Ana face curat in casa

I s-o fi parand si ei ca mie, ca avem prea multe lucruri prin casa,
si ar fi cazul sa faca o triere . .
Principiul de selectie e cat se poate de logic:
ce incape prin balustrada de la balcon.

Stiam sa o sa vina ziua asta.
M-am pregatit mental, sufleteste, strategic, dar degeaba.
Cand vine clipa, ramai blocat, cu mintea goala si foarte mirata.
Te pufneste rasul, dar incerci sa te abtii si sa explici cu mare seriozitate copilului de un an si trei luni, ca ultimul lui hobby nu e un lucru prea bun pentru gospodarie.
Se spune ca bebelusii inteleg perfect mesajele care li se transmit, si intr-adevar, copilul se uita la tine cu o fatzuca serioasa, e clar ca a inteles. Nu termini bine prima predica, si puiul izbucneste in ras, fuge la balcon si scoate pumnuletul pe sub balustrada.
Ana, nu arunca mami! Nu arunca puiule . .
Puiul se uita in ochii tai in semn ca a inteles, intinde manuta mai tare in afara, si ochi in ochii tai, deschide pumnuletul..
Un obiect greu de identificat, mic si cenusiu, cade in abis . .

Oare care e cel mai bun moment al zilei pentru cules decoratiuni din fata blocului?
O sa-mi aleg un cos special pentru aceasta activitate placuta pe care presimt ca o voi derula de cateva ori pe zi.

Scandaluri bio

Uneori, mai ales in cele doua nopti pe an cand am insomnie,
ma strafulgera cate o clarviziune despre viitor.
Cateodata si in plina zi, daca gandesc prea profund,
mi se arata Adevarul-adevarat-curat,
si-i ciripesc lui Stefi de pe locul din dreapta de nici nu stie cand au trecut doua ore in trafic si-am si ajuns acasa.
(Il intreb din cand in cand sa-ti mai spun?, si-mi raspunde intodeauna da' bineinteles iubitico. Nu avem radio in masina, asa ca rolul meu e evident)

Si-atunci numai ce-mi vine sa zic pe loc:
Pun pariu pe ce vrei
ca intr-un an de zile o sa apara in presa scandaluri cu si despre bio.
Ca asa si pe dincolo, impostura, ingrediente mintite, etc, etc.

De data asta nu stiu de la ce mi-a venit,
poate de la ardeii aia perfectionisti, galbeni-galbeni si luciosi din Baneasa?Frumosi, mari si identici, perfect simetrici . .
bio 100%, pe cuvantul nostru, doamnă!

Adica grija mare, astia cu magazine bio.
Sa nu va iasa recoltele prea rodite si manoase, ca ne dati de banuit.
Tineti-i sa scofalceasca putin, lasati prunele cu pudra aia a lor pe coaja si faceti cumva sa aiba macar o gaurica de viermisor, ceva. O ciupitura de cioc de pasare,
o muscatura pofticioasa de melc.
Doua luni, pana s-a copt fructa aia splendida, sa nu mai fi poftit la ea nici o vietate din intreaga biodiversitate? Eee!

Vezi ce rai sunt oamenii, in ziua de azi nimeni nu mai crede in nimic.
E o nedreptate, zau ca e!

Bijuterii de AUTOR

Sambata 3 octombrie 09 va avea loc a doua editie a targului de bijuterii/podoabe "cu semnatura". Evenimentul va avea loc la Institutul Francez de pe Dacia.
Vor semna Angi Apostol, Elena Crisan, Roxana Davidescu, Jennifer Delplanque, Raluca Drăcea, Maria Filipescu, Adriana Goilav, Agnes Keszeg, Andra Lupu, Alexandru Lupu, Ioana Matei, Izabella Petrut, Oana Pop, Radha, Dana Stefănoiu, Carla Szabo, Mihaela Tarhuna, Ana Wagner, Mihaela Zvinca, brandurile Acarete, Freevole şi alţii.
Sper ca evenimentul si podoabele vor fi mult mai stylish decat afisul.

