Sunt femeie, sparg prea multi banuti, ajutor!
Trebuie sa imi bag mintile in cap, sa-mi vin in fire si sa trec la calcule exacte, meschine si plicticoase, dar de punguta inchizacioase.
Tre sa-mi intre-n cap ca sunt saraca sunt saraca sunt saraca . . .
In alta ordine de idei, daca tot m-am nimerit la microfon, imi iau angajamentul sa revin cat de curand cu povestea lunii mai: ce am facut, pe unde am umblat si ce am izbandit.
Ce mai aventuri!
Ana e bine, Stefi e bine, eu sunt bine.
Si mai sunt cateva persoane care sunt bine
Monday, 25 May 2009
Sunday, 3 May 2009
De 1 mai
Tura in goana calului, pe Transfagarasan
Sus erau 9 grade (celsius)
Aer tare de munte, prapastii cascate la picioare si o liniste impietrita, ireala . .
Cand am vazut ce se vede in ultima fotografie, am facut stop, stanga imprejur si zbrrr!! pe deal in jos, inapoi de unde am venit. Chiar acuma n-aveam chef sa ne faca chisalita o pietricica dinaia cat casa, garnisita cu molizi dezradacinati.
Nu acum, ca avem responsabilitati :D
In rest, am sarbatorit prin munca, munca, munca
Friday, 1 May 2009
Sexy mama with smoking baby
Satula de outfitul mamei de bebelus m-am deghizat in lady si am pornit-o agale cu bebelusul la purtator.
Mama grijulie, dau un ochi sub prelata sa vad cum se simte odrasla si descopar ca Ana mea s-a apucat de fumat mult mai repede decat m-as fi asteptat.
Adancita in ganduri, pufaia din batul de balon invaluita in rotocoale de fum :))
Sunday, 26 April 2009
Cati copii iti-imi doresc
De la inceputul jocului (de-a mama si de-a tata), vedeam o familie mare, galagioasa, in care un numar incert dar mare de puradei zbanghii, topaie liberi, se bat cu apa, cresc iepuri, is fac zmeie si alte asemenea, nestingheriti, fiecare dupa pofta inimii . .
Da. Asa vedenie vedeam eu la inceputul jocului.
Si multi au spus vorba de aur, de care eu desigur nici n-am vrut sa aud: "Fa-l pe primul si mai vorbim dup-aia"
L-am facut. Acum hai sa vorbim.
Visul frumos ramane neschimbat, ca e frumos.
Dar realitatea,
ce ne facem cu ea?
Exista doua cai, depinde ce fel de femeie esti.
(Vorbim doar despre femei, pentru ca totusi, soarta lor ESTE diferita si particulara, detaliem cu alta ocazie exact ce si cum)
Daca esti femeie-mama de la natura, genul laptoasa-mamoasa, devreme acasa si mai ales
de sine etern-sacrificioasa,
atunci visul tau poate deveni realitate. Traiesti prin cei de langa tine, fericirea din ochii lor iti justifica tie existenta, pofta lor de mancare te satura si pe tine, realizarile lor pe tine te implinesc.
Daca insa esti dinaia . .
atunci e cu cantec.
Dinaia la care-i trebuie nu stiu ce, cai verzi pe pereti. Are nu stiu ce pasiune, nu-si gaseste linistea. Vrea sa faca ea, vrea studiu, nu stiu ce tot vrea in loc sa-si vada de casa, numai si numai de casa.
Eu, daca ar fi sa continui asa inca 7 ani, as innebuni.
Cu scutece, cu restrictii, cu papa-caca-pisu 24 de ore din 24, 7 zile din 7, 365 de zile pe an. Un an. Dar trei, dar sapte,
dar Doamne-fereste toata viata? . .
Tabloul ala frumos cu gasca de puradei multi, 5 puradei pe capul meu . . o spun cu tristete, nu stiu daca e pentru mine.
