Scoala inevitabil a inceput.
Anei nu i-am luat bona (brrrr!!),
nu am dus-o la gradinita privata, nici la cresa de stat.
Ana e la bunici . .
asa am hotarat ca e cel mai bine. adica mai putin rau.
Incerc sa ma tin breaza, sa nu ma podideasca dorul.
Ma iau cu scoala.
Stiu ca Dolto nu ne lasa sa cocolosim copii "permitandu-le" sa faca nani cu noi, dar pana acum la un an si 3-4 luni, patutul Anei are rol de platforma de desen, nici o treaba cu nani. Ana doarme langa mami si tati. Bineinteles . . peste mami, de-a curmezisul lui mami, peste capul lui mami . .
Dormea.
Acum nani fara Ana . .
4 comments:
Big HUG! :)
mda. face parte din viata si asta. rezistenta maxima in fata despartirii, eu nu am reusit, adica nici nu am incercat varianta asta. insa o sa treaca socul despartirii si se va ajunge la un fel de obisnuinta, cred.
Thanks girls.. sunt trista pentru chestia asta, azi pe drum imi dadeau lacrimile cand am trecut pe langa parculetul nostru ..
Incerc sa-mi spun ca e ok, e cu ai mei, are gradina, fructe, flori..
Sigur ca e ok cu ai tai. Doar ca va va fi greu una fara alta. Insa si eu zic ca e mai bine cu ai tai, decat cu niste straini.
Post a Comment