pentru ca because

blogger este o platforma simpatica ce da erori exact cum nu le doresti.
Am vrut sa inchid o vreme blogul, asa ca dupa o petrecere, cand pleaca invitatii si inchizi usa rezemandu-te de ea obosit, fericit, trist..
dar blogger nu a inteles ca doresc doar putin sa ma linistesc, si a insistat sa posteze chestia cu "auzi draga, nu faci parte din cei selecti care au primit invitatie sa intre aici", asa ca people au fost usor nedumeriti si lezati, pe buna dreptate.
Nu am dat nici o invitatie nimanui, simteam doar nevoia sa inchid toate usile si ferestrele, o vreme sa-l fac pur si simplu privat, sa ma linistesc eu cu mine..

Iar asa inchis si cu anuntul ala stupid la intrare, ca un bodyguard cu ceafa lata care nu te lasa sa intri pentru ca nu respecti dresscode-ul serii, m-am indepartat si eu de el si nu mi-a mai venit sa intru, sa scriu, sa ma scufund in nimic . . m-am intristat si mai tare.

Asa ca mai rau fara rau, poate il las deschis, poate fac altul, I don't know . .
anul asta mi-a fost ciudat si tulbure, nu stiu nic eu ce mai vreau si dece, sper sa imi revin pentru ca incepe scoala Jesus, si am chestii chestioase de facut anul asta, sper sa-mi revin. Trebuie sa-mi revin


pentru inceput, cred c-o sa caut ceva muzica de sarit intr-un picior
maby this will help . .

Despre Venetia si modurile ei de folosire

Aveam asa o usoara indoiala dinainte sa ajung acolo
cum ca brandul Venetiei e usor supraexpus si suprasaturat, marsand excesiv pe romantism, seductie si spirit de epoca, si-asa a si fost.
In prima dup-amiaza am facut si noi ca toate oitele turistice, am urmat sagetile: "Per Ponte Rialto". Si-am tinut-o asa, per ponte rialto, cale de jumate de Venetie, pe un traseu bine definit, supraaglomerat de celelatte mii de oite turistice care misunau dezorientate, grabite si bulversate "per ponte rialto". Toata lumea oa ce fain - oa ce fain, tarabe cu masti pseudo-venetiene, mult sclipici si turisti de te calcai pe picioare. Gretos . .
Apoi, de a doua zi, studiind mai bine harta, mi-am dat seama de fenomen: era un traseu, iar traseul era o capcana. Venetia e o insula-labirint, in care capii turismului local au trasat trei linii galbene si-au zis: pe aici vor viermui turistii in Venetia. PiazzaleRoma-piata San Marco, Piata San MArco-Ponte Rialto, si Ponte Rialto-Ferrovia, cele 3-4 destinatii tipice ale insulei. Traseele astea te capteaza subliminal prin panourile galbene fixate la 2.5 m deasupra capului, cu chemarea hipnotozanta "per rialto". Asa se face ca stradutele respective sunt pline ochi de oite teleghidate, de tarabe sclipicioase si de vacarm kitch-comercial. Insuportabil. pt mine cel putin . .
Ok, asa ca de-a doua zi am schimbat strategia. Am spus NU traseelor de oite.
Asa ca in urmatoarele zile am evitat liniile galbene si am descoperit cu mult mai multa placere si tihna fata discreta a Venetiei linistite.
Iar Venetia linistita . . . e cu totul altceva. Nu romantism cu polonicul, nu turisti bazaitori, nu comert kitchos.. am simtit poezia Venetiei, misterul si melancolia ei . . and it was much better.
In plus, urmatoarele zile le-am petrecut pana spre seara la bienala, asa ca prima impresie neplacuta s-a diluat printre compozitii de arhitectura. Apoi, in ultima zi, care ne ramasese total libera, am explorat zonele laturalnice si m-am simtit excelent. "M-am", pentru ca am simtit nevoia sa evadez singura, asa ca am abandonat orice companie (pentru ca in lipsa lui Stefi am avut alte companii cu care, na.. ma acompaniasem destul in zilele alea) si am luat Venetia in pas usor si liber, prin locurile ei cele mai ascunse si mai linistite.. a fost cea mai faina zi din iesirea asta.
Am pus degetul pe harta pe zona Jewish Ghetto, si mi-am dat drumul in zbor usurel pe stradute inguste . . libera si relaxata cum nu mai fusesem probabil de foarte multa vreme.. eu si aparatul meu foto. Un soare bland de toamna m-a condus pe stradute inguste de labirint, a trecut cu mine apa pe poduri curbate si m-a surprins la iesirea din tuneluri secrete.. Atunci m-am simtit iarasi in Italia, in Europa veche si frumoasa, in inima spiritului mediteranean . . a fost foarte, foarte placut si relaxant.
La anticariatul "dei miracoli" m-am intalnit cu grupul simpatic ce ma acompaniase, ne-am minunat de miracol si ne-am bucurat de revedere, dar apoi le-am explicat cat de frumos am putut eu, ca prefer totusi sa-mi petrec si restul zilei in linistea armonioasa care ma cuprinsese . . asa ca mi-am continuat perindarile in solitudine si bucurie, simtindu-ma ca in adolescenta, cand urcam pe zidurile vechi din Cluj
si citeam sau scriam linistita cateva ceasuri acolo sus, dusa in gandurile mele.. Stare sublima.

