Da-i naibii de rechini

In ultimii ani pe Discovery, National Geographic si posturi similare, vedeai cate in luna si in stele, dar maicuseama rechini.
Documentare ample despre habitatul rechinilor.
Documentare despre inteligenta rechinilor,
despre inmultirea si sistemul extraordinar de adaptare a rechinilor,
despre cele 14 randuri de dinti uluitoare ale rechinilor, and so on and on and on . . totul, dar absolut totul despre rechini.
Ajunsesem sa consider specia asta ca pe un miracol al naturii, daruit mie; o realitate de zi cu zi, un prieten apropiat, rechinul . .

Acum, cam de un an incoace, posturile astea au schimbat meniul. Gata cu rechinii, da-i naibii.
Acum it's about THE END.
: Profetiile Maya,
Calendarul si astronomia Maya
Ziua fatidica 21 dec 2012
Alinierea planetelor cu unhappy end
Plecarea pe alte planete. Definitiva.
Extinctia speciei umane,
Studii stiintifice, cercetatori din patru zari care arata toti cu degetul spre acelasi punct neguros
Cataclisme, scenarii, detalii . .

Stau si ma gandesc.
E totusi National Greographic we're talking about . .

Era bine cu rechinii mei

Sleep alone Moby

for when you sleep alone


I loove
love
love
Moby

Peeling feeling

Buna ziua, putem sa va frecam pe maini cu saruri?
...Aaa...nu stiu, bine, hai..
Si intr-un bol la stand, am savarsit ritualul de curatare a mainilor, in timp ce tipa imi susura in ureche povesti semi-credibile despre sare scoasa din Marea Moarta de la fix -417 metri adancime, despre proprietatile nemaiintalnite ale acestei sari, etc. Bine, daca zici tu . .
Nu mai tin minte exact ce-am testat atunci, ceva mentolat-fresh, dar stiu ca senzatia de dupa a fost in orice caz, suuuper. . ne-a placut si mie si lui Stefi.

Am luat de la ei body peeling.
O sare aspra, usor aromata spre vegetal. Pui niste sare dinasta pe o manusa de baie si freci bine tot corpul, preferabil dupa imbaiere. Cand l-am incercat prima oara am crezut ca imi rupe pielea. Mi-era ciudat numai sa-mi intind chestia aia pe mine, daramite sa mai si apas in cercuri. Ma si vedeam iesita din baie toata jupuita si plina de zgarieturi, cu sare pe rana!
Stefi e si el curios de dinastea, asa ca ne-am jupuit amandoi deodata, sa ne incurajam. Home spa, de-a dreptul.
Ne-am smirgheluit noi ce ne-am smirgheluit, dupa care am clatit tot ce nu se topise intre timp si-am iesit din baie.
Dupa asa tratament feroce nu mai simteam prosopul cand ne-am sters. Dar nici frigul, sangele era pus calumea in miscare.
Faza cea mai faina a fost senzatia de dupa. Mii-haa . . dupa toate suferintele, pielea o simti hranita de ceva uleios, mult mai consistent decat dove body lotion de exemplu, dar nici senzatia aia de gras ca de la uleiul de masline (am incercat de toate). Sarea aia e amestecata cu ceva, cica ar fi uleiuri de migdale, esente de lavanda si alte chestii, in orice caz, efectul e magnific. Te simti ca nou, cu pielea catifelata ca de bebelus, e excelent.
Cine are banicei mult mai multi ca mine, sa incerce chestii similare de la Oliviers&co, chestii organice, meditaraneene . .
Eu ma delectez in continuare cu -417. Mai am putin pe fundul cutiei :)
Goood goood feeling/peeling . . .


L.e. And this is Marea Moarta, langa Israel in nordul Egiptului






Vai ce frumoasa e . .
Dar daca e totusi adevarat si sarea din peelingul asta al meu e adusa chiar de aici?
Nu distrugem locul?
Uite-l, ia uite cum sapa . . pentru peelingul meu
Zici ca nu aduce mare stricaciune? Sa ma pilinguiesc linistita in continuare?
Hmmm..

Copenhagen, do your best!

Se pare ca Obama se codeste sa incheie tratate ecologiste . .

Nu-i de mirare, cata vreme America are un consum de resurse echivalent a 5 planete Pamant.
E greu sa te opresti.
Noi europenii consumam "doar" cat 2,5 Pamanturi

Ieri, azi, maine, planeta se trateaza la Copenhaga.

Va fi liniste

Nu-ti fa iluzii, nu se va schimba nimic. Va fi poate doar mai “liniste” in urmatorii 5 ani. N-o sa mai auzi scandaluri, PSD+PNL vor fura in liniste, armonie si pace. Hai sa ne traiasca
zise porcusorul radioactiv

2012 partea II

Daca nu stiati, avem si un institut de continuitate a umanitatii, IHC, care si-a propus
"Sa se asigure ca sfarsitul va fi doar inceputul"

2012 partea I

Filmul , desi semnat de un neamt, e un produs tipic hollywoodian, dupa tot tipicul retetei americane. Oricum, nu satisfactii gen Bleu Blanc Rouge asteptam cand am luat bilete la el, deci chiar nu vorbesc despre produsul cinematografic . .
It's The End we're talking about.

De anul 2.000 m-a durut in paispe. Isterie a fost si la anul 1.000, si la 1.500, alea erau pure superstitii. Dar 2012? Ce sa ai cu 2012, o cifra atat de anonima-oarecare?
Ma tem ca e mai mult decat o simpla panica de simetrie.

Mi-a placut ca in film, guvernele si greucenii planetei au pus mana de la mana, si-au incordat la maxim muschii si tehnologia ultra-sofisticata si au scos trei barcute de plutit pe ici pe langa Everest, atata au reusit ei, ce-ati crezut? Nda, deci asta ar trebui noi sa ne inchipuim, ca "nu se pleaca nicaieri", cata vreme navetele spatiale de cursa lunga au deja motoarele pornite si biletele date de mult .. ha-ha

In film, cauza dezastrului e o explozie solara ceva mai temperamentala, cauzata de alinierea planetelor, pe cand in realitate stim cu totii, nu-i asa, ca va fi vorba de fapt de Planeta X care ne va pocni.
Da, utila precizarea, de parca ar mai conta.

Cred ca noi, eu si cu tine, oamenii obisnuiti care vom muri peste trei ani, ar trebui sa ne uitam la filmul asta doar pana la faza la care moare Obama lovit de vapor. Acolo sa oprim filmul si sa ramanem pe idee, pt ca rozaliul care urmeaza si happy-endul pe rasarit de soare cu cafeluta pe terasa
e partea de good night story, ca sa previna sinucuderile in masa, nu puteau sa te lase asa paralizat in fata SFARSITULUI.
Asa ca pleci oarecum reanimat de la film, pentru ca el, ea, SI CEI DOI COPII AI LOR au ramas impreuna, au supravietuit, iar vremea a fost chiar foarte frumoasa in a 22-a zi dupa dezastre.

