Azi, in drum spre Cluj-weekend, oprim sa mancam ceva. Comandam, alaptez, vin ciorbele. Ana intre timp isi facuse plinul, era vesela, agata ce-i era la-ndemana de pe masa. In momentul urmator ne dam seama ca va trebui sa facem cu randul, unul mananca, unul tine copilul. Chelnerita, o tipa simpatica si empatica, ne observase pesemne, iar la felul 2 face zambete-zambete "dati-mi-o s-o tin umpic, haideti sa puteti manca" si ma trezesc ca o culege binisor pe Ana din bratele lui Stefi si da sa plece cu ea. Eu, mama "tanara" si neexperimentata, sunt uluita. "Whatt???" "Nuu, nu e nevoie . . " ingaimez ridicandu-ma instinctiv dupa pruncul meu. Intre timp femeia era deja la bar.
"Du-te tu!" ii spun lui Stefi scurt, si stim amandoi ca e mai bine sa mearga el, ca sa pastram apele calme.
Dupa un minut, mica familie isi continua felul doi, pe rand, in formatie reintregita.
P.s.
Nu mi s-a mai intamplat ca o persoana straina sa-mi ia copilul MEU din brate
Nu imi place chestia asta si nu o vad ca pe un exercitiu de socializare, prefer sa schimbam gangureli cu copilul instalat securely in bratele maica-sii.
Huh, mi se urca singele in cap cand mi-aduc aminte, nici nu vreau sa ma mai gandesc . .
Mie nu mi-ar da prin cap sa extrag un prunc din bratele parintelui sau, mai ales daca il vad pe acesta alb la fata . .
Thursday, 29 January 2009
Wednesday, 28 January 2009
Vin pentru un oras in deriva
Cum poti sa-ti ajuti orasul band vin fiert ?
de BUCURESTI
Voicu Radescu
Vin pentru orasul meu ! O chemare ce ma face sa vin, simtind ca actionez cumva si bucurandu-ma in acelasi timp, band vin, impreuna cu voi ! Pe bune, sper sa ne intalnim pe 1 februarie.
INVITATIA. 36 de ONG-uri te invita duminica 1 februarie ora 14:30 la intrarea in Parcul Cismigiu (intersectia Bd. Elisabeta - str. Zalomit) la evenimentul Pactul pentru Bucuresti - VIN pentru orasul meu ! Acolo vei bea vin fiert sau ceai (dupa preferinta) si vei asculta Zavaidoc sau Gica Petrescu. Copiii vor primi turta dulce. DE CE ? Pai ONG-urile, asa zisa societate civila, nu sunt aia rai cu mitingurile si marsurile ? Ba da, aia. De data asta insa, nu ataca Primaria, ci o invita la colaborare, nu cer ci OFERA. E un prilej de sarbatoare, unde esti invitat. OFERA CE ? Dupa cateva luni de munca, ei au terminat redactarea a 18 hotarari ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti (adica legi locale). Sunt convinsi ca adoptarea lor de catre Consiliul General va fi un moment de cotitura pentru arhitectura orasului, traficul in oras, spatiile verzi isi bazele sportive, pistele pentru biciclete, pastrarea cladirilor de patrimoniu si, nu in ultimul rand, pentru participarea cetateanului la deciziile privind orasul. SE POATE ? Poate Bucurestiul sa devina un oras normal, al locuitorilor ? Da, poate. SUNT EI INOCENTI ? Si este sarbatoarea asta dezinteresata ? Aproape...ONG-istii stiu ca, cu toata buna intentie a consilierilor generali, care au fost deja invitati la petrecere, hotararile vor fi adoptate doar daca va exista o mica presiune publico-mediatica. Si cu asta am raspuns la intrebarea din titlu.
Pentru interesati, mai multe despre Bucurestiul tau, aici.
de BUCURESTI
Voicu Radescu
Vin pentru orasul meu ! O chemare ce ma face sa vin, simtind ca actionez cumva si bucurandu-ma in acelasi timp, band vin, impreuna cu voi ! Pe bune, sper sa ne intalnim pe 1 februarie.
INVITATIA. 36 de ONG-uri te invita duminica 1 februarie ora 14:30 la intrarea in Parcul Cismigiu (intersectia Bd. Elisabeta - str. Zalomit) la evenimentul Pactul pentru Bucuresti - VIN pentru orasul meu ! Acolo vei bea vin fiert sau ceai (dupa preferinta) si vei asculta Zavaidoc sau Gica Petrescu. Copiii vor primi turta dulce. DE CE ? Pai ONG-urile, asa zisa societate civila, nu sunt aia rai cu mitingurile si marsurile ? Ba da, aia. De data asta insa, nu ataca Primaria, ci o invita la colaborare, nu cer ci OFERA. E un prilej de sarbatoare, unde esti invitat. OFERA CE ? Dupa cateva luni de munca, ei au terminat redactarea a 18 hotarari ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti (adica legi locale). Sunt convinsi ca adoptarea lor de catre Consiliul General va fi un moment de cotitura pentru arhitectura orasului, traficul in oras, spatiile verzi isi bazele sportive, pistele pentru biciclete, pastrarea cladirilor de patrimoniu si, nu in ultimul rand, pentru participarea cetateanului la deciziile privind orasul. SE POATE ? Poate Bucurestiul sa devina un oras normal, al locuitorilor ? Da, poate. SUNT EI INOCENTI ? Si este sarbatoarea asta dezinteresata ? Aproape...ONG-istii stiu ca, cu toata buna intentie a consilierilor generali, care au fost deja invitati la petrecere, hotararile vor fi adoptate doar daca va exista o mica presiune publico-mediatica. Si cu asta am raspuns la intrebarea din titlu.
