Daca nu stiati, avem si un institut de continuitate a umanitatii, IHC, care si-a propus
"Sa se asigure ca sfarsitul va fi doar inceputul"
Sunday, 29 November 2009
2012 partea I
Filmul , desi semnat de un neamt, e un produs tipic hollywoodian, dupa tot tipicul retetei americane. Oricum, nu satisfactii gen Bleu Blanc Rouge asteptam cand am luat bilete la el, deci chiar nu vorbesc despre produsul cinematografic . .
It's The End we're talking about.
De anul 2.000 m-a durut in paispe. Isterie a fost si la anul 1.000, si la 1.500, alea erau pure superstitii. Dar 2012? Ce sa ai cu 2012, o cifra atat de anonima-oarecare?
Ma tem ca e mai mult decat o simpla panica de simetrie.
Mi-a placut ca in film, guvernele si greucenii planetei au pus mana de la mana, si-au incordat la maxim muschii si tehnologia ultra-sofisticata si au scos trei barcute de plutit pe ici pe langa Everest, atata au reusit ei, ce-ati crezut? Nda, deci asta ar trebui noi sa ne inchipuim, ca "nu se pleaca nicaieri", cata vreme navetele spatiale de cursa lunga au deja motoarele pornite si biletele date de mult .. ha-ha
In film, cauza dezastrului e o explozie solara ceva mai temperamentala, cauzata de alinierea planetelor, pe cand in realitate stim cu totii, nu-i asa, ca va fi vorba de fapt de Planeta X care ne va pocni.
Da, utila precizarea, de parca ar mai conta.
Cred ca noi, eu si cu tine, oamenii obisnuiti care vom muri peste trei ani, ar trebui sa ne uitam la filmul asta doar pana la faza la care moare Obama lovit de vapor. Acolo sa oprim filmul si sa ramanem pe idee, pt ca rozaliul care urmeaza si happy-endul pe rasarit de soare cu cafeluta pe terasa
e partea de good night story, ca sa previna sinucuderile in masa, nu puteau sa te lase asa paralizat in fata SFARSITULUI.
Asa ca pleci oarecum reanimat de la film, pentru ca el, ea, SI CEI DOI COPII AI LOR au ramas impreuna, au supravietuit, iar vremea a fost chiar foarte frumoasa in a 22-a zi dupa dezastre.
Deci nu uitati, plecati de pe acuma in Tibet daca aveti ceva bani si sperati sa mituiti portarul la intrarea pe naveta,
sau faceti bagajele pentru Africa, fiindca acolo nu te uzi la picioare cand planeta se contorsioneaza din maruntaie si trece in dimensiuneaa 5-a, iar cele 16 ore (nu 24) cat are de fapt ziua in 2009, vor ajunge 0.
Planeta se topeste, timpul se termina, dar nu va panicati, Lumea nu se gata aici, faza cu raiu-iadu si rasplata raman valabile, dragi enoriasi.
***
Nici n-as fi clipit la filmul asta (nu sa plang de la primul cadru - mi se trage de la maternitate, nuu, nu e genul meu), daca n-as fi vazut in ultima perioada niste documentare extrem de dubioase pe Discovery legate de teste cu navete spatiale gen arca lui Noe, in care
.. oare cum ar fi daca am pleca ceva mai departe ca de obicei..?
.. oare la o adica, prin absurd, am gasi pe vreo alta planeta conditii care sa permita viata rasei umane?
.. oare cat timp ne-ar lua pana acolo?
.. oare, asa ca fapt divers, cati ar fi bine sa plecam si ce rezerve de hrana ar fi necesare?
.. oare, de curiozitate, ce ar mai trebui sa luam cu noi ca sa asiguram biodiversitatea? animale, plante, seminte, fragmente de materie terestra ..
.. oare am supravietui calatoriei toti inchesuiti intr-o capsula fara iesire, oamenii n-ar lua-o razna, nu si-ar pierde mintile?
.. oare, de curiozitate, ar fi de ajutor un program computerizat de suport psihologic pentru momentul cand lucrurile ar lua-o razna?
Erau niste documentare gandite pana in ultimele detalii, cu cele mai profund analizate implicatii, totul in jurul calatoriei spatiale care abandoneaza un Pamant in descompunere si care salveaza perpetuarea speciei umane in cazul unui dezastru planetar/galactic.
Ei, totul era doar un joc de imaginatie gratuit, desigur.
Pe ditai Discovery Channel ce-i drept, dar hei, doar nu crezi ca asa ceva chiar poate fi iminent.
Mda.. daca ma mai gandesc si ca ce apare pentru publicul larg sunt chestiile vechi in domeniu si ca realitatea e cu 5 pasi inainte . . atunci ma linistesc de tot.
Nu pot decat sa devin Zen. Una cu Dao.
Cum m-am nimerit sa traiesc tocmai acuma, sa apuc eu sfarsitul lumii??
Ooohh in ce incurcatura m-am bagat.. si nu cred c-o sa ies din ea.
Friday, 27 November 2009
Dinescu ce alege, Iliescu sau Vadim?
Politica e un mare butoi cu kkt, si numai vorbind despre ea te cam imputi, e stiut ca toti au miezul viermanos si te risipesti in zadar daca te implici,
dar fazele la care asistam acuma live sunt atat de tari, ca pur si simplu nu ma pot abtine. Asistam iarasi la un moment de maxima stralucire in istoria Romaniei.
