Fetita cu panglica

Cand eram mica ma fascina sa privesc gimnastele si balerinele. Si patinajul artistic era among the best. Nu stiu ce anume imi placea, pur si simplu eram sub o forma usoara de hipnoza cand le priveam.
Printre favorite era vartejul cu panglica. Ceva special. Super sweet, delicious.
Dupa vreo 30 de ani mi-am adus aminte brusc de panglica. Super sweet feeling, am luat hartie creponata si crengute lungi subtiri, si mi-am facut.
Una in mana stanga, una in dreapta. Am urcat cu ele pe varf de deal. Le-am virtejuit, m-am autohipnotizat, a fost superb.

Ianei ii plac si ei panglicile. Le-am facut si lor, s-au jucat fain cu ele, le-au iubit.
Ieri  iesisem in parculetul de langa noi. Usor racoare de 1 octombrie, nu erau foarte multi copii pe-afara. Si-ar fi dorit mult o fetita cu care sa se joace, preferabil aproximativ de varsta ei. Nu era niciuna. Ne-am dat pe ringispiel, pe topogane, pe hinte, cand deodata .. IAT-O.
Fetita venita la joaca, draguta, de varsta ei... cu Panglica in mana. Oau, oau... a ramas cu ochii la ea.
Fetita se plimba prin parc desenand cercuri de panglica prin aer. Mie mi se incalzise inima in piept, Iana era topita. Se uita dupa ea, iar ea... se uita si ea la Iana. Se placeau.

Ma uit la Iana, ii vad fatuca topita. Ii soptesc zambind "Du-te la ea".
"Aww.."
"Hai, asa-i ca-ti place?"
"Daa"
"Atunci  du-te. Jucati-va impreuna"
"Mm... Nu stiu ce sa-i spun"
"Spune-i ciao, intreab-o de panglica"
"Nu stiu ce s-o intreb"
"Nu conteaza, doar vorbeste cu ea...."
"Nu stiu cum sa vorbesc. Dece sa merg eu"
"Pai nu vrei sa te joci cu ea?"
"Ba da, dar.."
"Hai du-te, ca nu mai sta mult"
"Nu pot sa vorbesc eu cu ea.."

Si-a plecat.
Am simtit ca mi se strange inima. Am simtit-o ca pe o intamplare simbol. Pe drumul spre casa am povestit despre cum universul ne trimite anumite momente magice. Care nu tin o vesnicie, dispar. Si cum depinde doar de noi insine sa intindem mana sa luam darul oferit, sau sa stam in indecizie si sa-l ratam. Ca daca ne dorim o viata magica si fabuloasa depinde doar de noi s-o facem sa fie asa. Sa nu lasam momentele feerice sa se risipeasca. Si ca in secunda aceea in care ne ofera universul darul, in secunda aceea trebuie sa-l luam. Atunci sunt stelele aranjate in constelatie, corurile de ingeri canta in acompaniament, lumina iti arata drumul, totul e pregatit ..pentru tine. Atunci, in secunda aceea. Atunci.

Dupa doua zile, la o prezentare mi s-a umplut sufletul de bucurie cand Iana a trecut peste momentul dificil de ezitare de a se ridica in picioare in timpul prezentarii, si de a merge pana la platoul cu fructe si de a-si alege de acolo un mar zemos :) . Bravo puiule, marul ala a fost cel mai dulce.

respect your parents anyway and be a much better one yourself

You don't do the bad-bads but get rid of the tons of daily neutral-bads, and do this:

1. Spiritual dimension
2. Unconditional reverence for your parents
(because they are not how they Want to be, they are how Their parents made them be, and those also.. pana la Adam)
3. 1 hour daily searching for The Truth
4. Service to humanity (which means less saving the world and more pay attention and take care of the ones close to you)
5. Worship all life (take care of everything around)

