Pilates ?

De vreo doua -trei saptamani, e grav. Ma doare spatele. Am mai avut senzatii dinastea placute (nu in timpul sarcinii, cum te-ai fi putut astepta), ci exact dupa nastere, vreo trei saptamani.
De data asta cred ca m-au apucat durerile in secunda in care am aflat ca Ana are 7 kilograme :))
Trebuie sa scot de la naftalina cartile de pilates, stretching si alte tehnici miraculoase cu efecte sigure-sigure

Chysanthemum sinense

Ce-bine-ca in loc de Abia-astept-sa

Să nu vă doriți multe lucruri, mai multe decât aveți și care sunt îndepărtate. Mai bine îngrijiți-vă să sfințiți cele pe care le aveți.

Adica upgrade, not wish for an other

Ce-mi place

M-a lepsuit Ada sa spun ce-mi place, lucru pe care vreau sa-l aflu si eu de la Caprele Irinucai

Imi place sa-mi cânte tipa asta care imi da ţiţi, "Kuculetchka Kuca". Orice as face, ma luminez toata la fata si-i sorb cantecelul din priviri
Imi plac sunetele
Si - cred ca am mai spus-o, sunt pasionata de cusaturi. Le studiez de aproape, foarte aproape, minute in sir
Deloc in ultimul rand, sunt captivata de spatiile noi, fie interioare, fie de acolo pe unde bate vantul si e amenajat cu frunze galbene pe podea. Mi se deruleaza un film de calatorie, am senzatii 3D

Zzz ccclllickk

Pentaxim

Portia a doua, cea de 4 luni
Am facut-o si pe asta. Practic am ales sa facem totusi vaccinurile (care NU sunt obligatorii la noi in tara). Si care sunt posibil nocive, ****m-as pe ele de vaccinuri, de chimicale si de alegeri intre doua rele

***

Hai totusi sa nu ne stricam seara, şi să crestăm în grindă ca Ana a implinit 7 kg (adica dublu decat la nastere), ca e bine sanatoasa,
ca e alintata si alaptata si am scapat pana acum fara sa incepem diversificarea,
ca talusul varum s-a indreptat (doar cu masaj din fericire),
si ca mai nou scanceste de nu mai poate IN BRATE, pentru ca mami nu si-a dat seama ca domnisoara vrea sa stea pe burtica + in brate (o combinatie de elemente mai greu de realizat, dar pasamite foarte misto pentru maimutica in discutie)
E o scumpa de ma topesc langa ea, creeaza dependenta, iti vine s-o pupi incontinuu, s-o strangi, s-o smotocesti
<>