In 7seri sau B24FUN ce-o fi fost revista aia pe care am deschis-o aseara din intamplare, Dobrovolschi a avut un moment de sclipire: Sunt trist ca iarasi avem de ales intre Iliescu si Vadim. O fi preluat-o sau nu, oricum a fost tare.
Asta sunt romanii, din mostrele triste oferite pe tava aleg tot ce-i mai prost si apoi se uita oripilati:
cand la marul flescait din mana stanga,
cand la turta putrezita din dreapta.
Poftiti, serviti, dar mai luati, mai luati . .
Cand nu stii care rau e mai rau, iti cauti repere.
Cand iti cauti repere, e posibil sa ai o mare problema, realizand ca nu prea sunt repere "imaculate" tari ca piatra, numai bune de pus la temelie. Nu prea sunt.
Totusi, probabil si din cauza farmecului personal si a vorbelor nimerite bine si cu simt, dar si din detasare, Dinescu pare a fi o piatra buna.
El acuma e satul de scandal. Vrea un neamt rece, il doreste ca pe un "miracol".
Neamtul rece ok, poate veni si din dreapta si din stanga, dar stanga a semnat deja pentru el, si asta e apetisant. In plus, turta putrezita pare a fi badarana peste masura, si nu mai are appeal.
Dinescu merge pe marul flescait.
Bine Dinescule, as merge pe mana ta daca nu mi s-ar face greata numai la gandul.
Si in plus, acum 4 ani erai vesel in dreapta mariei sale turta putrezita, cu palaria ta frumoasa cu boruri largi..
Inteleg, "politicienii sunt ca pepenii, pana nu-i tai in doua sa-i incerci, nu stii ce miez ascund". Apoi iti schimbi parerea. Asa-i jocul, se cheama nu te supara frate ca te jefuiesc/mint.
Ingerasul de pe umarul drept:
Mi-e sila de Geoana.
(Base e ... cave man)
E simplu, nu vreau sa merg la vot.
Dracusorul de pe umarul stang:
Da, numai ca asta e cel mai simplu, sa iei mainile de pe volan si sa lasi caruta s-o dea de gard, ca oricum tu inca mai visezi sa pleci pe Marte si daca nu vrei sa pleci, iti inchipui in naivitatea ta ca "nu te afecteaza"
E cel mai simplu, e calea lasului si ma tem ca si a intelectualului dezgustat. Daca nu pui pietricica, nu contezi. N-ai drept de comment. Esti un castrat impotent care se autoanuleaza. Chiar nu e o solutie sa nu votezi.
E ca si cum il lasi pe chelner sa-ti aleaga el prajitura.
"Avem doar doua feluri, cu rahat si cu cacao"
Tu privesti sfios in jos si spui cu glas spasit: "Pai stiti domnule chelner, eu am tulburari de decizie, cacaoa se vede de la o posta ca e de rahat si rahatul chiar stiu din experienta ca e de cacao, nu alegeti dumneavoastra pentru mine, ca eu chiar nu ma pot hotara pana duminica?"
Daca e asa dorit, dece naiba n-a candidat Klausi pe direct? Dece trebuie sa-l inghitim la pachet cu marul flescait? Oricum, poate va fi si el eine deutsche gogoashen. Never say never.
Dinescule, daca tu candidai . . poate nu mai alegeam asa greu
Sau mai bine asa, sa ne despartim prieteni
ca butoiul se stie cu ce e umplut
dar fazele la care asistam acuma live sunt atat de tari, ca pur si simplu nu ma pot abtine. Asistam iarasi la un moment de maxima stralucire in istoria Romaniei.
In 7seri sau B24FUN ce-o fi fost revista aia pe care am deschis-o aseara din intamplare, Dobrovolschi a avut un moment de sclipire: Sunt trist ca iarasi avem de ales intre Iliescu si Vadim. O fi preluat-o sau nu, oricum a fost tare.
Asta sunt romanii, din mostrele triste oferite pe tava aleg tot ce-i mai prost si apoi se uita oripilati:
cand la marul flescait din mana stanga,
cand la turta putrezita din dreapta.
Poftiti, serviti, dar mai luati, mai luati . .
Cand nu stii care rau e mai rau, iti cauti repere.
Cand iti cauti repere, e posibil sa ai o mare problema, realizand ca nu prea sunt repere "imaculate" tari ca piatra, numai bune de pus la temelie. Nu prea sunt.
Totusi, probabil si din cauza farmecului personal si a vorbelor nimerite bine si cu simt, dar si din detasare, Dinescu pare a fi o piatra buna.
El acuma e satul de scandal. Vrea un neamt rece, il doreste ca pe un "miracol".
Neamtul rece ok, poate veni si din dreapta si din stanga, dar stanga a semnat deja pentru el, si asta e apetisant. In plus, turta putrezita pare a fi badarana peste masura, si nu mai are appeal.
Dinescu merge pe marul flescait.
Bine Dinescule, as merge pe mana ta daca nu mi s-ar face greata numai la gandul.
Si in plus, acum 4 ani erai vesel in dreapta mariei sale turta putrezita, cu palaria ta frumoasa cu boruri largi..
Inteleg, "politicienii sunt ca pepenii, pana nu-i tai in doua sa-i incerci, nu stii ce miez ascund". Apoi iti schimbi parerea. Asa-i jocul, se cheama nu te supara frate ca te jefuiesc/mint.
Ingerasul de pe umarul drept:
Mi-e sila de Geoana.
(Base e ... cave man)
E simplu, nu vreau sa merg la vot.