Pentru interesati, mai multe despre Bucurestiul tau, aici.
Monday, 26 January 2009
Multumesc
Sunt recunoscatoare ca Ana e sanatoasa, asa cum speram cu infrigurare in cele 9 luni dinaintea nasterii ei
Multumesc pentru acest copil extraordinar, vesel si plin de curiozitate care mi-a fost daruit
Multumesc pentru faptul ca sunt si eu sanatoasa si o pot ingriji si iubi
Multumesc pentru zambetul care-i lumineaza fata cand ii cant
Multumesc pentru privirea ei inteligenta si exploratoare
Multumesc pentru acest sot bun, cald si iubitor, care m-a ales pe mine dintre atatea eventuale femei minunate
Multumesc pentru darul lui innascut de a fi tata
Multumesc pentru ceilalti membri ai familiilor noastre, care o iubesc pe Ana si ii poarta grija
Multumesc pentru tara fara razboi in care traiesc
Multumesc pentru viata fara lipsuri majore de care am parte
Multumesc pentru oamenii de la care invat sa fiu mai buna
Multumesc pentru acest copil extraordinar, vesel si plin de curiozitate care mi-a fost daruit
Multumesc pentru faptul ca sunt si eu sanatoasa si o pot ingriji si iubi
Multumesc pentru zambetul care-i lumineaza fata cand ii cant
Multumesc pentru privirea ei inteligenta si exploratoare
Multumesc pentru acest sot bun, cald si iubitor, care m-a ales pe mine dintre atatea eventuale femei minunate
Multumesc pentru darul lui innascut de a fi tata
Multumesc pentru ceilalti membri ai familiilor noastre, care o iubesc pe Ana si ii poarta grija
Multumesc pentru tara fara razboi in care traiesc
Multumesc pentru viata fara lipsuri majore de care am parte
Multumesc pentru oamenii de la care invat sa fiu mai buna
Saturday, 17 January 2009
Friday, 16 January 2009
renovare?
Cum te ajung din urma tendintele toamna-iarna, doomnule . .
Purpura care tapeteaza atat de cald acest blog inca de la (pro)crearea lui, a devenit prea la moda pentru gustul meu, pentru ca sufar de "impotrivacurentism". Nici nu ajunge bine ceva fain sa fie la moda, ca mie deja mi s-a taiat pofta. Din acelasi motiv nu-i onorez pe exarhu sau bucurenci in blogroll, prea-i are toata lumea ca pe o insigna de piept. Vezi, nu e bine sa fii nici prea la moda . .
Deci eu ce ma fac, this is my colour . .
Gri e prea sec si pustiu
Maro-brun e batranesc, ma ofilesc
Alb e peste tot
Cu albastru n-am nici o treaba . .
Galben ma dor ochii
De oranj m-a saturat
Rosu e prea.
ce mai exista . . ?
verde, dar de care verde, sa nu fie vanatoresc sau straverziu dar nici straveziu
Griuri colorate ma gandesc sa caut, niste nuante nemaiintalnite
Negru
nu merge cu Melua
si nici cu Ana Minibroscuta, poate cand o fi de 14 ani
Nuante, nuante, nuante . .
Purpura care tapeteaza atat de cald acest blog inca de la (pro)crearea lui, a devenit prea la moda pentru gustul meu, pentru ca sufar de "impotrivacurentism". Nici nu ajunge bine ceva fain sa fie la moda, ca mie deja mi s-a taiat pofta. Din acelasi motiv nu-i onorez pe exarhu sau bucurenci in blogroll, prea-i are toata lumea ca pe o insigna de piept. Vezi, nu e bine sa fii nici prea la moda . .
Deci eu ce ma fac, this is my colour . .
Gri e prea sec si pustiu
Maro-brun e batranesc, ma ofilesc
Alb e peste tot
Cu albastru n-am nici o treaba . .
Galben ma dor ochii
De oranj m-a saturat
Rosu e prea.
ce mai exista . . ?
verde, dar de care verde, sa nu fie vanatoresc sau straverziu dar nici straveziu
Griuri colorate ma gandesc sa caut, niste nuante nemaiintalnite
Negru
nu merge cu Melua
si nici cu Ana Minibroscuta, poate cand o fi de 14 ani
Nuante, nuante, nuante . .
Wednesday, 14 January 2009
Tuesday, 13 January 2009
Ziua prin lupa / 7 luni
Povestitorul ne spune ce mai face Mini-broscuta
(Şşşş . . nu stiti nimic, la Buni nu-i convine sa-i spunem asa)
In primul rand, trage de par. Si anume foarte tare.