E bun, dar nu-mi place

Ca sa schimb subiectul, hai sa va povestesc dece plecam din Buc, dece la Cluj si cum gandim in jurul evenimentului
... sa incep cu inceputul?
Viata mea e ca un desen baroc
Multe evenimente, multe schimbari
M-am nascut in Buc (din intamplare), dar tot neamul meu e de ardeleni, in afara de spiţa paterna, care se trage din Galati-Tulcea (dar asta nu se pune, stiu eu dece). Cum ziceam, bunicul din judetul Alba, strabunica din tara Fagarasului. Aste doua ingrediente au dat un soi aprig, iute la manie dar iubitor de familie si traditie, desi innoitor din fire
Cum Mamé m-a facut de tanara, am petrecut cu ea secundariat, specializare si toate cele ale unui tanar medic, la Cluj. Gimnaziu, liceu, studentie, plus primele joburi, toate actele s-au jucat in decor clujean.
Apoi a venit asa un dor de ducă, şi - împreună cu deja alesul meu, am plecat in lumea largă. Vroiam sa mergem la Paris, sa "gustam" aerul cu parfum frantuzesc o vreme . . ne gandeam la NewYork, California, Stefi vroia Noua Zeelanda.
Tinerii cu dor de duca: Vrem sa plecam departe, in tara fericirii
Parintii intristati: Vai, ce trist, vom fi despartiti pe vecie
Tinerii cu dor de duca: Haideti si voi
Parintii intristati: Exclus
Tinerii cu dor de duca: Vom veni in vizita
Parintii intristati: Odata pe an, apoi odata la 5 ani.. vai ce trist. Nu plecati asa departe, sa nu fie peste ocean
Tinerii cu dor de duca: Bine, nu trecem oceanul, plecam doar la Paris
Parintii intristati: E ceva mai bine, dar tot e ingrozitor de departe, nu vom putea vedea nepotii decat la sarbatori . . macar in Europa centrala daca ati fi. Cum ar fi Germania, sau Austria, ca tot vorbiti limba . . uite Viena ce cocheta e
Tinerii cu dor de duca: Bine, sa fie mai aproape. Dar daca e pe-asa, atunci hai macar sa ramanem in tara; sa mergem la Bucuresti, orasul-minune. (mă chema locul natal pasămite)
Parintii intristati: (le mai venise putin sufletul la loc) O, bine ca ramaneti in tara. Mergeti la Bucuresti! (Desi e departe si acolo, dar treaca de la noi)
Povestitorul: zis si facut. Tinerii cu dor de duca au plecat din Cluj la Bucuresti, in orasul cel mare, sclipicios si cu salarii mari. Aici si-au inceput cariera peisagera, au studiat, s-au lansat pe cont propriu si chiar au fost binecuvantati cu primul lor copilas, o fetita minunata pe nume Ana. Toate ca toate, dar in acest rastimp Tinerii erau totusi din ce in ce mai abatuti. Nu-si mai gaseau locul in orasul sclipicios in care te intalnesti cu Ion Cristoiu la biblioteca Academiei, dar si cu Dana Savuica la "o invarteala profitabila" in Pipera. Intr-o zi s-au sfatuit si au zis:
Tinerii cu dor de duca: Suntem tristi, nu ne mai gasim locul. Aici castigam bine, dar ne simtim nasol, ăsta nu e un oras in care sa-ti cresti copiii. Ne e dor . .
Parintii intristati (redenumiti parintii veseli): Minunat, haideti inapoi! Dar veti avea din ce trai?
Tinerii cu dor de duca (redenumiti tinerii cu dor de casa): Venim inapoi, si suntem siguri ca vom avea din ce trai, chiar nu ne facem griji pentru asta. Ce bucurie!
Povestitorul: Si asa dragi copii, s-au intors stramosii vostri la Cluj, unde au trait fericiti pana la adanci batraneti, alaturi de cei trei copii ai lor, cei sapte nepoti, optsprezece stranepoti . . spre marea bucurie a lor, a parintilor veseli, a bunicilor si strabunicilor lor.

N-am cuvinte

Despodobesc blogul
Chiar acum..
Mi-a fost suficient sa citesc aceasta pagina (pe sarite, fara detalii, ca sa ma protejez de ceva atat de oribil)

Doamne, cum ai putut sa il faci pe om atat de abject??!
Si daca omul frumos creat de tine a degenerat si lucrurile au scapat de sub control, dece nu dai naibii restart ?!

***

Asa. Am reusit
Asa ca de-acuma vom servi peisaje
Oricum noua ne plac gradinile ;))

Hotararea de care spuneam

Am renuntat la scoala
(am pus-o pe stand by)
Si cum asta era singura chestie care ne facea sa mai puncte puncte printre Bucuresti, ridicăm ancora instantaneu. Din ianuarie, ne vedem la Cluj! Deja obrajii ne sunt mai rumeni, si fruntile mai descretite . .

Se poate face facultate cu copil mic, se poate da si diploma, dar punand copilul in paranteza. Nu sunt gata s-o scurtez cu alaptatul, si nici s-o trec pe Ana la supe-ciorbe si gratare de la 3-4 luni, asa ca am preferat sa pun scoala in paranteza.
Viata se deseneaza singura pe fagase dinainte stiute doar de ea . . te salut jurnalule.

