Azi, in drum spre Cluj-weekend, oprim sa mancam ceva. Comandam, alaptez, vin ciorbele. Ana intre timp isi facuse plinul, era vesela, agata ce-i era la-ndemana de pe masa. In momentul urmator ne dam seama ca va trebui sa facem cu randul, unul mananca, unul tine copilul. Chelnerita, o tipa simpatica si empatica, ne observase pesemne, iar la felul 2 face zambete-zambete "dati-mi-o s-o tin umpic, haideti sa puteti manca" si ma trezesc ca o culege binisor pe Ana din bratele lui Stefi si da sa plece cu ea. Eu, mama "tanara" si neexperimentata, sunt uluita. "Whatt???" "Nuu, nu e nevoie . . " ingaimez ridicandu-ma instinctiv dupa pruncul meu. Intre timp femeia era deja la bar.
"Du-te tu!" ii spun lui Stefi scurt, si stim amandoi ca e mai bine sa mearga el, ca sa pastram apele calme.
Dupa un minut, mica familie isi continua felul doi, pe rand, in formatie reintregita.
P.s.
Nu mi s-a mai intamplat ca o persoana straina sa-mi ia copilul MEU din brate
Nu imi place chestia asta si nu o vad ca pe un exercitiu de socializare, prefer sa schimbam gangureli cu copilul instalat securely in bratele maica-sii.
Huh, mi se urca singele in cap cand mi-aduc aminte, nici nu vreau sa ma mai gandesc . .
Mie nu mi-ar da prin cap sa extrag un prunc din bratele parintelui sau, mai ales daca il vad pe acesta alb la fata . .
Thursday, 29 January 2009
Wednesday, 28 January 2009
Vin pentru un oras in deriva
Cum poti sa-ti ajuti orasul band vin fiert ?
de BUCURESTI
Voicu Radescu
Vin pentru orasul meu ! O chemare ce ma face sa vin, simtind ca actionez cumva si bucurandu-ma in acelasi timp, band vin, impreuna cu voi ! Pe bune, sper sa ne intalnim pe 1 februarie.
INVITATIA. 36 de ONG-uri te invita duminica 1 februarie ora 14:30 la intrarea in Parcul Cismigiu (intersectia Bd. Elisabeta - str. Zalomit) la evenimentul Pactul pentru Bucuresti - VIN pentru orasul meu ! Acolo vei bea vin fiert sau ceai (dupa preferinta) si vei asculta Zavaidoc sau Gica Petrescu. Copiii vor primi turta dulce. DE CE ? Pai ONG-urile, asa zisa societate civila, nu sunt aia rai cu mitingurile si marsurile ? Ba da, aia. De data asta insa, nu ataca Primaria, ci o invita la colaborare, nu cer ci OFERA. E un prilej de sarbatoare, unde esti invitat. OFERA CE ? Dupa cateva luni de munca, ei au terminat redactarea a 18 hotarari ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti (adica legi locale). Sunt convinsi ca adoptarea lor de catre Consiliul General va fi un moment de cotitura pentru arhitectura orasului, traficul in oras, spatiile verzi isi bazele sportive, pistele pentru biciclete, pastrarea cladirilor de patrimoniu si, nu in ultimul rand, pentru participarea cetateanului la deciziile privind orasul. SE POATE ? Poate Bucurestiul sa devina un oras normal, al locuitorilor ? Da, poate. SUNT EI INOCENTI ? Si este sarbatoarea asta dezinteresata ? Aproape...ONG-istii stiu ca, cu toata buna intentie a consilierilor generali, care au fost deja invitati la petrecere, hotararile vor fi adoptate doar daca va exista o mica presiune publico-mediatica. Si cu asta am raspuns la intrebarea din titlu.
Pentru interesati, mai multe despre Bucurestiul tau, aici.
de BUCURESTI
Voicu Radescu
Vin pentru orasul meu ! O chemare ce ma face sa vin, simtind ca actionez cumva si bucurandu-ma in acelasi timp, band vin, impreuna cu voi ! Pe bune, sper sa ne intalnim pe 1 februarie.