Dracusorul de pe umarul stang:
Da, numai ca asta e cel mai simplu, sa iei mainile de pe volan si sa lasi caruta s-o dea de gard, ca oricum tu inca mai visezi sa pleci pe Marte si daca nu vrei sa pleci, iti inchipui in naivitatea ta ca "nu te afecteaza"
E cel mai simplu, e calea lasului si ma tem ca si a intelectualului dezgustat. Daca nu pui pietricica, nu contezi. N-ai drept de comment. Esti un castrat impotent care se autoanuleaza. Chiar nu e o solutie sa nu votezi.
E ca si cum il lasi pe chelner sa-ti aleaga el prajitura.
"Avem doar doua feluri, cu rahat si cu cacao"
Tu privesti sfios in jos si spui cu glas spasit: "Pai stiti domnule chelner, eu am tulburari de decizie, cacaoa se vede de la o posta ca e de rahat si rahatul chiar stiu din experienta ca e de cacao, nu alegeti dumneavoastra pentru mine, ca eu chiar nu ma pot hotara pana duminica?"
Daca e asa dorit, dece naiba n-a candidat Klausi pe direct? Dece trebuie sa-l inghitim la pachet cu marul flescait? Oricum, poate va fi si el eine deutsche gogoashen. Never say never.
Dinescule, daca tu candidai . . poate nu mai alegeam asa greu
Sau mai bine asa, sa ne despartim prieteni
ca butoiul se stie cu ce e umplut
Cu bicicleta prin bucuresti
Prima data in oct 09
Ca sa nu ma mai inghesui in ratb si fiind sambata, m-am gandit sa iau eu frumos bicicleta la plimbare . .
In liceu si inadevarata prima studentie, nu ma dadeam jos de pe bicicleta fie vara fie iarna, mergeam calare absolut peste tot. Eram putin obsedata. Cand am venit insa in Bucuresti, traficul naucitor m-a naucit. Mi-a luat un an pana sa cutez sa ma aventurez la volan si 4 pana sa reincep sa pedalez.
Am inceput asa usor, cu o tura care taie jumate de Bucuresti: Pajura – Chibrit – Podul Grand – Cora Lujerului Militari dupa blocuri. Aici am petreut cateva ore cu masurat, analiza socio prin sondaje, fotografiat, in fine toate cele pentru situl de dupa blocuri pe care il avem in proiect, dupa care . . oau. Mi-am dat seama ca sunt libera ca pasarea cerului, dotata si cu aparat de viteza super-slim-strecurator-prin-trafic, asa ca mi-am luat calul si da-i. Unde vezi cu ochii!
N-am mers mult ca am trecut pe langa Politehnca. Prin gard se ghiceau niste spatii de verdeata destul de vaste, asa ca am virat usurel si m-am afundat in gradinile inginerilor. Minunatiile pe care le-am gasit acolo le puteti vedea aici, iar dupa ce le-am explorat, mi-am continuat drumul iesind in cu totul alta parte a Bucurestiului.
M-am stercurat binisor printre santierele si trecerile improvizate de la pasaj Basarab, am trecut prin fata Garii de Nord, si de acolo in Victoriei.
Ajunsa in zone mai curatele, prin centru, am fost intampinata de benzi prietenoase speciale pentru bycicle-people. Frumooos.. foarte frumos, chiar banda dubla, cate una pentru fiecare sens de mers. Lasand la o parte sentimentul de ingradire pe care il am daca trebuie sa merg pe un traseu exact, care imi spune sa calc numai in ACEST centimetru, senzatie pe care am avut-o si cand am facut prima oara traseul din IKEA, deci lasand la o parte aceste senzatii si trairi (pentru ca trairile noastre intime sunt cam primele lucruri pe care le abandonam in general), m-am lasat preluata de bandă si condusa liin.. pana la capat. Nu stiam nici eu ca exista un capat, dar odata ajunsa la el, a fost clar: prin cilindrul-stalp de afisaj nu am cum sa trec, deci traseul a ajuns la capat.
De acolo, la liber . .
Pe Eminescu, pe Dacia, pe Verona, prin Victoriei . . pe bicicleta e cu totul altceva. Faţă de masina. Ai ochii deschisi, ai contact cu orasul, esti parte din el, nu un corp strain care doar tranziteaza lasand in urma un nor de gaz albastrui-negricios.
E o experienta eliberatoare, intineresti cu 10 ani, esti suplu si dinamic, te strecori pe unde vrei tu, exact in directia pe care o vrei, pe strada pe care o vrei, opresti unde vrei, EXACT unde vrei . . Ai o lejeritate fantastica, pe care nici nu ti-o mai poti imagina daca freci masina de cativa ani in traficul anchilozat al Bucurestiului, care te scurge ca pe un bustean de lemn la vale, blocat intre alte cateva sute de busteni inerti, plutind incet, aproape intepenit in masa incleiata din care nu te poti desprinde.
Bicicleta te elibereaza
Desi credeam ca mai usor ajung pe jos pana la mare decat cu bicicleta de la Chibrit pana in Militari, am fost surprinsa de eficienţă. 20 de minute mi s-a parut o cifra foarte frumoasa. Din Regie pana in Victoriei n-am facut mai mult de 10-15 minute. E mult mai rapid decat cu masina in 80% din cazuri. (Duminica noaptea la 2 te vei misca intr-adevar mai repede cu masina, fiind singur si neavand cu cine sa te incaieri in trafic. In rest, biciclistii dau clasa la capitolul timpi in Bucuresti, chiar si pe distante de oras de 5-10 km)
Nu mai pomenesc si de fitnessul pe care il faci zilnic in aercurat pardon de expresie,
de ocolurile intr-o doara asa dintr-o fuga printr-un parc ce iti vine in drum, etc etc.
