Am nascut in Brasov, desi locuim in Bucuresti.
Asta a presupus desigur un efort in plus, dar m-as fi dus si in alta tara pentru a naste in apa. (Eram total subjugata de ideea unei nasteri miraculoase, cred ca ma apropiam de conceptul nasterii orgasmice)
Am discutat cu medicul Baiulescu din luna a 4-a. Mi-a facut un control general pentru a stabili daca nu sunt impedimente, si am primit acceptul lui. Imediat mi-am facut si programarea la clinica pentru ziua de termen. L-am intrebat pe medic ce se intampla in cazul in care nu nasc exact in ziua programata, si mi-a confirmat ca nu vor fi probleme. Mi-a cerut sa fiu in Brasov din saptamana 38, adica cu doua saptamani inainte de nastere. El ofera anumite spatii de cazare la preturi accesibile pentru pacientele venite din tara. As fi stat acolo, daca nu era Stefan din Brasov, dar asa m-am instalat la ai lui. Fara el, pentru ca la Bucuresti trebuiau continuate lucrarile, firma, clientii.. Asta mi-a fost cel mai greu, sa stau fara el. Tocmai pentru ca ne era asa grea despartirea in asa imprejurari deosebite, nu ne-am pornit la Brasov din 38, ci am mai stat o saptamana la Bucuresti, pana in 39. (Putin riscant daca stai sa te gandesti ca nasterea se poate declansa in orice clipa de pe la 37 de saptamani incolo.) M-am infiintat la medic exact cu o saptamana inainte de nastere. Stefi a ramas cu mine cateva zile, dar cum Ana nu dadea nici un semn, a trebuit sa se intoarca la Buc.
In 5 iunie m-am dus iarasi la control, insotita de mama-soacra. Acum eram exact la termen, 40 de saptamani in cap. Medicul se miră că nu vede semne de apropiere a nasterii, imi spune că in urmatarele trei zile nu crede că voi naste. Atat mi-a trebuit. Oricum eram ca pe ace fara iubitul meu, in plus, la scoala sesiunea de vara era in toi, asa ca trecand peste ingrozirea soacrei si peste uimirea sotului, mi-am luat inima in dinti, si m-am pus pe tren spre Bucuresti. Am ajuns seara, a doua zi dimineata m-am infiintat la scoala si am dat un examen (spre uimirea colegilor care ma stiau la Brasov, pe masa de nasteri) si am mai ramas langa sotiorul meu inca o saptamana.
Senzatia era foarte clara: totul atarna de un fir de aţă, in orice clipa ma asteptam la dureri.
Nu mai spun ca in asemenea situatii, cand nasterea se lasa steptata, se recomanda un anumit lucru, care la noi n-a avut insa nici un efect (sex intens).
Nu mai stiam ce sa fac, sa nasc!
Inutil sa spun ca la scoala ma deplasam cu masina, in calitate de sofer.
Facusem calculul: de oriunde m-as fi aflat (nu mergeam nicaieri departe nici eu, nici Stefi), in maxim 4 ore puteam fi la Brasov, in sala de nasteri. Iar daca aveam sa nasc până acolo, ar fi insemnat ca as fi avut parte de o nastere foarte usoara :)) Glumesc . .
A trecut si saptamana 41, tot fara marele eveniment, si intr-un final am plecat cu totul, "definitiv", hotarati sa nu mai plecam din Brasov nici eu nici Stefi, pana nu "nastem".
Restul il stiti..
Trebuie sa recunosc ca a fost o nastere mai ciudata, nu stiu dece a trebuit sa fie totul atat de complicat.. si sa se indeparteze atat de mult de ce mi-as fi dorit eu
Dar bine ca totul s-a terminat cu bine :)
(Am scris a doua poveste a nasterii?) Nu-mi mai puneti intrebari, ca sunt in stare de mai mult :))
No comments:
Post a Comment