Mai multe detalii de la sursa
Intrare 10 lei, please!

Tristete far' de alinare in Bucuresti

Ca e mare si aglomerat, ne-am obisnuit.
Ca iti petreci viata in trafic, deja incepi sa ti se para normal (apropo, haideti oameni buni sa gasim activitati ce se pot face intre doua semafoare, cu volanul lipit in piept, spatele intepenit in centura, mintea ciulta iepureste dar cu mainile libere!)
Ca e ghertomanelie peste tot, ca sunt munti de coji de seminte scuipate pe jos, si ca treci prin fata unor intrari ca de pestera a unor cladiri care par a fi fost candva chiar elegante, cu toata descompunerea inimaginabila care le macina, deja pare a contribui la farmecul locului.
Si mai sunt tristeti locale, dar ca sa nu viciem prea mult seara asta frumoasa de toamna, va spun doar oful meu cel mai mare:

Eu am o relatie speciala cu painea.
La noi, la Sibiu, painea e din basmele cu ierni geroase si sanii cu zurgalai trase de cai.
Nici nu stiu cum sa va fac sa simtiti macar putin diferenta enorma fata de buretele asta travestit pe care numele onorific paine il doboara.
Si maicuseama cea din Sibiu, o spun altii, nu m-as lansa eu pe orbite atat de de-sine-falitoare. E parfumata a faina in care simti graul, in care simti pamantul reavan. E deasa si hotarata dar si imbietor de prietenoasa. Iar gustul . . simti in el o poveste intreaga de arome simple, primordiale si curate.
Graul, cartoful, florile campului..

Unde sa gasesc eu dorul meu?
Pe unde te uiti, franzele pitice cu golul invelit in cruste tari, chitinoase, latra acru din rafturi sterpe. Pufisuri umflate chimic, cu gust de cloramina, se uita la tine minurate, stranse-n celofan.

"Prostuto" imi veti spune.
De AnaPan ai auzit? Sau de French Bakery si inca vreo doua loculete trendy-hidden pe la mall? Auzit, vazut, gustat, apreciat.
Dar eu daca sunt un om simplu, fara drumuri zilnice la shopping-therapy, ce ma fac?
Si oricum, cu bruma de matematica ce am dovedit, ies mai bine sa mi-o comand de la 300 km prin fancurier in fiecare dimineata aburinda la usa, decat sa o shopuiesc de la boutique especial.

Sunt trista,
relatia mea apropiata cu painea, o relatie fara fasoane,
lejera si proaspata ca prietenia in adolescenta,
nu mai este. S-a branduit, s-a cashizat, s-a mall-izat.

Nu-i nimic, inca un lucru de facut in casa, proaspat, in timpul liber de care dispunem cu mare larghete, fredonand un cantecel vesel pe note inalte, de bucurie ca suntem asa gospodina minunata ce am visat toata viata sa fiem.

***

uneori/ Fericite vin trei paini cantand de la Sibiu.
Una sare pe masa, alta in frigider si mezina in congelator.
M m m m . . h a a a !

Maamiia

Dupa ce un an de zile Ana mea mica
a pomenit de tati, de Buni, de Oaoa si de Iii,
fara macar s-o aduca in discutie pe biata ei mamă
si perpelindu-i inima acesteia din urma,
acuma sa te tii.

Cat e ziulica de lunga rasuna casa "Maamii-mamiii!.."
Mami-mami, dar apoi, gandindu-se ea asa
de unde vine diminutivul asta,
a simtit nevoia sa-mi spuna o vreme, good old stylish,
de-a dreptul Mama.
Ca apoi sa varieze (ce imaginatie are la un an si doua-trei luni!) si da-i cu Miamia, Mumi, Mimia, dece nu Mumia, Miami si Mamila.
Imi plac toate, ador cand o aud cu o noua imbarligatura nemaiauzita pe planeta.

