30% indignatii revoltatii si neimpacatii // care se exprima
'voi glumiti'
'doamne, sper ca glumiti'
'nu sunteti normali'
'doamne fereste'
'da ce, v-ati pocait?'
'vai, si mai ai timp si de tine?'
'vai de voi, ce-o sa va faceti!?'
40% indignatii revoltatii si neimpacatii // care se inhiba (tacere sugestiva)
'...........................' tacere incordata
'..................?!??!!' tacere incordata tradata foarte tare de mimica fetei :))
20% acceptare ingrijorata
'tu, eu ma bucur, e fain, dar v-ati gandit bine?'tu ai slabit, sa te hranesti bine acuma ca inca si alaptezi..'
'felicitari dragilor, dar nu va e greu? e greu si cu doi, stiu eu.. no lasa ca va descurcati voi, Dumnezeu v-ajute'
10% entuziasm sincer
'ioooi, felicitari dragutilor, hai sa va pup, cea mai draguta familie!'
'oaaa, serios?? ce fain, ma bucur pentru voi, felicitari!'
'am auzit o veste, e adevarat? ce fain, felicitari, sa va traiasca, o sa va descurcati voi, sa fiti fericiti!'
cred ca unii gandesc
'doamne, oare cand au de gand sa se opreasca? or face cati da Domnul? cati plozi vor sa faca, 7? 11?
planeta geme de suprapopulare si astia toarna copii cu nemiluita?!'
'sunt inconstienti, chiar nu se gandesc? pai trebuie sa le oferi ceva, sa le poti crea conditii si ajutor, nu sa-i faci cum apuci asa fara sa-ti calculezi umpic'
'doamne, nu mi-as fi imaginat-o pe fata asta asa familista.. parea tare zbanghie la cap pana acuma'
etc etc etc :))
Deci am aflat reactia societatii cand faci al treilea copil.
De primul s-a bucurat toata lumea, toti. Toata suflarea a fost de-acord ca e crestineste si frumos sa faci un copil.
La al doilea deja unii s-au mirat 'ce curaj extraordinar' avem. (imi aduc aminte vag si reactia vehementa a unei bunici paterne foarte indignata inca de pe atunci de marirea familiei) dar majoritatea au fost de-acord ca intr-adevar, da, daca ai facut un copil e ok si foarte bine sa-i mai faci si o fratioara-ceva sa nu fie singur. e greu dar e intr-adevar perfect.
La al treilea li s-a rupt filmul :)))
'Dar dece???!!!' pare sa le pocneasca in creier intrebarea fara raspuns. Decee??! In ziua de azi poti controla totul, nu-i mare chestie, dece sa faci al TREI-lea copil doamne-iarta-ma?? Daca le amintesc ca eu la un moment dat imi doream 5 copii, raspund cu jumate de glas 'credeam ca era o gluma...' Si majoritatea raman asa, cu filmul taiat, ingroziti de reactia noastra de multiplicare :))
Ce e in capul meu?
Nu prea multe altfel, dar de gandit simt asa: sa ai un copil (doar unul singur) e ok dar e sinistru. Sa ai doi e deja putin mai bine, iar cu 3 cred ca simti intr-adevar ca-ti ies peri albi.. de bucurie.
Flutură vantul usor perdele albe pana la pamant. miroase a fructe si supa de pui
din gradina se aud rasete de copii jucandu-se cu apa, cu un caine, cu un avion de hartie..
Cred c-o sa fie minunat..
l.e.
n-am vrut sa sune dur faza cu un singur copil. adica pt orice parinte un copil e bineinteles o binecuvantare si un miracol si multi pur si simplu n-au mai primit un al doilea cadou-fratior de la DD oricat si l-au dorit si pe al doilea-treilea, sau n-au avut determinarea 'sa sara in gol' cu mai multi copii intr-o lume atat de nesigura si dubioasa, acuma pe sfarsit de lume :)) Poate e experienta mea de copil singur
in concluzie fiecare sa fie happy cu ce are