Bine, o fratioara chiar sunt datoare sa-i fac Anei, ca altfel nu se poate,
dar cred ca ne limitam la atat. Clasic. Sec
Of.. macar 3 mini-broscute daca as vrea sa fac :)
Da. Asa vedenie vedeam eu la inceputul jocului.
Si multi au spus vorba de aur, de care eu desigur nici n-am vrut sa aud: "Fa-l pe primul si mai vorbim dup-aia"
L-am facut. Acum hai sa vorbim.
Visul frumos ramane neschimbat, ca e frumos.
Dar realitatea,
ce ne facem cu ea?
Exista doua cai, depinde ce fel de femeie esti.
(Vorbim doar despre femei, pentru ca totusi, soarta lor ESTE diferita si particulara, detaliem cu alta ocazie exact ce si cum)
Daca esti femeie-mama de la natura, genul laptoasa-mamoasa, devreme acasa si mai ales
de sine etern-sacrificioasa,
atunci visul tau poate deveni realitate. Traiesti prin cei de langa tine, fericirea din ochii lor iti justifica tie existenta, pofta lor de mancare te satura si pe tine, realizarile lor pe tine te implinesc.
Daca insa esti dinaia . .
atunci e cu cantec.
Dinaia la care-i trebuie nu stiu ce, cai verzi pe pereti. Are nu stiu ce pasiune, nu-si gaseste linistea. Vrea sa faca ea, vrea studiu, nu stiu ce tot vrea in loc sa-si vada de casa, numai si numai de casa.
Eu, daca ar fi sa continui asa inca 7 ani, as innebuni.
Cu scutece, cu restrictii, cu papa-caca-pisu 24 de ore din 24, 7 zile din 7, 365 de zile pe an. Un an. Dar trei, dar sapte,
dar Doamne-fereste toata viata? . .
Tabloul ala frumos cu gasca de puradei multi, 5 puradei pe capul meu . . o spun cu tristete, nu stiu daca e pentru mine.
Bine, o fratioara chiar sunt datoare sa-i fac Anei, ca altfel nu se poate,
dar cred ca ne limitam la atat. Clasic. Sec
Of.. macar 3 mini-broscute daca as vrea sa fac :)
Friday, 24 April 2009
Primii pasi (chiar nu merge alt titlu)
Incep sa ma speriu deja
Cum a implinit 10 luni, gata. A doua zi Ana mica a considerat ca e de datoria ei sa-mi mai crute spatele si-asa vitregit de cele 9,5 kg ale ei, si mi-a spus "lasa mami, nu mai sta tot aplecata dupa mine sa ma tii, ca ma descurc si singura"
Zis si facut. Sustinuta discret de eticheta bluzei, i-am dat drumul usurel si s-a desprins . . (cred ca fara sa-si dea seama) facand primii pasi :)
A mers sigura pe ea mai intai 2-3 pasi, apoi 2-3 metri :D
Cand a simtit insa ca e pe cont propriu, s-a speriat si s-a repezit sa se prinda de mine :))) Ne-am mai jucat asa de-a v-ati desprinselea, si de la o vreme totul se desfasoara cu consimtamantul ambelor parti.
Oficial, Ana merge :)
Cum a implinit 10 luni, gata. A doua zi Ana mica a considerat ca e de datoria ei sa-mi mai crute spatele si-asa vitregit de cele 9,5 kg ale ei, si mi-a spus "lasa mami, nu mai sta tot aplecata dupa mine sa ma tii, ca ma descurc si singura"
Zis si facut. Sustinuta discret de eticheta bluzei, i-am dat drumul usurel si s-a desprins . . (cred ca fara sa-si dea seama) facand primii pasi :)
A mers sigura pe ea mai intai 2-3 pasi, apoi 2-3 metri :D
Cand a simtit insa ca e pe cont propriu, s-a speriat si s-a repezit sa se prinda de mine :))) Ne-am mai jucat asa de-a v-ati desprinselea, si de la o vreme totul se desfasoara cu consimtamantul ambelor parti.
