Am dat cu capul de principiul lui Peter

Pregatesc un nou blog, pe care il voi derula in paralel.
Va fi un blog tematic, nu are legatura cu ce avem pe unudoitreisi.
Nu spun mai multe, in curand va vorbi el de la sine.

Alceva vroiam sa spun.
Imi prind urechile!!!!
Platforma este alta, am optat pentru wordpress.
De la logare, setari, si pana la primul post, totul e ingrozitor de greu.
Nu gasesti butoanele, nu ti-e nimic la indemana, nici un pas nu curge firesc.
Prostuta tare nu sunt, testele IQ pe care mi le-am facut in adolescenta aratau o inteligenta superioara, am fost felicitata pentru asta. E adevarat ca de atunci au trecut ceva ani, dar totusi, atat de perisabile sa fie conexiunile creierasului uman?

Cand am pasit pentru prima oara in lumea blogger, totul venea de la sine, treptele mi se asezau singure sub pasi, ma miscam lejer in toate directiile, iar misterele minore pe care nu le-am dezlegat din prima, s-au deznodat de la sine nu dupa multa vreme.

Poate ca tocmai aici e tot spilul.
Ati observat ca blogurile mai serioase sunt pe wordpress, nu? Oamenii care au cu adevarat ceva de spus (ador expresia asta), intelectualii, trend-setterii, profesionistii.
Poate WP tocmai in felul acesta isi selecteaza tacit si discret clientela.

Vom veda daca sunt demna de wordpress.
Deocamdata m-am zbatut in zadar sa dau culoare, sa ma joc cu fonturi si alte delicatese inaccesibile. De postat fotografii nici nu poate fi vorba, dar nu va mai spun ca dupa ce am reusit cu greu sa ajung a scrie primul text, m-am pomenit total neajutorata cand a sosit momentul final de "Publish post" (parca asa-i zice pe prietenosul nostru Blogger)
Sau poate ca abia dupa ce faci transferul in cont ti se rearanjeaza toate intr-o ordine fireasca si utilizabila . . Desi promit solemn ca "takes seconds, costs nada", free 3GB hosting, etc . .

Asta este, cred ca mi-am atins nivelul de incompetenta, vorba lui Peter Laurence.