Prima data in oct 09
Ca sa nu ma mai inghesui in ratb si fiind sambata, m-am gandit sa iau eu frumos bicicleta la plimbare . .
In liceu si in
adevarata prima studentie, nu ma dadeam jos de pe bicicleta fie vara fie iarna, mergeam calare absolut peste tot. Eram putin obsedata. Cand am venit insa in Bucuresti, traficul naucitor m-a naucit. Mi-a luat un an pana sa cutez sa ma aventurez la volan si 4 pana sa reincep sa pedalez.
Am inceput asa usor, cu o tura care taie jumate de Bucuresti: Pajura – Chibrit – Podul Grand – Cora Lujerului Militari dupa blocuri. Aici am petreut cateva ore cu masurat, analiza socio prin sondaje, fotografiat, in fine toate cele pentru situl de dupa blocuri pe care il avem in proiect, dupa care . . oau. Mi-am dat seama ca sunt libera ca pasarea cerului, dotata si cu aparat de viteza super-slim-strecurator-prin-trafic, asa ca mi-am luat calul si da-i. Unde vezi cu ochii!
N-am mers mult ca am trecut pe langa Politehnca. Prin gard se ghiceau niste spatii de verdeata destul de vaste, asa ca am virat usurel si m-am afundat in gradinile inginerilor. Minunatiile pe care le-am gasit acolo le puteti vedea aici, iar dupa ce le-am explorat, mi-am continuat drumul iesind in cu totul alta parte a Bucurestiului.
M-am stercurat binisor printre santierele si trecerile improvizate de la pasaj Basarab, am trecut prin fata Garii de Nord, si de acolo in Victoriei.
Ajunsa in zone mai curatele, prin centru, am fost intampinata de benzi prietenoase speciale pentru bycicle-people. Frumooos.. foarte frumos, chiar banda dubla, cate una pentru fiecare sens de mers. Lasand la o parte sentimentul de ingradire pe care il am daca trebuie sa merg pe un traseu exact, care imi spune sa calc numai in ACEST centimetru, senzatie pe care am avut-o si cand am facut prima oara traseul din IKEA, deci lasand la o parte aceste senzatii si trairi (pentru ca trairile noastre intime sunt cam primele lucruri pe care le abandonam in general), m-am lasat preluata de bandă si condusa liin.. pana la capat. Nu stiam nici eu ca exista un capat, dar odata ajunsa la el, a fost clar: prin cilindrul-stalp de afisaj nu am cum sa trec, deci traseul a ajuns la capat.
De acolo, la liber . .
Pe Eminescu, pe Dacia, pe Verona, prin Victoriei . . pe bicicleta e cu totul altceva. Faţă de masina. Ai ochii deschisi, ai contact cu orasul, esti parte din el, nu un corp strain care doar tranziteaza lasand in urma un nor de gaz albastrui-negricios.
E o experienta eliberatoare, intineresti cu 10 ani, esti suplu si dinamic, te strecori pe unde vrei tu, exact in directia pe care o vrei, pe strada pe care o vrei, opresti unde vrei, EXACT unde vrei . . Ai o lejeritate fantastica, pe care nici nu ti-o mai poti imagina daca freci masina de cativa ani in traficul anchilozat al Bucurestiului, care te scurge ca pe un bustean de lemn la vale, blocat intre alte cateva sute de busteni inerti, plutind incet, aproape intepenit in masa incleiata din care nu te poti desprinde.
Bicicleta te elibereaza
Desi credeam ca mai usor ajung pe jos pana la mare decat cu bicicleta de la Chibrit pana in Militari, am fost surprinsa de eficienţă. 20 de minute mi s-a parut o cifra foarte frumoasa. Din Regie pana in Victoriei n-am facut mai mult de 10-15 minute. E mult mai rapid decat cu masina in 80% din cazuri. (Duminica noaptea la 2 te vei misca intr-adevar mai repede cu masina, fiind singur si neavand cu cine sa te incaieri in trafic. In rest, biciclistii dau clasa la capitolul timpi in Bucuresti, chiar si pe distante de oras de 5-10 km)
Nu mai pomenesc si de fitnessul pe care il faci zilnic in aer
curat pardon de expresie,
de ocolurile intr-o doara asa dintr-o fuga printr-un parc ce iti vine in drum, etc etc.
Ati observat ca la o ditai coada la semafor pe 3 benzi, in jumate din masini e numai cate un singur om? 5 locuri posibile care ocupa o suprafata de 12mp sunt folosite de un singur om, care altfel, in postura de pieton sau in transport comun, sau ca biciclist ar avea o amprenta la sol de doar 1mp. Deci spatiul asta carosabil redus pe care ne batem toti in drumul spre casa, e risipit cu 1x12. (Sau 1x6 daca tineti la rigoare si presupunem ca o bicicleta ocupa 2mp la sol).
Stiu. Esti select si trebuie sa ajungi la birou elegant imbracat, netranspirat si cu mapa de hartoage nespalata de ploaie. Si eu sunt la fel, selecta, oama de afaceri, am intalniri cu clienti, am proiecte de prezentat, sunt si putin comoda, si mai ales, vreau sa dau bine desigur ca da . .
Milano, stie toata lumea ca este polul modei si al rafinamentului de look din lume. Milanezii - sunt mari amatori de scootere.
Nu caraitoare dinastea care duc pizza pe la noi, na-naa.
Scootere frumoase, negre, visinii, elegante, pline de stil. Iar conducatorii lor, niste tipi si tipese pusi la patru ace, ca scosi din cutie, foarte stylish, foarte image. Parcari de zeci de scootere si motoare de-a lungul strazilor, si totul devenit un mod foarte sic de transport. 2mp.
Deci si scuterul e excelent pentru ca rezolva criza spatiului carosabil (in loc sa incapem 10 masini incapem 50 de scutere).
O sa-mi spuneti ca tot n-am facut nimic, pt ca tot motor e si polueaza. De acord, dar motor mare poluare mare si motor mic poluare mica, asa ca pana rezolvam total poluarea, hai macar s-o injumatatim. Si in plus, argumentul cel mai tare este ca in curand vor apare cu siguranta pe scara larga motoare nepoluante, asa că să trecem noi pe scutere pana una alta, ca motoarele pe hydrogen si eco-fuel bat la usa.
In jumate din cazuri nu avem de carat nici pachete nici alte chestii pentru care sa ai nevoie de masina, nu e nici ploaie pt ca Bucurestiul e un oras secetos, iar in ultima vreme, din fericire, nici imaginea nu ti se sifoneaza, pt ca “da mai bine” sa fii ecologic decat grandoman. Dă mult mai bine.
Asta nu inseamna ca nu ma mai urc deloc in poluator, dar am inceput sa ma gandesc mai atent si sa aleg cu grija situatiile in care as putea sa merg mai bine cu bicicleta decat cu masina.
Oricum ajung mai rapid.