Daca te-a nimerit in lung, mai treaca-mearga, dar daca priza e in raspar, ai ocazia de a simti pe loc ce inseamna expresia "in chinuri groaznice". Nu ţipa, că sperii delicatul copilaş! . .
Cartierul general s-a mutat din patut, pe jos. Podea de lemn + covor + paturica 1 de lana + paturica 2 de polar fin = perfect baby-lounge (asta pt a linisti spiritele panicoase)
Aici e alta viata, se intinde, se da de-a rostogolul, se ridica in patru labute si .. ia viteza, dar ce viteza, marsarierul :)
Directia inainte e inca in faza de complot
Sade frumos in fundulet
O vreme, dupa care turnul din Pisa se inclina . . si se inclina, pana cand perechi-perechi de brate sar din senin si ofera finalitatea soft a aterizarii laterale.
Diversificrea e un subiect complex, nu-l tratam superficial in 2-3 cuvinte
Ziua incepe la 6 cu desert (ghiceste ce)
Apoi ziua mai incepe odata de-adevaratelea pe la 7.30-8, cand avem chef de joaca, de gangurit, de tras de par daca se iveste ocazia
La 10 Mini-broscuta se instaleaza in tronul ei dedicat partii delicioase a vietii, si acepta cu entuziasm fructe coapte in cuptor, pasate in mojarul de granit si combinate cu cereale sau branza de vaci. O jumatate de portie sau chiar una intreaga, intodeauna din ceasca ei, cu lingurita ei.
Le indrageste atat de mult, incat trebuie sa fii extrem de vigilent, altfel se confisca, se musca, se sterg de haine si de tine si in final se arunca departe, pe podea.
Pana inspre pranz se dau concerte, se danseaza, se sta in brate, se fac rostogoliri, ridicari, si alte acrobatii cu grade de dificultate din cele mai serioase . .
(Bine, altii in timpul asta se ocupa cu fleacuri de genul spalat haine, facut ordine, pregatit supe . . )
Nici n-am zis bine cuvantul supe, ca se si facu ora pranzului. Pe la 14, Ana mica zice in gand "treaca de la mine", si accepta intr-un fel supa devenita pireu, din cartof, morcov, telina, patrunjel, +/- cateva fire de pui, o masura de Humana si picatura de ulei. Cateodata jumate de ceasca, alteori (ca azi) absolut deloc. "In schimb mami, asa as vrea niste laptee . ."
Daca n-a dormit pe la 11, ia somn pe la 3. Nu mai mult de o jumatate de ora de obicei.
Fiind iarna, si inca putin cam geroasa, mijlocul zilei e de iesit prin parc, la shopping sau wherever.
Costum gros, de exterior.
Se mai mananca pe la 5-6 dupamasa fructe, cereale, chestii dinastea. (nu crude)
Inca o portie de somn, uneori pe cinste, pana pe la 6 si ceva. Am ajuns la concluzia ca daca e sa adoarma bine seara, nu trebuie sa prea doarma sau sa manance dupa 7. Altfel, la 9 (ora de nani) domnisoara e in verva, nici prea somnoroasa nici prea pofticioasa, numai buna de joaca. Oricum de pe la 6 pana pe la 9 e mai pretentioasa, se vrea asistata si intretinuta cu program artistic, asa ca in linii mari seara e timp de joaca, de tavaleala, de rasete-chiote-maimutareli, zbantaieli pe Oac-diridiridam, Vine rata, s-a-nsurat bietul motan si tot alaiul de animale si animalute, care mai de care cu povestea vietii cantata spre deliciul nostru al tuturor . .
Ora 9 aduce baita, in fiecare seara, pentru placerea ei. Si ca sa echilibram, sapunim o zi da, una nu. Sede-n fundulet, cauta pe sub apa vaporasul, se uita la el, il intoarce pe toate partile si dupa ce se socoteste cu el, il musca dintr-o margine, cum se incercau mai demult monedele de aur. E bun, acuma sa ma intind, sa fac cumva poate beau niste apa . .
Nuu, puiule . .
Daca inainte totul mergea ceas/ baita-papa-nani, acum s-au mai schimbat lucrurile. Adoarme, dar se mai trezeste, mai vrea una-alta, un cantecel soptit (Ich geh mit meine Laterne sau Die Gedanken sind frei functioneaza de obicei) . . de exemplu mai nou, trebuie sa stau cu ea, sa ma mangaie in par. Ea pe mine. Si cand degetelele mici rasucesc fin o suvita abia-simtita, atunci stiu ca suntem pe drumul cel bun
Somn usor Mini-broscuta . . ne vedem la 6
(Şşşş . . nu stiti nimic, la Buni nu-i convine sa-i spunem asa)
In primul rand, trage de par. Si anume foarte tare.
Daca te-a nimerit in lung, mai treaca-mearga, dar daca priza e in raspar, ai ocazia de a simti pe loc ce inseamna expresia "in chinuri groaznice". Nu ţipa, că sperii delicatul copilaş! . .