Deci nu uitati, plecati de pe acuma in Tibet daca aveti ceva bani si sperati sa mituiti portarul la intrarea pe naveta,
sau faceti bagajele pentru Africa, fiindca acolo nu te uzi la picioare cand planeta se contorsioneaza din maruntaie si trece in dimensiuneaa 5-a, iar cele 16 ore (nu 24) cat are de fapt ziua in 2009, vor ajunge 0.
Planeta se topeste, timpul se termina, dar nu va panicati, Lumea nu se gata aici, faza cu raiu-iadu si rasplata raman valabile, dragi enoriasi.

***

Nici n-as fi clipit la filmul asta (nu sa plang de la primul cadru - mi se trage de la maternitate, nuu, nu e genul meu), daca n-as fi vazut in ultima perioada niste documentare extrem de dubioase pe Discovery legate de teste cu navete spatiale gen arca lui Noe, in care
.. oare cum ar fi daca am pleca ceva mai departe ca de obicei..?
.. oare la o adica, prin absurd, am gasi pe vreo alta planeta conditii care sa permita viata rasei umane?
.. oare cat timp ne-ar lua pana acolo?
.. oare, asa ca fapt divers, cati ar fi bine sa plecam si ce rezerve de hrana ar fi necesare?
.. oare, de curiozitate, ce ar mai trebui sa luam cu noi ca sa asiguram biodiversitatea? animale, plante, seminte, fragmente de materie terestra ..
.. oare am supravietui calatoriei toti inchesuiti intr-o capsula fara iesire, oamenii n-ar lua-o razna, nu si-ar pierde mintile?
.. oare, de curiozitate, ar fi de ajutor un program computerizat de suport psihologic pentru momentul cand lucrurile ar lua-o razna?
Erau niste documentare gandite pana in ultimele detalii, cu cele mai profund analizate implicatii, totul in jurul calatoriei spatiale care abandoneaza un Pamant in descompunere si care salveaza perpetuarea speciei umane in cazul unui dezastru planetar/galactic.
Ei, totul era doar un joc de imaginatie gratuit, desigur.
Pe ditai Discovery Channel ce-i drept, dar hei, doar nu crezi ca asa ceva chiar poate fi iminent.
Mda.. daca ma mai gandesc si ca ce apare pentru publicul larg sunt chestiile vechi in domeniu si ca realitatea e cu 5 pasi inainte . . atunci ma linistesc de tot.
Nu pot decat sa devin Zen. Una cu Dao.

Cum m-am nimerit sa traiesc tocmai acuma, sa apuc eu sfarsitul lumii??
Ooohh in ce incurcatura m-am bagat.. si nu cred c-o sa ies din ea.

Dinescu ce alege, Iliescu sau Vadim?

Politica e un mare butoi cu kkt, si numai vorbind despre ea te cam imputi, e stiut ca toti au miezul viermanos si te risipesti in zadar daca te implici,
dar fazele la care asistam acuma live sunt atat de tari, ca pur si simplu nu ma pot abtine. Asistam iarasi la un moment de maxima stralucire in istoria Romaniei.

In 7seri sau B24FUN ce-o fi fost revista aia pe care am deschis-o aseara din intamplare, Dobrovolschi a avut un moment de sclipire: Sunt trist ca iarasi avem de ales intre Iliescu si Vadim. O fi preluat-o sau nu, oricum a fost tare.

Asta sunt romanii, din mostrele triste oferite pe tava aleg tot ce-i mai prost si apoi se uita oripilati:
cand la marul flescait din mana stanga,
cand la turta putrezita din dreapta.
Poftiti, serviti, dar mai luati, mai luati . .

Cand nu stii care rau e mai rau, iti cauti repere.
Cand iti cauti repere, e posibil sa ai o mare problema, realizand ca nu prea sunt repere "imaculate" tari ca piatra, numai bune de pus la temelie. Nu prea sunt.
Totusi, probabil si din cauza farmecului personal si a vorbelor nimerite bine si cu simt, dar si din detasare, Dinescu pare a fi o piatra buna.
El acuma e satul de scandal. Vrea un neamt rece, il doreste ca pe un "miracol".

Neamtul rece ok, poate veni si din dreapta si din stanga, dar stanga a semnat deja pentru el, si asta e apetisant. In plus, turta putrezita pare a fi badarana peste masura, si nu mai are appeal.
Dinescu merge pe marul flescait.

Bine Dinescule, as merge pe mana ta daca nu mi s-ar face greata numai la gandul.
Si in plus, acum 4 ani erai vesel in dreapta mariei sale turta putrezita, cu palaria ta frumoasa cu boruri largi..
Inteleg, "politicienii sunt ca pepenii, pana nu-i tai in doua sa-i incerci, nu stii ce miez ascund". Apoi iti schimbi parerea. Asa-i jocul, se cheama nu te supara frate ca te jefuiesc/mint.

Ingerasul de pe umarul drept:
Mi-e sila de Geoana.
(Base e ... cave man)
E simplu, nu vreau sa merg la vot.

Dracusorul de pe umarul stang:
Da, numai ca asta e cel mai simplu, sa iei mainile de pe volan si sa lasi caruta s-o dea de gard, ca oricum tu inca mai visezi sa pleci pe Marte si daca nu vrei sa pleci, iti inchipui in naivitatea ta ca "nu te afecteaza"
E cel mai simplu, e calea lasului si ma tem ca si a intelectualului dezgustat. Daca nu pui pietricica, nu contezi. N-ai drept de comment. Esti un castrat impotent care se autoanuleaza. Chiar nu e o solutie sa nu votezi.
E ca si cum il lasi pe chelner sa-ti aleaga el prajitura.
"Avem doar doua feluri, cu rahat si cu cacao"
Tu privesti sfios in jos si spui cu glas spasit: "Pai stiti domnule chelner, eu am tulburari de decizie, cacaoa se vede de la o posta ca e de rahat si rahatul chiar stiu din experienta ca e de cacao, nu alegeti dumneavoastra pentru mine, ca eu chiar nu ma pot hotara pana duminica?"

Daca e asa dorit, dece naiba n-a candidat Klausi pe direct? Dece trebuie sa-l inghitim la pachet cu marul flescait? Oricum, poate va fi si el eine deutsche gogoashen. Never say never.
Dinescule, daca tu candidai . . poate nu mai alegeam asa greu
Sau mai bine asa, sa ne despartim prieteni

ca butoiul se stie cu ce e umplut

Cu bicicleta prin bucuresti

Prima data in oct 09

Ca sa nu ma mai inghesui in ratb si fiind sambata, m-am gandit sa iau eu frumos bicicleta la plimbare . .
In liceu si in adevarata prima studentie, nu ma dadeam jos de pe bicicleta fie vara fie iarna, mergeam calare absolut peste tot. Eram putin obsedata. Cand am venit insa in Bucuresti, traficul naucitor m-a naucit. Mi-a luat un an pana sa cutez sa ma aventurez la volan si 4 pana sa reincep sa pedalez.