Carlos L'Abbate
The 5 offerings

Make cleaning and cooking become meditation

Dang! it hit me
de multe ori m-am surprins ce idei bune imi vin in timp ce spal vasele.
pana acum a fost doar o intuitie personala, acum e oficial :
timpul "pierdut" pentru muncile de rutina e de fapt o comoara de spatiu mental spiritual :)
fain....  aceasta descoperire m-a invaluit intr-un nor pufos si luminos de sentiment de bine, de linistire, satisfactie si multumire

Fairy Paradise

byorkish tremolo & la voix de l'universe

buyerarchy of needs

https://www.facebook.com/storyofstuff/photos/a.219639005883.174012.104834210883/10152771413250884/?type=1

6 scoli

daca ma gandesc ca din clasa a-ntaia pana intr-a opt-a am schimbat 6 scoli ..
in 5 orase diferite..
imi explic dece la mine e obsesiva si recurenta tema radacinilor si a Locului. E obsesia vietii mele.
Si e una din problemele pe care inca nu mi le-am rezolvat. ma asteapta
Sunt ca o planta scoasa din pamant, uitata cu radacinile goale undeva deasupra pamantului. Ii simt chemarea, umezeala si linistea fertila. Varfurile firelor mele aproape il ating.. se intind spre el, spre Locul Meu

In cautarea locului pierdut - plecarea in lume - Bucuresti

am mai povestit lucrurile astea, sari peste postare
dar pentru mine se pare ca e o tema staruitoare si ceva ma face sa revin

deci era asa..
dupa ce am petrecut copilaria, adolescenta, studentia si primii doi ani de jobbing la Cluj, timp in care s-a intamplat si miracolul prin care Stefan a intrat in viata mea, aveam evident ca orice tanar roman din perioada respectiva, MARELE VIS DE A PLECA. Era puternic. toti colegii si prietenii nostri vorbeau despre asta. unde sa plece, cum sa plece, cu cine sa plece si cand sa plece. totul era chestie de timp si de descurcareala. Primii care "reuseau", erau cei mai isteti.
Eu vroiam sa ma fac artista la New York, sau la Paris. Stef visa sa se piarda prin munti in Noua Zeelanda. Am fi conceput sa ne mutam si-n tarile nordice, Norvegia, Islanda, Danemarca. sa ne stabilim acolo definitiv. cat mai definitiv.
Apoi ai nostri au inceput sa insiste sa nu plecam asa departe, sa ramanem macar in Europa. Am zis ok, merge si Germania, Olanda. Apoi ai nostri au mai insistat umpic, haideti totusi mai aproape, sa fiti la cateva sute-mii de kilometri.. si-atunci am zis ok, hai sa nu mai plecam asa departe, ramanem in Romania.
Si asta ne-a salvat de instrainare prea tare, am plecat doar la Bucuresti.
am petrecut acolo 8 ani, intre 2005 si 2013
am facut facultatea de peisagistica, am lucrat amandoi la cateva firme in domeniu, apoi ne-am deschis firma noastra proprie si am trait fericiti de la o luna la alta, cu cei doi-trei banuti pe care ii faceam.
Intre timp au inceput sa apara copiii, si odata cu ei am inceput sa ne facem si prieteni.
Am locuit pe Luterana, in Baneasa, si in Amzei. Un eveniment, o intalnire, un yogilates si un slacking in Izvor.. viata curgea destul de frumos. Pentru mine Bucurestiul a fost o etapa de recuperare a traiectoriei.
Acolo m-am nascut, cand maica-mea era studenta acolo in anul 1 la medicina, si a fost nevoie sa ma intorc la el sa imi simt locul de nastere, sa-l recunosc si sa ma recunoasca. Sa il asimilez si sa il inteleg. Apoi, pe masura ce trecea timpul era clar ca noi nu vom ramane in Bucuresti, pentru ca traficul zilnic de acolo pentru noi era insuportabil, pentru ca domina un anume spirit cu care nu eram compatibili in totalitate, si pentru ca scara orasului te pierde de tine insuti. Si mai ales, aveam un DOR mare pe dinauntru, care ne-a spus intodeauna ca noi trebuie sa ne intoarcem acasa. Misiunea noastra acolo se incheiase. Ii pastrez amintiri dragi si o imagine de ansamblu luminoasa si plina de amintiri faine.