Cartierul general s-a mutat din patut, pe jos. Podea de lemn + covor + paturica 1 de lana + paturica 2 de polar fin = perfect baby-lounge (asta pt a linisti spiritele panicoase)
Aici e alta viata, se intinde, se da de-a rostogolul, se ridica in patru labute si .. ia viteza, dar ce viteza, marsarierul :)
Directia inainte e inca in faza de complot
Sade frumos in fundulet
O vreme, dupa care turnul din Pisa se inclina . . si se inclina, pana cand perechi-perechi de brate sar din senin si ofera finalitatea soft a aterizarii laterale.
Diversificrea e un subiect complex, nu-l tratam superficial in 2-3 cuvinte
Ziua incepe la 6 cu desert (ghiceste ce)
Apoi ziua mai incepe odata de-adevaratelea pe la 7.30-8, cand avem chef de joaca, de gangurit, de tras de par daca se iveste ocazia
La 10 Mini-broscuta se instaleaza in tronul ei dedicat partii delicioase a vietii, si acepta cu entuziasm fructe coapte in cuptor, pasate in mojarul de granit si combinate cu cereale sau branza de vaci. O jumatate de portie sau chiar una intreaga, intodeauna din ceasca ei, cu lingurita ei.
Le indrageste atat de mult, incat trebuie sa fii extrem de vigilent, altfel se confisca, se musca, se sterg de haine si de tine si in final se arunca departe, pe podea.
Pana inspre pranz se dau concerte, se danseaza, se sta in brate, se fac rostogoliri, ridicari, si alte acrobatii cu grade de dificultate din cele mai serioase . .
(Bine, altii in timpul asta se ocupa cu fleacuri de genul spalat haine, facut ordine, pregatit supe . . )
Nici n-am zis bine cuvantul supe, ca se si facu ora pranzului. Pe la 14, Ana mica zice in gand "treaca de la mine", si accepta intr-un fel supa devenita pireu, din cartof, morcov, telina, patrunjel, +/- cateva fire de pui, o masura de Humana si picatura de ulei. Cateodata jumate de ceasca, alteori (ca azi) absolut deloc. "In schimb mami, asa as vrea niste laptee . ."
Daca n-a dormit pe la 11, ia somn pe la 3. Nu mai mult de o jumatate de ora de obicei.
Fiind iarna, si inca putin cam geroasa, mijlocul zilei e de iesit prin parc, la shopping sau wherever.
Costum gros, de exterior.
Se mai mananca pe la 5-6 dupamasa fructe, cereale, chestii dinastea. (nu crude)
Inca o portie de somn, uneori pe cinste, pana pe la 6 si ceva. Am ajuns la concluzia ca daca e sa adoarma bine seara, nu trebuie sa prea doarma sau sa manance dupa 7. Altfel, la 9 (ora de nani) domnisoara e in verva, nici prea somnoroasa nici prea pofticioasa, numai buna de joaca. Oricum de pe la 6 pana pe la 9 e mai pretentioasa, se vrea asistata si intretinuta cu program artistic, asa ca in linii mari seara e timp de joaca, de tavaleala, de rasete-chiote-maimutareli, zbantaieli pe Oac-diridiridam, Vine rata, s-a-nsurat bietul motan si tot alaiul de animale si animalute, care mai de care cu povestea vietii cantata spre deliciul nostru al tuturor . .
Ora 9 aduce baita, in fiecare seara, pentru placerea ei. Si ca sa echilibram, sapunim o zi da, una nu. Sede-n fundulet, cauta pe sub apa vaporasul, se uita la el, il intoarce pe toate partile si dupa ce se socoteste cu el, il musca dintr-o margine, cum se incercau mai demult monedele de aur. E bun, acuma sa ma intind, sa fac cumva poate beau niste apa . .
Nuu, puiule . .
Daca inainte totul mergea ceas/ baita-papa-nani, acum s-au mai schimbat lucrurile. Adoarme, dar se mai trezeste, mai vrea una-alta, un cantecel soptit (Ich geh mit meine Laterne sau Die Gedanken sind frei functioneaza de obicei) . . de exemplu mai nou, trebuie sa stau cu ea, sa ma mangaie in par. Ea pe mine. Si cand degetelele mici rasucesc fin o suvita abia-simtita, atunci stiu ca suntem pe drumul cel bun
Somn usor Mini-broscuta . . ne vedem la 6
Oftare ecologica
Ca tot veni vorba de lasat mai moale si reconsiderat stilul de viata din temelii, trebuie sa-mi manifest regretul personal sub un anume aspect minor:
e clar, nu mai mancam ready-madeuri, pentru ca sunt otrava curata. Facem cozonacul acasa, din aluat batut de 90 de ori, ne crestem rosiile in gradina proprie si umplem fir cu fir ciupercile pregatite in casa in tortellini facuti si ei bineinteles in casa.