Back in business

Va salut (pt ca am primit plangeri si chemare la apel)
N-am patit nimic (cat despre o noua sarcina, lool, cam peste 425 de zile, asa)

Ma cam inhiba chestia asta, sa "simt" ca cineva e cu ochii pe ce scrijelesc eu pe-aici. eram obisnuita cu solitarul meu jurnal, fara public. Dar n-am ce comenta, mi-am facut-o cu mana mea.
Si ca tot veni vorba, o sa va obisnuiti cu stilul meu inegal, in trombe. Emit in verva cateva zile-saptamani, si apoi sting cu perioade off-net, de liniste totala. Nu imi place sa-mi simt "pana" fortata sa scrie la cadenţă (nici macar pentru onorata asistenţă aici de faţă)
Asa ca luati-ne asa cum suntem: salbaticiuni libere, care nu fac decat ce le taie capul
Hugs and kisses!

Pun pariu ca nu stii ce e asta :))

.

Am facut un pas important
Am luat o hotarare
care mi-a schimbat desenul lui 2009

Umbrelă

mi-a spus o prietena la despartire:
sa ai grija de voi
in prima secunda am avut senzatia de compozitie Braque
apoi am simtit iluminarea
s a a m g r i j a d e n o i
ce frumos, m-am emotionat
m-am vazut ca o umbrela peste familia mea
ca o pelerina
ca un caine ciobanesc
langa oitele mele

***

sora-urare ma plictiseste, cea cu "ai grija de tine"
parca ar zice watch your head
creeaza automat un decor de tranşee, sau macar de santier cu obiecte cazatoare
mai trebuie doar sa te mangaie pe cap cand iti spune
"ai grija de tine, Labuş"
o alta expresie nesuferita de prin zonă:
"ce spui tu?"
o forma mai subţire a lui "ce spui fă?"
propun sa o inlocuim cu "ce spui tu insuti?", ca sa fie si mai clar cui ne adresam cand vorbim cu persoana din fata noastra

Căutăm caciuliţă

Pentru ca a venit toamna

Si pentru ca nu gasim draguţă . .

O purtam pe a lui mami

Care e . . mai mult . . decat . .

f e r i c i t a

te iubim :)

t a t i

Vrei s-o faci scafandra?

Ma tachina careva pe cand ma pregateam sa-mi implinesc nasterea-imaginata-in-apa.
Scafandra-nescafandra, iubesc miscarea in mediu acvatic, e ceva ce tine de suprarealism . . seamana cu zborul
si vreau sa i-o fac cadou cat mai devreme, daca n-a fost sa fie chiar de la inceput

Ne apropiem de 4 luni! Dece ma bucur? Pentru ca de la 4 luni putem merge
aici,
aici,
sau aici


Sper ca vom avea si dineros pentru asta . . a lot of

Leapsa

Cat m-am ferit, si pana la urma tot am primit-o, de la capreleirinucai
Asa ca dau si eu la altii, mai jucausi si mai simpatici, sa se joace cum mi-a placut si mie pana la urma
dac'or vrea

Yourself: prima broscuta a lu mami si nu in ultimul rand, tati. mai vreau cel putin o frăţioară
Your Hair: posibil roscata!? Stefi, cu cine ai facut-o?
Your Mother: tipa care ma ingrijeste, aia cu ţiţele
Your Father: sweet, dar inţeapă. Şi ma strange prea taare! Oricum, presimt ca el o sa-mi faca toate mofturile, dupa cum il vad . .
Your Favorite Item: ţiţi, dece?
Your Dream Last Night: se facea ca ne jucam intr-o gradina, mare si foarte frumoasa . . si ne uitam in şoaptă la pasarele, cum fac baie in tipsie
Your Favorite Drink: nici atâta nu ghicesti?
Your Dream Car: any car is a dream-car for me: 10 minutes drive, and I'm asleep
The Room You Are In: room-rooooomm..
Your Fear: ce-i aia frica?
What You Want To Be In Ten Years: first child in a five-member relaxed family
Who You Hung Out With Last Night: cu renii de pe paturica, si mi-a lipsit Magaroiul, fiind la uscat
What You’re Not: a property
Muffins: bleacs
One of your wish list Items: go swimming
Time: ceva de care chiar nu-mi fac griji acuma, zau!
The Last Thing You Did: i-am bagat lui tati degetelu-n ochi
What You Are Wearing: scutec nr.3, bluzita de la Paul, si deasupra dragostea lu mami
Your Favorite Weather: rain
Your Favorite Book: ei, ia-o incet. la 17 ani ce-o sa ma mai intrebi?
The Last Thing You Ate: ţiţi, ce intrebare . .
Your Life: ca un cadou pe care inca nu l-am deschis
Your Mood: cuminte-cuminte, da pusă pe şotii
Your Best Friend: Magaroiul, clar
What Are You Thinking About Right Now: ce fain a fost la baiţă
What Are You Doing At The Moment: sughiţ
Your Summer: not bad, for my first
Your Relationship Status: ei, deja vreti sa stiti prea multe
What Is On Your TV: what's that, a TV?
What Is The Weather Like: e fain pe racoare, da' nu vreaau caciuliţăăă . . Tu mami, nu vezi că imi turteste suvitele . . ?
When Was The Last Time You Laughed: la ţiţucă, mai'nainte

