Pregnants in the window

Pregnant mama merge azi la Schonbrunn.. plimbare pe aleile Kaiserului, mirific.
Adevarul e ca e un soare stralucitor, ar putea fi o zi chiar placuta


visited 9 states (4%)
Create your own visited map of The World

Am supravietuit

Am decolat foarte ok, ne-am inclinat puternic spre stanga cu capul in jos foarte ok, ni s-au infundat urechile foarte ok, am papat sandwich si prajiturica foarte ok si am aterizat fara probleme foarte ok.
Cazarea e ok, mancarea e ok, colegii si echipele sunt ok, vremea e ok...
Sa fac bine si eu sa fiu ok

Se vedeau foarte frumos luminitele oraselor de sus,
ca niste.. ceva-uri frumoase
Le-am dat biscuiti lebedelor pe Dunare, si erau asa pofticioase ca sasaiau cu ciocurile si dadeau sa ne ciupeasca de degete :))

E abia ziua 2 din 16 :(( Ma simt ca o prizoniera, blocata departe de punctele mele luminoase, singurele care ma intereseaza pe lumea asta. Mi-e dor de Ana Fetita si de Tatilu la modul tragic..
Azi eram in sala, sedeam toti pe scaune in cerc. prezentari, discutii, teorii de urbanism si landscape.. cand intra un arhitect/tatic cu o copilita mica de un an si ceva-doi.. era asa delicata, asa dulce si finuta ca Ana Fetita. Imi venea s-o iau in brate.. Mi s-a taiat filmul si n-am mai putut sa-mi stapanesc lacrimile siroaie pe obraji. Am iesit afara sa plang libera si sa ma linistesc.. apoi restul zilei am fost da, vesela cu lumea, dar acuma iarasi abia vad tastatura printre lacrimi.. Chiar nu stiu ce-i cu mine. E totul ok, proiectul e interesant..

Mi-am luat lapte de soia si compot de cirese, sa ma indragesc :)
Ma duc sa fac nani, maine la 9 suntem pe baricade




Poate ar trebui sa consider calea samuraiului, demnitatea japoneza a suferintei disimulate :))

Bebita ma din burtica e dulce, tare tare dulce. In fiecare dimineata cand ne trezim ma intreaba cu am dormit si apoi se intiinde bine, cu manutele si piciorusele, ca o pisicuta. E pui mic si dulce.. iubeste mamia puiul ei mic mic

Despre Venetia si modurile ei de folosire

Aveam asa o usoara indoiala dinainte sa ajung acolo
cum ca brandul Venetiei e usor supraexpus si suprasaturat, marsand excesiv pe romantism, seductie si spirit de epoca, si-asa a si fost.
In prima dup-amiaza am facut si noi ca toate oitele turistice, am urmat sagetile: "Per Ponte Rialto". Si-am tinut-o asa, per ponte rialto, cale de jumate de Venetie, pe un traseu bine definit, supraaglomerat de celelatte mii de oite turistice care misunau dezorientate, grabite si bulversate "per ponte rialto". Toata lumea oa ce fain - oa ce fain, tarabe cu masti pseudo-venetiene, mult sclipici si turisti de te calcai pe picioare. Gretos . .
Apoi, de a doua zi, studiind mai bine harta, mi-am dat seama de fenomen: era un traseu, iar traseul era o capcana. Venetia e o insula-labirint, in care capii turismului local au trasat trei linii galbene si-au zis: pe aici vor viermui turistii in Venetia. PiazzaleRoma-piata San Marco, Piata San MArco-Ponte Rialto, si Ponte Rialto-Ferrovia, cele 3-4 destinatii tipice ale insulei. Traseele astea te capteaza subliminal prin panourile galbene fixate la 2.5 m deasupra capului, cu chemarea hipnotozanta "per rialto". Asa se face ca stradutele respective sunt pline ochi de oite teleghidate, de tarabe sclipicioase si de vacarm kitch-comercial. Insuportabil. pt mine cel putin . .
Ok, asa ca de-a doua zi am schimbat strategia. Am spus NU traseelor de oite.
Asa ca in urmatoarele zile am evitat liniile galbene si am descoperit cu mult mai multa placere si tihna fata discreta a Venetiei linistite.
Iar Venetia linistita . . . e cu totul altceva. Nu romantism cu polonicul, nu turisti bazaitori, nu comert kitchos.. am simtit poezia Venetiei, misterul si melancolia ei . . and it was much better.
In plus, urmatoarele zile le-am petrecut pana spre seara la bienala, asa ca prima impresie neplacuta s-a diluat printre compozitii de arhitectura. Apoi, in ultima zi, care ne ramasese total libera, am explorat zonele laturalnice si m-am simtit excelent. "M-am", pentru ca am simtit nevoia sa evadez singura, asa ca am abandonat orice companie (pentru ca in lipsa lui Stefi am avut alte companii cu care, na.. ma acompaniasem destul in zilele alea) si am luat Venetia in pas usor si liber, prin locurile ei cele mai ascunse si mai linistite.. a fost cea mai faina zi din iesirea asta.
Am pus degetul pe harta pe zona Jewish Ghetto, si mi-am dat drumul in zbor usurel pe stradute inguste . . libera si relaxata cum nu mai fusesem probabil de foarte multa vreme.. eu si aparatul meu foto. Un soare bland de toamna m-a condus pe stradute inguste de labirint, a trecut cu mine apa pe poduri curbate si m-a surprins la iesirea din tuneluri secrete.. Atunci m-am simtit iarasi in Italia, in Europa veche si frumoasa, in inima spiritului mediteranean . . a fost foarte, foarte placut si relaxant.
La anticariatul "dei miracoli" m-am intalnit cu grupul simpatic ce ma acompaniase, ne-am minunat de miracol si ne-am bucurat de revedere, dar apoi le-am explicat cat de frumos am putut eu, ca prefer totusi sa-mi petrec si restul zilei in linistea armonioasa care ma cuprinsese . . asa ca mi-am continuat perindarile in solitudine si bucurie, simtindu-ma ca in adolescenta, cand urcam pe zidurile vechi din Cluj
si citeam sau scriam linistita cateva ceasuri acolo sus, dusa in gandurile mele.. Stare sublima.