INVITATIA. 36 de ONG-uri te invita duminica 1 februarie ora 14:30 la intrarea in Parcul Cismigiu (intersectia Bd. Elisabeta - str. Zalomit) la evenimentul Pactul pentru Bucuresti - VIN pentru orasul meu ! Acolo vei bea vin fiert sau ceai (dupa preferinta) si vei asculta Zavaidoc sau Gica Petrescu. Copiii vor primi turta dulce. DE CE ? Pai ONG-urile, asa zisa societate civila, nu sunt aia rai cu mitingurile si marsurile ? Ba da, aia. De data asta insa, nu ataca Primaria, ci o invita la colaborare, nu cer ci OFERA. E un prilej de sarbatoare, unde esti invitat. OFERA CE ? Dupa cateva luni de munca, ei au terminat redactarea a 18 hotarari ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti (adica legi locale). Sunt convinsi ca adoptarea lor de catre Consiliul General va fi un moment de cotitura pentru arhitectura orasului, traficul in oras, spatiile verzi isi bazele sportive, pistele pentru biciclete, pastrarea cladirilor de patrimoniu si, nu in ultimul rand, pentru participarea cetateanului la deciziile privind orasul. SE POATE ? Poate Bucurestiul sa devina un oras normal, al locuitorilor ? Da, poate. SUNT EI INOCENTI ? Si este sarbatoarea asta dezinteresata ? Aproape...ONG-istii stiu ca, cu toata buna intentie a consilierilor generali, care au fost deja invitati la petrecere, hotararile vor fi adoptate doar daca va exista o mica presiune publico-mediatica. Si cu asta am raspuns la intrebarea din titlu.
Pentru interesati, mai multe despre Bucurestiul tau, aici.
Monday, 26 January 2009
Multumesc
Sunt recunoscatoare ca Ana e sanatoasa, asa cum speram cu infrigurare in cele 9 luni dinaintea nasterii ei
Multumesc pentru acest copil extraordinar, vesel si plin de curiozitate care mi-a fost daruit
Multumesc pentru faptul ca sunt si eu sanatoasa si o pot ingriji si iubi
Multumesc pentru zambetul care-i lumineaza fata cand ii cant
Multumesc pentru privirea ei inteligenta si exploratoare
Multumesc pentru acest sot bun, cald si iubitor, care m-a ales pe mine dintre atatea eventuale femei minunate
Multumesc pentru darul lui innascut de a fi tata
Multumesc pentru ceilalti membri ai familiilor noastre, care o iubesc pe Ana si ii poarta grija
Multumesc pentru tara fara razboi in care traiesc
Multumesc pentru viata fara lipsuri majore de care am parte
Multumesc pentru oamenii de la care invat sa fiu mai buna
Multumesc pentru acest copil extraordinar, vesel si plin de curiozitate care mi-a fost daruit
Multumesc pentru faptul ca sunt si eu sanatoasa si o pot ingriji si iubi
Multumesc pentru zambetul care-i lumineaza fata cand ii cant
Multumesc pentru privirea ei inteligenta si exploratoare
Multumesc pentru acest sot bun, cald si iubitor, care m-a ales pe mine dintre atatea eventuale femei minunate
Multumesc pentru darul lui innascut de a fi tata
Multumesc pentru ceilalti membri ai familiilor noastre, care o iubesc pe Ana si ii poarta grija
Multumesc pentru tara fara razboi in care traiesc
Multumesc pentru viata fara lipsuri majore de care am parte
Multumesc pentru oamenii de la care invat sa fiu mai buna
Saturday, 17 January 2009
Friday, 16 January 2009
renovare?
Cum te ajung din urma tendintele toamna-iarna, doomnule . .
Purpura care tapeteaza atat de cald acest blog inca de la (pro)crearea lui, a devenit prea la moda pentru gustul meu, pentru ca sufar de "impotrivacurentism". Nici nu ajunge bine ceva fain sa fie la moda, ca mie deja mi s-a taiat pofta. Din acelasi motiv nu-i onorez pe exarhu sau bucurenci in blogroll, prea-i are toata lumea ca pe o insigna de piept. Vezi, nu e bine sa fii nici prea la moda . .