Chestia aia a americanilor, care ne uimea acum 10 ani, ca ei nu au pereti la bucatarie pentru ca nu gatesc nimic, ci iau totul de la supermarket, incalzesc la microunde si apoi arunca farfuriile, s-a dovedit o directie falsa, mai precis, putin cancerigena. Un usor regret spuneam, pentru ca eu nu prea sunt o femeie de casa prin formatie. Nu prea mi s-a potrivit stilul hausfrau niciodata. Si uite, cand totul parea mult mai usor ca in alte vremuri, cand ma socoteam in sinea mea ca totusi, in vremurile noastre cu atatea aparate si semipreparate nici nu simti ca iti apasa o gospodarie pe umeri, ei bine, pe cand visam mai frumos, s-a rupt filmul.
Supele la plic din studentie au picat primele, si pornind de la ele s-a desirat tot meniul si tot visul ready-made, ca firul de la un ciorap ieftin.
Marele regizor striga Cuuuut! Luati totul de la capat, schimbam scenariul . . cred ca schimbam evul. Ne intoarcem in timp, taieteii sa fie facuti de casa, placinta cu branza o poti cumpara, dar stii ca e mult mai sanatoasa daca o faci tu si ti-o pui apoi la pachet . . damn!
Asadar, scoala-te femeie-creativa-devenita-de-casa cu noaptea in cap, ia-ti sacosele de Carrefour din cui si du-te cu lista ca sa vii repede, ca ai de facut branza de casa, iaurt de casa, paine de casa, biscuiti de casa . . .
Ma pregatesc sufleteste de fiert sapun in casa, de taiat porcul-iepurele sau te miri ce s-o nimeri, caci epoca shoppingului apune sub ochii mei induiosati . .

Courbet, Les Cribleuses de blé
e clar, nu mai mancam ready-madeuri, pentru ca sunt otrava curata. Facem cozonacul acasa, din aluat batut de 90 de ori, ne crestem rosiile in gradina proprie si umplem fir cu fir ciupercile pregatite in casa in tortellini facuti si ei bineinteles in casa.
Chestia aia a americanilor, care ne uimea acum 10 ani, ca ei nu au pereti la bucatarie pentru ca nu gatesc nimic, ci iau totul de la supermarket, incalzesc la microunde si apoi arunca farfuriile, s-a dovedit o directie falsa, mai precis, putin cancerigena. Un usor regret spuneam, pentru ca eu nu prea sunt o femeie de casa prin formatie. Nu prea mi s-a potrivit stilul hausfrau niciodata. Si uite, cand totul parea mult mai usor ca in alte vremuri, cand ma socoteam in sinea mea ca totusi, in vremurile noastre cu atatea aparate si semipreparate nici nu simti ca iti apasa o gospodarie pe umeri, ei bine, pe cand visam mai frumos, s-a rupt filmul.
Supele la plic din studentie au picat primele, si pornind de la ele s-a desirat tot meniul si tot visul ready-made, ca firul de la un ciorap ieftin.
Marele regizor striga Cuuuut! Luati totul de la capat, schimbam scenariul . . cred ca schimbam evul. Ne intoarcem in timp, taieteii sa fie facuti de casa, placinta cu branza o poti cumpara, dar stii ca e mult mai sanatoasa daca o faci tu si ti-o pui apoi la pachet . . damn!
Asadar, scoala-te femeie-creativa-devenita-de-casa cu noaptea in cap, ia-ti sacosele de Carrefour din cui si du-te cu lista ca sa vii repede, ca ai de facut branza de casa, iaurt de casa, paine de casa, biscuiti de casa . . .
Ma pregatesc sufleteste de fiert sapun in casa, de taiat porcul-iepurele sau te miri ce s-o nimeri, caci epoca shoppingului apune sub ochii mei induiosati . .

Courbet, Les Cribleuses de blé
Tuesday, 30 December 2008
Thursday, 11 December 2008
Post de autoaparare
Vine Craciunul, stiu ca stiti
Cu ocazia acestei sfinte sarbatori consumeriste, rugam toate mamele, tatii, matusile (both jucause sau rele), bunicile si mai presus strabunicile, unchii, verisorii -oricat de indepartati, prieteni si vecini:
Inainte sa-i cumparati Anei cadouri
luati un aer meditativ, ganditi-va la pacea planetei si la existenta noastra efemera si taiati de pe lista jumatate din obiecte.
Cu cealalta jumatate ramasa, va rugam fierbinte sa nu curmati linistea micii noastre familii, evitand si de data asta scaietii cotcodacitori, robomonsteri verzi decapotabili si alte jucaroaie electocasnice electrice si cu baterii recomandate sub juramant de catre vanzator ca fiind best-sellerul sezonului toamna-iarna 2008, ba chiar 2009.
Credeti-ma pe cuvant, mi-a spus mie Ana ca nu-i plac jucariile cu baterii.
Avem incredere maxima in instinctul vostru natural.
Multumim anticipat.
Cu respect, mica familie.