Ati observat ca la o ditai coada la semafor pe 3 benzi, in jumate din masini e numai cate un singur om? 5 locuri posibile care ocupa o suprafata de 12mp sunt folosite de un singur om, care altfel, in postura de pieton sau in transport comun, sau ca biciclist ar avea o amprenta la sol de doar 1mp. Deci spatiul asta carosabil redus pe care ne batem toti in drumul spre casa, e risipit cu 1x12. (Sau 1x6 daca tineti la rigoare si presupunem ca o bicicleta ocupa 2mp la sol).
Stiu. Esti select si trebuie sa ajungi la birou elegant imbracat, netranspirat si cu mapa de hartoage nespalata de ploaie. Si eu sunt la fel, selecta, oama de afaceri, am intalniri cu clienti, am proiecte de prezentat, sunt si putin comoda, si mai ales, vreau sa dau bine desigur ca da . .
Milano, stie toata lumea ca este polul modei si al rafinamentului de look din lume. Milanezii - sunt mari amatori de scootere.
Nu caraitoare dinastea care duc pizza pe la noi, na-naa.
Scootere frumoase, negre, visinii, elegante, pline de stil. Iar conducatorii lor, niste tipi si tipese pusi la patru ace, ca scosi din cutie, foarte stylish, foarte image. Parcari de zeci de scootere si motoare de-a lungul strazilor, si totul devenit un mod foarte sic de transport. 2mp.
Deci si scuterul e excelent pentru ca rezolva criza spatiului carosabil (in loc sa incapem 10 masini incapem 50 de scutere).
O sa-mi spuneti ca tot n-am facut nimic, pt ca tot motor e si polueaza. De acord, dar motor mare poluare mare si motor mic poluare mica, asa ca pana rezolvam total poluarea, hai macar s-o injumatatim. Si in plus, argumentul cel mai tare este ca in curand vor apare cu siguranta pe scara larga motoare nepoluante, asa că să trecem noi pe scutere pana una alta, ca motoarele pe hydrogen si eco-fuel bat la usa.
In jumate din cazuri nu avem de carat nici pachete nici alte chestii pentru care sa ai nevoie de masina, nu e nici ploaie pt ca Bucurestiul e un oras secetos, iar in ultima vreme, din fericire, nici imaginea nu ti se sifoneaza, pt ca “da mai bine” sa fii ecologic decat grandoman. Dă mult mai bine.
Asta nu inseamna ca nu ma mai urc deloc in poluator, dar am inceput sa ma gandesc mai atent si sa aleg cu grija situatiile in care as putea sa merg mai bine cu bicicleta decat cu masina.
Oricum ajung mai rapid.
Ca sa nu ma mai inghesui in ratb si fiind sambata, m-am gandit sa iau eu frumos bicicleta la plimbare . .
In liceu si in
Am inceput asa usor, cu o tura care taie jumate de Bucuresti: Pajura – Chibrit – Podul Grand – Cora Lujerului Militari dupa blocuri. Aici am petreut cateva ore cu masurat, analiza socio prin sondaje, fotografiat, in fine toate cele pentru situl de dupa blocuri pe care il avem in proiect, dupa care . . oau. Mi-am dat seama ca sunt libera ca pasarea cerului, dotata si cu aparat de viteza super-slim-strecurator-prin-trafic, asa ca mi-am luat calul si da-i. Unde vezi cu ochii!
N-am mers mult ca am trecut pe langa Politehnca. Prin gard se ghiceau niste spatii de verdeata destul de vaste, asa ca am virat usurel si m-am afundat in gradinile inginerilor. Minunatiile pe care le-am gasit acolo le puteti vedea aici, iar dupa ce le-am explorat, mi-am continuat drumul iesind in cu totul alta parte a Bucurestiului.
M-am stercurat binisor printre santierele si trecerile improvizate de la pasaj Basarab, am trecut prin fata Garii de Nord, si de acolo in Victoriei.
Ajunsa in zone mai curatele, prin centru, am fost intampinata de benzi prietenoase speciale pentru bycicle-people. Frumooos.. foarte frumos, chiar banda dubla, cate una pentru fiecare sens de mers. Lasand la o parte sentimentul de ingradire pe care il am daca trebuie sa merg pe un traseu exact, care imi spune sa calc numai in ACEST centimetru, senzatie pe care am avut-o si cand am facut prima oara traseul din IKEA, deci lasand la o parte aceste senzatii si trairi (pentru ca trairile noastre intime sunt cam primele lucruri pe care le abandonam in general), m-am lasat preluata de bandă si condusa liin.. pana la capat. Nu stiam nici eu ca exista un capat, dar odata ajunsa la el, a fost clar: prin cilindrul-stalp de afisaj nu am cum sa trec, deci traseul a ajuns la capat.
De acolo, la liber . .
Pe Eminescu, pe Dacia, pe Verona, prin Victoriei . . pe bicicleta e cu totul altceva. Faţă de masina. Ai ochii deschisi, ai contact cu orasul, esti parte din el, nu un corp strain care doar tranziteaza lasand in urma un nor de gaz albastrui-negricios.