Oficial, Ana merge :)
Thursday, 23 April 2009
Leurda la mama ei
Din martie de cand scoate frunza, e buuuna de mancat
pana infloreste, dup-aia gata. Adica pana pe la jumatea lui aprilie . .
Monday, 6 April 2009
visez la casa mea
o proiectez mental, fac schite, gandesc detalii..
camere personale pentru fiecare copil, o bucatarie mare cu canapea, pe conceptul Wohnkueche, unde ne adunam toti, orientata spre sud, cu living la vest.
Spre est, dormitorul nostu, sa ma intepe direct in retina prima raza de soare.
La nord garaj, debarale mari, hotarate, dressing si baile; chiuveta flancata de doua ferestre verticale inguste, din tavan pana la podea, care dau lumina naturala simetrica pe chipul oglindit, plante in baia luminoasa cu ferestra mare, deschisa, cu perdea alba pana la podea. Mansarda cu luminatoare zenitale largi . . atelier pentru pici
Toate ca toate, dar vom avea nevoie de verde muuult imprejur . . arbusti cu flori, mure, rozinchine, gradina de legume curate, ghivece cu aromatice in bucatarie si afara, gazon de umblat desculti, de tavalit si de mirosit; in fundul gradinii un copac inalt, in care ne urcam, mancam fructe verzi, privim in departare peste case si gradini.
Patul in aer liber, ascuns de vegetatie, in care adormi pe spate, citind pe cerul inalt deasupra ta desenele norilor, herghelii. Auzi in somn fosnet de frunze si cotcodacit indepartat de gaini.
As tine gaini numai sa le aud subliminal. .
Casa mea e clar ca nu e in oras, asa-i?
camere personale pentru fiecare copil, o bucatarie mare cu canapea, pe conceptul Wohnkueche, unde ne adunam toti, orientata spre sud, cu living la vest.
Spre est, dormitorul nostu, sa ma intepe direct in retina prima raza de soare.
La nord garaj, debarale mari, hotarate, dressing si baile; chiuveta flancata de doua ferestre verticale inguste, din tavan pana la podea, care dau lumina naturala simetrica pe chipul oglindit, plante in baia luminoasa cu ferestra mare, deschisa, cu perdea alba pana la podea. Mansarda cu luminatoare zenitale largi . . atelier pentru pici
Toate ca toate, dar vom avea nevoie de verde muuult imprejur . . arbusti cu flori, mure, rozinchine, gradina de legume curate, ghivece cu aromatice in bucatarie si afara, gazon de umblat desculti, de tavalit si de mirosit; in fundul gradinii un copac inalt, in care ne urcam, mancam fructe verzi, privim in departare peste case si gradini.
Patul in aer liber, ascuns de vegetatie, in care adormi pe spate, citind pe cerul inalt deasupra ta desenele norilor, herghelii. Auzi in somn fosnet de frunze si cotcodacit indepartat de gaini.
As tine gaini numai sa le aud subliminal. .
Casa mea e clar ca nu e in oras, asa-i?
Sunday, 5 April 2009
very funny
"Cred ca eu incep sa imi pierd rabdarea. La fiecare masa umplu bucataria: o data pana ii prepar tot ce e de preparat, apoi el nu vrea sa manance si o parte consistenta ajunge pe hainele lui, pe scaunul de masa, pe jos...
Parca nici nu am terminat bine de curatat, ca vine iarasi ora mesei si o luam de la capat."
M-a distrat sa citesc povestit de altcineva exact-exact
ca-n viata mea de zi cu zi :)
contextul, si alte asemenea aici
Parca nici nu am terminat bine de curatat, ca vine iarasi ora mesei si o luam de la capat."