Pentru putina inspiratie, intra pe buynothing for christmas. E un site crestin, dar conceptul poate sa-ti vina ca o manusa daca simpatizezi cat de cat cu downshifting, eco-life si anticonsumerism
Cu ocazia acestei sfinte sarbatori consumeriste, rugam toate mamele, tatii, matusile (both jucause sau rele), bunicile si mai presus strabunicile, unchii, verisorii -oricat de indepartati, prieteni si vecini:
Inainte sa-i cumparati Anei cadouri
luati un aer meditativ, ganditi-va la pacea planetei si la existenta noastra efemera si taiati de pe lista jumatate din obiecte.
Cu cealalta jumatate ramasa, va rugam fierbinte sa nu curmati linistea micii noastre familii, evitand si de data asta scaietii cotcodacitori, robomonsteri verzi decapotabili si alte jucaroaie electocasnice electrice si cu baterii recomandate sub juramant de catre vanzator ca fiind best-sellerul sezonului toamna-iarna 2008, ba chiar 2009.
Credeti-ma pe cuvant, mi-a spus mie Ana ca nu-i plac jucariile cu baterii.
Avem incredere maxima in instinctul vostru natural.
Multumim anticipat.
Cu respect, mica familie.

Pentru putina inspiratie, intra pe buynothing for christmas. E un site crestin, dar conceptul poate sa-ti vina ca o manusa daca simpatizezi cat de cat cu downshifting, eco-life si anticonsumerism
Cat fac . .
23 de luni
pai . . 12 ori 2 fac 24 . . minus 1, asta-i! 23
Un an si 11 luni - doi ani, ce mai.
16 luni
Aaa . . . 12 luni si cu 4
Un an si 4 luni!
12 saptamani
Pai 12 impartit la vreo 4 . . trei luni
Ana are acum 26 de saptamani, ce-i asa greu de inteles

P.s.
Pentru mintile a-matematice, ca a mea, recomand folosirea unui limbaj aritmetic cat mai simplu si mai sugestiv, pentru a nu ne obosi inutil hardurile si-asa subrezite de prea multa navigare.
In sarcina sa vorbim in saptamani,
dupa nastere pana la 1 luna sa vorbim tot in saptamani,
dar de la o luna incolo, haideti sa le lasam naibii de saptamani si sa discutam in unitati de masura mai plastice, respectiv luni.
Tot asa, odata ce am trecut de 12 luni, moneda sa fie una grea: anul.
Sigur, cand vrei sa precizezi exact-exact momentul in care Pitzilush a facut prima oara caca fara pampers, metoda rationala este total inexacta, asa ca se admit exceptii de forma 23 de luni.
P.s. Pentru cine nu are tangenta cu lumea surprinzatoare a maternitatii/paternitatii/fraternitatii, precizez ca etichetele hainelor de bebelusi exprima marimile in luni.
Zeci de luni, sa le imparta al cui neuron tine la tavaleala . .
pai . . 12 ori 2 fac 24 . . minus 1, asta-i! 23
Un an si 11 luni - doi ani, ce mai.
16 luni
Aaa . . . 12 luni si cu 4
Un an si 4 luni!
12 saptamani
Pai 12 impartit la vreo 4 . . trei luni
Ana are acum 26 de saptamani, ce-i asa greu de inteles

P.s.
Pentru mintile a-matematice, ca a mea, recomand folosirea unui limbaj aritmetic cat mai simplu si mai sugestiv, pentru a nu ne obosi inutil hardurile si-asa subrezite de prea multa navigare.
In sarcina sa vorbim in saptamani,
dupa nastere pana la 1 luna sa vorbim tot in saptamani,
dar de la o luna incolo, haideti sa le lasam naibii de saptamani si sa discutam in unitati de masura mai plastice, respectiv luni.
Tot asa, odata ce am trecut de 12 luni, moneda sa fie una grea: anul.
Sigur, cand vrei sa precizezi exact-exact momentul in care Pitzilush a facut prima oara caca fara pampers, metoda rationala este total inexacta, asa ca se admit exceptii de forma 23 de luni.
P.s. Pentru cine nu are tangenta cu lumea surprinzatoare a maternitatii/paternitatii/fraternitatii, precizez ca etichetele hainelor de bebelusi exprima marimile in luni.
Zeci de luni, sa le imparta al cui neuron tine la tavaleala . .
Nu stiu daca e normal, dar copilul acesta fie ca plange de foame, fie ca e marait de oboseala sau ca emite vocalize pentru ca asa are chef, ei bine, in oricare din situatiile de mai sus, copilul se opreste cand vorbesc la telefon. Tace, asculta, inregistreaza ma gandesc, apoi dupa ce inchid, continua schimbul de vocalize adorabile cu mama ei
Pisicuta, tu te-ai prins..
Pisicuta, tu te-ai prins..
Arta bunelor maniere pentru mamele casnice
Vrei sa fii o mama extra-geniala si nu stii cum?
Capreleirinucai a scris pentru tine Codul manierelor pt. mamele casnice
Daca tocmai ti-a picat netul, il poti citi mai jos, in randurile desfasurate la picioarele tale.
Calca pe ele ca pe covorul rosu al gloriei casnico-sociale
Capreleirinucai a scris pentru tine Codul manierelor pt. mamele casnice
Daca tocmai ti-a picat netul, il poti citi mai jos, in randurile desfasurate la picioarele tale.