Deci eu ce ma fac, this is my colour . .
Gri e prea sec si pustiu
Maro-brun e batranesc, ma ofilesc
Alb e peste tot
Cu albastru n-am nici o treaba . .
Galben ma dor ochii
De oranj m-a saturat
Rosu e prea.
ce mai exista . . ?
verde, dar de care verde, sa nu fie vanatoresc sau straverziu dar nici straveziu
Griuri colorate ma gandesc sa caut, niste nuante nemaiintalnite
Negru
nu merge cu Melua
si nici cu Ana Minibroscuta, poate cand o fi de 14 ani
Nuante, nuante, nuante . .
Purpura care tapeteaza atat de cald acest blog inca de la (pro)crearea lui, a devenit prea la moda pentru gustul meu, pentru ca sufar de "impotrivacurentism". Nici nu ajunge bine ceva fain sa fie la moda, ca mie deja mi s-a taiat pofta. Din acelasi motiv nu-i onorez pe exarhu sau bucurenci in blogroll, prea-i are toata lumea ca pe o insigna de piept. Vezi, nu e bine sa fii nici prea la moda . .
Deci eu ce ma fac, this is my colour . .
Gri e prea sec si pustiu
Maro-brun e batranesc, ma ofilesc
Alb e peste tot
Cu albastru n-am nici o treaba . .
Galben ma dor ochii
De oranj m-a saturat
Rosu e prea.
ce mai exista . . ?
verde, dar de care verde, sa nu fie vanatoresc sau straverziu dar nici straveziu
Griuri colorate ma gandesc sa caut, niste nuante nemaiintalnite
Negru
nu merge cu Melua
si nici cu Ana Minibroscuta, poate cand o fi de 14 ani
Nuante, nuante, nuante . .
Tuesday, 13 January 2009
Ziua prin lupa / 7 luni
Povestitorul ne spune ce mai face Mini-broscuta
(Şşşş . . nu stiti nimic, la Buni nu-i convine sa-i spunem asa)
In primul rand, trage de par. Si anume foarte tare.
Daca te-a nimerit in lung, mai treaca-mearga, dar daca priza e in raspar, ai ocazia de a simti pe loc ce inseamna expresia "in chinuri groaznice". Nu ţipa, că sperii delicatul copilaş! . .
Cartierul general s-a mutat din patut, pe jos. Podea de lemn + covor + paturica 1 de lana + paturica 2 de polar fin = perfect baby-lounge (asta pt a linisti spiritele panicoase)
Aici e alta viata, se intinde, se da de-a rostogolul, se ridica in patru labute si .. ia viteza, dar ce viteza, marsarierul :)
Directia inainte e inca in faza de complot
Sade frumos in fundulet
O vreme, dupa care turnul din Pisa se inclina . . si se inclina, pana cand perechi-perechi de brate sar din senin si ofera finalitatea soft a aterizarii laterale.
Diversificrea e un subiect complex, nu-l tratam superficial in 2-3 cuvinte
Ziua incepe la 6 cu desert (ghiceste ce)
Apoi ziua mai incepe odata de-adevaratelea pe la 7.30-8, cand avem chef de joaca, de gangurit, de tras de par daca se iveste ocazia
La 10 Mini-broscuta se instaleaza in tronul ei dedicat partii delicioase a vietii, si acepta cu entuziasm fructe coapte in cuptor, pasate in mojarul de granit si combinate cu cereale sau branza de vaci. O jumatate de portie sau chiar una intreaga, intodeauna din ceasca ei, cu lingurita ei.
Le indrageste atat de mult, incat trebuie sa fii extrem de vigilent, altfel se confisca, se musca, se sterg de haine si de tine si in final se arunca departe, pe podea.
