respect your parents anyway and be a much better one yourself

You don't do the bad-bads but get rid of the tons of daily neutral-bads, and do this:

1. Spiritual dimension
2. Unconditional reverence for your parents
(because they are not how they Want to be, they are how Their parents made them be, and those also.. pana la Adam)
3. 1 hour daily searching for The Truth
4. Service to humanity (which means less saving the world and more pay attention and take care of the ones close to you)
5. Worship all life (take care of everything around)

Carlos L'Abbate
The 5 offerings

Make cleaning and cooking become meditation

Dang! it hit me
de multe ori m-am surprins ce idei bune imi vin in timp ce spal vasele.
pana acum a fost doar o intuitie personala, acum e oficial :
timpul "pierdut" pentru muncile de rutina e de fapt o comoara de spatiu mental spiritual :)
fain....  aceasta descoperire m-a invaluit intr-un nor pufos si luminos de sentiment de bine, de linistire, satisfactie si multumire

challenges of the future

cred ca undeva in subconstient avem totusi ideea ca daca am deveni mai buni, ne-am plictisi.

clar ne-am plictisi, si eu zic.
fara razboaie de exemplu. ar fi mega plict.

intelegerea la pragul revoltei

nu se putea sa nu vina clipa asta
orice cale adopt, la mine implica trei faze:
1. atractia halucinanta
2. respingerea critica
3. pasul trei

La fel cu Yogilates. M-a fascinat maxim din prima secunda, si am stiut instantaneu ca e ceea ce trebuie pentru mine. Foarte ce trebuie si foarte pentru mine.
Dar rebelul de serviciu aflat intodeauna la datorie, si-a intrat evident si de data asta in rol. A inceput sa puna intrebari, sa chestioneze si sa cantareasca in spirit critic toata mierea si ambrozia pe care Carlos-cel-Cuminte o picura in mentalul fiintelor care i se apropie.
Treaba asta a avansat atat de mult incat la un moment dat in timp ce vorbea, mintea mea striga pe dinauntru "Stupiiid! Minciuni! Minciuni absurde de adormit spiritele vii!!" Intr-o perioada, [m-a tinut vreo 2-3 saptamani] imi venea greu si sa mai stau acolo cuminte pe locul meu si sa-l ascult vorbind. Ma irita maxim, ma revolta, ma enerva la culme.
pe undeva cred ca e normal ce mi s-a intamplat (nici acum n-am scapat inca total de pragul de rebeliune, inca sunt sub umbra lui) pentru ca unei minti obisnuite din lumea obisnuita clar ca-i suna absurd fraze de genul:
' DON'T TRY TO BE GOOD '
Na, cum sa nu ti se urce sangele in cap cand auzi chestia asta spusa pe tonul cel mai serios de o persoana in care ai mare incredere ca iti arata Calea. Evident ca I'm trying to be f*** good, nu??
Sau chestii ultra-mega-filozofico-incifrate precum urmatorul citat care efectiv m-a scos din minti si m-a pissed-off atat de tare ca am zis ca-mi bag picioarele in el yogilates si nu mai calc in veci peacolo :))
zicea asa, a Zen saying:

'If you understand,
things are as they are.
If you don't understand,
things are . . as they are'

Aceasta vorba Zen m-a amarãt profund. ce senzatie profunda de dezolare transmite. Cat de descurajanta si pustiitoare e... ce non-sens non-miracle non-entuziastica poate fi.. Mi s-a parut o batjocura si-o zeflemea aruncata peste ochi de la inaltimea intelepciuniii lor. adica stai relax , nu te mai strofoca atata cu intelegerea asta, caci oricum nu e nimic de inteles pentru tine, caci daca era, intelegeai deja.. practic ar fi chipurile totuna daca faci Binele sau nu-l faci.
buddhist mischievous inside jokes. pura rautate, ce mai :))

Deci de la o vreme se adunasera cam multe idei usor dubioase. sa nu ne bazam pe nimic din afara noastra, sa nu tinjim dupa nimic (dupa bani, vacante, faima, bogatii), dar nici macar dupa dragoste. Cu asta pe mine m-a atins la punctul sensibil.
Sa nu cautam dragostea.
sa nu tanjim dupa ea, sa nu 'depindem' de ea? Ok, sa nu depindem sunt de-acord, dar sa-i minimizezi forta si puterea de inaltare.. aici m-a pierdut. In cateva randuri a povestit chiar cu usoare unde ironice cum in tineretea lui mai frageda era foarte dar foarte-foarte indragostit si atasat de o persoana (deosebita, evident) si cum apoi a fost dezamagit.. si deci totul s-a dovedit fara sens. Evident ca nefastul poate interveni in orice, asta nu insemna ca nu trebuie sa Crezi si sa faci tot ce-ti sta in putinta pentru a o dobandi si a o pastra
cu sfintenie


'Don't try to be good'
hrrrr...