M-a distrat sa citesc povestit de altcineva exact-exact
ca-n viata mea de zi cu zi :)
contextul, si alte asemenea aici
Saturday, 4 April 2009
Friday, 3 April 2009
de-ale noastre, ce stiti voi
Pruncul nu mai adoarme decat cu manutele alea scurtute si grasute incolacite in jurul gatului meu. Daca ma tii asa mami, dooormm liiin . . pana dimineata
Cand e necajita (foame) ma cauta cu privirea, fuge de-a busilea la mine ingaimand "Mmmmm-ma-mm.."
In rest, cat e ziua de lunga, Ttta-tti , Atti, Ta-ta-ta. Cand vorbesc cu el la telefon, se uita lung, apoi concluzioneza ca pentru ea : Att-ti
Am stiut dinainte de a se naste ca el va fi dragostea lor, febletea picilor nostri.
Lumea se mira cand o vede, ca are 8 dintisori, ca e grasuta si ca mai-mai merge imediat. Nu sunt toti bebelusii de 9 luni jumate asa?
Cand dadea cu ochii de mingea de baschet, se lipea de mine, ma strangea in brate ascunzandu-se pe jumate pe dupa mine, si-i arunca obiectului privirea aia tipica a ei, peste umar :) M-a distrat chestia asta, ca-i era teama de mingea de baschet; dar am lasat-o usurel, i-am explicat-o si demonstrat-o de la o distanta "safe", iar acum vad ca i-a trecut, a imblanzit-o. Si ea da cu piciorusul ala minuscul al ei in jucarii. Uneori are si nervisori de Mini-broscuta, maraie si da din manute autoritara :)
Patruleaza ca un catelus prin toate colturile, trage jos tot ce prinde, roade cabluri, aparate, agende, cartoane, hartii, hartii, hartii, slapi, ochelari de soare, servetele, dar nu si jucarii; si in nici un caz dinalea speciale de ros.
Mai e bebelus? Pana cand e bebelus?
E consecventa. Nu mananca legume. Mami, nu ti-am spus de la inceput sa nu vii cu dinastea la mine? Pireu de legume - sa nu vada. Eventual combinatii cu mar, branza de vaci sau grepfrut stors. Na, te pui cu gusturile omului??
In schimb a inceput usurel sa ia parte la meniurile familiei, pilaf, ficat de pui, paine cu unt si cascaval, spanac, galbenus fiert .. e ceva. Tare ma tem ca e spita lui ta'so, moftangioaica pur-sange. Numai taberele l-au salvat, dar pana acolo mai aveeem . .
Cand incepem masa, prima lingurita e servita cu o privire lunga, laterala, concentrata pe miros, aroma si textura. Dupa ce a privit oferta in recipient, gusta retinuta, din varful buzelor, nu cumva sa fie supa de pui sau mai stiu eu ce bazaconii. Apoi, daca e cazul, continuam colaborarea; daca nu, da peste lingurita de sare mancarea pe pereti.
Asta cand nu e vorba de fructe. La fructe simte din start savoarea in aer, da cu manutele in masa de nerabdare si aproba fiecare inghititura cu un mormait satisfacut. Si tot aproba, de la prima lingurita pana la ultima.
Ajutoor, ma ataca un bebelus dragut!!
Ma musca, ma smulge de par, ma zgarie, ma ciupeste mic si ascutit, heeelp!
Cand e necajita (foame) ma cauta cu privirea, fuge de-a busilea la mine ingaimand "Mmmmm-ma-mm.."
In rest, cat e ziua de lunga, Ttta-tti , Atti, Ta-ta-ta. Cand vorbesc cu el la telefon, se uita lung, apoi concluzioneza ca pentru ea : Att-ti
Am stiut dinainte de a se naste ca el va fi dragostea lor, febletea picilor nostri.
Lumea se mira cand o vede, ca are 8 dintisori, ca e grasuta si ca mai-mai merge imediat. Nu sunt toti bebelusii de 9 luni jumate asa?