Calca pe ele ca pe covorul rosu al gloriei casnico-sociale

Mama casnica trebuie sa arate intotdeauna ca e fericita sa stea acasa cu copiii ei, care sunt cei mai minunati din lume. Nu ar avea niciun sens sa se planga de ceva, intrucat, spre deosebire de semenele ei angajate, nu are sefi isterici, nici colegi nesuferiti, nici termene de respectat. In plus, ea insasi a ales sa stea cu copiii acasa, deci ce motive de nemultumire ar mai putea avea?
In conversatia cu o non-mama, trebuie sa fie foarte atenta la subiectele abordate si, mai ales, sa evite sa vorbeasca prea mult despre copiii ei. Mentionarea acestora este acceptata, dar cu masura si numai in contextul unor anecdote simpatice. In rest, mama casnica trebuie sa fie capabila sa isi intretina interlocutoarea pe teme de politica interna si internationala, moda, microeconomie, muzica, design, cinematografie etc., pentru a demonstra ca si-a mentinut nivelul intelectual din perioada pre-materna;
O mama casnica nu trebuie sa conteste niciodata adevaruri general valabile, cum ar fi acela ca banii, realizarile profesionale si statutul social sunt mai importante decat copiii, statul acasa cu copiii si orice probleme direct sau indirect legate de statul acasa cu copiii;
O importanta exagerata acordata problemelor gospodaresti (gatitul zilnic pentru 3-4 persoane, nesfarsitele mormane de rufe de spalat si calcat, stersul si frecatul podelelor, alergatul dupa copii) nu este de bun augur. In general, este de la sine inteles ca o mama, mai ales una care sta acasa, isi pastreaza gospodaria luna, calca si apreteaza impecabil si gateste mese delicioase pentru sotul si copiii ei, in timp ce acestia din urma se joaca linistiti in camera lor. Vehicularea in exces a unor asemenea imagini idilice este insuportabila, mai ales in aceste vremuri de criza;
Mama casnica trebuie sa fie la curent cu cele mai recente barfe, sa stie cine cu cine s-a mai cuplat, cine si-a schimbat job-ul, cine s-a vopsit roz bombon, cine si-a reamenajat camara si baia de serviciu. Chiar daca in realitate nu i-a mai vazut pe respectivii inca dinainte sa ramana insarcinata, e datoare macar sa dea impresia ca face parte in continuare din angrenajul social, ca stie tot ce trebuie sa stie si, mai ales, ca ii pasa;
Mama casnica trebuie sa pastreze o infatisare cat mai ingrijita, sa fie proaspat tunsa, vopsita si coafata, sa aiba unghiile perfect lacuite, sa fie corect parfumata si machiata, chiar ceva mai mult decat inainte, pentru ca acum sta acasa si are timp. Pe vremea cand pierdea zilnic doua ore in trafic si o prindea noaptea la birou mai putea gasi scuze ca sa apara nemachiata, cu cearcane si cu unghiile roase. Acum, asa ceva e inadmisibil;
Imbracamintea mamei casnice trebuie sa fie curata, calcata si sub nicio forma nu trebuie sa dea impresia ca e comoda (acest lucru putand fi interpretat ca un semn de delasare si pierdere a respectului pentru propria persoana). Bineinteles, hainele si accesoriile trebuie sa fie la moda, pentru ca mama casnica, spre deosebire de semenele ei angajate, are timp oricand sa dea o raita prin magazine;
In garderoba mamei casnice, incaltamintea cu toc trebuie sa ramana la loc de cinste. Mama casnica are datoria morala sa poarte tocuri in orice imprejurare in care ar putea fi vazuta de cineva cunoscut. In caz contrar, ar putea da impresia ca a lasat maternitatea sa-i afecteze stilul de viata, ca noua ei situatie o cam depaseste sau poate chiar, Doamne fereste, ca nu se simte bine in rolul ei de mama!
Atunci cand este intrebata ce mai face, mama casnica trebuie sa se abtina neaparat de la a sugera ca ingrijirea copiilor este unica ei preocupare. O asemenea afirmatie n-ar face decat sa plictiseasca! Mama casnica trebuie sa aiba pregatit un repertoriu de activitati interesante, serioase, pe care sa le enumere cu un aer usor afectat (foarte potrivit este tonul cu care se prezinta de obicei rapoartele de sfarsit de an in fata superiorilor ierarhici). Atentie, unele activitati sunt percepute ca fiind frivole si mentionarea lor nu face decat sa inrautateasca lucrurile! Crosetatul, coptul prajiturilor, reconditionarea hainelor copiilor, blogging-ul NU trebuie amintite sub nicio forma! Mai indicate sunt negocierea de contracte prin telefon, acordarea de consultanta in afaceri, scrierea de carti si articole (in domenii fara legatura cu cresterea copiilor, desigur), infiintarea de fundatii caritabile, studiul pentru licenta, masterat sau doctorat;
Desi trebuie sa arate ca este la curent cu tot ce se intampla in lume, mama casnica este sfatuita sa isi reprime, pe cat posibil, tendinta naturala de a-si epata prietenii si cunostintele cu impresii despre ultimele carti citite si filme vazute; sa nu uite ca acestia nu au atata timp la dispozitie si risca sa-i faca sa se simta prost! Din acelasi motiv, nu e o idee prea buna ca mama casnica sa ceara sa i se recomande carti sau filme bune. O asemenea solicitare nu merita decat un singur raspuns: sa i se sugereze ca deja are prea mult timp la dispozitie si ar cam fi vremea sa se intoarca la servici!