E o experienta eliberatoare, intineresti cu 10 ani, esti suplu si dinamic, te strecori pe unde vrei tu, exact in directia pe care o vrei, pe strada pe care o vrei, opresti unde vrei, EXACT unde vrei . . Ai o lejeritate fantastica, pe care nici nu ti-o mai poti imagina daca freci masina de cativa ani in traficul anchilozat al Bucurestiului, care te scurge ca pe un bustean de lemn la vale, blocat intre alte cateva sute de busteni inerti, plutind incet, aproape intepenit in masa incleiata din care nu te poti desprinde.
Bicicleta te elibereaza
Desi credeam ca mai usor ajung pe jos pana la mare decat cu bicicleta de la Chibrit pana in Militari, am fost surprinsa de eficienţă. 20 de minute mi s-a parut o cifra foarte frumoasa. Din Regie pana in Victoriei n-am facut mai mult de 10-15 minute. E mult mai rapid decat cu masina in 80% din cazuri. (Duminica noaptea la 2 te vei misca intr-adevar mai repede cu masina, fiind singur si neavand cu cine sa te incaieri in trafic. In rest, biciclistii dau clasa la capitolul timpi in Bucuresti, chiar si pe distante de oras de 5-10 km)
Nu mai pomenesc si de fitnessul pe care il faci zilnic in aer
de ocolurile intr-o doara asa dintr-o fuga printr-un parc ce iti vine in drum, etc etc.
Ati observat ca la o ditai coada la semafor pe 3 benzi, in jumate din masini e numai cate un singur om? 5 locuri posibile care ocupa o suprafata de 12mp sunt folosite de un singur om, care altfel, in postura de pieton sau in transport comun, sau ca biciclist ar avea o amprenta la sol de doar 1mp. Deci spatiul asta carosabil redus pe care ne batem toti in drumul spre casa, e risipit cu 1x12. (Sau 1x6 daca tineti la rigoare si presupunem ca o bicicleta ocupa 2mp la sol).
Stiu. Esti select si trebuie sa ajungi la birou elegant imbracat, netranspirat si cu mapa de hartoage nespalata de ploaie. Si eu sunt la fel, selecta, oama de afaceri, am intalniri cu clienti, am proiecte de prezentat, sunt si putin comoda, si mai ales, vreau sa dau bine desigur ca da . .
Milano, stie toata lumea ca este polul modei si al rafinamentului de look din lume. Milanezii - sunt mari amatori de scootere.
Nu caraitoare dinastea care duc pizza pe la noi, na-naa.
Scootere frumoase, negre, visinii, elegante, pline de stil. Iar conducatorii lor, niste tipi si tipese pusi la patru ace, ca scosi din cutie, foarte stylish, foarte image. Parcari de zeci de scootere si motoare de-a lungul strazilor, si totul devenit un mod foarte sic de transport. 2mp.
Deci si scuterul e excelent pentru ca rezolva criza spatiului carosabil (in loc sa incapem 10 masini incapem 50 de scutere).
O sa-mi spuneti ca tot n-am facut nimic, pt ca tot motor e si polueaza. De acord, dar motor mare poluare mare si motor mic poluare mica, asa ca pana rezolvam total poluarea, hai macar s-o injumatatim. Si in plus, argumentul cel mai tare este ca in curand vor apare cu siguranta pe scara larga motoare nepoluante, asa că să trecem noi pe scutere pana una alta, ca motoarele pe hydrogen si eco-fuel bat la usa.
In jumate din cazuri nu avem de carat nici pachete nici alte chestii pentru care sa ai nevoie de masina, nu e nici ploaie pt ca Bucurestiul e un oras secetos, iar in ultima vreme, din fericire, nici imaginea nu ti se sifoneaza, pt ca “da mai bine” sa fii ecologic decat grandoman. Dă mult mai bine.
Asta nu inseamna ca nu ma mai urc deloc in poluator, dar am inceput sa ma gandesc mai atent si sa aleg cu grija situatiile in care as putea sa merg mai bine cu bicicleta decat cu masina.
Oricum ajung mai rapid.
Descoperire IT geniala
(urmeaza o chestie seaca, cu detalii tehnice,
dar poate fi de ajutor)
Maaama.. nu-mi vine sa cred!
Deci:
tineti minte ca anul asta prin vara am avut o problema cu blogul, nu mai reuseam sa-l folosesc, nu mi se mai incarca pagina principala .. etc
Practic, cand accesam adresa de baza, http://unudoitreisi.blogspot.com, mi se incarca pagina, dar dupa o secunda disparea si ramanea ecranul alb cu ceva text de eroare. Nu stiam ce sa mai fac, in prima clipa am crezut ca mi s-a sters/blocat/distrus blogul, in orice caz nu l-am mai putut folosi sub nici o forma.
Apoi am vazut ca de pe alte computere nu era nici o problema si blogul se accesa fara probleme. Fericita ca inca blogul exista, am incercat sa vad ce-i cu laptopul meu, dar n-am ajuns la nici o concluzie graitoare. Pentru orice eventualitate, i-am facut blogului un backup.
Intre timp, am descoperit insa o portita prin care de atunci si pana azi l-am putut totusi folosi: nu accesez pagina principala, ci click direct pe post sau pe lună. Deci asa am reusit sa folosesc totusi blogul de pe laptop. Problema ramasa insa un mare mister.
Azi, intr-un moment de nostalgie, derulez prin blog, imi frunzaresc viata inapoi, amintiri, fotografii, ma emotionez, ma distrez si rad de faze, citesc postari mai vechi, tot mai vechi.. si ajung la luna iunie.
Luna iunie nu vrea sa se incarce, imi da eroarea de care vorbeam. Mi s-a aprins beculetul, stai sa vezi ca aici e buba!