Am inceput asa usor, cu o tura care taie jumate de Bucuresti: Pajura – Chibrit – Podul Grand – Cora Lujerului Militari dupa blocuri. Aici am petreut cateva ore cu masurat, analiza socio prin sondaje, fotografiat, in fine toate cele pentru situl de dupa blocuri pe care il avem in proiect, dupa care . . oau. Mi-am dat seama ca sunt libera ca pasarea cerului, dotata si cu aparat de viteza super-slim-strecurator-prin-trafic, asa ca mi-am luat calul si da-i. Unde vezi cu ochii!
N-am mers mult ca am trecut pe langa Politehnca. Prin gard se ghiceau niste spatii de verdeata destul de vaste, asa ca am virat usurel si m-am afundat in gradinile inginerilor. Minunatiile pe care le-am gasit acolo le puteti vedea aici, iar dupa ce le-am explorat, mi-am continuat drumul iesind in cu totul alta parte a Bucurestiului.

M-am stercurat binisor printre santierele si trecerile improvizate de la pasaj Basarab, am trecut prin fata Garii de Nord, si de acolo in Victoriei.



Ajunsa in zone mai curatele, prin centru, am fost intampinata de benzi prietenoase speciale pentru bycicle-people. Frumooos.. foarte frumos, chiar banda dubla, cate una pentru fiecare sens de mers. Lasand la o parte sentimentul de ingradire pe care il am daca trebuie sa merg pe un traseu exact, care imi spune sa calc numai in ACEST centimetru, senzatie pe care am avut-o si cand am facut prima oara traseul din IKEA, deci lasand la o parte aceste senzatii si trairi (pentru ca trairile noastre intime sunt cam primele lucruri pe care le abandonam in general), m-am lasat preluata de bandă si condusa liin.. pana la capat. Nu stiam nici eu ca exista un capat, dar odata ajunsa la el, a fost clar: prin cilindrul-stalp de afisaj nu am cum sa trec, deci traseul a ajuns la capat.
De acolo, la liber . .

Pe Eminescu, pe Dacia, pe Verona, prin Victoriei . . pe bicicleta e cu totul altceva. Faţă de masina. Ai ochii deschisi, ai contact cu orasul, esti parte din el, nu un corp strain care doar tranziteaza lasand in urma un nor de gaz albastrui-negricios.
E o experienta eliberatoare, intineresti cu 10 ani, esti suplu si dinamic, te strecori pe unde vrei tu, exact in directia pe care o vrei, pe strada pe care o vrei, opresti unde vrei, EXACT unde vrei . . Ai o lejeritate fantastica, pe care nici nu ti-o mai poti imagina daca freci masina de cativa ani in traficul anchilozat al Bucurestiului, care te scurge ca pe un bustean de lemn la vale, blocat intre alte cateva sute de busteni inerti, plutind incet, aproape intepenit in masa incleiata din care nu te poti desprinde.
Bicicleta te elibereaza

Desi credeam ca mai usor ajung pe jos pana la mare decat cu bicicleta de la Chibrit pana in Militari, am fost surprinsa de eficienţă. 20 de minute mi s-a parut o cifra foarte frumoasa. Din Regie pana in Victoriei n-am facut mai mult de 10-15 minute. E mult mai rapid decat cu masina in 80% din cazuri. (Duminica noaptea la 2 te vei misca intr-adevar mai repede cu masina, fiind singur si neavand cu cine sa te incaieri in trafic. In rest, biciclistii dau clasa la capitolul timpi in Bucuresti, chiar si pe distante de oras de 5-10 km)

Nu mai pomenesc si de fitnessul pe care il faci zilnic in aer curat pardon de expresie,
de ocolurile intr-o doara asa dintr-o fuga printr-un parc ce iti vine in drum, etc etc.
Ati observat ca la o ditai coada la semafor pe 3 benzi, in jumate din masini e numai cate un singur om? 5 locuri posibile care ocupa o suprafata de 12mp sunt folosite de un singur om, care altfel, in postura de pieton sau in transport comun, sau ca biciclist ar avea o amprenta la sol de doar 1mp. Deci spatiul asta carosabil redus pe care ne batem toti in drumul spre casa, e risipit cu 1x12. (Sau 1x6 daca tineti la rigoare si presupunem ca o bicicleta ocupa 2mp la sol).

Stiu. Esti select si trebuie sa ajungi la birou elegant imbracat, netranspirat si cu mapa de hartoage nespalata de ploaie. Si eu sunt la fel, selecta, oama de afaceri, am intalniri cu clienti, am proiecte de prezentat, sunt si putin comoda, si mai ales, vreau sa dau bine desigur ca da . .

Milano, stie toata lumea ca este polul modei si al rafinamentului de look din lume. Milanezii - sunt mari amatori de scootere.
Nu caraitoare dinastea care duc pizza pe la noi, na-naa.
Scootere frumoase, negre, visinii, elegante, pline de stil. Iar conducatorii lor, niste tipi si tipese pusi la patru ace, ca scosi din cutie, foarte stylish, foarte image. Parcari de zeci de scootere si motoare de-a lungul strazilor, si totul devenit un mod foarte sic de transport. 2mp.
Deci si scuterul e excelent pentru ca rezolva criza spatiului carosabil (in loc sa incapem 10 masini incapem 50 de scutere).
O sa-mi spuneti ca tot n-am facut nimic, pt ca tot motor e si polueaza. De acord, dar motor mare poluare mare si motor mic poluare mica, asa ca pana rezolvam total poluarea, hai macar s-o injumatatim. Si in plus, argumentul cel mai tare este ca in curand vor apare cu siguranta pe scara larga motoare nepoluante, asa că să trecem noi pe scutere pana una alta, ca motoarele pe hydrogen si eco-fuel bat la usa.

In jumate din cazuri nu avem de carat nici pachete nici alte chestii pentru care sa ai nevoie de masina, nu e nici ploaie pt ca Bucurestiul e un oras secetos, iar in ultima vreme, din fericire, nici imaginea nu ti se sifoneaza, pt ca “da mai bine” sa fii ecologic decat grandoman. Dă mult mai bine.

Asta nu inseamna ca nu ma mai urc deloc in poluator, dar am inceput sa ma gandesc mai atent si sa aleg cu grija situatiile in care as putea sa merg mai bine cu bicicleta decat cu masina.
Oricum ajung mai rapid.

Descoperire IT geniala

(urmeaza o chestie seaca, cu detalii tehnice,
dar poate fi de ajutor)

Maaama.. nu-mi vine sa cred!
Deci:
tineti minte ca anul asta prin vara am avut o problema cu blogul, nu mai reuseam sa-l folosesc, nu mi se mai incarca pagina principala .. etc
Practic, cand accesam adresa de baza, http://unudoitreisi.blogspot.com, mi se incarca pagina, dar dupa o secunda disparea si ramanea ecranul alb cu ceva text de eroare. Nu stiam ce sa mai fac, in prima clipa am crezut ca mi s-a sters/blocat/distrus blogul, in orice caz nu l-am mai putut folosi sub nici o forma.

