Long time no see

O sa punctez in fuga mersul de-a busilea Autentic,
ridicarea din senin din pozitia pentru parinti linistitoare la orizontala (fie dorsala, fie ventrala) in pozitia perfect verticala, cu priza ferma pe balustrada patutului.
Stam asa pana ne plictisim (uni din noi), ceilalti fiind de-a dreptul fascinati de noua persectiva asupra lumii.
Mai punctam mersul tinut de manute din camera pana la bucatarie si inapoi, noul mod de deplasare pentru care optam de fiecare data, in pasi maari, mult mai mari decat ne-am astepta de la o gaza asa mica

Nu stiu cum se face ca nu am timp, computerul ma satisface enorm cand il tin inchis cate 3-4 zile, si sa ma plictisesc nu cred ca mi s-a mai intamplat de cateva zeci de luni (ca sa ma exprim in limbaj puericultor)
In nici un caz nu e de vina Ana, ea imi ocupa tot timpul, dar nu mi-l consuma, intelegi ce vreau sa spun

In alt plan se intampla deplasari la Cluj, pregatiri, impachetari-despachetari, emotii, bucurie, planuri, intrebari, griji, nerabdare . .
Apartamentul (a fost sa fie un apartament) ne asteapta, mult mai mare si mai ieftin decat ne gandeam noi (mersi, Paul!)

Lucrari de terminat la Bucuresti, refuzul politicos al noilor clienti de acolo (stiti, noi plecam..), si gandul la Cluj, unde domneste liniste si pace
"No clients, no job, no problem"
Pleci din tara banilor, unde ai o retea sanatoasa de clienti, unde iti vin lucrari fara sa misti un deget, si te duci acum, in plina criza, pe un taram nou, unde nu te stie nimeni (publicul-tinta), nu ai clienti, iar piata mai e si la un nivel de deszvoltare cu 3-4 ani mai inapoi. Uff.. God help us.
Doamne, fa cumva si ajuta-ne, daca nu pentru seriozitatea si calitatea asigurate de Stef, atunci macar pentru entuziasmul meu efervescent, pentru optimismul (inconstient?) si increderea noastra incurabila.
Pe muchie de cutit?
Poate, putin . .