Asa ca dupa 8 ani am plecat, ne-am intors pe meleagurile noastre.
In februarie 2013, imediat dupa nasterea lui Vladut ne-am mutat inapoi la Cluj.
Acum se implineste un an de cand ne-am intors aici.
E fain, e bine, e 'homy.. dar e la bloc :)
Iar casa noastra cu gradina si cu nuc in fundul curtii, la care tanjim de cativa ani de zile, n-a incetat sa ne bantuie sufletul
Asa ca desigur, cum am pus piciorul in apartamentul nostru cochet de la etajul 9 din Cluj, am inceput sa umblam prin satele de primprejur pentru a ne gasi LOCUL
continuarea in postul urmator

sunt pissed-off la maxim

de felul meu sunt indiferentă si miserupistă
nu ma intereseaza decat propria fericire, am fost acuzata. cateodata mi s-a spus ca nu sunt atenta la durerea celor din jurul meu, ca nu ma implic in vietile lor, ca sunt distantă, ca ma cred superioara si ca dau lectii cu un aer atoatestiutor.
cat de nasol trebuie sa fii sa primesti astfel de feedback in viata asta pamanteana_ oh my god.. cand iti dai seama de realitate, si de nelipsitul sambure de adevar, te simti ca ultimul om pacatos fara iertare

acestea fiind spuse, voi trece la subiectul care ma doare al naibii de tare in perioada asta. am o durere concreta, in sentimentul de zadarnicie acumulat ca o punga de gaz natural in subteranul mentalului meu lichefiat de niste proteste la care de doua luni de zile nu vine aproape nimeni.
sentimentul este cat se poate de apasator. te sperie un subiect, astepti zadarnic initiativele celor din jur.. in lipsa lor decizi sa preiei tu initiativa si sa declansezi opozitie. si declansezi.. declansezi.. declansezi.. si declansezi in gol, ca o bricheta care nu se aprinde. o faci degeaba, in buclã, la nesfarsit. nu-mi pot imagina ceva mai crudely-ever-possibly-pissing-off.
te autoinvinovatesti, o iei personal, iti asumi totul ca pe un esec organizatoric existential.. e absolut hard. e sufocant, e brainfuck, e total piss-off.

ok, eu sunt o antipatica de exceptie, si noi nu suntem organizatori profesionisti, si din cauza asta oamenii n-o sa vina niciodata la protestele noastre de la clopot. pot sa accept chestia asta dureroasa. dar dece nu-si fac propriile proteste? dece dumnezeule nu ies la Matei Corvin, la Avram Iancu sau la Caragiale, sau la cine-pe-planeta-asta-vor-ei?
frackingul e pe noi, ţara geme de sonde si clujenii nostri nu misca nimic? bucurestenii nostri nu misca nimic? romanii nostri nu misca nimic? ..ce asteapta, pe cine asteapta? ce tip de organizare si ce model de ONG? ce chemare si ce semnal de alarma? ce argumente, ce dovezi, ce calcule si ce studii? ce statistici si ce evidenţă a dezastrului iminent? in cate moduri sa le explicam ca ceea se intampla e FOARTE GRAV. ca foarte gravul acesta SE INTAMPLA DEJA de ceva vreme, si ca in curand VA FI PREA TARZIU sa mai facem ceva?

ma straduiesc sa inteleg, chiar ma straduiesc

12 februarie. e miercuri, e ziua copiilor

Azi am fost doar eu cu cei doi puisori mai mici. bebe dormea in boba, iar eu cu Teea am dat graunte la porumbei... :) le dadeam graunte si le povesteam ce inseamna bannerul cu robinetul din care curge foc.
il intinsesem langa noi, pe jos, in fata clopotului. lumea trecea, se uita la desen si citea cuvintele
STOP
GAZ
DE
SIST
porumbeii interactionau cu noi foarte solidari. se adunasera in numar mare, stiind ca prezenta fiecaruia dintre ei facea ca bannerul sa prinda mai mult impact. ciuguleau semintele si ne spuneau sa nu ne ingrijoram, pentru ca lumea care trece acum indiferenta, va intelege si se va schimba
"cand, cand? inainte sa fie prea tarziu...?" i-am intrebat
dar nu m-au mai auzit, pentru ca erau deja departe, in falfait de aripi ..