Apoi am vazut ca de pe alte computere nu era nici o problema si blogul se accesa fara probleme. Fericita ca inca blogul exista, am incercat sa vad ce-i cu laptopul meu, dar n-am ajuns la nici o concluzie graitoare. Pentru orice eventualitate, i-am facut blogului un backup.
Intre timp, am descoperit insa o portita prin care de atunci si pana azi l-am putut totusi folosi: nu accesez pagina principala, ci click direct pe post sau pe lună. Deci asa am reusit sa folosesc totusi blogul de pe laptop. Problema ramasa insa un mare mister.

Azi, intr-un moment de nostalgie, derulez prin blog, imi frunzaresc viata inapoi, amintiri, fotografii, ma emotionez, ma distrez si rad de faze, citesc postari mai vechi, tot mai vechi.. si ajung la luna iunie.
Luna iunie nu vrea sa se incarce, imi da eroarea de care vorbeam. Mi s-a aprins beculetul, stai sa vezi ca aici e buba!

Click din nou pe luna iunie, eroarea. Ok, ia sa vedem ce postari avem pe iunie, ma uit in lista: Workshopul de la Cluj, suprarealism de nunta, Home by Iann Arthus Bertrand.. sa vezi ca asta e. O fi embedul ala de la film care intre timp fusese retras de situl principal. Ma loghez, sterg embedul respectiv, siii.. iata-ma!
Here I am, me and my blog, totally functional, yeee!!
Deci am rezolvat-o, gata, merge perfect.
(Mai ramane o curiozitate nesatisfacuta, oare dece dadea eroare NUMAI de pe laptopul meu si inca al cuiva, si nu si de pe TOATE computerele, dar deja cred ca cer prea mult,
mi-e de-ajuns ca am rezolvat-o, si sunt foarte-foarte happy!

hai nu rade de mine :p

Gun-guna tine party after-hours

Cand stelele incep una cate una sa sclipeasca pe cer,
si pleoapele se lasa peste vise,
in linistea absoluta care a cuprins intreaga fire,
uneori Ana se scoala dintr-o data:
peeetrecereee!

Luna
Luna
Teaua
tuta
Alo, alo, alooo!
Pe cine vrei sa sunam mami, lumea doarme, (nu ca noi) ..
Laula
Lii
He-hee . .
Nani puisor
Nuca, nuca :)
Se lasa cu dat jos din pat, regasiri induiosatoare cu
Mecu, Calu, ainele din dulap. Trebuie sa imbracam hanoracul bleo cu dungi.
Trebuie sa inchidem fermoarul la hanoracul bleo cu dungi.
Trebuie sa ne cataram in raftul gol.
Cheile. Nu alea, cheile!!
Ne plimbam cu cheile pe la toate incuietorile din casa.
Tatea. Tatea!
Nu uitam nici de luna . .
Luna, luuna, luna!
Luuuunaaa
Luuuunnaaa
Luuna . .

Gon-gona testeaza sling

Gonguţa lu' mama :)
Gonguţă mică :)

Gun-guuna
Gun-guna chicoteste dulce in brate la mamia.
In brate la mamia
In brate la mamia
Toata ziua in brate la mamia.
(Diana, abia astept sa vina odata slingurile alea noi-noute)
poate asa o sa pot si eu de exemplu sa strang masa sau sa ma incalt iarasi cu doua maini, cum faceam parca mai demult.
M-am hotarat sa ne iau sling. Zice-se ca e o diferenta ca de la cer la pamant fata de portbebe-urile clasice, si ca-l poti folosi cu copilul pana la adanci batraneti pe la 3-4 ani. Astept miracolul cu rasuflarea taiata.
Promit sa va impartasesc experienta mea totalmente dezinteresata si acidulat de sincera.
Ia sa vedem, e de la cer la pamant sau doar frendy-trendy-homemade'dandy . . ?


Ps-pss in şoaptă:
Dac'ar fi sa tin cu careva, as tine cu slingurile, ca sa-mi rezolv problema.
Eu prin casa cu dereticari - spal geamuri, scutur covoare - iar Ana isi petrece ziua agatata de mine cu treaba ei, citeste clasicii-n latina, isi face pedichiura, care-i problema . .

O zi prin Bucuresti

sau cand pisica scapa o clipa de-acasa..

Desi traiesc in orasul asta, sunt deosebite zilele in care am efectiv o relatie cu el. Orasul. Cum nu locuiesc departe de scoala, iar deplasarile pt firma le facem tot in zona nordica si mai degraba in afara orasului, eu si Centrul ne vedem destul de rar la fata.
Azi am coborat in cetate la niste prezentari in cadrul Zilelor Culturii Germane la Mincu. Inutil de specificat ca Bucurestiul nu e locul in care sa pornesti spre destinatie si sa ajungi pur si simplu acolo. Iti trebuie strategii si manevre speciale ca sa nu fi prins pe picior foarte gresit cu parcarea, asa ca am coborat cu masina binisor spre sud, dar am parcat La Sosea, langa splendidul gard al frumoasei Scoli nr. 11 si am continuat cu metroul pana la Universitate. Acolo am asistat, am admirat si am pus intrebari, dupa care am iesit in aerul rece de toamna iernoasa, m-am reconectat mental la Broscuta si Tatilu care stateau cumintei acasa si-am pornit pe jos inapoi.

Pentru ca Ana la Sibiu a atacat fara mila colectia de cartulii pe care i-o alcatuisem cu multa duiosie culturala, m-am gandit sa i-o improspatez cu inca vreo doua noi victime. Am intrat prin cateva librarii, am cules cate ceva de pe ici-colo, si cum pofta vine mancand, cand am ajuns la Carturesti nu m-am mai abtinut ca in atatea alte randuri si am servit un desert de zile mari. Mi-am depus in geanta cu gesturi pioase, ca pe o ofranda, Printese, scrisa de Philippe Lechermeier si ilustrata fabulos de Rebecca Dautremer.





Este una din putinele multele carti cu adevarat extraordinare pe care mi le doresc pentru Ana. Desene fascinante care te absorb inauntrul lor in lumi indepartate fantastice, detalii delicioase, nostime, culori si texturi de te trec fiori, imagini fabuloase care iti tulbura sensibilitatea . . Au efectul asta asupra mea ca adult, imi aduc aminte asemenea senzatii traite prin carti in propria mea copilarie si ma bucur pentru calatoriile imaginare in care o vor purta pe Ana mică.
Imi doresc la fel de mult Seminte de cabane, de acelasi autor, ilustrata de Eric Puybaret.
Ajunsa in Dorobanti cu treburi serioase, am intrat apoi sa ma delectez la Paul si Oliviers&Co. M-am lasat purtata de minunate rafineţuri in arome provensale de paine aromata cu busuioc, de ulei de masline cu lime si cosmetice bio cu miros fin vegetal. M-au purtat mental, desigur, pentru ca dadusem suficient pentru o singura zi ditai gaura in buget, asa ca am rezistat eroic si-am iesit suspinand incantata, ca dupa un act cultural de mare rafinament - usor interzis. Asadar, s-ar spune ca azi a fost o zi a culturii germane franceze pour moi.