de facut bagajele

raul peisager, bibliotecile si istoria femeii

M-am implicat mult prea mult
intr-o lucrare pe tema gradinilor Romei antice. Mi se mai intampla, imi place mirosul de biblioteca si delicatetea fosnetelor neauzite, care te fac aproape sa-ti tii respiratia x ore cat te lasi prins acolo, in interior. Ti se intampla ceva mistic acolo, un fel de detoxifiere a porilor mentali. Oricum in ultima vreme imi permit foarte foarte rar luxul unei zile de scufundare in biblioteca..

Dar cu ocazia asta am facut descoperiri doamnelor si domnilor, am dat de radacina raului peisager. Exista asa ceva si ne loveste pe toti, cu mic cu mare, producatori si consumatori deopotriva, fie ca suntem dureros de constienti de asta, sau dimpotriva. Dau un exemplu la intamplare din V.Constatinescu:
"Peluzele incep sa fie ornate cu barci din materie vegetala sau cu scene de vanatoare, in care un iepure de buxus este urmarit de o haita de caini,
de asemenea din buxus"
Ati observat cuvantul? Cuvantul incriminator.. ?
INCEP dragii mei, "Incep". Acesta e cuvantul-cheie care a tradat cinstea indoielnica a esteticii romane, dezvaluind clar si fara putinta de tagada insasi originea abominabilelor fenomene care aveau sa se reverse de acum timp de milenii in intreaga Europa, si chiar pe alte continente mari iubitoare de sub-stante artistice.
In Roma antica a inceput totul, bella mia Italia..

Dar haideti sa mai vedem: "Romanii erau mari amatori de thiasae, puneri in scena in decor natural ale unor povestiri mitice... si sculptorii nu mai pridideau sa satisfaca comenzile, caci cu cat era mai bogat proprietarul, cu atat mai mult se ambitiona sa-si decoreze gradina cu statui.. maestrii incep sa sculpteze nu numai in piatra, ci si in lemn, ba mai mult, sa fasoneze buxusul, dafinul in forma de statui, arta numita nemora torsilia, avand ca inventator un cavaler roman, Matius Cneius".. Va dati seama, stim exact si numele faptasului :))
O, Matiuse Matiuse, ce ne-ai facut..!
Si mai mult: "Tot prin aceasta arta, a fasonarii in figuri a arbustilor, se putea obtine un cuvant de bunvenit adresat oaspetilor sau numele stapanului domeniului, lucru care reiese dintr-o scrisoare a lui Pliniu cel Tanar.. " in jur de 100 e.n, dezvaluiri Pierre Grimal.
"..de-o parte si de alta acante mladiind unduioase, apoi multe statui din plante si multe nume.." o, ce splendid trebuie sa fi fost!
Eeeii.. deci acum stim exact cine e de vina pentru delfinii din Herastrau, ntz-ntz-ntz..
Nu reiese exact daca si ceasurile de flori tot Matius Cneius le-a inventat, dar tot ce-i posibil sa fie asa, pentru ca acuma stim exact de ce era capabil acest om de la care a pornit totul, absolut totul . .