Cand dadea cu ochii de mingea de baschet, se lipea de mine, ma strangea in brate ascunzandu-se pe jumate pe dupa mine, si-i arunca obiectului privirea aia tipica a ei, peste umar :) M-a distrat chestia asta, ca-i era teama de mingea de baschet; dar am lasat-o usurel, i-am explicat-o si demonstrat-o de la o distanta "safe", iar acum vad ca i-a trecut, a imblanzit-o. Si ea da cu piciorusul ala minuscul al ei in jucarii. Uneori are si nervisori de Mini-broscuta, maraie si da din manute autoritara :)
Patruleaza ca un catelus prin toate colturile, trage jos tot ce prinde, roade cabluri, aparate, agende, cartoane, hartii, hartii, hartii, slapi, ochelari de soare, servetele, dar nu si jucarii; si in nici un caz dinalea speciale de ros.
Mai e bebelus? Pana cand e bebelus?
E consecventa. Nu mananca legume. Mami, nu ti-am spus de la inceput sa nu vii cu dinastea la mine? Pireu de legume - sa nu vada. Eventual combinatii cu mar, branza de vaci sau grepfrut stors. Na, te pui cu gusturile omului??
In schimb a inceput usurel sa ia parte la meniurile familiei, pilaf, ficat de pui, paine cu unt si cascaval, spanac, galbenus fiert .. e ceva. Tare ma tem ca e spita lui ta'so, moftangioaica pur-sange. Numai taberele l-au salvat, dar pana acolo mai aveeem . .
Cand incepem masa, prima lingurita e servita cu o privire lunga, laterala, concentrata pe miros, aroma si textura. Dupa ce a privit oferta in recipient, gusta retinuta, din varful buzelor, nu cumva sa fie supa de pui sau mai stiu eu ce bazaconii. Apoi, daca e cazul, continuam colaborarea; daca nu, da peste lingurita de sare mancarea pe pereti.
Asta cand nu e vorba de fructe. La fructe simte din start savoarea in aer, da cu manutele in masa de nerabdare si aproba fiecare inghititura cu un mormait satisfacut. Si tot aproba, de la prima lingurita pana la ultima.
Ajutoor, ma ataca un bebelus dragut!!
Ma musca, ma smulge de par, ma zgarie, ma ciupeste mic si ascutit, heeelp!
Wednesday, 18 March 2009
Gradina de la cluj
In mai vom sustine workshopul The Garden Bookshop la Cluj, in cadrul super-evenimentului Zilele Arhitecturii
Initial ne gandeam la 10-15 participanti, dar pana acum s-au inscris peste 60 de studenti si absolventi de arhitectura, peisagistica si horticultura din Cluj, Timisoara si Bucuresti.
Se pare ca le-a placut tema, si multora dintre ei si ideea de a se "juca" direct cu scule si materiale "adevarate". O spun ei in randurile/scrisorile de intentie de la inscriere.
(E interesant sa fii behind the scene, sa citesti aplicatii, motivatii, sa vezi ce isi imagineaza si ce asteapta cateva zeci de oameni interesati de un eveniment si un domeniu, al tau)
Cred ca va iesi fain, suntem in pline pregatiri.
Despre workshop, aici.
Tuesday, 10 March 2009
Chiraieli in fapt de seara
E un lucru cunoscut, stie toata lumea
ca Ana e un copil zen
linistita, calma, stapana pe sine.
Da, toate astea se puteau afirma cu tarie,
pana cand . .
In urma cu trei saptamani au inceput sa ii iasa dintii de sus, patru la numar.
In urma cu doua saptamani, pe langa dintii in plina iesire, s-a adaugat marea deplasare: in patru labe, in picioare sau in fuga, tinandu-se bine de mainile mele, Ana ma poarta ea pe mine, de-mi ies fulgii. Si asta cam de dimineata pana seara. Gata ziua, uita de griji si ignora durerea de spate. Astea sunt efectele secundare ale deciziei (intelepte) de a nu folosi premergator.