scopul ...you know

in adolescenta ma framantau multe intrebari, dintre care una maicuseama nu-mi dadea pace, si nici eu ei. anume: "care este scopul omului"
(e duminica, 7 dimineata, imi cer scuze ca lovesc cu obiecte contondente la ora asta,
dar mintea isi are caile ei, nu te pui cu ea... :))
Pentru ca mi se parea ca intre cei 90 de ani humani si ziua singura a efemeridei nu era mare diferenta, click clack si totul a trecut. Apari, te agiti umpic si dispari.. asa ca mintea mea cerea o explicatie pentru toata povestea asta. Eram la prima treapta, acolo unde lui Fat-Frumos i se-nfurci calea, si ma intrebam realmente incotro s-o apuc. se aratau inainte atatea drumuri.. o caracatita cu 14 brate incolacite.
Omul e facut sa isi faca o familie sau sa caute divinitatea in solitudine?
sa stranga bani cati mai multi cu care sa faca binele in lume, sau sa se bucure de frumuseti marunte?
sa plece in cosmos, sau sa modeleze portrete si sa le toarne in ghips?
sa danseze cu gratie efemera sau sa ridice monumente eterne?
sa vorbeasca mult sau putin,
sa urmareasca performanta intr-o singura directie, sau o existenta echilibrata din cat mai multe puncte de vedere?
Iar eu personal, eu va trebui sa citesc sau sa gatesc?
sa imi pregatesc o masca rezonabila dupa care sa ma ascund, sau sa ma arat asa cum sunt?
sa fiu libera ca o pasare sau sa ma insotesc si sa procreez,
sa sufar pentru orori sau sa ma bucur de miracole?
inima sa-mi ramana moale sau sa mi-o pietrific?
si visele, visele sa ramana suverane, sau trebuie ingropate adanc sub nucul din fundul gradinii....? Mintea mea avea de raspuns la destul de multe intrebari :))
Pentru toate astea, unde si pana unde trebuie sa ajungem si mai ales in ce fel,
n-am gasit raspunsul.
A trecut adolescenta, am intrat in centrifuga, iar intrebarea a ramas deoparte, pe un layer de dedesubt, cu fantasme, curiozitati, nelinisti, vise translucide, halucinatii...

Recent insa, am descoperit raspunsul. just like that :)
Deci, in trepte, ca la orice inaltare:
Primul pas din "scopul omului" este acela de a-si cauta scopul. CAUTAREA
Pasul doi: GASESTE. Cauta pana gasesti. A te descoperi pe tine insuti, etc.. (era adevarat ce zicea tipu' ãla, Dalai Lama
Pasul trei: URMEAZA. Nu te mai abandona pe tine insuti niciodata. sau da-o faci, ia-o de la capat, again and again.. tu trebuie sa fii conectat la tine insuti, and NEVER LET GO. Never. Ever.
Pasul patru: IMPLINESTE. Acest pas este intodeauna foarte greu de realizat. la o privire rapida de departe ai putea chiar sa juri ca e practic imposibil si ca nu merita efortul, "doar n-o sa te lupti cu morile de vant toata viata", ca la sfarsit sa-ti dai seama ca te-ai luptat si ti-ai "consumat" energiile pentru un ideal nerealist. Da, fraza asta e semanata in mintea oamenilor de catre Vantul Potrivnic. El are grija sa distraga concentrarea oamenilor, in asa fel incat cei mai multi sa piarda sensurile pe drum. drumul cel lung..
Cu alte cuvinte, analiza, diagnostic, tratament, enjoy! De-asta aparem toti cu defecte de fabricatie, ca sa avem ce repara. Lumea e un mare atelier de reparatii :)) iar bucuria nu-mi dau seama daca e sub forma de pasul 5, dupa implinire, sau mai degraba e o haina pe care trebuie s-o imbraci inca de la inceput, fara motive clare, si sa ramai drapat in ea pana la sfarsit.. da, cred ca asa-i. Nu exista pasul cinci separat, trebuie sa te prinzi ca pasul cinci trebuie inclus de la inceput.

The big picture:
scopul omului este acela de a-si vindeca destinul.

Asa, acuma c-am lamurit-o si pe asta, fug sa pregatesc micul dejun.
O zi splendida va doresc!

a state of mind :)

na bun, un lucru am lamurit pe ziua de azi:
cã heaven is actually not a place.
(la heaven se referea nu? eu asa am inteles..)

.


cine mai e presedinte, tot iliescu?

.

de unde vine salvarea femeii

Un lucru stiu sigur:
Ca o femeie nu trebuie sa astepte salvarea niciodata de nicaieri. Mai ales cand flota chiar a luat apa serios la bord
Singura salvare e in tine my dear. nu incerca sa sari disperata din barca gaurita ce se scufunda sub picioarele tale direct in primul vaporetto ce se nimereste pe-aproape. Asa in graba nu-ti folosesti instinctul de selectie, si chiar nu stii unde nimeresti. In plus, in ce hal iti faci intrarea.. si stii cat conteaza prima impresie, gandeste-te.
Deci zic asa. Inoata cu fortele tale proprii pana la mal, asa distrusa cum esti. (surprinzator cata putere mai ai in tine chiar si cand crezi ca esti gata). refa-te tu singura inapoi puternica si fa-te tu singura iar frumoasa, si-apoi lasa-ti cateva clipe de ragaz, sa-ti linistesti respiratia si sa observi soarele.
In secunda a doua vor veni singure la tine. Asa da, my lady

asa am inviat si eu din morti, odata mai demult
first make yourself happy, and just after that find the reason for that happiness
.
.
So don't panic baby, don't ever panic