Dar cata duiosie,
cata complicitate intima, numai intre noi doua - noi doua
cand ii nimeresc gusturile elitiste cu ceva delicios.
Savureaza cateva inghitituri, chiar mananca bine daca e favorabila conjunctura astrala, si apoi se gandeste
sa acorde mamei deja emotionate pana la lacrimi,
un gand de bine-primire.
Se opreste, se uita cu duiosie adanc in ochii mei,
ma mangaie de doua ori cu manuta ei minuscula, (inmuiata in mancare)
si-mi zice cu glas duulce de pui binevoitor: "Maamia . ."

In momentele acelea, eu . .
Ati vazut putti lui Mantegna, plutind fericiti in deschizatura cerului pictata pe tavan? Mai bine imaginati-va o tura de skydiving, pe un cer stralucitor, strigand de fericire . .
Asa ma face sa ma simt

Funny begin

Cartoonul, dar si altele mai folositoare, de la Hoppediz

Apa maaare, mami

Ce fain e la job

e bine ca cel rau sa iubeasca mai mult

pentru ca altfel, greu cineva il poate imblanzi

Am dat cu capul de principiul lui Peter

Pregatesc un nou blog, pe care il voi derula in paralel.
Va fi un blog tematic, nu are legatura cu ce avem pe unudoitreisi.
Nu spun mai multe, in curand va vorbi el de la sine.

Alceva vroiam sa spun.
Imi prind urechile!!!!
Platforma este alta, am optat pentru wordpress.
De la logare, setari, si pana la primul post, totul e ingrozitor de greu.
Nu gasesti butoanele, nu ti-e nimic la indemana, nici un pas nu curge firesc.
Prostuta tare nu sunt, testele IQ pe care mi le-am facut in adolescenta aratau o inteligenta superioara, am fost felicitata pentru asta. E adevarat ca de atunci au trecut ceva ani, dar totusi, atat de perisabile sa fie conexiunile creierasului uman?

Cand am pasit pentru prima oara in lumea blogger, totul venea de la sine, treptele mi se asezau singure sub pasi, ma miscam lejer in toate directiile, iar misterele minore pe care nu le-am dezlegat din prima, s-au deznodat de la sine nu dupa multa vreme.

Poate ca tocmai aici e tot spilul.
Ati observat ca blogurile mai serioase sunt pe wordpress, nu? Oamenii care au cu adevarat ceva de spus (ador expresia asta), intelectualii, trend-setterii, profesionistii.
Poate WP tocmai in felul acesta isi selecteaza tacit si discret clientela.

Vom veda daca sunt demna de wordpress.
Deocamdata m-am zbatut in zadar sa dau culoare, sa ma joc cu fonturi si alte delicatese inaccesibile. De postat fotografii nici nu poate fi vorba, dar nu va mai spun ca dupa ce am reusit cu greu sa ajung a scrie primul text, m-am pomenit total neajutorata cand a sosit momentul final de "Publish post" (parca asa-i zice pe prietenosul nostru Blogger)
Sau poate ca abia dupa ce faci transferul in cont ti se rearanjeaza toate intr-o ordine fireasca si utilizabila . . Desi promit solemn ca "takes seconds, costs nada", free 3GB hosting, etc . .

Asta este, cred ca mi-am atins nivelul de incompetenta, vorba lui Peter Laurence.

Batista bebelusului

Dezvaluiri uluitoare
despre fapte inspaimantatoare

Exista o chestie, denumita Batista bebelusului, si care promite sa-ti scape copilul de muci.
Daca ai copil, si ti-a fost vreodata racit sau mucos, stii cu siguranta ce greu e cand ala mic nu poate dormi inecandu-si respiratia si horcaind jalnic, si cat de naive sunt pompitele-para din cauciuc, cu care nu reusesti decat sa-l enervezi pe prunc. Acestea fiind zise, o solutie serioasa si salvatoare suna foarte apetisant. Deci, sa vedem despre ce e vorba.