In urma cu o saptamana, pe langa dintii care ies in continuare si efectele secundare ale deciziei intelepte de a evita premergatorul, de unde de neunde, copilul s-a ales cu o semi-raceala, cu stari subfebrile, lipsa poftei de mancare, nesomn si alte lucruri placute.
Acum s-au dus si noptile.
"Dintii" a spus medicul. Ca sa fim siguri, am mai cerut o a doua parere de specialitate. "Antibiotice" a spus al doilea medic, iar mie mi s-a facut piele de gaina. (Bine ca am scapat si de data asta fara sa i le administrez)
Febra a trecut, agitatia nu. Pentru prima oara am senzatia ca plansul si jelania sunt premeditate cu sange rece, si ca se incearca anumite manipulari. Cu toate astea, suntem in continuare at her service. "6-12 luni, perioada crizelor de tot felul" spune Spock. O fi stiind el ceva.
Cel mai mult am suferit cand mi s-au luat serile tarzii.
Parintii de bebelusi, ma intelegeti, au nervii tari, rabdarea de otel si rezistenta infinita. Rezista de cu dimineata de la ore mici, si-o tin asa rezistand, catu-i ziua de lunga la tavaleli, zgarieri, mofturi si chiraieli.
Dar seara . .
Seara, dupa ce pruncul obosit doarme dulce impacat cu somnul, atunci au si parintii momentul lor, timpul lor, clipele lor. O pace incredibila domneste in casa, e liniste in toate incaperile, iar parintii se transforma la loc, precum in povestea porcului, in ceea ce erau ei inainte de fapt. Nu mami si nu tati, ci Alex si Stef. Ce frumos: eu Alex, el Stef.
E mare lucru.
Sa poti fi din nou tu insuti,
chiar si pentru cateva ore,
sa te simti iarasi om.
Daca vrei sa te bucuri de celalalt, sa te bucuri.
Daca vrei sa citesti, sa citesti.
Daca vrei sa scrii, sa scrii.
Daca vrei sa asculti linistea, sa asculti linistea.
Iar cand i se rapeste omului si ultima ora . .
P.S.
Sa speram ca este doar o etapa efemera, si ca pruncul va dori din proprie initiativa, chiar va insista sa doarma iarasi in patutul lui, toata noaptea, incepand de pe la 9 seara si paaaaana dimineaaaaata . .
ca Ana e un copil zen
linistita, calma, stapana pe sine.
Da, toate astea se puteau afirma cu tarie,
pana cand . .
In urma cu trei saptamani au inceput sa ii iasa dintii de sus, patru la numar.
In urma cu doua saptamani, pe langa dintii in plina iesire, s-a adaugat marea deplasare: in patru labe, in picioare sau in fuga, tinandu-se bine de mainile mele, Ana ma poarta ea pe mine, de-mi ies fulgii. Si asta cam de dimineata pana seara. Gata ziua, uita de griji si ignora durerea de spate. Astea sunt efectele secundare ale deciziei (intelepte) de a nu folosi premergator.
In urma cu o saptamana, pe langa dintii care ies in continuare si efectele secundare ale deciziei intelepte de a evita premergatorul, de unde de neunde, copilul s-a ales cu o semi-raceala, cu stari subfebrile, lipsa poftei de mancare, nesomn si alte lucruri placute.
Acum s-au dus si noptile.
"Dintii" a spus medicul. Ca sa fim siguri, am mai cerut o a doua parere de specialitate. "Antibiotice" a spus al doilea medic, iar mie mi s-a facut piele de gaina. (Bine ca am scapat si de data asta fara sa i le administrez)
Febra a trecut, agitatia nu. Pentru prima oara am senzatia ca plansul si jelania sunt premeditate cu sange rece, si ca se incearca anumite manipulari. Cu toate astea, suntem in continuare at her service. "6-12 luni, perioada crizelor de tot felul" spune Spock. O fi stiind el ceva.