Oricum, mi-am adus aminte dece imi doresc eventual sa am d'argent, in caz ca ma intreaba pestisorul de aur vreodata pe nepusa masa. Ca sa culeg fara sa oftez albume de peisagistica si arhitectura de la subsolul din Verona, sa degust din cele de mai sus, sa uit de mine la spa si sa am parte de perindarea aia multvisata prin Provence, preferabil in viata asta si nu doar in cea de apoi care va sa vie.
Am zis



L.e
Daca i-a stat cuiva inima in loc numai la gandul,
apoi sa se linisteasca,
pentru ca Printese nu-i va cadea Anei in maini decat atunci cand conjunctura va fi fiind deja vadit favorabila, departe de anumite pericole majore de care ne-a mai fost dat sa ne ingrozim in propria biblioteca atacata pe nepregatite
Pana atunci, ma bucur eu de precious . .

Au revoir mr. Landennnne

Vineri, cu emotiile stranse nod in gat, am prezentat.
Dupa deliberari misterioase in camera secreta, juriul a iesit in sfarsit cu rezultatele la lumina. S-au tinut speechuri, s-au dat sfaturi si in sfarsit s-au anuntat si rezultatele. Eu ma rugam doar sa trec proiectul. La cele 6 echipe, au fost cate un 10-9-8-7, un 5 si un proiect picat. Noi am luat 9. Beng!
Merci beaucoup Landennnne, c'est magnifique!
Apoi am sarbatorit cu masa festiva pe holul nostru de la mansarda, cu fructe, fursecuri si compot de gutui facut de Mihai. A venit si Ioana, a fost foarte, foarte fain . .

Maine ne fac profii praf

Blogule blogutule, ce mai faci dragutule ..
Azi la 14.00 am avut predarea proiectului du Landennnne
La ora 13.10 echipa noastra desfasura pe planseta in atelier 4 planse A1 plotate frumos, desenate, phtoshopate, colorate ... plus caiet de notite personale (hei, pe asta il vreau inapoi), schite si desene de mana si alte probe autentice din bucataria interna a proiectului


Semnat de predare cu nr de piese, data si ora exacta, si straight back to barlog. Asta noapte am dormit 1 ora, (de la 7 la 8 dimineata), ieri noapte si cam de doua saptamani incoace cam 3-4 ore de somn pe noapte. Sunt zombie.

Nici n-am apucat sa constientizez faptul ca zilele astea am adunat in buchetul vietii a 30-a primavara, ocazie cu care am schimbat prefixul, am trecut de pe linie ascendenta pe plafonul orizontal al vietii (simt eu ca asta ar fi intre 30 si 50).. dar vai, sa nu mai pomenesc astfel de cifre pe aici ca mi se face parul maciuca, I'm getting OLD.... !!!
Va mai spun eu mai multe despre cum se simte o tanara femeie cand implineste 30 de ani, dar asta alta data, acum ma duc la nannnii .. By the way, maine la 8.30 dimineata avem sustinerea proiectelor in fata unui juriu international, ca sa zic asa. JUDECATA.
Doar nu credeati c-am scapat asa usor, predai plansele si ai fugit.
Naaa, na-na-na . .
Haide stimate student, haide aici in fata noastra si da seama de faptele tale, explica-ne tare, sa te auzim cu totii ce e cu liniile alea acolo, cum decurge dezvoltarea logica si mai ales, ce ai avut de spus cu asta . .

P.s.
Normal, dupa ce am plotat plansele finale, stateam toate trei aplecate deasupra lor si ne uitam la ele de parca le vedeam pentru prima oara in viata noastra. Scapari, elemente uitate, idei noi .. next time, acuma nani.
O sa visez frumos, ca maine merge Mamia la Ana mica puiusor

Facultate de 4 6 ani, sau struggles of a student mother

Peisagistica se face la USAMV in 4 ani.
Eu am inceput ca tot omul cu anul 1 si am continuat cu 2. Apoi am intrat in 3, nonsalanta si naiva ca si cand nimic deosebit nu avea sa se intample. Undeva, ceva era deja in pregatire.
A inceput anul, apoi nu fara aventuri am integralizat primul semestru, dar la al doilea n-a mai fost chip. Burtica mare, stare somnolenta permanenta, si geanta cu laptop/mape de hartii si carti, cam grea pentru luna a opta sus si jos patru etaje de cateva ori pe zi. Stim, miscarea e benefica in sarcina. Am dat examene in saptamana 38 de sarcina, chiar si intr-a a 40-a, dar pana cand? Oricarei gravide ii vine ceasul de a lasa deoparte toate tampeniile preocuparile ultra-importante, si de a naste la urma urmei, chiar daca sorocul pare a intarzia.
Anul trei ramas in aer.

Apoi a urmat un an intreg in care nici sub hipnoza nu mi-as fi putut aminti ca vreodata in viata mea m-as fi inscris la vreo institutie publica de invatamant superior, ca as fi asistat vreodata la cursuri si as fi petrecut dupamese intregi intr-o liniste stelara alcatuid referate printre albume si tratate de teorii peisagistico-urbane . . pe atunci fara ganduri la sot, la casa si la copii, ca intr-o teleportare in spatiul far'de griji al vidului bibliografic . .
In alta viata poate, in asta sigur nu.
Am petrecut in schimb printre gangureli de bebelus, carti de puericultura si hainute mici-mici ca de furnica.
A fost un an minunat, ca o dimineata de primavara intr-o livada inflorita.

Anul paradisiac a avut insa doar 365 de zile,
si visul dulce s-a spart ca un balon de sapun
de poarta facultatii.
"You have to go back there! Now!"
Ioana mi-a explicat frumos ca pot pasi cu gratie in anul 4, ca diploma nu o pot developa anul acesta dat fiind recuperarile din anul 3 pe care le am de adus la zi, si ca la anul voi putea fi libera si lejera, sa fac "mega-proiect" de absolvire da-i bataie bafta!

Aa.. mersi, asa fac . .

And my baby . . ?

Numar pe degete variantele/posibilitatile/modalitatile
Nu e niciuna rozalie, toate maro-cenusii, (ce nuante de cacao am de ales acum Doamne, n-ai alt paletar?
Nu, astea-s variantele, si oricum, daca vei alege te vei căi, iara daca nu vei alege, iarasi te vei căi).
Baby goes to grandparents.

Eu imi trag sufletul peste ochi si urechi, iau adanc aer in plamani, si ma arunc in valtoare tinandu-mi respiratia.
Merg la toate cursurile cu anul 4,
urmaresc recuperarile pe orarul de anul 3,
suspend totul pentru doua saptamani avec monsieur Landennnne cu anul 3, timp in care pierd cursuri/laboratoare/intalniri la anul 4. Petrec jumatate de zi la cursuri si cealalta jumatate in proiecte si lucrari de recuperat. Ma gandesc la Broscuta, nu-mi mai pot tine respiratia . . trebuie sa ies la suprafata!