Te duci la farmacie si ceri:
Batista bebelusului, va rog. Sau, o primesti, de la prieteni mai trazniti.
Deschizi cutia, te miri de tubusoarele transparente, si desfaci repede prospectul sa vezi cum naiba se foloseste chestiunea.

Cand citesti, cazi jos.
Cica se monteaza la aspirator. La aspirator??!! La unul de mana, mic, cu care aduni firimiturile de pe masa, nu??!
Nu, LA ASPIRATORUL DE CAMERA, cel cu care aspira toata lumea covorul.

Doamne Dumnezeule, cum sa-i tragi bebelusului mucii cu aspiratorul, ii scoti creierii !!! Fereasca Sfantul sa folosesc tampenia asta, Doamne, dar cum de-a putut macar sa le treaca prin cap nenorocirea asta ??!! Cate prostii mai inventeaza astia in ziua de azi, traim intr-o lume nebuna, si cum de se vinde asa ceva in farmacii, astia sunt inconstienti, nenorocesc copii . . auzi tu, pentru bebelusi!! ...

Cand am primit cutiuta de la Lili, am desfacut-o curioasa. Auzisem de chestie, cu pareri pro si contra. Ana avea patru zile, era toata familia de fata. Rasfoiesc prospectul, comentam, apar reactii. Majoritatea extrem de circumspecti, chiar usor inlemniti, Lili nevinovata.
Buni cand aude, mai sa lesine. Vroia sa-mi smulga cutia din mana, devenise palida, agitata, ma ruga aproape strigand
"Alex, nici sa nu te gandesti. Te rog sa nu iti treaca prin cap sa nenorocesti copilul, arunc-o! Lili, dece ai luat asa ceva?!"
In fine, ca sa linistesc spiritele, camuflez device-ul si promit sa ma gandesc bine inainte sa nenorocesc pe cineva. Oricum, treaba nu era clara, this could be heaven
or this could be hell.

Cum Ana n-a avut probleme speciale de respiratie sau mucozitati abundente, multa vreme ne-am descurcat binisor si cu pompita-para, fara sa apelam la “nenorocirea aia”, uitasem c-o si avem. Apoi, la un acces de raceala, pe la 5 luni, cand nu mai stiam cum sa scapam copilul de chinurile respiratorii, ne-am amintit de cutiuta magica . .
Ne uitam cu coada ochiului mental inspre ea. O fi buna, o fi teapa pentru fraieri, o fi un instrument de tortura pe care doar niste parinti inconstienti-creduli-imbecili l-ar putea folosi . . ? Doamne, numai sa nu fie intr-adevar o nenorocire.

Am mai luat odata prospectul la puricat.
Da, "se monteaza la aspiratorul casnic". Aveam confirmari si de la alti parinti care o folosisera, pe care – cu riscul de a parea proasta rau, i-am intrebat expres: “E vorba de aspiratorul de camera, ala puternic cu care curatam pe jos, cu care se aspira covoarele, mocheta, praful, mizeria de pe jos?!” Raspunsul a fost clar - ala.
Ok, dar poate e pentru copii mai mari, nu pentru dinastia cruzi, ce zice la instructiuni? “Se recomanda folosirea lui inca din primele zile de viata ale bebelusului” Doamne, te cutremuri numai cand te gandesti . . cine ar avea curaj pe propriul copil, poate pe altul?!
Mai scrie pe prospect ca e avizat de Ministerul Sanatatii din Romania, avizul 9066/2005, ca este fabricat, folosit si avizat in Uniunea Europeana din 2002 . . mai sa fie, dracia naibii, poate o fi in regula, daca asa zic astia ..
Bila alba: nu e un produs chimic, asta ma mai imblanzeste.
Mai vazusem si un filmulet cu toata tarasenia in desfasurare, si nu parea sa se lase cu victime . .