Click din nou pe luna iunie, eroarea. Ok, ia sa vedem ce postari avem pe iunie, ma uit in lista: Workshopul de la Cluj, suprarealism de nunta, Home by Iann Arthus Bertrand.. sa vezi ca asta e. O fi embedul ala de la film care intre timp fusese retras de situl principal. Ma loghez, sterg embedul respectiv, siii.. iata-ma!
Here I am, me and my blog, totally functional, yeee!!
Deci am rezolvat-o, gata, merge perfect.
(Mai ramane o curiozitate nesatisfacuta, oare dece dadea eroare NUMAI de pe laptopul meu si inca al cuiva, si nu si de pe TOATE computerele, dar deja cred ca cer prea mult,
mi-e de-ajuns ca am rezolvat-o, si sunt foarte-foarte happy!
hai nu rade de mine :p
dar poate fi de ajutor)
Maaama.. nu-mi vine sa cred!
Deci:
tineti minte ca anul asta prin vara am avut o problema cu blogul, nu mai reuseam sa-l folosesc, nu mi se mai incarca pagina principala .. etc
Practic, cand accesam adresa de baza, http://unudoitreisi.blogspot.com, mi se incarca pagina, dar dupa o secunda disparea si ramanea ecranul alb cu ceva text de eroare. Nu stiam ce sa mai fac, in prima clipa am crezut ca mi s-a sters/blocat/distrus blogul, in orice caz nu l-am mai putut folosi sub nici o forma.
Apoi am vazut ca de pe alte computere nu era nici o problema si blogul se accesa fara probleme. Fericita ca inca blogul exista, am incercat sa vad ce-i cu laptopul meu, dar n-am ajuns la nici o concluzie graitoare. Pentru orice eventualitate, i-am facut blogului un backup.
Intre timp, am descoperit insa o portita prin care de atunci si pana azi l-am putut totusi folosi: nu accesez pagina principala, ci click direct pe post sau pe lună. Deci asa am reusit sa folosesc totusi blogul de pe laptop. Problema ramasa insa un mare mister.
Azi, intr-un moment de nostalgie, derulez prin blog, imi frunzaresc viata inapoi, amintiri, fotografii, ma emotionez, ma distrez si rad de faze, citesc postari mai vechi, tot mai vechi.. si ajung la luna iunie.
Luna iunie nu vrea sa se incarce, imi da eroarea de care vorbeam. Mi s-a aprins beculetul, stai sa vezi ca aici e buba!
Click din nou pe luna iunie, eroarea. Ok, ia sa vedem ce postari avem pe iunie, ma uit in lista: Workshopul de la Cluj, suprarealism de nunta, Home by Iann Arthus Bertrand.. sa vezi ca asta e. O fi embedul ala de la film care intre timp fusese retras de situl principal. Ma loghez, sterg embedul respectiv, siii.. iata-ma!
Here I am, me and my blog, totally functional, yeee!!
Deci am rezolvat-o, gata, merge perfect.
(Mai ramane o curiozitate nesatisfacuta, oare dece dadea eroare NUMAI de pe laptopul meu si inca al cuiva, si nu si de pe TOATE computerele, dar deja cred ca cer prea mult,
mi-e de-ajuns ca am rezolvat-o, si sunt foarte-foarte happy!
hai nu rade de mine :p
Wednesday, 11 November 2009
Gun-guna tine party after-hours
Cand stelele incep una cate una sa sclipeasca pe cer,
si pleoapele se lasa peste vise,
in linistea absoluta care a cuprins intreaga fire,
uneori Ana se scoala dintr-o data:
peeetrecereee!
Luna
Luna
Teaua
tuta
Alo, alo, alooo!
Pe cine vrei sa sunam mami, lumea doarme, (nu ca noi) ..
Laula
Lii
He-hee . .
Nani puisor
Nuca, nuca :)
Se lasa cu dat jos din pat, regasiri induiosatoare cu
Mecu, Calu, ainele din dulap. Trebuie sa imbracam hanoracul bleo cu dungi.
Trebuie sa inchidem fermoarul la hanoracul bleo cu dungi.
Trebuie sa ne cataram in raftul gol.
Cheile. Nu alea, cheile!!
Ne plimbam cu cheile pe la toate incuietorile din casa.
Tatea. Tatea!
Nu uitam nici de luna . .
Luna, luuna, luna!
Luuuunaaa
Luuuunnaaa
Luuna . .
si pleoapele se lasa peste vise,
in linistea absoluta care a cuprins intreaga fire,
uneori Ana se scoala dintr-o data:
peeetrecereee!
Luna
Luna
Teaua
tuta
Alo, alo, alooo!
Pe cine vrei sa sunam mami, lumea doarme, (nu ca noi) ..
Laula
Lii
He-hee . .
Nani puisor
Nuca, nuca :)
Se lasa cu dat jos din pat, regasiri induiosatoare cu
Mecu, Calu, ainele din dulap. Trebuie sa imbracam hanoracul bleo cu dungi.
Trebuie sa inchidem fermoarul la hanoracul bleo cu dungi.
Trebuie sa ne cataram in raftul gol.
Cheile. Nu alea, cheile!!
Ne plimbam cu cheile pe la toate incuietorile din casa.
Tatea. Tatea!
Nu uitam nici de luna . .
Luna, luuna, luna!
Luuuunaaa
Luuuunnaaa
Luuna . .
