Monday, 24 February 2014
sunt pissed-off la maxim
de felul meu sunt indiferentă si miserupistă
nu ma intereseaza decat propria fericire, am fost acuzata. cateodata mi s-a spus ca nu sunt atenta la durerea celor din jurul meu, ca nu ma implic in vietile lor, ca sunt distantă, ca ma cred superioara si ca dau lectii cu un aer atoatestiutor.
cat de nasol trebuie sa fii sa primesti astfel de feedback in viata asta pamanteana_ oh my god.. cand iti dai seama de realitate, si de nelipsitul sambure de adevar, te simti ca ultimul om pacatos fara iertare
acestea fiind spuse, voi trece la subiectul care ma doare al naibii de tare in perioada asta. am o durere concreta, in sentimentul de zadarnicie acumulat ca o punga de gaz natural in subteranul mentalului meu lichefiat de niste proteste la care de doua luni de zile nu vine aproape nimeni.
sentimentul este cat se poate de apasator. te sperie un subiect, astepti zadarnic initiativele celor din jur.. in lipsa lor decizi sa preiei tu initiativa si sa declansezi opozitie. si declansezi.. declansezi.. declansezi.. si declansezi in gol, ca o bricheta care nu se aprinde. o faci degeaba, in buclã, la nesfarsit. nu-mi pot imagina ceva mai crudely-ever-possibly-pissing-off.
te autoinvinovatesti, o iei personal, iti asumi totul ca pe un esec organizatoric existential.. e absolut hard. e sufocant, e brainfuck, e total piss-off.
ok, eu sunt o antipatica de exceptie, si noi nu suntem organizatori profesionisti, si din cauza asta oamenii n-o sa vina niciodata la protestele noastre de la clopot. pot sa accept chestia asta dureroasa. dar dece nu-si fac propriile proteste? dece dumnezeule nu ies la Matei Corvin, la Avram Iancu sau la Caragiale, sau la cine-pe-planeta-asta-vor-ei?
frackingul e pe noi, ţara geme de sonde si clujenii nostri nu misca nimic? bucurestenii nostri nu misca nimic? romanii nostri nu misca nimic? ..ce asteapta, pe cine asteapta? ce tip de organizare si ce model de ONG? ce chemare si ce semnal de alarma? ce argumente, ce dovezi, ce calcule si ce studii? ce statistici si ce evidenţă a dezastrului iminent? in cate moduri sa le explicam ca ceea se intampla e FOARTE GRAV. ca foarte gravul acesta SE INTAMPLA DEJA de ceva vreme, si ca in curand VA FI PREA TARZIU sa mai facem ceva?
ma straduiesc sa inteleg, chiar ma straduiesc
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 comments:
Cand ceva nu merge, schimba strategia: alta ora, alt fel de a interactiona cu cei care ar putea veni, alta fel de a chema mai multa lume. Din toti cei care au iesit la mitingurile pentru Rosia Montana, doar 10% eram acolo indiferent de cati ar mai fi venit. Restul au venit ptr ca era "cool" sa protestezi, ptr ca veneau si prietenul/prietena si in plus ERAU DEJA ALTII printre care "sa se piarda". Eu una cred ca e si aici nevoie de o masa critica ca sa ia amploare miscarea.
P.S. Nu ca as vrea sa invart cutitul mai tare in rana, dar uite inca o confirmare a ceea ce stiam: avem de-a face cu niste gunoaie pentru care restul nu conteaza
http://www.forbes.com/sites/rickungar/2014/02/22/exxon-ceo-profits-huge-as-americas-largest-natural-gas-producer-but-frack-it-in-his-own-backyard-and-he-sues/
Focus on the good things :-) un sfat de la tine care m-a ajutat si chiar a dat roade. Asa ca mergem inainte... ca'nainte era mai bine :-)
Cu totii trecem prin momente dinastea, dar important este sa ... keep going, and never give up.
Mult succes si va apreciez pentru ce faceti.
reka, exact asta-i chestia. pana la 1.000 de oameni nu iese nimeni. daca ies primii 1.000 apoi ies toti. acolo e greul
mersi toctomerius. un cuvant bun pus pe rana chiar ajuta :) danke!
Post a Comment