Cel mai mult am suferit cand mi s-au luat serile tarzii.
Parintii de bebelusi, ma intelegeti, au nervii tari, rabdarea de otel si rezistenta infinita. Rezista de cu dimineata de la ore mici, si-o tin asa rezistand, catu-i ziua de lunga la tavaleli, zgarieri, mofturi si chiraieli.
Dar seara . .
Seara, dupa ce pruncul obosit doarme dulce impacat cu somnul, atunci au si parintii momentul lor, timpul lor, clipele lor. O pace incredibila domneste in casa, e liniste in toate incaperile, iar parintii se transforma la loc, precum in povestea porcului, in ceea ce erau ei inainte de fapt. Nu mami si nu tati, ci Alex si Stef. Ce frumos: eu Alex, el Stef.
E mare lucru.
Sa poti fi din nou tu insuti,
chiar si pentru cateva ore,
sa te simti iarasi om.
Daca vrei sa te bucuri de celalalt, sa te bucuri.
Daca vrei sa citesti, sa citesti.
Daca vrei sa scrii, sa scrii.
Daca vrei sa asculti linistea, sa asculti linistea.
Iar cand i se rapeste omului si ultima ora . .
P.S.
Sa speram ca este doar o etapa efemera, si ca pruncul va dori din proprie initiativa, chiar va insista sa doarma iarasi in patutul lui, toata noaptea, incepand de pe la 9 seara si paaaaana dimineaaaaata . .
Monday, 2 March 2009
Un gand care ma sperie
La toamna voi relua cursurile, ar fi bine sa termin facultatea, daca tot mi-a mai trebuit una. Cum Bucurestiul pentru noi e sarac lipit in bunici, matusi si alte asemenea fiinte binecuvantate, o deductie logica simpla ma aduce in fata unui cuvant care ma inspaimanta.
Nici nu vreau sa-l pronunt, incepe cu b si se termina cu a.
B _ _ A
Cine, ce fel de, cat de, decee ??!!
Ma lesina pe dinauntru numai gandul la treaba asta.
Caut (disperata) o solutie pentru 1 octombrie 2009
Nici nu vreau sa-l pronunt, incepe cu b si se termina cu a.
B _ _ A
Cine, ce fel de, cat de, decee ??!!
Ma lesina pe dinauntru numai gandul la treaba asta.
Caut (disperata) o solutie pentru 1 octombrie 2009
Viata bate filmul la fundul gol
O sa fiu scurta pentru ca nu-mi place ce voi scrie.
Sunt trista si dezamagita. Sunt catranita si imbufnata.
In loc sa fiu la ora asta in locul dupa care tanjim de ceva vreme, avem placerea de a petrece inca doi sau trei ani in orasul traficului tupeist.
Nu ma intrebati dece si cum, ca n-am chef sa dezvolt subiectul.
However, e ceva in legatura cu IFLA EFLA, drept de semnatura, programe, afilieri si alte chestii dinastea la care n-am chef sa ma gandesc in acest context de trista amintire
Naiba m-a pus sa particip la prediplome . .
Oricum, ii multumesc Ioanei Tudora ca m-a "agatat"
(E o profa bestiala)
In anii ce vor urma (sper sa nu fie pentru tot restul vietii totusi), ca sa nu mai fiu asa trista, voi incerca sa descopar partile luminoase ale frumoasei capitale romanesti. Promit sa le impartasesc, tot pentru a nu mai fi asa de trista.
Cluj, we won't forget about you . . hang on!
Sunt trista si dezamagita. Sunt catranita si imbufnata.
In loc sa fiu la ora asta in locul dupa care tanjim de ceva vreme, avem placerea de a petrece inca doi sau trei ani in orasul traficului tupeist.
Nu ma intrebati dece si cum, ca n-am chef sa dezvolt subiectul.
However, e ceva in legatura cu IFLA EFLA, drept de semnatura, programe, afilieri si alte chestii dinastea la care n-am chef sa ma gandesc in acest context de trista amintire
Naiba m-a pus sa particip la prediplome . .