Wednesday, 4 November 2009
Gon-gona testeaza sling
Gonguţa lu' mama :)
Gonguţă mică :)
Gun-guuna
Gun-guna chicoteste dulce in brate la mamia.
In brate la mamia
In brate la mamia
Toata ziua in brate la mamia.
(Diana, abia astept sa vina odata slingurile alea noi-noute)
poate asa o sa pot si eu de exemplu sa strang masa sau sa ma incalt iarasi cu doua maini, cum faceam parca mai demult.
M-am hotarat sa ne iau sling. Zice-se ca e o diferenta ca de la cer la pamant fata de portbebe-urile clasice, si ca-l poti folosi cu copilul panala adanci batraneti pe la 3-4 ani. Astept miracolul cu rasuflarea taiata.
Promit sa va impartasesc experienta mea totalmente dezinteresata si acidulat de sincera.
Ia sa vedem, e de la cer la pamant sau doar frendy-trendy-homemade'dandy . . ?
Ps-pss in şoaptă:
Dac'ar fi sa tin cu careva, as tine cu slingurile, ca sa-mi rezolv problema.
Eu prin casa cu dereticari - spal geamuri, scutur covoare - iar Ana isi petrece ziua agatata de mine cu treaba ei, citeste clasicii-n latina, isi face pedichiura, care-i problema . .
Gonguţă mică :)
Gun-guuna
Gun-guna chicoteste dulce in brate la mamia.
In brate la mamia
In brate la mamia
Toata ziua in brate la mamia.
(Diana, abia astept sa vina odata slingurile alea noi-noute)
poate asa o sa pot si eu de exemplu sa strang masa sau sa ma incalt iarasi cu doua maini, cum faceam parca mai demult.
M-am hotarat sa ne iau sling. Zice-se ca e o diferenta ca de la cer la pamant fata de portbebe-urile clasice, si ca-l poti folosi cu copilul pana
Promit sa va impartasesc experienta mea totalmente dezinteresata si acidulat de sincera.
Ia sa vedem, e de la cer la pamant sau doar frendy-trendy-homemade'dandy . . ?
Ps-pss in şoaptă:
Dac'ar fi sa tin cu careva, as tine cu slingurile, ca sa-mi rezolv problema.
Eu prin casa cu dereticari - spal geamuri, scutur covoare - iar Ana isi petrece ziua agatata de mine cu treaba ei, citeste clasicii-n latina, isi face pedichiura, care-i problema . .
Tuesday, 3 November 2009
O zi prin Bucuresti
sau cand pisica scapa o clipa de-acasa..
Desi traiesc in orasul asta, sunt deosebite zilele in care am efectiv o relatie cu el. Orasul. Cum nu locuiesc departe de scoala, iar deplasarile pt firma le facem tot in zona nordica si mai degraba in afara orasului, eu si Centrul ne vedem destul de rar la fata.
Azi am coborat in cetate la niste prezentari in cadrul Zilelor Culturii Germane la Mincu. Inutil de specificat ca Bucurestiul nu e locul in care sa pornesti spre destinatie si sa ajungi pur si simplu acolo. Iti trebuie strategii si manevre speciale ca sa nu fi prins pe picior foarte gresit cu parcarea, asa ca am coborat cu masina binisor spre sud, dar am parcat La Sosea, langa splendidul gard al frumoasei Scoli nr. 11 si am continuat cu metroul pana la Universitate. Acolo am asistat, am admirat si am pus intrebari, dupa care am iesit in aerul rece de toamna iernoasa, m-am reconectat mental la Broscuta si Tatilu care stateau cumintei acasa si-am pornit pe jos inapoi.
Pentru ca Ana la Sibiu a atacat fara mila colectia de cartulii pe care i-o alcatuisem cu multa duiosie culturala, m-am gandit sa i-o improspatez cu inca vreo doua noi victime. Am intrat prin cateva librarii, am cules cate ceva de pe ici-colo, si cum pofta vine mancand, cand am ajuns la Carturesti nu m-am mai abtinut ca in atatea alte randuri si am servit un desert de zile mari. Mi-am depus in geanta cu gesturi pioase, ca pe o ofranda, Printese, scrisa de Philippe Lechermeier si ilustrata fabulos de Rebecca Dautremer.
Este una dinputinele multele carti cu adevarat extraordinare pe care mi le doresc pentru Ana. Desene fascinante care te absorb inauntrul lor in lumi indepartate fantastice, detalii delicioase, nostime, culori si texturi de te trec fiori, imagini fabuloase care iti tulbura sensibilitatea . . Au efectul asta asupra mea ca adult, imi aduc aminte asemenea senzatii traite prin carti in propria mea copilarie si ma bucur pentru calatoriile imaginare in care o vor purta pe Ana mică.
Imi doresc la fel de mult Seminte de cabane, de acelasi autor, ilustrata de Eric Puybaret.
Ajunsa in Dorobanti cu treburi serioase, am intrat apoi sa ma delectez la Paul si Oliviers&Co. M-am lasat purtata de minunate rafineţuri in arome provensale de paine aromata cu busuioc, de ulei de masline cu lime si cosmetice bio cu miros fin vegetal. M-au purtat mental, desigur, pentru ca dadusem suficient pentru o singura zi ditai gaura in buget, asa ca am rezistat eroic si-am iesit suspinand incantata, ca dupa un act cultural de mare rafinament - usor interzis. Asadar, s-ar spune ca azi a fost o zi a culturiigermane franceze pour moi.
