Fetita cu panglica

Cand eram mica ma fascina sa privesc gimnastele si balerinele. Si patinajul artistic era among the best. Nu stiu ce anume imi placea, pur si simplu eram sub o forma usoara de hipnoza cand le priveam.
Printre favorite era vartejul cu panglica. Ceva special. Super sweet, delicious.
Dupa vreo 30 de ani mi-am adus aminte brusc de panglica. Super sweet feeling, am luat hartie creponata si crengute lungi subtiri, si mi-am facut.
Una in mana stanga, una in dreapta. Am urcat cu ele pe varf de deal. Le-am virtejuit, m-am autohipnotizat, a fost superb.

Ianei ii plac si ei panglicile. Le-am facut si lor, s-au jucat fain cu ele, le-au iubit.
Ieri  iesisem in parculetul de langa noi. Usor racoare de 1 octombrie, nu erau foarte multi copii pe-afara. Si-ar fi dorit mult o fetita cu care sa se joace, preferabil aproximativ de varsta ei. Nu era niciuna. Ne-am dat pe ringispiel, pe topogane, pe hinte, cand deodata .. IAT-O.
Fetita venita la joaca, draguta, de varsta ei... cu Panglica in mana. Oau, oau... a ramas cu ochii la ea.
Fetita se plimba prin parc desenand cercuri de panglica prin aer. Mie mi se incalzise inima in piept, Iana era topita. Se uita dupa ea, iar ea... se uita si ea la Iana. Se placeau.

Ma uit la Iana, ii vad fatuca topita. Ii soptesc zambind "Du-te la ea".
"Aww.."
"Hai, asa-i ca-ti place?"
"Daa"
"Atunci  du-te. Jucati-va impreuna"
"Mm... Nu stiu ce sa-i spun"
"Spune-i ciao, intreab-o de panglica"
"Nu stiu ce s-o intreb"
"Nu conteaza, doar vorbeste cu ea...."
"Nu stiu cum sa vorbesc. Dece sa merg eu"
"Pai nu vrei sa te joci cu ea?"
"Ba da, dar.."
"Hai du-te, ca nu mai sta mult"
"Nu pot sa vorbesc eu cu ea.."

Si-a plecat.
Am simtit ca mi se strange inima. Am simtit-o ca pe o intamplare simbol. Pe drumul spre casa am povestit despre cum universul ne trimite anumite momente magice. Care nu tin o vesnicie, dispar. Si cum depinde doar de noi insine sa intindem mana sa luam darul oferit, sau sa stam in indecizie si sa-l ratam. Ca daca ne dorim o viata magica si fabuloasa depinde doar de noi s-o facem sa fie asa. Sa nu lasam momentele feerice sa se risipeasca. Si ca in secunda aceea in care ne ofera universul darul, in secunda aceea trebuie sa-l luam. Atunci sunt stelele aranjate in constelatie, corurile de ingeri canta in acompaniament, lumina iti arata drumul, totul e pregatit ..pentru tine. Atunci, in secunda aceea. Atunci.

Dupa doua zile, la o prezentare mi s-a umplut sufletul de bucurie cand Iana a trecut peste momentul dificil de ezitare de a se ridica in picioare in timpul prezentarii, si de a merge pana la platoul cu fructe si de a-si alege de acolo un mar zemos :) . Bravo puiule, marul ala a fost cel mai dulce.