Pana la urma am hotarat sa incercam.
Pe noi , bineinteles.
Agitatie in familie, aducem aspiratorul in mijlocul camerei, adrenalina ne urca prin vene. Desfacem cutia, citim de zece ori inainte exact cum se asambleaza, montam device-ul in gura ca de monstru a aspiratorului puternic ca o elice de elicopter militar. Stefi s-a hotarat barbateste sa fie el cobaiul care-si risca viata. Eu, mai sa plang, cu gandul ca fara El eu clar nu mai pot trai. Suspans, sangele ne urca in cap, vocile ni se pierd . .
Stefi sta cu capatul ucigas in mana. Apasam pe power, monstrul porneste motoarele-turbine, Stefi si-l apropie cu mare grija ..de deget. Pentru ca nu e absorbit cu totul inauntru, il pune si in palma. Mana nu ii este smulsa violent de gaura neagra, asa incat isi trage sufletul si cu respiratia taiata, aruncandu-mi o privire de Ioana D’Arc in fata rugului, isi aduna curajul eroic de a si-l introduce chiar in nas!!

Ce a urmat ne-a umplut de groaza. Aspiratorul duduia inspaimantator, Stefi statea cu gadgetul ucigas in nara, iar de acolo, din nas, prin tuburile transparente, se scurgeau chestii vascoase, alburii. “Or fi creierii ??!!”
Dupa cateva clipe, Stefi isi scoate tubul din nas, opreste aspiratorul cu nonsalanta, si se declara foarte curat pe dinauntru, viu si nevatamat.
Nasul la locul lui, creierii la locul lor, tegumentele nazale asemenea. “Abia se simte”
Radem si ne trec spaimele.

Epilog
Nu cred in “folosirea zilnica fara urmari negative”, dar de doua ori intr-un an, cat am folosit-o noi la Ana, nu cred sa fie nociv. Cat despre eficienta, da, daaa, Daaa! Cateva secunde si nara e golita de kilogramele de muci.
Oricum, nu credeti prospectele, testati pe voi inainte.
Ma simt responsabila sa mai adaug ca puterea aspiratorului trebuie sa fie de maxim 1.500W, si ca nara cealalta trebuie sa ramana destupata, nu folositi aparatul asta avand nara 2 si gura inchise, pentru ca atunci chiar cred ca va va scoate creierii pe nas.
Aceasta nu a fost o recomandare sau o reclama, ci
o simpla relatare despre fapte inspaimantatoare.

Dimineata cu ghinde

E dimineata devreme,
tati a plecat la treaba.
Eu si Broscuta dormim imbratisate un somn dulce si pufos . .
La o vreme, Ana da semne de trezire, incepe sa se foiasca pe langa mine.
Ma uit la ceas, 7 jumate. 'Mmmm, ce-as mai motai putin..', si ma cuibaresc si mai bine in asternutul moale. Ana in schimb, are chef de joaca si-si face de lucru pe langa mine prin pat.

Plutesc intre vis si trezie, mi-aduc aminte ca aseara am fost pana tarziu in Herastrau, tati s-a dat cu rolele, iar noi doua am cules ghinde. Au aparut ghindele, semn de toamna . .
Si cu toate ca am adoptat filozofia non-acumularilor materiale, am luat cu noi acasa, in buzunare si in pumnuletii stransi, cateva ghinde, pe cele mai dragute, toate cu palarie.

Maimutica lucreaza pe langa mine, gata cu reveriile, wake up mom! Mmmmm.. marai in starea de bine, ma intiiind bine din incheieturi,
si ce simt?
In causul palmei am, una cate una adunate, ghinde
de la Ana pentru Mamia.

Paine si panza

Painea fasaie frumos cand o invelesti in panza.
Fosneste si se agata de material
drapata ca o adevarata lady . .