se par importante nu numai ca is neagra in cerul gurii dar si musc tare :))
iar prelucrarea asta a sufletului, as zice, mi se pare o treaba foarte intima si pe care ori o faci singur sau daca simti nevoia de ajutor iti cauti singur indrumatorul ori devine ceva fals ... adica nu o poate face altcineva abuziv pentru tine cu atat mai mult la o ora de semi-sport
banui ca aici intervine absurdul situatiei de care spui

in rest banui ca sunt oameni si oameni, fiecare cu nevoile si capacitatile lor de a le face fata
atata ca eu nu sunt dispusa sa imi cedez suveranitatea in nici o bucatica :) orice incercare de a imi pune altcineva ordine in suflet se lasa cu scantei

citisem intr-un interviu raspunsul unui domn, caruia i-am uitat din pacate numele, la o intrebare legata de stres si mi-a placut foarte tare; el spunea ca faptul ca suntem oameni este echivalent cu stresul si ca singura modalitate de a scapa total de el e sa devenim plante ;)

mariana

alex said...

da, asta cu devenitul planta e chestia la care ma refer, faptul ca directia pe care o arata pare a fi una a pustiului sia non-vietii pana la urma.
Pot sa devin foarte indiferenta (sa evit durerea unei despartiri de ex), pot sa nu ma atasez de nimeni si nimic pentru a nu suferi atunci cand le voi pierde, dar intrebarea mea e VREAU ASTA? pentru ca mi-ar fi usor sa ma dezumanizez, dar poate nu-mi doresc imunitatea asta desensibilizata. ma rog.. :)

cat despre ordinea in suflet impusa de cineva, asta n-ar fi problema mea acum, pentru ca m-am dus acolo de bunavoie, chiar cautand dinadins si latura spirituala pe care o implica stilul asta yogilates, si chiar mi-a placut enorm. pana cand am ajuns la faza asta de respingere :)) probabil imi trebuie timp, sa se aseze lucrurile treptat, pe masura ce le voi intelege

ALT Anonymous said...

O chestie care ma irita si pe mine la inflatia asta de "maestri" si de cursuri de "spiritualizare" e ca merg ok pana la un punct cu "intelepciunea" dupa care o iau pe aratura rau dupa cum si cat or priceput si ei din misterul asta universal. Si asta chiar mi se pare o chestie periculoasa: adica vin sa exlice altora in metafore "religia lor personala". Hmmm ... Poate fi ok, nu zic nu, dar cand ceva pare putred e tare bine sa ai un reper la care sa te raportezi si cu care sa poti face verificarile de rigoare. Iar iubirea e un reper. Speranta e altul. Iar alternativei legumicole yogine ii prefer agitatia cautarii crestine...

Cat despre ceea ce zici ca a zis, poate ca are totusi si un alt inteles: nu cauta dragostea cu dinadinsul si nu te gandi la ea. Traieste-o! Altfel spus, e parafrazarea lui: "Nu-ti dori sa fii un sfant caci vei ajunge un diavol" ;) Si oricum, binele nu se face la norma si nu se contabilizeaza. Il faci pentru ca iubirea ta te impinge sa-l faci sau, nu-l faci daca nu simti nimic.

Alex said...

@Alt Ano //da, foarte bine punctata chestia cu reperele. dar sincer, reperele mele nu prea se mai afla in vreun sistem, cu atat mai putin unul religios, si cu atat mai putin crestinismul misogin, care acum cateva sute de ani m-ar fi torturat si ars pe rug pentru ca m-am plimbat pe camp si am cules plante, iar azi in 2012 tine in inchisoare (condamnate pentru 7 ani !!) trei tinere mame, pentru ca s-au scalambaiat in biserica (cazul Pussy Riot)
Ok, ti-au batjocorit sfintenia de locas de rugaciune, da-le munca in folosul comunitatii, pune-le sa faca de serviciu la lumanari, dar lasa-le Dumnezeule acasa sa-si alapteze copii, ca n-au omorat pe nimeni, n-au agresat si n-au distrus nimic. Dar ORGOLIUL bisericii e de neatins si inalt pana la cer, si daca o superi te zdrobeste cu indiferenta si ura, ca o masinarie grosiera si rigida ce este. de intelegere, blandete si iertare se ocupa Isus, daca doriti completati o cerere..
deci probabil repere ceva mai personale, daca s-or fi format indeajuns..