Mi-au placut abordarile poetice ale lui Pierre Grimal, si m-a surprins placut descoperirea titlului sau "Histoire mondiale de la femme"
Trebuie sa fie interesanta de rasfoit, in liniste nocturna de toamna

Placebo how

Documentar (2 parti) cu touringul lor de 2 ani 2009-2010 cu ultimul album, battle for the sun
concerte cu public de 60.000 de oameni.. pfff

se pare ca trupele nu fac ture tot timpul. pleaca in turneu pe o durata anume, 1 an, 2 ani.. si se pare ca e cea mai grea si cea mai faina perioada a carierei/muncii/distractiei/pasiunii lor
"it feels soo goood, and it reminds you why you do what you do" /Steve

(on the stage) it is "the more flamboyant aspect of myself.. in a context where he's allowed to run absolutely free" /special words ballet of who else than magnificent Bryan Molko

a b s o l u t e l y f r e e

absolutely free . .

ab so lute ly free?
is there such a context? is there any place where one can run out absolutely free?
I doubt that
and most of us don't evan realyse that, don't miss that, ever
only art gives you that freedom
if and when you are ready to assume the consequences, cause expressing the absolute depthness of human states, up to the boiling levels, and to the surreal levels, and the sublime levels.. it always gets you mortified first
and then soemtimes glorified

"it's something too precious to be fucked with, really" /Stefan Olsdal

placebo feeling



and there's a very smooth moment with them, in private acoustic Tokyo session

Venice arhi biennal no.12

In anii pari, Venetia devine punctul zero al arhitecturii.
Giardini
Arsenale
pavilioane pavilioane pavilioane
concepte concepte concepte..
o sa ma ratacesc printre ele, si printre canale . .

sunt curioasa sa citesc printre randuri ce meditatii au arhitectii si asupra peisajului
daca a ramas tot o anexa decorativa a megastructurilor sau daca a inceput sa fie tratat ca persona
si daca ne vindecam de megastructuri
sau bagam mare, ca tot suntem pe ultima suta de metri, haha

dar dece sunt ironica
sunt cu sufletul la gura, ca inaintea unei mari intalniri frumoase

Plastic bag biodiversity

Sa avem mare grija de punga de plastic, ea trebuie sa isi vada visul implinit

Pe sit, again

Giurgevo, platforma 2
Asta face un peisagist: primeste o bucata de teren distrusa, pentru a o "vindeca".
Margini de oras, parloage si maidane, foste zone industriale dezafectate, mlastini si smarcuri.. rezolva-le.
S-a stabilit, data viitoare bem bine inainte, ca sa evitam efectele melancolic-depresive post-factum :)) E o un mister pe care locurile astea il emana.. O fascinatie a degradarii.. flori de mucigai arghezian

Mai multe in viata paralela

manipulation expiration

Haha, m-a amuzat acest articol,
Dupa ce timp de 50 de ani americanul a fost antrenat, dresat, dezinformat, manipulat si pavlovizat sa dea labuta, sa faca ham ham la comanda, sa cumpere de 10 ori mai mult decat are nevoie si sa arunce, acum ratiunea si echilibrul bunului simt parca-parca incep sa dea semne de dezamortire.
Logic ca nu indemn la consumarea alimentelor deteriorate, dar salut cu capul pe umeri invitatia la folosirea acelui organ uitat, amortit de sistem: creierul propriu, man.

Tu cu mintiuca ta iti poti da seama daca o rosie mai e buna sau nu?
Oul ce-l desfaci in bolisorul de control inainte sa il bagi in mancare, esti capabil sa-l evaluezi tu insuti?
Valabil si in sens invers: daca data expirarii (pe care sa fim seriosi, oricum nu e bine sa te bazezi prea tare, cel putin in ro) spune ca oho, mai e vreme, si de fapt produsul da semne de oboseala.. nu-l papi linistit pentru ca "asa scrie", nu?

Eeh.. ne intoarcem, ne intoarcem

new a