Friday, 27 February 2009

Experimentul olita

Prima intalnire a Anei cu acest obiect care-i va deveni poate candva chiar prieten, s-a desfasurat dupa cum urmeaza:

Ana, aceasta este Olita
Olita, aceasta este Ana

Dupa prezentarea partilor, am luat copilasul uimit si l-am asezat binisor pe, mai bine spus in obiectul cu pricina.
Uimire maxima, era clar ca pruncul nu intuia nici pe departe utilitatea obiectului necunoscut, oricat de atragator se arata el de la distanta. In plus, funduletul nostru, la venerabila varsta de 8 luni, intra aproape cu totul in depresiunea dubioasa. S-a ridicat imediat si tinandu-se de picioarele mele se uita peste umar cu neincredere la OZN.

O strigare pe google iti aduce articole serioase pe tema asta, pareri legate de momentul propice (intre 18 si 30 de luni, adica pe romaneste un an jumate - doi ani jumate!) si tehnici de supravietuire a marii incercari, atat pentru pitici cat si pentru parinti. Scrierile respective abunda de termeni precum "dificultate", "nervozitate" si alte asemenea, in stransa legatura cu scopul final - eliminarea definitiva a scutecelor.
Bine-bine, astea sunt probleme mari ale copiilor mari, departe de noi asemenea ganduri. Pentru noi e un exercitiu inocent, de imaginatie si diversiune, fara urmarire de rezultate concrete. Lasam asta pentru mai tarziu . .

Acestea fiind zise, pentru moment olita neprihanita
ramane o piesa de mobilier atragatoare.
E cos de jucarii, sau palarie, mami?

2 comments:

alina said...

Dragă Alex, eu chiar am o poză cu Maria pe la 1 și ceva cu olița (roșie) pe cap, drept pălărie, în fața oglinzii!!! :))

Alex said...

He-hee :))
Ana inca n-a reusit, dar nici nu mai are mult