Da ce-i cu nebunia asta deodata in viata mea . .
Io mi-s ardeleanca domnilor, sa nu uitam acest amanunt esential.
Las-o naibii de scoala draguta, ca nu arde si nici nu fuge nicaieri. E drept, cu cat intrerupi mai generos, cu atat te intorci mai chinez-paralel - DACA te mai intorci vreodata.
Atunci, ca sa sufere toata lumea mult mai putin,
am hotarat:

Anul 4 sa ma lase in pace cu problemele lui care nu ma intereseaza acum - ne vedem foarte bine tura vitoare.
Anul 3 sa ma primeasca cu bratele deschise, caci eu de-a lor sunt, deocamdata mai rarut si mai selectiv, pe masura cursurilor pe care le am deja in maneca, iar de la anul (cand se va fi convertit in 4) full option, cu ateliere, cursuri si lucrare de diploma cu tot.
Timpul sa nu ia la numarat anii scursi de cand am calcat eu pentru intaiasi data pragul facultatii acesteia, caci totul e relativ si personalizabil,
Landennnne sa isi incheie cat mai amiabil si mai degraba ultima din cele doua saptamani in care il insotim intelectual zi si noapte fara sa respiram,
iar noi, cele trei personaje principale ale povestirii -
Unu, Doi si Trei cel mic si mostimportant, ne regasim si ne reintregim ca sa putem respira fericiti impreuna,
caci ce poate fi viata cand stai sub apa cu respiratia taiata si plin de jale?

Am hotarat.
Profii sa nu-si faca cruce,
Mame, Buni, Mamika si toti ceilalti sa nu se uite dezaprobator,
prietenii si colegii sa nu creada ca sunt la master
si Ana mica sa-si impacheteze ainele, sa scoata socotitoarea si Coca de sub pat si sa se incalte cu pucul unu si pucul doi ca mergem tai cu bum-bum al lui tatilu.
Punct.

Oui, je suis Landennnne

Il fait que vous presenter le concept du site,
exprimer la philosophie du projet, la strategie et l'atmosphere . .
Visualiser du concept dans des croquis 3D el le plan general des oiseaux, parce-que le cloture n'es pas ici, mais l'echelle avec la nuit du plan general. Tout le traffic dans l'espace, la vegetation et les velos . .

Le paysage c'est sur le terrain.

Vous fait l'anlyse sensible a traverser la synthese surtout le detail
Des pietons
l'architecture
la sociologie
et la morfologie

5 heures, 7 heures + 4 heures, 6 heures
parler, parler, dessiner
je parle pas francais
presenter, analyser
votre equipe engajer
le site
le paysage
les conclusions
le concept
les pietons
les velos
les oiseaux

travailler sur la nuit pour aujourd'hui
sur le jour pour demain
sur l'atelier pour l'equipe 1

Qui, c'est une tres bonne idee!

Ana likes

Noi ne faceam griji sa nu "zgomotim" copilul si cand colo,
Ana face pogo cu tati pe rockckck...
Nici mamia nu sta deoparte, e iures

Ne descarcam dupa ziua de ieri (zapada pe Cheia, drum neumblat si alunecos, prapastii langa drum nesecurizate cu parapet).
Am intrat in sant, masina putin zob, bine ca nu am alunecat in partea cealalta ... in hau.
Abia dup-aceea mi s-a facut rau de groaza.

Sarea, unde-i sarea??!

Goooo

Scaun - oglinzi - centură
Mamiaa!

Papa

Se pare ca Ana mananca mai bine la Buni decat la Bucuresti.
Dimineata cum se trezeste fuga la bucatarie: "papa!"
Ha-ha, draguta mea mica.

Scumpica, cum spune ea Apu, apu, apu, aapu!
Am rezistat neasteptat de bine o saptamana, dar incepe sa ma arda dorul.
Suntem ca intr-un concediu neverosimil, eu cu Stefi -
in casa e ordine luna, nimeni nu arunca periile in vana,
nimeni nu scurma in ghivecele de flori,
nu mai gasesc pachete de unt roase la colturi, nu mai rasar tuburi de pasta de dinti pe sub pat, n-am mai adunat de mult teancurile de haine trase jos din dulap, cartofii si ardeii imprastiati prin hol . . e o liniste ciudata.
Stefi, hai sa rascolim sertarul cu cd-uri sa le imprastiem pe jos, ca simt ca-mi lipseste ceva
c i n e v a . .

Noamne, cum sa rezist asa un an de zile ??!

Breslo la Fabrica

Printre cumparat mocheta, draperii si crizanteme, ne-am vanturat putin pe la Breslo, sa vedem cum mai arata un targ de handmade.
La intrare am dat 10 lei si am primit in schimb dreptul de a pasi peste prag plus doua reviste, o bautura si una bucata pereche de cercei . .

Inauntru plin de margelute, cercei, genti, tricouri pictate/cusute/desenate, caciuli tricotate, etc, etc. Majoritatea prea bălţate, lucitoare si nu suficient de really-handmade, dar
am gasit si lucruri frumoase.

Lili creeaza cercei si coliere pline de finete, si cam tot ce are e creat cu simt.
La buburuze i-am gasit Anei primul rucsacel, o mâţă farte simpatică. M-au distrat gentile din dischete ale lui Devlaccessories, am cazut pe spate de admiratie oglindindu-ma cu cerceii gigantici de dantela neagra made by Angi Apostol, m-a incercat un sentiment de piosenie vazand-o pe Lizi impletind cu .. fir de argint, foarte poetic ..
Am admirat toate cele iesite din mainile Bananei, erau de bunaseama creatii cu suflet tanar, si am ales de la ea o pereche de cercei pentru Laura (pe gustul meu, desigur).

Cand sa iesim, stai ca mai este un etaj. Haide sus, unde bine ca am urcat, pentru ca am gasit minunate caiete/albume din hartie nealbita, legate manual .. foarte frumoase, handmaduite de Ramona.
Unda din Ţara Făgăraşului are multe chestii faine de croitorie, as vrea undeva sa rasfoiesc cu ragaz prin creatiile lor ..

Dupamasa la 5 urmeaza prezentarea de moda Chotronette, dar eu am de proiectat de-mi sar fulgii, asa ca am cules o bucata de negresă absolut delicioasa si gata,
la treabă cu myself!

Educatia prin iubire

Curtea Veche, 2007, aprox 23 lei


Ross Campbell este psihiatru si consilier familial american. Mai are cateva titluri vandute in peste un milion de exemplare, (ma rog, nu neaparat asta ma face sa-l citesc) printre care How to really love your child, How to really love your teenager, sau Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor, ultima scrisa in colaborare cu Gary Chapman.

O carte care mi-a placut enorm
Mesajul e actual, afectuos, sclipitor.
Ideea cartii este una simpla: iubeste-ti cu adevarat copilul si problemele se vor dezlega mai usor sau chiar vor fi evitate.
Nu cred in formule magice, in metode miraculoase sau in retete universale. Nici sfaturile lui Ross nu le iau ca atare, ci le vad ca o abordare inteligenta si umana a ceea ce trebuie sa fac eu acum: sa-mi ajut pruncul sa se formeze, sa ii ofer.. educatie.