,

Pentru Vladut, la 1 an

Azi puisorule implinesti 1 An :)
 iti doresc sa existi intr-o lume frumoasa, cu liniste si pace
sa bei apa curata din izvoarele pe langa care treci
sa ai cerul limpede, curat, cu nori albi si pufosi
sa culegi roade curate, crescute din seminte cuminti
si sa iti odihnesti spiritul privind crestele impadurite ale muntilor tai..
si toate astea sa le ai curand, acum, intr-o copilarie fericita
te iubesc mult Vladut,
cu mult drag, mamia ta

maine implinim 1 luna de propovaduit in pustiu

maine implinim 1 luna de propovaduit in pustiu.. ziua 32 :)
eu zic ca nu e cazul sa ma alatur protestului.
nu vad sensul
daca pe strada mea nu s-a instalat nici o sonda de fracturare, nu vad dece m-as agita. pentru Pungesti? Pungestiul e departe frate. A, ca o sa fie sonde si mai aproape de noi, poate. da mai incolo, peste cativa ani.
sau da, poate si mai repede.. poate peste cateva luni.. da oricum nu acum. mai e pana atunci. e vreme
si oricum, pana nu sunt in strada 1.000 de oameni eu nu ma ridic de pe canapea. pentru ca inseamna ca totusi nu e atat de grava chestia. iti dai seama ca daca ar fi chiar asa grav, ar iesi lumea, n-ar sta linistiti in case. s-ar agita si ei, doar sunt rationali. atata lucru isi dau si ei seama, cand e ceva intr-adevar grav si cand nu.
io zic ca putem sta linistiti

intrebari cu raspunsuri scurte

de cand protestati la clopot antifrack?
din 7 ianuarie 2014

ati fost acolo in fiecare zi?
cu 4-5 exceptii cand am fost plecati la Sibiu sau la vanatoare de sonde, in rest da, in fiecare zi

ieri am trecut pe la 11 si nu erati acolo
da, uneori ajungem pe la 11 sau 11 jumate, odata am ajuns la 12si10

dece nu puneti bannerele si sonda in fiecare zi?
ne e greu si cu copii, si cu bannerele, si cu flyerele, si cu aparatul foto/video, si cu oamenii si cu sonda. dar martea le aducem pe toate

dece nu chemati oameni sa va ajute?
am chemat toti clujenii sa ne ajute

dece stati cu copiii in frig?
cu copii iesim pe-afara in fiecare zi, nu stam in casa toata iarna

voi nu munciti?
suntem peisagisti, iarna nu prea avem ce munci

nu intelegeti ca industria si progresul au nevoie de gaz si minereuri?
nu

nu v-au luat jandarmii cu duba?
nu

v-au legitimat?
da, politia romana, de 3 ori

v-au dat amenzi, v-au facut proces verbal?
nu

oamenii sunt receptivi la mesajul vostru?
nu prea

pai si nu renuntati?
nu prea

n-ati obosit, nu v-ati saturat?
ba da

cum vreti sa continuati?
inca nu stim, vine de la sine

care e scopul vostru?
sa trezim lumea. si cu ea trezita sa oprim naibii frackingul in 2014

sunteti un ONG sau o organizatie ceva?
nu. suntem cetateni simpli, societatea civila

sunteti platiti?
nu. diverse persoane ne-au oferit diverse sume de bani dar le-am refuzat

sunteti agenti undercover?
nu suntem agenti undercover

sunteti alieni?
nu suntem alieni

sunteti nebuni?
nu suntem nebuni

sunteti tampiti?
nu suntem tampiti

sunteti naivi?
nu suntem naivi

si ce credeti c-o sa reusiti?
sa oprim naibii frackingul in 2014

eu vin marti la clopot, dar cate persoane vor fi?

