raul peisager, bibliotecile si istoria femeii

M-am implicat mult prea mult
intr-o lucrare pe tema gradinilor Romei antice. Mi se mai intampla, imi place mirosul de biblioteca si delicatetea fosnetelor neauzite, care te fac aproape sa-ti tii respiratia x ore cat te lasi prins acolo, in interior. Ti se intampla ceva mistic acolo, un fel de detoxifiere a porilor mentali. Oricum in ultima vreme imi permit foarte foarte rar luxul unei zile de scufundare in biblioteca..

Dar cu ocazia asta am facut descoperiri doamnelor si domnilor, am dat de radacina raului peisager. Exista asa ceva si ne loveste pe toti, cu mic cu mare, producatori si consumatori deopotriva, fie ca suntem dureros de constienti de asta, sau dimpotriva. Dau un exemplu la intamplare din V.Constatinescu:
"Peluzele incep sa fie ornate cu barci din materie vegetala sau cu scene de vanatoare, in care un iepure de buxus este urmarit de o haita de caini,
de asemenea din buxus"
Ati observat cuvantul? Cuvantul incriminator.. ?
INCEP dragii mei, "Incep". Acesta e cuvantul-cheie care a tradat cinstea indoielnica a esteticii romane, dezvaluind clar si fara putinta de tagada insasi originea abominabilelor fenomene care aveau sa se reverse de acum timp de milenii in intreaga Europa, si chiar pe alte continente mari iubitoare de sub-stante artistice.
In Roma antica a inceput totul, bella mia Italia..

Dar haideti sa mai vedem: "Romanii erau mari amatori de thiasae, puneri in scena in decor natural ale unor povestiri mitice... si sculptorii nu mai pridideau sa satisfaca comenzile, caci cu cat era mai bogat proprietarul, cu atat mai mult se ambitiona sa-si decoreze gradina cu statui.. maestrii incep sa sculpteze nu numai in piatra, ci si in lemn, ba mai mult, sa fasoneze buxusul, dafinul in forma de statui, arta numita nemora torsilia, avand ca inventator un cavaler roman, Matius Cneius".. Va dati seama, stim exact si numele faptasului :))
O, Matiuse Matiuse, ce ne-ai facut..!
Si mai mult: "Tot prin aceasta arta, a fasonarii in figuri a arbustilor, se putea obtine un cuvant de bunvenit adresat oaspetilor sau numele stapanului domeniului, lucru care reiese dintr-o scrisoare a lui Pliniu cel Tanar.. " in jur de 100 e.n, dezvaluiri Pierre Grimal.
"..de-o parte si de alta acante mladiind unduioase, apoi multe statui din plante si multe nume.." o, ce splendid trebuie sa fi fost!
Eeeii.. deci acum stim exact cine e de vina pentru delfinii din Herastrau, ntz-ntz-ntz..
Nu reiese exact daca si ceasurile de flori tot Matius Cneius le-a inventat, dar tot ce-i posibil sa fie asa, pentru ca acuma stim exact de ce era capabil acest om de la care a pornit totul, absolut totul . .



Mi-au placut abordarile poetice ale lui Pierre Grimal, si m-a surprins placut descoperirea titlului sau "Histoire mondiale de la femme"
Trebuie sa fie interesanta de rasfoit, in liniste nocturna de toamna

O zi prin Bucuresti

sau cand pisica scapa o clipa de-acasa..

Desi traiesc in orasul asta, sunt deosebite zilele in care am efectiv o relatie cu el. Orasul. Cum nu locuiesc departe de scoala, iar deplasarile pt firma le facem tot in zona nordica si mai degraba in afara orasului, eu si Centrul ne vedem destul de rar la fata.
Azi am coborat in cetate la niste prezentari in cadrul Zilelor Culturii Germane la Mincu. Inutil de specificat ca Bucurestiul nu e locul in care sa pornesti spre destinatie si sa ajungi pur si simplu acolo. Iti trebuie strategii si manevre speciale ca sa nu fi prins pe picior foarte gresit cu parcarea, asa ca am coborat cu masina binisor spre sud, dar am parcat La Sosea, langa splendidul gard al frumoasei Scoli nr. 11 si am continuat cu metroul pana la Universitate. Acolo am asistat, am admirat si am pus intrebari, dupa care am iesit in aerul rece de toamna iernoasa, m-am reconectat mental la Broscuta si Tatilu care stateau cumintei acasa si-am pornit pe jos inapoi.

Pentru ca Ana la Sibiu a atacat fara mila colectia de cartulii pe care i-o alcatuisem cu multa duiosie culturala, m-am gandit sa i-o improspatez cu inca vreo doua noi victime. Am intrat prin cateva librarii, am cules cate ceva de pe ici-colo, si cum pofta vine mancand, cand am ajuns la Carturesti nu m-am mai abtinut ca in atatea alte randuri si am servit un desert de zile mari. Mi-am depus in geanta cu gesturi pioase, ca pe o ofranda, Printese, scrisa de Philippe Lechermeier si ilustrata fabulos de Rebecca Dautremer.





Este una din putinele multele carti cu adevarat extraordinare pe care mi le doresc pentru Ana. Desene fascinante care te absorb inauntrul lor in lumi indepartate fantastice, detalii delicioase, nostime, culori si texturi de te trec fiori, imagini fabuloase care iti tulbura sensibilitatea . . Au efectul asta asupra mea ca adult, imi aduc aminte asemenea senzatii traite prin carti in propria mea copilarie si ma bucur pentru calatoriile imaginare in care o vor purta pe Ana mică.
Imi doresc la fel de mult Seminte de cabane, de acelasi autor, ilustrata de Eric Puybaret.
Ajunsa in Dorobanti cu treburi serioase, am intrat apoi sa ma delectez la Paul si Oliviers&Co. M-am lasat purtata de minunate rafineţuri in arome provensale de paine aromata cu busuioc, de ulei de masline cu lime si cosmetice bio cu miros fin vegetal. M-au purtat mental, desigur, pentru ca dadusem suficient pentru o singura zi ditai gaura in buget, asa ca am rezistat eroic si-am iesit suspinand incantata, ca dupa un act cultural de mare rafinament - usor interzis. Asadar, s-ar spune ca azi a fost o zi a culturii germane franceze pour moi.