Chestia cu statul pe burtica

Generatia imediat anterioara vede pusul bebelusului pe burta ca pe un element de baza in dezvoltarea (cat mai precoce) a odraslei.
Sa-si dezvolte musculatura, sa-si ridice capsorul, sa se joace si .. sa doarma.

Pe noi, cartile ce ne indruma pe al vietii de parinte drum, ne-au speriat si ne-au interzis sa lasam bebelusul nesupravegheat pe burtica, si in nici un caz la somn.

Cum crezi ca s-a amplasat copilul meu azi, in cele 4 minute cat am lipsit de langa el, singur, de buna voie si prin propriile forte?
Evident.

Dupa ce am salvat copilul si mi-am revenit din soc, m-am gandit ca totusi, pentru ea s-ar putea spune ca este o realizare . .
Am ingaimat cu jumate de gura: "Bravo, puiul mamii . . "

Ziua prin lupă / trei luni jumate

Cred ca voi face o chestie repetata la anumite intervale. Cum arata o zi de-a ei (deci automat si de-a mea) un fel de flash, pentru ca lucrurile se uita
Si ca orice obiect banal, peste mai mult timp capata valori sentimentale, parfum de timp si de-amintire

Ana mica, la trei luni jumate petrece ziua cam asa:
(incep cu ce-i sigur, adica seara)
Pe la 6-7 seara iesim la plimbare in carucior. (Astă vară cand s-a nascut, la ora asta abia mai scadea arsita, acum deja e frig si se apropie seara. In curand fie ne plimbam pe intuneric, fie iesim tot mai devreme.)
Ne plimbam ce ne plimbam, daca ne e foame si suntem in parc, uneori si alaptam.. Pe la 8 sintem inapoi in casa, de obicei dormind.
La 9.30 se stie: baita. (la inceput faceam baita intre 10 si 11 seara)
Dupa baita, care a devenit ceva mai lunga, cam 20 de minute (hei, pt un bebe e mult), urmeaza tzitzi, si nani. La 10-10.30 doarme ca un prunc :)
(si cat de dulce e s-o privesti)
Si doarme asa dulce pana pe la 9-10 dimineata
cu pauze scurte si la obiect: tzitzi la 5 si la 7 .
Iar de pe la 10 e program de voie, in functie de ce aduce ziua:
mai sta in patut (impropriu spus "sta", pentru ca mai nou se rasuceste, se foieste.. mai corect ar fi sa spunem ca "da ture prin patut";
mai schimbam patutul pe scoica de masina afara, unde are ratustele atarnate de maner (prea aproape de ochi, am mereu senzatia)
sau petrece pe salteluta multifunctionala, care il pune pe bebelus sa-si miste singur jucariile, sa-si zdrangane singur zurgalaii si sa-si dea singur drumul la inca o tura de melodie.
Ma mai pune mami pe burtica, 2-3 minute, ca obosesc..
Vorbim, dansam siii... foarte mult bebelusul il pupam

Intrebare intrebatoare

Daca la intrebarea de pe blog
"E nevoie sa fii casatorit ca sa ai o familie?"
ai avea ceva de comentat-divagat-adaugat,
sau vrei sa dai alt raspuns,
be my guest