Pana inspre pranz se dau concerte, se danseaza, se sta in brate, se fac rostogoliri, ridicari, si alte acrobatii cu grade de dificultate din cele mai serioase . .
(Bine, altii in timpul asta se ocupa cu fleacuri de genul spalat haine, facut ordine, pregatit supe . . )
Nici n-am zis bine cuvantul supe, ca se si facu ora pranzului. Pe la 14, Ana mica zice in gand "treaca de la mine", si accepta intr-un fel supa devenita pireu, din cartof, morcov, telina, patrunjel, +/- cateva fire de pui, o masura de Humana si picatura de ulei. Cateodata jumate de ceasca, alteori (ca azi) absolut deloc. "In schimb mami, asa as vrea niste laptee . ."
Daca n-a dormit pe la 11, ia somn pe la 3. Nu mai mult de o jumatate de ora de obicei.
Fiind iarna, si inca putin cam geroasa, mijlocul zilei e de iesit prin parc, la shopping sau wherever.
Costum gros, de exterior.
Se mai mananca pe la 5-6 dupamasa fructe, cereale, chestii dinastea. (nu crude)
Inca o portie de somn, uneori pe cinste, pana pe la 6 si ceva. Am ajuns la concluzia ca daca e sa adoarma bine seara, nu trebuie sa prea doarma sau sa manance dupa 7. Altfel, la 9 (ora de nani) domnisoara e in verva, nici prea somnoroasa nici prea pofticioasa, numai buna de joaca. Oricum de pe la 6 pana pe la 9 e mai pretentioasa, se vrea asistata si intretinuta cu program artistic, asa ca in linii mari seara e timp de joaca, de tavaleala, de rasete-chiote-maimutareli, zbantaieli pe Oac-diridiridam, Vine rata, s-a-nsurat bietul motan si tot alaiul de animale si animalute, care mai de care cu povestea vietii cantata spre deliciul nostru al tuturor . .
Ora 9 aduce baita, in fiecare seara, pentru placerea ei. Si ca sa echilibram, sapunim o zi da, una nu. Sede-n fundulet, cauta pe sub apa vaporasul, se uita la el, il intoarce pe toate partile si dupa ce se socoteste cu el, il musca dintr-o margine, cum se incercau mai demult monedele de aur. E bun, acuma sa ma intind, sa fac cumva poate beau niste apa . .
Nuu, puiule . .
Daca inainte totul mergea ceas/ baita-papa-nani, acum s-au mai schimbat lucrurile. Adoarme, dar se mai trezeste, mai vrea una-alta, un cantecel soptit (Ich geh mit meine Laterne sau Die Gedanken sind frei functioneaza de obicei) . . de exemplu mai nou, trebuie sa stau cu ea, sa ma mangaie in par. Ea pe mine. Si cand degetelele mici rasucesc fin o suvita abia-simtita, atunci stiu ca suntem pe drumul cel bun
Somn usor Mini-broscuta . . ne vedem la 6
(Şşşş . . nu stiti nimic, la Buni nu-i convine sa-i spunem asa)
In primul rand, trage de par. Si anume foarte tare.
Daca te-a nimerit in lung, mai treaca-mearga, dar daca priza e in raspar, ai ocazia de a simti pe loc ce inseamna expresia "in chinuri groaznice". Nu ţipa, că sperii delicatul copilaş! . .
Cartierul general s-a mutat din patut, pe jos. Podea de lemn + covor + paturica 1 de lana + paturica 2 de polar fin = perfect baby-lounge (asta pt a linisti spiritele panicoase)
Aici e alta viata, se intinde, se da de-a rostogolul, se ridica in patru labute si .. ia viteza, dar ce viteza, marsarierul :)
Directia inainte e inca in faza de complot
Sade frumos in fundulet
O vreme, dupa care turnul din Pisa se inclina . . si se inclina, pana cand perechi-perechi de brate sar din senin si ofera finalitatea soft a aterizarii laterale.
