Wednesday, 19 November 2008

Extaz

De vreo doua zile i-am facut Anei baita mai devreme, pe la 8.
Daca pana acuma era totul ca la carte: gimnastica-baita-titi-somn, azi nici vorba de-a adormi. Foieli dupa foieli, inca un cacacel, ia copilita, spal-o la chiuveta, mai da-i odata titi, pune-o iar in patut, asa am tinut-o pana spre 10 jumate. Apoi am hotarat sa fac liniste deplina, sa sting si veioza, doar-doar o adormi.
Se foia in continuare, o auzeam fosnind prin patut, si la un moment dat Ana mica trage aer adanc in piept, si cand expira aud limpde, cu glas cristalin: "ma-ma"
Ce?!!
S-a auzit atat de clar, timpul s-a oprit in loc, iar in mine au explodat artificii albe si argintii pe bolta inaaalta a unui cer de noapte sclipitor . .

Am sculat toata casa, s-au dat telefoane . . nu ma puteam opri din ras.
E x t a z . .



P.s. nici o sansa explicatiilor de genul "pentru ea sunt doar sunete, ea nu stie ce a spus". Un parinte e turbat de fericire in astfel de momente, ratiunea i se dilueaza complet

5 luni si 3 zile

8 comments:

Andreea Badran said...

Te inteleg perfect. Imi imaginez ce a fost in sufletul tau. La fel am reactionat si eu cand Philip, la nici trei luni, repeta intr-una ma-ma, ma-ma, ma-ma ... Nici pe mine nu m-au crezut multi si stateam cu aparatul pregatit ca sa imortalizez momentul pt a-l prezenta drept dovada. Na, sic!

alina said...

De acord cu Andreea, și fetele mele au spus mama f devreme, pe la 4 luni. Poate deja ți-a și spus până acum, dar stâlcit - gen me-me, mi-mi, îți zic și eu, pe tine te vrea și nu sunt doar sunete. E mai greu până începe clar să înțeleagă cum și când să le folosească, altfel știe ea prea bine că mama e ființa aia bună și caldă pe care o dorește cel mai mult lângă ea!

Alex said...

plutesc..sunt undeva pe sus, pe linga un norisor alb si pufos :)

crina said...

me-me=mama? nu am stiut, ca altfel eram si eu pe un norisor liber.

raluca said...

va invidiez..matei, pana acum, exceptand gagagaga si ghegheghe, a spus, asa cum ma asteptam de altfel, "papa". adica mancare, ca sa ne intelegem.

Ruxel said...

Si Bia a spus ma-ma pe la 3 luni. Eram in parc si toate fetele erau extaziate, numai eu nu am considerat ca este ceva real, ci ca asa i-au iesit sunetele pe gura.
Imi imaginez bucuria ta si felicitam mica vorbareatza.

alina said...

Eu am scris și la mine pe blog - trebuie să fii cu rechile destupate, la propriu și la figurat, să vezi și să auzi ca pe tine te strigă, că altfel scepticismul și specialiștii în pediatrie taie tot ce e frumos! La Maria am dat ok-ul ca e ma-ma abia pe la 10-11 luni, deși ea de pe 3 luni striga me-me și me-mi! Cu Anna, având mai multă experiență și urechea deja formată mi-a fost mai ușor să accept că nu e doar o coincidență.
Acum o întreb, când spune ta-ta, "unde e mami, tata?" și, nu glumesc, mi-l arată cu degetul! :)

Alex said...

raluca, poate asta e varianta lui pentru "ma-ma" :)
alina, imi place increderea ta, e sanatoasa