Tuesday, 13 October 2009

Papa

Se pare ca Ana mananca mai bine la Buni decat la Bucuresti.
Dimineata cum se trezeste fuga la bucatarie: "papa!"
Ha-ha, draguta mea mica.

Scumpica, cum spune ea Apu, apu, apu, aapu!
Am rezistat neasteptat de bine o saptamana, dar incepe sa ma arda dorul.
Suntem ca intr-un concediu neverosimil, eu cu Stefi -
in casa e ordine luna, nimeni nu arunca periile in vana,
nimeni nu scurma in ghivecele de flori,
nu mai gasesc pachete de unt roase la colturi, nu mai rasar tuburi de pasta de dinti pe sub pat, n-am mai adunat de mult teancurile de haine trase jos din dulap, cartofii si ardeii imprastiati prin hol . . e o liniste ciudata.
Stefi, hai sa rascolim sertarul cu cd-uri sa le imprastiem pe jos, ca simt ca-mi lipseste ceva
c i n e v a . .

Noamne, cum sa rezist asa un an de zile ??!

2 comments:

alina said...

Nu vreau sa pun sare pe rana ... dar chiar nu puteti gasi o solutie de compromis?
O gradinita prietenoasa, aproape de scoala/job?
O tanti buna pe posta de bona?
Un an de zile e foarte mult, chiar daca va pastrati week-end-urile impreuna, toate.
Eu stiu ca n-as putea :(.

Of, sa va fie bine!!!

Big hug!

Alex said...

..
...
Of, mersi Alina.
Nu stiu ce sa zic, e mica ..
Parca tot mai bine acasa cu ai mei decat la cresa/gradi de la 8 la 18 .. In unele zile am cursuri de la 10 la 20 seara
Bone/vecine exclud din start. Mai bine ma las de scoala.

si nu e de rezistat, ca rezist daca imi impun, dar vreau sa o vad, sa fiu eu langa ea, sa-i observ eu evolutiile, problemele, descoperirile, sa fim conectate . .
nu mai zic nimic, ca mi se tulbura creierul