Continutul este bine structurat.
In deschiderea cartii se face o trecere in revista a unor fenomene mai putin fericite observate la ultimele generatii de copii si tineri si apar cateva semne de intrebare.
In continuare rasfoim inapoi istoria curentelor de gandire din educatie si vedem cum se punea problema in anii '50, '60, '70, se descrie putin stilul de educatie-dresura behaviorist Mod.C si se deslusesc cauzele tulburarilor curente.
Apoi cartea te introduce in educatia iubitoare.
Cum sa creezi o relatie cu copilul tau, cum sa te apropii de el si mai ales, cum sa-i intelegi nevoile.
Cum casa ta trebuie sa devina locul preferat de joaca al copilului tau si al prietenilor lui, cum arata cele doua extreme ale parintilor prea axati pe control sau a celor prea permisivi, etc, etc.
Mi-a placut foarte mult. Si coperta.

School's over my head!

A doua zi de scoala, sunt varza.
Mergi la secretariat sa te inscrii, du-te verifica la financiar daca mai ai rest de plata, vino cu hartia inapoi la secretariat, du-te la casierie plateste pt noul an, adu chitanta la secretara, du-te sus 4 etaje si vorbeste cu profele de an despre formula de studii, intoarce-te jos 4 etaje si verifica-ti dosarul, situatia pe anul trecut, urca inapoi 4 etaje si vb iar cu profele, trageti o concluzie, coboara iarasi 4 etaje la secretariat, fa-ti cerere de sesiune deschisa, urca inapoi la rpofe, stabiliti etapele, grupa in care esti inscrisa, cunoaste-ti noii colegi de anul 4, cunoaste-ti noii colegi de anul 3 cu care refaci cursurile, cunoaste-ti puzderia de profi noi, cunoaste noul corp de cladire in care functioneaza peisagistica, fa rost de orar, fii la curent cu modoficarile de orar, fa lista cu materiile restante, contacteaza profii respectivi, vorbeste cu profii cum sa refaci cursurile, ia notite, du-te la cursuri . .
gata cu scoala pe azi . .

Gata cu scoala pe azi? Bun, fugi la banca si rezolva cu nush' ce dispozitiv si renegociaza-ti dobanda. Gata cu banca. Go home.

Ai ajuns acasa? Great, esti rupta de obseala, ai dormi neintoarsa, dar sorry baby, da-i bice cu proiectul ca maine asteapta clientul de la Sibiu, nu uita de cel cu care ai avut intalnire acu 2 zile, ca vine si ziua lui, fa-ti programarea pe zilele urmatoare, ce mai ai de predat, de studiat, de pregatit . .
Am inceput tare, e socul primului impact, sper sa-mi revin,
acum vreau sa-mi bag capul intr-o galeata cu gheaaataaa!

Nani fara Ana . .

Scoala inevitabil a inceput.
Anei nu i-am luat bona (brrrr!!),
nu am dus-o la gradinita privata, nici la cresa de stat.
Ana e la bunici . .
asa am hotarat ca e cel mai bine. adica mai putin rau.

Incerc sa ma tin breaza, sa nu ma podideasca dorul.
Ma iau cu scoala.

Stiu ca Dolto nu ne lasa sa cocolosim copii "permitandu-le" sa faca nani cu noi, dar pana acum la un an si 3-4 luni, patutul Anei are rol de platforma de desen, nici o treaba cu nani. Ana doarme langa mami si tati. Bineinteles . . peste mami, de-a curmezisul lui mami, peste capul lui mami . .

Dormea.
Acum nani fara Ana . .

Lapte-tapte

Lapte - tapte
Lllapte - tapte
Llapte - tapte . .

Kihi-Kiha 3

A treia editie Kihi-Kiha,
la Carturesti sambata viitoare, in 10 oct.
S-ar putea sa fie ceva destul de dragut :)

1 parinte + inca 1 parinte = 30 lei intrarea. Autch!

Discutiile cu Ana devin interactive

Ana, vrei ceai?
Nu-nu.

***

Eia.
Eia.
Eiaaa!
Ce sa-ti dea mama, pui?
Eia, eia!
Cartea?
Nu.
Ochelarii?
Nu
Lanterna
Nu
Cheile?
Nu-nu
Ruleta?
. . .
Ruleta?
. . .
Pauza cu privirea atintita pe obiectul-dorinta.
Pe DA nu-l folosim inca.

***

Li si Tido povestesc. Ana, pe langa ele mestereste diverse chestii cu care nu are voie. Insista cu borseta de farduri.
Tido: Tu, dar Ana stie sa deschida fermoare?
Ana se intoarce spre ele ghidusa: Nu-nu!

Ce premiere am lansat la apa in ultimele 7 zile

Kidrullz imi pune o intrebare blocatoare despre chestiile pe care le-am facut intaiasi data saptamana asta.
Pentru intaiasi data? Pai as spune ca nimic,
dar daca ma gandesc mai bine . .

Cu 5 zile in urma ne-am urcat in masina cu directia Ardeal. Nimic nou, ba chiar la ordinea zilei. Da, dar de data asta catre o destinatie noua, si pentru intaiasi data in viata mea nu m-am uitat pe harta INAINTE de-a pleca propriuzis. Eram deja pe drum cand am avut un soc: Careiul pe care trebuia sa-l atingem pana la ora 16, nu era intre Huedin si Oradea (acolo il credeam eu stabilit), ci la mama saraciei, sus, sus, suuus de tot, dincolo de cercul polar. Deci, first time ever am pus piciorul in Carei.
Tot la Carei, la nunta lui S. am purtat asa rochie scurta si sexy, pentru prima oara de cand sunt mama, foarte frumoasa cred ca era privelistea la hora.
Tot pentru prima oara in viata am fost atat de aproape de dunele de nisip ale aceluiasi Carei si le-am ratat, dar am mancat cum niciodata pana acum, o rulada gratinata de sunca cu pateu .. numai de gasca putea fi. Din cauza ei si a mesei in gradina de a doua zi, am uitat si de dune si de picioarele rupte in dantuieli pana la 5 dimineata. Sa le uram mirilor acum in Tatra, casa de piatra!

In premiera am vazut cu 3 zile in urma dozator de lapte in piata Cibin din Sibiu,
in premiera Ana a inceput sa arunce lucruri de la balcon (asta e premiera ei, dar a mea a fost totusi adunatul lor frumusel de pe jos),
in premiera am facut cunostinta cu Rodgersia pinnata, dar cum vad ca se ingroasa gluma/postarea cu premierele, incerc sa nu ma intind mai mult de un metru pe blog si sa va marturisesc ca
azi am lesinat de placere vizuala. Pentru prima data in viata am vazut acele frumuseti care m-au fascinat instantaneu. Lebedele negre de pe oglinda lacului Bordei.
Lebede. Negre. Gaturi luuungi subtiri,
gratioase, misterioase, independente . . fascinante



.
.
.
.
.
.

Ana face curat in casa

I s-o fi parand si ei ca mie, ca avem prea multe lucruri prin casa,
si ar fi cazul sa faca o triere . .
Principiul de selectie e cat se poate de logic:
ce incape prin balustrada de la balcon.