ideea de a scrie aceasta nota mi-a venit in clipa in care am primit replica asta de la o persoana caruia i-am intins flyerul spunandu-i de intalnirea noastra antifracking de marti.
"Eu vin marti aici, dar cate persoane o sa fim? Pentru ca au mai fost proteste de-astea la care am fost si eu, si eram acolo 20 de oameni. si pe mine unul m-a apucat greata.."

oops
mm
greu.
cum sa-i raspund eu omului acesta

are dreptate, e dureros. e dezamagitor si absolut descurajant sa mergi la un protest si sa fiti acolo 20 de oameni. sau 10. Nu mai vorbesc cum e sa fii acolo singur
Teama de esec, teama de ridicol, teama de a fi ignorat. teama de a nu fi primit si de a-ti fi respins mesajul.. teama ca efortul tau nu are rost si ca sacrificiul tau va ramane fara nici un efect. toate aceste frici au taiat intodeauna multe aripi.
Dar cand crezi cu adevarat in ideea pentru care lupti, gasesti puterea de a depasi toate aceste frici. Ti le asumi si le depasesti, iar ele raman in urma ta pe calea pe care ai umblat.

Am dat peste un film interesant despre felul in care se transmit ideile, si despre mecanismul prin care ele devin mainstream si acceptate de noi toti. cine le lanseaza, cine le adopta mai intai si cine ii urmeaza pe ceilalti in the settled trend. La 7:40 este o grafica animata foarte misto despre categoriile de "adopters" ai unei inovatii.

Noi toti in Cluj in materie de antifrack suntem undeva la Early Adopters. Alte zone ale tarii au semnalat produsul, au aderat la concept si au fost innovators si trend-setters pentru noi. acum e randul Clujului sa fie early adopter. daca marti la 11 vom fi la clopot 20 de oameni, noua nu ne va fi rusine si nu ne va fi greata. Ii vom multumi cerului ca nu suntem iarasi singuri si ii vom primi pe acesti 20 de oameni alaturi de noi cu mult drag si cu mult respect. pentru ca stim ca e usor sa te alaturi unui protest de 1.000 de oameni, dar este mult mai greu sa iti aduni curajul pentru a merge acolo cand sunt doar 20. Si pentru ca stim sigur ca pas cu pas, conceptul antifracking va ajunge mainstream. In Cluj, in ţarã si in lume.
marti la 11 la clopot. Be there. be an early adopter. fii un Influencer pentru cei din jurul tau :)

Eventul de facebook, aici
Marti 28 ianuarie, la ora 11, La clopot
.
.
Filmul INFLUENCERS, pe care l-am descoperit via Radu Matei

Dece nu mai am acces la fb

"I'm telling you stop this stupid motherfucking Fracking right now. stop it. all over the planet. right now"

"Protection for all the people that I love"

vrei sa ne jucam de-a zanele?

ce-i Mami? dece ai făţuca asa.. asa.. esti putin necajita?
....
vrei sa ne jucam de-a zanele?
tu ce zana esti?
a curcubeelor?
a norilor? a ploii?
a copaceilor? a lacurilor?
a ce esti mami?
....

