Wednesday, 17 September 2008

Ctitorie

Marin Sorescu

Aşa cum stai,
Dreaptă,
Cu braţele moi
Pe pântecul plin,
Pari o veche soţie de voievod
Ţinându-şi ctitoria.

Şi parcă aud un glas
Venind de dincolo
De dispariţia materiei:

"Noi, Ion şi Ioana,
Cu puterile noastre
Am durat acest sfânt
Copil
Întru veşnica pomenire
A acestui soare
Şi a acestui pământ".


În dar Siminei

2 comments:

TreiBadica said...

vai, ce dar frumos! multumesc!
imi place tare mult sorescu da uite ca de poezia asta uitasem.

Alex said...

pierdute in negura vremurilor cesurile tihnite, minunate, de citit, de rasfoit . .
de scris
de gandit