Monday, 8 December 2008
Tribul din Africa
Stii, exista un trib in Africa . .
unde femeile fac asa si asa, nasc asa si-si poarta copii asa . .
Daca vrei sa argumentezi ceva despre cresterea pruncilor, sa scoti o carte de puericultura sau sa conferenti3zi despre nasterea foarte naturala, nu uita cel putin doua-trei exemple cu tribul din Africa
unde femeile fac asa si asa, nasc asa si-si poarta copii asa . .
Daca vrei sa argumentezi ceva despre cresterea pruncilor, sa scoti o carte de puericultura sau sa conferenti3zi despre nasterea foarte naturala, nu uita cel putin doua-trei exemple cu tribul din Africa
Ce mai face Ana
Osa fiu foarte scurta, deoarece nu am timp
Ana face bine, e cea mai faina jucarie pe care am avut-o vreodata.
Gangureste! (si pentru asta provocarea are efecte) Imita-i sunetele si le va repeta si dezvolta pana la un concert de vocalize superdragute.
Se trezeste cu noaptea in cap. Gata cu boieria, nu mai dormim pana la 9. La 6-7 e "in picioare" Eu, la randu-mi, surprinzator de vioaie la orele alea.
Ne pregatim de mancaruri-bunatati-delicatese
Piciul nu se mai satura cu titi, pofteste incredibil de intens la tot ce vede prin farfurii, si chiar a inceput cu prima ei leguma: dovleac :))
Ii place foarte mult, mai dă mama.
Pentru cine se intreaba (multa lume, se pare) daca mai poti alapta dupa ce-i cresc dintisorii, raspunsul este "da".
Ana are acuma doi dintisori de toata frumusetea, jos,
unul langa altul ca o coronita. Cand sanul este plin cu lapte, copilul infometat si liniste in jur, totul merge struna. Nici o diferenta. Spre sfarsitul mesei insa, ori daca cineva se gaseste sa intre in camera, si sa mai si vorbeasca, atunci pruncul intoarce capul la fiecare sunet, si asta fara sa dea drumul tzumburusului in prealabil. Atunci intervine o usoara iritare a mamelonului, ca sa zic asa. Dar asta doar daca situatia descrisa mai sus se repeta prea mult. Altfel, asa, alaptarea continua pe fagasele dinainte stiute, fara nici o problema.
Pentru cine nu a vazut filmuletele explicative despre tehnica alaptarii, precizez ca bebelusul trage sfarcul in cerul gurii, si il preseaza cu limba, asa incat dintii, iesiti sau nu, nu au nici un amestec in povestea asta.
Scuze daca am fost prea detaliata, m-a captivat subiectul
Ana face bine, e cea mai faina jucarie pe care am avut-o vreodata.
Gangureste! (si pentru asta provocarea are efecte) Imita-i sunetele si le va repeta si dezvolta pana la un concert de vocalize superdragute.
Se trezeste cu noaptea in cap. Gata cu boieria, nu mai dormim pana la 9. La 6-7 e "in picioare" Eu, la randu-mi, surprinzator de vioaie la orele alea.
Ne pregatim de mancaruri-bunatati-delicatese
Piciul nu se mai satura cu titi, pofteste incredibil de intens la tot ce vede prin farfurii, si chiar a inceput cu prima ei leguma: dovleac :))
Ii place foarte mult, mai dă mama.
Pentru cine se intreaba (multa lume, se pare) daca mai poti alapta dupa ce-i cresc dintisorii, raspunsul este "da".
Ana are acuma doi dintisori de toata frumusetea, jos,
unul langa altul ca o coronita. Cand sanul este plin cu lapte, copilul infometat si liniste in jur, totul merge struna. Nici o diferenta. Spre sfarsitul mesei insa, ori daca cineva se gaseste sa intre in camera, si sa mai si vorbeasca, atunci pruncul intoarce capul la fiecare sunet, si asta fara sa dea drumul tzumburusului in prealabil. Atunci intervine o usoara iritare a mamelonului, ca sa zic asa. Dar asta doar daca situatia descrisa mai sus se repeta prea mult. Altfel, asa, alaptarea continua pe fagasele dinainte stiute, fara nici o problema.
Pentru cine nu a vazut filmuletele explicative despre tehnica alaptarii, precizez ca bebelusul trage sfarcul in cerul gurii, si il preseaza cu limba, asa incat dintii, iesiti sau nu, nu au nici un amestec in povestea asta.
Scuze daca am fost prea detaliata, m-a captivat subiectul
Subscribe to:
Posts (Atom)