Cum am organizat nasterea in alt oras

Am nascut in Brasov, desi locuim in Bucuresti.
Asta a presupus desigur un efort in plus, dar m-as fi dus si in alta tara pentru a naste in apa. (Eram total subjugata de ideea unei nasteri miraculoase, cred ca ma apropiam de conceptul nasterii orgasmice)

Am discutat cu medicul Baiulescu din luna a 4-a. Mi-a facut un control general pentru a stabili daca nu sunt impedimente, si am primit acceptul lui. Imediat mi-am facut si programarea la clinica pentru ziua de termen. L-am intrebat pe medic ce se intampla in cazul in care nu nasc exact in ziua programata, si mi-a confirmat ca nu vor fi probleme. Mi-a cerut sa fiu in Brasov din saptamana 38, adica cu doua saptamani inainte de nastere. El ofera anumite spatii de cazare la preturi accesibile pentru pacientele venite din tara. As fi stat acolo, daca nu era Stefan din Brasov, dar asa m-am instalat la ai lui. Fara el, pentru ca la Bucuresti trebuiau continuate lucrarile, firma, clientii.. Asta mi-a fost cel mai greu, sa stau fara el. Tocmai pentru ca ne era asa grea despartirea in asa imprejurari deosebite, nu ne-am pornit la Brasov din 38, ci am mai stat o saptamana la Bucuresti, pana in 39. (Putin riscant daca stai sa te gandesti ca nasterea se poate declansa in orice clipa de pe la 37 de saptamani incolo.) M-am infiintat la medic exact cu o saptamana inainte de nastere. Stefi a ramas cu mine cateva zile, dar cum Ana nu dadea nici un semn, a trebuit sa se intoarca la Buc.
In 5 iunie m-am dus iarasi la control, insotita de mama-soacra. Acum eram exact la termen, 40 de saptamani in cap. Medicul se miră că nu vede semne de apropiere a nasterii, imi spune că in urmatarele trei zile nu crede că voi naste. Atat mi-a trebuit. Oricum eram ca pe ace fara iubitul meu, in plus, la scoala sesiunea de vara era in toi, asa ca trecand peste ingrozirea soacrei si peste uimirea sotului, mi-am luat inima in dinti, si m-am pus pe tren spre Bucuresti. Am ajuns seara, a doua zi dimineata m-am infiintat la scoala si am dat un examen (spre uimirea colegilor care ma stiau la Brasov, pe masa de nasteri) si am mai ramas langa sotiorul meu inca o saptamana.
Senzatia era foarte clara: totul atarna de un fir de aţă, in orice clipa ma asteptam la dureri.
Nu mai spun ca in asemenea situatii, cand nasterea se lasa steptata, se recomanda un anumit lucru, care la noi n-a avut insa nici un efect (sex intens).
Nu mai stiam ce sa fac, sa nasc!
Inutil sa spun ca la scoala ma deplasam cu masina, in calitate de sofer.
Facusem calculul: de oriunde m-as fi aflat (nu mergeam nicaieri departe nici eu, nici Stefi), in maxim 4 ore puteam fi la Brasov, in sala de nasteri. Iar daca aveam sa nasc până acolo, ar fi insemnat ca as fi avut parte de o nastere foarte usoara :)) Glumesc . .
A trecut si saptamana 41, tot fara marele eveniment, si intr-un final am plecat cu totul, "definitiv", hotarati sa nu mai plecam din Brasov nici eu nici Stefi, pana nu "nastem".
Restul il stiti..
Trebuie sa recunosc ca a fost o nastere mai ciudata, nu stiu dece a trebuit sa fie totul atat de complicat.. si sa se indeparteze atat de mult de ce mi-as fi dorit eu
Dar bine ca totul s-a terminat cu bine :)

(Am scris a doua poveste a nasterii?) Nu-mi mai puneti intrebari, ca sunt in stare de mai mult :))

ieri m-a intepat o albina
azi am avut probleme la logarea pe blog
daca nu voi mai reusi sa intru, imi iau ramas bun de la voi de pe acum..
sunt foarte trista