Oricum, mi-am adus aminte dece imi doresc eventual sa am d'argent, in caz ca ma intreaba pestisorul de aur vreodata pe nepusa masa. Ca sa culeg fara sa oftez albume de peisagistica si arhitectura de la subsolul din Verona, sa degust din cele de mai sus, sa uit de mine la spa si sa am parte de perindarea aia multvisata prin Provence, preferabil in viata asta si nu doar in cea de apoi care va sa vie.
Am zis
L.e
Daca i-a stat cuiva inima in loc numai la gandul,
apoi sa se linisteasca,
pentru ca Printese nu-i va cadea Anei in maini decat atunci cand conjunctura va fi fiind deja vadit favorabila, departe de anumite pericole majore de care ne-a mai fost dat sa ne ingrozim in propria biblioteca atacata pe nepregatite
Pana atunci, ma bucur eu de precious . .
Desi traiesc in orasul asta, sunt deosebite zilele in care am efectiv o relatie cu el. Orasul. Cum nu locuiesc departe de scoala, iar deplasarile pt firma le facem tot in zona nordica si mai degraba in afara orasului, eu si Centrul ne vedem destul de rar la fata.
Azi am coborat in cetate la niste prezentari in cadrul Zilelor Culturii Germane la Mincu. Inutil de specificat ca Bucurestiul nu e locul in care sa pornesti spre destinatie si sa ajungi pur si simplu acolo. Iti trebuie strategii si manevre speciale ca sa nu fi prins pe picior foarte gresit cu parcarea, asa ca am coborat cu masina binisor spre sud, dar am parcat La Sosea, langa splendidul gard al frumoasei Scoli nr. 11 si am continuat cu metroul pana la Universitate. Acolo am asistat, am admirat si am pus intrebari, dupa care am iesit in aerul rece de toamna iernoasa, m-am reconectat mental la Broscuta si Tatilu care stateau cumintei acasa si-am pornit pe jos inapoi.
Pentru ca Ana la Sibiu a atacat fara mila colectia de cartulii pe care i-o alcatuisem cu multa duiosie culturala, m-am gandit sa i-o improspatez cu inca vreo doua noi victime. Am intrat prin cateva librarii, am cules cate ceva de pe ici-colo, si cum pofta vine mancand, cand am ajuns la Carturesti nu m-am mai abtinut ca in atatea alte randuri si am servit un desert de zile mari. Mi-am depus in geanta cu gesturi pioase, ca pe o ofranda, Printese, scrisa de Philippe Lechermeier si ilustrata fabulos de Rebecca Dautremer.
Este una din
Imi doresc la fel de mult Seminte de cabane, de acelasi autor, ilustrata de Eric Puybaret.
Ajunsa in Dorobanti cu treburi serioase, am intrat apoi sa ma delectez la Paul si Oliviers&Co. M-am lasat purtata de minunate rafineţuri in arome provensale de paine aromata cu busuioc, de ulei de masline cu lime si cosmetice bio cu miros fin vegetal. M-au purtat mental, desigur, pentru ca dadusem suficient pentru o singura zi ditai gaura in buget, asa ca am rezistat eroic si-am iesit suspinand incantata, ca dupa un act cultural de mare rafinament - usor interzis. Asadar, s-ar spune ca azi a fost o zi a culturii
Oricum, mi-am adus aminte dece imi doresc eventual sa am d'argent, in caz ca ma intreaba pestisorul de aur vreodata pe nepusa masa. Ca sa culeg fara sa oftez albume de peisagistica si arhitectura de la subsolul din Verona, sa degust din cele de mai sus, sa uit de mine la spa si sa am parte de perindarea aia multvisata prin Provence, preferabil in viata asta si nu doar in cea de apoi care va sa vie.
Am zis
L.e
Daca i-a stat cuiva inima in loc numai la gandul,
apoi sa se linisteasca,
pentru ca Printese nu-i va cadea Anei in maini decat atunci cand conjunctura va fi fiind deja vadit favorabila, departe de anumite pericole majore de care ne-a mai fost dat sa ne ingrozim in propria biblioteca atacata pe nepregatite
Pana atunci, ma bucur eu de precious . .
Sunday, 1 November 2009
Au revoir mr. Landennnne
Vineri, cu emotiile stranse nod in gat, am prezentat.
Dupa deliberari misterioase in camera secreta, juriul a iesit in sfarsit cu rezultatele la lumina. S-au tinut speechuri, s-au dat sfaturi si in sfarsit s-au anuntat si rezultatele. Eu ma rugam doar sa trec proiectul. La cele 6 echipe, au fost cate un 10-9-8-7, un 5 si un proiect picat. Noi am luat 9. Beng!
Merci beaucoup Landennnne, c'est magnifique!
Apoi am sarbatorit cu masa festiva pe holul nostru de la mansarda, cu fructe, fursecuri si compot de gutui facut de Mihai. A venit si Ioana, a fost foarte, foarte fain . .
Dupa deliberari misterioase in camera secreta, juriul a iesit in sfarsit cu rezultatele la lumina. S-au tinut speechuri, s-au dat sfaturi si in sfarsit s-au anuntat si rezultatele. Eu ma rugam doar sa trec proiectul. La cele 6 echipe, au fost cate un 10-9-8-7, un 5 si un proiect picat. Noi am luat 9. Beng!
Merci beaucoup Landennnne, c'est magnifique!
Apoi am sarbatorit cu masa festiva pe holul nostru de la mansarda, cu fructe, fursecuri si compot de gutui facut de Mihai. A venit si Ioana, a fost foarte, foarte fain . .
Subscribe to:
Posts (Atom)