Prospectiuni gaze de sist la Albota langa Pitesti

20 decembrie 2013, de vreo 3 saptamani au inceput prospectiunile pentru gaze de sist si la Albota, judetul Arges, un satuc linistit aflat la 4 kilometri de periferia tesutului urban al Pitestiului.
Ce perspectiva interesanta, o sonda de gaze de sist la 4 kilometri de un oras cu 160.000 de locuitori..
Din Pitesti, pe directia S-W, iesirea spre Baumax. Se observa niste panglici rosii si albastre pe marginea drumului, prinse prin crengile copacilor si prin tufisuri, iar la o privire atenta, se vad cablurile intinse peste tot. Pe strazi, prin fata portilor oamenilor, prin curtile si gradinile, lor, si pe toate campurile dimprejur, pana aproape de marginea orasului
Pitesteni, listen-up brothers, nu-i vremea de durmit

I can't believe we still have to protest this crap

a fost geniala pancarta asta
http://sfappeal.com/2011/03/14-charged-after-uc-berkeley-protests/

'I can't believe we still have to protest this crap'
colaj alex.teodor

pieces of reality
http://sfappeal.com/2011/03/14-charged-after-uc-berkeley-protests/
http://absinthius.tumblr.com/post/43392039388
http://www.pinterest.com/pin/220887556697508199/
http://www.endecocide.eu/newsletter/aufruf/AufrufTeaserFrackingEnL.html

ce sa-mi aduci 2014

paine de casa cu Iana si prajituri
as coase la masina rochite simple
coronita de iarna, de Paste si de flori
food, plenty, real healthy food
the land, the garden and the vegs
abolish fracking everywhere
periferia Giurgiu released
incredere si putere in lupta ce-o luptam
connecting with the people around us
living, laughing, playing, loving
kids, family
community
make yourself soft

Cum a fost 2013 pentru noi

Intra clar in topul anilor celor mai dubiosi.
Viata mea in general e luminoasa si plina de energie buna, dar desi am mai avut si momente destul de dificile, parca niciodata n-au dat impreuna un an ca 2013. In topul anilor nasoli, 2002 mi-a fost cel mai singuratic si izolat, 2005 cel mai stramtorat financiar, iar 2010 brr.. cel mai intens dureros, de suferinta acuta, absurda si gratuita.
Si cu toate astea parca niciunul n-a fost chiar ca 2013.
Primavara a fost minunata, cu doua evenimente majore absolut pozitive: in ianuarie ne-am implinit dorinta arzatoare de a ne muta inapoi la Cluj, si apoi imediat in februarie l-am nascut pe fiul nostru, Vladut, cel mai suav si duios baietel din lumea asta.
Din martie incolo a inceput partea grea: faptul ca am fost noi pe piata in Cluj a facut sa gasim destul de greu lucrari de amenajat, in plus se pare ca legaturile sociale mai vechi s-au reluat mai incet, mai ardeleneste, asa ca am trait si destul de izolati.. iar in toamna a inceput 'the real hard stuff': protestele, zile si nopti petrecute in cercetari si documentari.. marsurile extenuante de duminica dupamiaza, cu copii in brate kilometri pe jos,  manifestand, strigand, sperand..
luna august__ a declansat scanteile
septembrie__  explozia de vibratie pozitiva, valul de postaci infiltrati, depasirea argumentelor negative
octombrie__ haos, imagini negative si violenta sonora insuportabila, trompete, fluiere metalice, portavoci.. isterie inutila si ura revarsata
noiembrie__ rezistenta in ciuda oricaror argumente contrarii, fracking
decembrie__ sentimente de dragoste pentru tara mea, in care m-am nascut si in care traiesc, asa cum e ea, eu o iubesc. Liberalizare funciara, referendumul secret din 8 decembrie, Pungesti tarani in greva foamei.. Albota, Botorca, Bucuresti.. Cadoul de Craciun pentru Romania: Le Fracking!..
my heart broken in pieces

In tot timpul asta copii au fost alaturi de noi in tot ce am facut, au resimtit toata negativitatea revarsata, toate tensiunile acumulate, intreaga lupta pe care am dat-o in sufletele noastre, in casa si in strada..

si totusi, 2013
ne-a reintors acasa, la Cluj
ni l-a adus pe Vladut
ne-a TREZIT
ne-a invins temerile
ne-a cladit increderea
ne-a intarit speranta

un an greu, de transformari profunde

Dialogul

.
este calea miracolului de salvare a lumii acesteia
.
.
.
.