Oricum, mi-am adus aminte dece imi doresc eventual sa am d'argent, in caz ca ma intreaba pestisorul de aur vreodata pe nepusa masa. Ca sa culeg fara sa oftez albume de peisagistica si arhitectura de la subsolul din Verona, sa degust din cele de mai sus, sa uit de mine la spa si sa am parte de perindarea aia multvisata prin Provence, preferabil in viata asta si nu doar in cea de apoi care va sa vie.
Am zis



L.e
Daca i-a stat cuiva inima in loc numai la gandul,
apoi sa se linisteasca,
pentru ca Printese nu-i va cadea Anei in maini decat atunci cand conjunctura va fi fiind deja vadit favorabila, departe de anumite pericole majore de care ne-a mai fost dat sa ne ingrozim in propria biblioteca atacata pe nepregatite
Pana atunci, ma bucur eu de precious . .

Educatia prin iubire

Curtea Veche, 2007, aprox 23 lei


Ross Campbell este psihiatru si consilier familial american. Mai are cateva titluri vandute in peste un milion de exemplare, (ma rog, nu neaparat asta ma face sa-l citesc) printre care How to really love your child, How to really love your teenager, sau Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor, ultima scrisa in colaborare cu Gary Chapman.

O carte care mi-a placut enorm
Mesajul e actual, afectuos, sclipitor.
Ideea cartii este una simpla: iubeste-ti cu adevarat copilul si problemele se vor dezlega mai usor sau chiar vor fi evitate.
Nu cred in formule magice, in metode miraculoase sau in retete universale. Nici sfaturile lui Ross nu le iau ca atare, ci le vad ca o abordare inteligenta si umana a ceea ce trebuie sa fac eu acum: sa-mi ajut pruncul sa se formeze, sa ii ofer.. educatie.

Continutul este bine structurat.
In deschiderea cartii se face o trecere in revista a unor fenomene mai putin fericite observate la ultimele generatii de copii si tineri si apar cateva semne de intrebare.
In continuare rasfoim inapoi istoria curentelor de gandire din educatie si vedem cum se punea problema in anii '50, '60, '70, se descrie putin stilul de educatie-dresura behaviorist Mod.C si se deslusesc cauzele tulburarilor curente.
Apoi cartea te introduce in educatia iubitoare.
Cum sa creezi o relatie cu copilul tau, cum sa te apropii de el si mai ales, cum sa-i intelegi nevoile.
Cum casa ta trebuie sa devina locul preferat de joaca al copilului tau si al prietenilor lui, cum arata cele doua extreme ale parintilor prea axati pe control sau a celor prea permisivi, etc, etc.
Mi-a placut foarte mult. Si coperta.

Bebelusi destepti

Cum sa formam si sa dezvoltam inteligenta copiilor nostri
Dr. Robin Fancourt
Ed. Elena Francisc Publishing 2007
17 lei, 238 pagini, fara chipuri

Cartea accentueaza rolul prezentei directe si a implicarii parintelui pentru cei mici, si mai ales pentru cei foarte foarte mici. Totul se intampla pana la 6 ani, perioada critica fiind pana la 3 ani (adica ACUM).

"A le vorbi, canta si citi copiilor, a le incuraja si sustine abilitatile proaspat aparute, a-i imbrtisa, mangaia si a te juca cu ei sunt cateva dintre ingredientele necesare construirii creierului lor. Puterea acestor experiente simple poate fi observata la sugarii si copii mici care stralucesc de o curiozitate vie si o incantare in fata vietii"

Despre atasamente stabile, sentimentul apartenentei, muzica, traditii si impactul nutritiei, totul pe o structura (serioasa) de termeni tehnici care iti reveleaza modul in care se formeaza creierul si mecanismele prin care este influentat de experiente si mediu. Cortex cerebral, impact, conexiuni si retele neuronale, iti devin notiuni familiare cu ajutorul studiilor de caz si a exemplelor concrete.

Un capitol de incheiere usor utopic te face sa visezi frumos pe final.
De subliniat si citit-amintit din cand in cand.
Titlul promitator se adevereste in continut, nimic de zis.
Pe coperta usor neispirata ca design, as fi preferat totusi un copil cu globul ocular alb.
Altfel, o carte al carei continut e bine sa te impregneze
Titlu recomandat AP

Cum sa fericim copilul de la bun inceput

Cum sa facem fericit un copil

in primul sau an de viata

Nessia Laniado

ed.All 2008, 15 lei, 127 de pagini, fara chipuri

Ca toate cartile care incep cu "Cum sa", are un titlu delicios, irezistibil.

Cartea te sensibilizeaza (si mai mult) si te indeamna simplu dar uneori placut surprinzator "sa-i spui de o suta de ori pe zi ca-l iubesti"

Paginile de start promitatoare, continuarea parcursului usor cazut in stiintificaraie (probabil din nevoia de a demonstra anumite afirmatii), totul insa presarat cu observatii de bun simt. Pe scurt, cred c-o s-o mai citesc de vreo 2-3 ori in primul sau an de viata, e si un fel de carte-manual, dar bland, relaxat.

Autoarea, italianca, mai are inca vreo zece titluri pe teme puericulturale