Diversificrea e un subiect complex, nu-l tratam superficial in 2-3 cuvinte
Ziua incepe la 6 cu desert (ghiceste ce)
Apoi ziua mai incepe odata de-adevaratelea pe la 7.30-8, cand avem chef de joaca, de gangurit, de tras de par daca se iveste ocazia
La 10 Mini-broscuta se instaleaza in tronul ei dedicat partii delicioase a vietii, si acepta cu entuziasm fructe coapte in cuptor, pasate in mojarul de granit si combinate cu cereale sau branza de vaci. O jumatate de portie sau chiar una intreaga, intodeauna din ceasca ei, cu lingurita ei.
Le indrageste atat de mult, incat trebuie sa fii extrem de vigilent, altfel se confisca, se musca, se sterg de haine si de tine si in final se arunca departe, pe podea.
Pana inspre pranz se dau concerte, se danseaza, se sta in brate, se fac rostogoliri, ridicari, si alte acrobatii cu grade de dificultate din cele mai serioase . .
(Bine, altii in timpul asta se ocupa cu fleacuri de genul spalat haine, facut ordine, pregatit supe . . )
Nici n-am zis bine cuvantul supe, ca se si facu ora pranzului. Pe la 14, Ana mica zice in gand "treaca de la mine", si accepta intr-un fel supa devenita pireu, din cartof, morcov, telina, patrunjel, +/- cateva fire de pui, o masura de Humana si picatura de ulei. Cateodata jumate de ceasca, alteori (ca azi) absolut deloc. "In schimb mami, asa as vrea niste laptee . ."
Daca n-a dormit pe la 11, ia somn pe la 3. Nu mai mult de o jumatate de ora de obicei.
Fiind iarna, si inca putin cam geroasa, mijlocul zilei e de iesit prin parc, la shopping sau wherever.
Costum gros, de exterior.
Se mai mananca pe la 5-6 dupamasa fructe, cereale, chestii dinastea. (nu crude)
Inca o portie de somn, uneori pe cinste, pana pe la 6 si ceva. Am ajuns la concluzia ca daca e sa adoarma bine seara, nu trebuie sa prea doarma sau sa manance dupa 7. Altfel, la 9 (ora de nani) domnisoara e in verva, nici prea somnoroasa nici prea pofticioasa, numai buna de joaca. Oricum de pe la 6 pana pe la 9 e mai pretentioasa, se vrea asistata si intretinuta cu program artistic, asa ca in linii mari seara e timp de joaca, de tavaleala, de rasete-chiote-maimutareli, zbantaieli pe Oac-diridiridam, Vine rata, s-a-nsurat bietul motan si tot alaiul de animale si animalute, care mai de care cu povestea vietii cantata spre deliciul nostru al tuturor . .
Ora 9 aduce baita, in fiecare seara, pentru placerea ei. Si ca sa echilibram, sapunim o zi da, una nu. Sede-n fundulet, cauta pe sub apa vaporasul, se uita la el, il intoarce pe toate partile si dupa ce se socoteste cu el, il musca dintr-o margine, cum se incercau mai demult monedele de aur. E bun, acuma sa ma intind, sa fac cumva poate beau niste apa . .
Nuu, puiule . .
Daca inainte totul mergea ceas/ baita-papa-nani, acum s-au mai schimbat lucrurile. Adoarme, dar se mai trezeste, mai vrea una-alta, un cantecel soptit (Ich geh mit meine Laterne sau Die Gedanken sind frei functioneaza de obicei) . . de exemplu mai nou, trebuie sa stau cu ea, sa ma mangaie in par. Ea pe mine. Si cand degetelele mici rasucesc fin o suvita abia-simtita, atunci stiu ca suntem pe drumul cel bun
Somn usor Mini-broscuta . . ne vedem la 6
Oftare ecologica
Ca tot veni vorba de lasat mai moale si reconsiderat stilul de viata din temelii, trebuie sa-mi manifest regretul personal sub un anume aspect minor:
e clar, nu mai mancam ready-madeuri, pentru ca sunt otrava curata. Facem cozonacul acasa, din aluat batut de 90 de ori, ne crestem rosiile in gradina proprie si umplem fir cu fir ciupercile pregatite in casa in tortellini facuti si ei bineinteles in casa.