Oricum, ii multumesc Ioanei Tudora ca m-a "agatat"
(E o profa bestiala)
In anii ce vor urma (sper sa nu fie pentru tot restul vietii totusi), ca sa nu mai fiu asa trista, voi incerca sa descopar partile luminoase ale frumoasei capitale romanesti. Promit sa le impartasesc, tot pentru a nu mai fi asa de trista.
Cluj, we won't forget about you . . hang on!
Saturday, 28 February 2009
Ce ma face sa zambesc
Capreleirinucai m-a provocat sa spun cateva lucruri care ma fac sa zambesc, fiind la randu-i provocata de alta persoana , care la randul ei ..
Eu o trimit mai departe atat Alinei cat si Irinei, spre a-si aduce aminte ce le face pe ele sa zambeasca
Cu toate celulele ma face sa zambesc aerul fresh al primelor dimineti stralucitoare de primavara. Lumina alba de soare, vant caldicel si muguri verde-fraged pe garduri de spiraea. Cobor in pas vesel Republicii, in Cluj
Cu bucurie si multumire zambesc Broscutei la mutritele diverse pe care le face, cat e ea minuscul de mica. Mirare, incantare, cioculet, strengarie, pofta de a trage de par, premeditare, mijirea ochilor, privire peste umar, curiozitate de ratusca, chiot vesel :))
Expresiile ei sunt uimitor de diverse si fin diferentiate, iar eu normal, nici pe departe nu le pot exprima.
Cu nesfarsita duiosie ma face sa zambesc iubitul meu iubit, cu replicile lui de o ironie inocenta, aratandu-mi intodeauna the bright side of life.
Cu incantare zambesc florilor primite cand si cand de la cine mi-e mai drag
Cu ghidusie ma face sa zambesc reclama la mazarea cu umbrela
"Da, ador savoarea bondueeelle . ."
Cu usoara ironie zambesc citind randurile de mai sus, concepute sub un acces evident de astenie de primavara
Eu o trimit mai departe atat Alinei cat si Irinei, spre a-si aduce aminte ce le face pe ele sa zambeasca
Cu toate celulele ma face sa zambesc aerul fresh al primelor dimineti stralucitoare de primavara. Lumina alba de soare, vant caldicel si muguri verde-fraged pe garduri de spiraea. Cobor in pas vesel Republicii, in Cluj
Cu bucurie si multumire zambesc Broscutei la mutritele diverse pe care le face, cat e ea minuscul de mica. Mirare, incantare, cioculet, strengarie, pofta de a trage de par, premeditare, mijirea ochilor, privire peste umar, curiozitate de ratusca, chiot vesel :))
Expresiile ei sunt uimitor de diverse si fin diferentiate, iar eu normal, nici pe departe nu le pot exprima.
Cu nesfarsita duiosie ma face sa zambesc iubitul meu iubit, cu replicile lui de o ironie inocenta, aratandu-mi intodeauna the bright side of life.
Cu incantare zambesc florilor primite cand si cand de la cine mi-e mai drag
Cu ghidusie ma face sa zambesc reclama la mazarea cu umbrela
"Da, ador savoarea bondueeelle . ."
Cu usoara ironie zambesc citind randurile de mai sus, concepute sub un acces evident de astenie de primavara
Miscare
bucuresti-brasov-sibiu
brasov-bucuresti
sibiu-cluj-sibiu
cluj-tg mures-brasov
cu masina, cu trenul, cu Ana, fara Ana
lungi de cateva zile, scurte de cateva ore . .
life is full of surprises
***
brasov-bucuresti
sibiu-cluj-sibiu
cluj-tg mures-brasov
cu masina, cu trenul, cu Ana, fara Ana
lungi de cateva zile, scurte de cateva ore . .
life is full of surprises
***
Subscribe to:
Posts (Atom)