O pun in patut cu capul spre nord,
o gasesc spre sud
180 de grade in plan orizontal - e ceva pentru un bebe
Ma trage de paaarr...
Facem avionul, pentru ca de-acuma se tine bine
Nu mai doarme la plimbarea de seara decat daca colindam mai mult de o ora.
Nu mai vrea sa stea pe spate, da sa se ridice, se cazneste . . :)
A cam renuntat la suzi, o mai solicita doar la adormire, ca pe un fel de catalizator de somn, dupa care o lasa in cadere libera
Sustinuta de maini, se incordeaza si se ridica in picioare
Toate astea le face bebita noastra; sunt fapte de maxima importanta, si trebuie trecute in catastiful vremurilor
Nu de alta, dar eu am o putere de uitare fantastica (fericiti cei saraci cu duhul?) si cum am uitat deja trei sferturi din "ale sarcinii" si n-au trecut decat trei luni de atunci, cu siguranta voi uita si din ale Anei prime realizari
Peste un an nu voi fi capabila sa-mi amintesc "CE, la cat timp facea"
Am observat si in anii de jurnal pe hartie (superba ocupatie, si mult mai autentica decat blogging-ul). Caietele, chiar si paginile anterioare erau pentru mine o uimitoare surpriza. Imi citeam jurnalul ca pe o carte noua, scrisa de altcineva. Ma distra chestia asta . .
Mi-am obisnuit sotul, surorile si pe mine insami cu delete-ul mental de care sunt capabila.
Acum nu mai sufera nici ei la cate un "Ai putut sa uiti asta??"
No comments:
Post a Comment