Azi, in drum spre Cluj-weekend, oprim sa mancam ceva. Comandam, alaptez, vin ciorbele. Ana intre timp isi facuse plinul, era vesela, agata ce-i era la-ndemana de pe masa. In momentul urmator ne dam seama ca va trebui sa facem cu randul, unul mananca, unul tine copilul. Chelnerita, o tipa simpatica si empatica, ne observase pesemne, iar la felul 2 face zambete-zambete "dati-mi-o s-o tin umpic, haideti sa puteti manca" si ma trezesc ca o culege binisor pe Ana din bratele lui Stefi si da sa plece cu ea. Eu, mama "tanara" si neexperimentata, sunt uluita. "Whatt???" "Nuu, nu e nevoie . . " ingaimez ridicandu-ma instinctiv dupa pruncul meu. Intre timp femeia era deja la bar.
"Du-te tu!" ii spun lui Stefi scurt, si stim amandoi ca e mai bine sa mearga el, ca sa pastram apele calme.
Dupa un minut, mica familie isi continua felul doi, pe rand, in formatie reintregita.
P.s.
Nu mi s-a mai intamplat ca o persoana straina sa-mi ia copilul MEU din brate
Nu imi place chestia asta si nu o vad ca pe un exercitiu de socializare, prefer sa schimbam gangureli cu copilul instalat securely in bratele maica-sii.
Huh, mi se urca singele in cap cand mi-aduc aminte, nici nu vreau sa ma mai gandesc . .
Mie nu mi-ar da prin cap sa extrag un prunc din bratele parintelui sau, mai ales daca il vad pe acesta alb la fata . .
5 comments:
Nici mie nu mi se pare firesc și deja m-am obișnuit să refuz ferm dar politicos.
Nu mai departe de week-end-ul trecut cred că mi-am creat prilej de bârfă în cercul nostru de prieteni, când la un BBQ acasă la unul dintre ei, am refuzat să o hrănească altcineva pe Anna (rămâi crucit când vezi ce le poate trece prin cap să-i dea unul copil de abia 1 an cu replica naivă "dar ce-are, dragă?"!!!) și le-am interzis să-i ofere Mariei niște bomboane de ciocolată. Cineva i s-a lamentat soțului - "săraca Alina, a ajuns-o oboseala!", adică "ai grijă de nevastă-ta că a luat-o razna" ... dar eu mă mențin în rolul de dictator în ceea ce privește copilele mele! :)))
Cred ca i-as fi sarit la beregata in locul tau!
Pe Rayan nu aveau voie sa-l ia in brate nici fratii lui mai mari pana n-a implinit 3 luni. Iar dupa aia, cu norma si numai sub supravegherea mea stricta. Cu Philip sunt ceva mai ingaduitoare dar tot n-as accepta asta de la un strain!
eu nu suportam sa-l vad in brate nici la bunici(adica socrii mei). stiu, sint exagerata! desi dupa un an m-am mai potolit cu asta, tot ii supraveghez cind se joaca sau vor sa-i dea de mincare. iar cu strainii, nu are sens sa mai spun, mai ales ca primul lucru pe care il face cineva cind vede un copil e sa-i dea ceva de mincare. asta cred ca e iarasi o hiba in mentalitate/educatie. pe vremuri mamele cred ca se desparteau cu mai mare usurinta de copil, in general.
deci suntem mai multe "cu pasarele" :D
traiasca dictatorii familisti :)
Post a Comment