Chestia aia a americanilor, care ne uimea acum 10 ani, ca ei nu au pereti la bucatarie pentru ca nu gatesc nimic, ci iau totul de la supermarket, incalzesc la microunde si apoi arunca farfuriile, s-a dovedit o directie falsa, mai precis, putin cancerigena. Un usor regret spuneam, pentru ca eu nu prea sunt o femeie de casa prin formatie. Nu prea mi s-a potrivit stilul hausfrau niciodata. Si uite, cand totul parea mult mai usor ca in alte vremuri, cand ma socoteam in sinea mea ca totusi, in vremurile noastre cu atatea aparate si semipreparate nici nu simti ca iti apasa o gospodarie pe umeri, ei bine, pe cand visam mai frumos, s-a rupt filmul.
Supele la plic din studentie au picat primele, si pornind de la ele s-a desirat tot meniul si tot visul ready-made, ca firul de la un ciorap ieftin.
Marele regizor striga Cuuuut! Luati totul de la capat, schimbam scenariul . . cred ca schimbam evul. Ne intoarcem in timp, taieteii sa fie facuti de casa, placinta cu branza o poti cumpara, dar stii ca e mult mai sanatoasa daca o faci tu si ti-o pui apoi la pachet . . damn!
Asadar, scoala-te femeie-creativa-devenita-de-casa cu noaptea in cap, ia-ti sacosele de Carrefour din cui si du-te cu lista ca sa vii repede, ca ai de facut branza de casa, iaurt de casa, paine de casa, biscuiti de casa . . .
Ma pregatesc sufleteste de fiert sapun in casa, de taiat porcul-iepurele sau te miri ce s-o nimeri, caci epoca shoppingului apune sub ochii mei induiosati . .
Courbet, Les Cribleuses de blé
e clar, nu mai mancam ready-madeuri, pentru ca sunt otrava curata. Facem cozonacul acasa, din aluat batut de 90 de ori, ne crestem rosiile in gradina proprie si umplem fir cu fir ciupercile pregatite in casa in tortellini facuti si ei bineinteles in casa.
Chestia aia a americanilor, care ne uimea acum 10 ani, ca ei nu au pereti la bucatarie pentru ca nu gatesc nimic, ci iau totul de la supermarket, incalzesc la microunde si apoi arunca farfuriile, s-a dovedit o directie falsa, mai precis, putin cancerigena. Un usor regret spuneam, pentru ca eu nu prea sunt o femeie de casa prin formatie. Nu prea mi s-a potrivit stilul hausfrau niciodata. Si uite, cand totul parea mult mai usor ca in alte vremuri, cand ma socoteam in sinea mea ca totusi, in vremurile noastre cu atatea aparate si semipreparate nici nu simti ca iti apasa o gospodarie pe umeri, ei bine, pe cand visam mai frumos, s-a rupt filmul.
Supele la plic din studentie au picat primele, si pornind de la ele s-a desirat tot meniul si tot visul ready-made, ca firul de la un ciorap ieftin.
Marele regizor striga Cuuuut! Luati totul de la capat, schimbam scenariul . . cred ca schimbam evul. Ne intoarcem in timp, taieteii sa fie facuti de casa, placinta cu branza o poti cumpara, dar stii ca e mult mai sanatoasa daca o faci tu si ti-o pui apoi la pachet . . damn!
Asadar, scoala-te femeie-creativa-devenita-de-casa cu noaptea in cap, ia-ti sacosele de Carrefour din cui si du-te cu lista ca sa vii repede, ca ai de facut branza de casa, iaurt de casa, paine de casa, biscuiti de casa . . .
Ma pregatesc sufleteste de fiert sapun in casa, de taiat porcul-iepurele sau te miri ce s-o nimeri, caci epoca shoppingului apune sub ochii mei induiosati . .
Courbet, Les Cribleuses de blé
Subscribe to:
Posts (Atom)