Stiam sa o sa vina ziua asta.
M-am pregatit mental, sufleteste, strategic, dar degeaba.
Cand vine clipa, ramai blocat, cu mintea goala si foarte mirata.
Te pufneste rasul, dar incerci sa te abtii si sa explici cu mare seriozitate copilului de un an si trei luni, ca ultimul lui hobby nu e un lucru prea bun pentru gospodarie.
Se spune ca bebelusii inteleg perfect mesajele care li se transmit, si intr-adevar, copilul se uita la tine cu o fatzuca serioasa, e clar ca a inteles. Nu termini bine prima predica, si puiul izbucneste in ras, fuge la balcon si scoate pumnuletul pe sub balustrada.
Ana, nu arunca mami! Nu arunca puiule . .
Puiul se uita in ochii tai in semn ca a inteles, intinde manuta mai tare in afara, si ochi in ochii tai, deschide pumnuletul..
Un obiect greu de identificat, mic si cenusiu, cade in abis . .

Oare care e cel mai bun moment al zilei pentru cules decoratiuni din fata blocului?
O sa-mi aleg un cos special pentru aceasta activitate placuta pe care presimt ca o voi derula de cateva ori pe zi.

Scandaluri bio

Uneori, mai ales in cele doua nopti pe an cand am insomnie,
ma strafulgera cate o clarviziune despre viitor.
Cateodata si in plina zi, daca gandesc prea profund,
mi se arata Adevarul-adevarat-curat,
si-i ciripesc lui Stefi de pe locul din dreapta de nici nu stie cand au trecut doua ore in trafic si-am si ajuns acasa.
(Il intreb din cand in cand sa-ti mai spun?, si-mi raspunde intodeauna da' bineinteles iubitico. Nu avem radio in masina, asa ca rolul meu e evident)

Si-atunci numai ce-mi vine sa zic pe loc:
Pun pariu pe ce vrei
ca intr-un an de zile o sa apara in presa scandaluri cu si despre bio.
Ca asa si pe dincolo, impostura, ingrediente mintite, etc, etc.

De data asta nu stiu de la ce mi-a venit,
poate de la ardeii aia perfectionisti, galbeni-galbeni si luciosi din Baneasa?Frumosi, mari si identici, perfect simetrici . .
bio 100%, pe cuvantul nostru, doamnă!

Adica grija mare, astia cu magazine bio.
Sa nu va iasa recoltele prea rodite si manoase, ca ne dati de banuit.
Tineti-i sa scofalceasca putin, lasati prunele cu pudra aia a lor pe coaja si faceti cumva sa aiba macar o gaurica de viermisor, ceva. O ciupitura de cioc de pasare,
o muscatura pofticioasa de melc.
Doua luni, pana s-a copt fructa aia splendida, sa nu mai fi poftit la ea nici o vietate din intreaga biodiversitate? Eee!

Vezi ce rai sunt oamenii, in ziua de azi nimeni nu mai crede in nimic.
E o nedreptate, zau ca e!

Bijuterii de AUTOR

Sambata 3 octombrie 09 va avea loc a doua editie a targului de bijuterii/podoabe "cu semnatura". Evenimentul va avea loc la Institutul Francez de pe Dacia.
Vor semna Angi Apostol, Elena Crisan, Roxana Davidescu, Jennifer Delplanque, Raluca Drăcea, Maria Filipescu, Adriana Goilav, Agnes Keszeg, Andra Lupu, Alexandru Lupu, Ioana Matei, Izabella Petrut, Oana Pop, Radha, Dana Stefănoiu, Carla Szabo, Mihaela Tarhuna, Ana Wagner, Mihaela Zvinca, brandurile Acarete, Freevole şi alţii.
Sper ca evenimentul si podoabele vor fi mult mai stylish decat afisul.

Mai multe detalii de la sursa
Intrare 10 lei, please!

Tristete far' de alinare in Bucuresti

Ca e mare si aglomerat, ne-am obisnuit.
Ca iti petreci viata in trafic, deja incepi sa ti se para normal (apropo, haideti oameni buni sa gasim activitati ce se pot face intre doua semafoare, cu volanul lipit in piept, spatele intepenit in centura, mintea ciulta iepureste dar cu mainile libere!)
Ca e ghertomanelie peste tot, ca sunt munti de coji de seminte scuipate pe jos, si ca treci prin fata unor intrari ca de pestera a unor cladiri care par a fi fost candva chiar elegante, cu toata descompunerea inimaginabila care le macina, deja pare a contribui la farmecul locului.
Si mai sunt tristeti locale, dar ca sa nu viciem prea mult seara asta frumoasa de toamna, va spun doar oful meu cel mai mare:

Eu am o relatie speciala cu painea.
La noi, la Sibiu, painea e din basmele cu ierni geroase si sanii cu zurgalai trase de cai.
Nici nu stiu cum sa va fac sa simtiti macar putin diferenta enorma fata de buretele asta travestit pe care numele onorific paine il doboara.
Si maicuseama cea din Sibiu, o spun altii, nu m-as lansa eu pe orbite atat de de-sine-falitoare. E parfumata a faina in care simti graul, in care simti pamantul reavan. E deasa si hotarata dar si imbietor de prietenoasa. Iar gustul . . simti in el o poveste intreaga de arome simple, primordiale si curate.
Graul, cartoful, florile campului..

Unde sa gasesc eu dorul meu?
Pe unde te uiti, franzele pitice cu golul invelit in cruste tari, chitinoase, latra acru din rafturi sterpe. Pufisuri umflate chimic, cu gust de cloramina, se uita la tine minurate, stranse-n celofan.

"Prostuto" imi veti spune.
De AnaPan ai auzit? Sau de French Bakery si inca vreo doua loculete trendy-hidden pe la mall? Auzit, vazut, gustat, apreciat.
Dar eu daca sunt un om simplu, fara drumuri zilnice la shopping-therapy, ce ma fac?
Si oricum, cu bruma de matematica ce am dovedit, ies mai bine sa mi-o comand de la 300 km prin fancurier in fiecare dimineata aburinda la usa, decat sa o shopuiesc de la boutique especial.

Sunt trista,
relatia mea apropiata cu painea, o relatie fara fasoane,
lejera si proaspata ca prietenia in adolescenta,
nu mai este. S-a branduit, s-a cashizat, s-a mall-izat.

Nu-i nimic, inca un lucru de facut in casa, proaspat, in timpul liber de care dispunem cu mare larghete, fredonand un cantecel vesel pe note inalte, de bucurie ca suntem asa gospodina minunata ce am visat toata viata sa fiem.

***

uneori/ Fericite vin trei paini cantand de la Sibiu.
Una sare pe masa, alta in frigider si mezina in congelator.
M m m m . . h a a a !

Maamiia

Dupa ce un an de zile Ana mea mica
a pomenit de tati, de Buni, de Oaoa si de Iii,
fara macar s-o aduca in discutie pe biata ei mamă
si perpelindu-i inima acesteia din urma,
acuma sa te tii.

Cat e ziulica de lunga rasuna casa "Maamii-mamiii!.."
Mami-mami, dar apoi, gandindu-se ea asa
de unde vine diminutivul asta,
a simtit nevoia sa-mi spuna o vreme, good old stylish,
de-a dreptul Mama.
Ca apoi sa varieze (ce imaginatie are la un an si doua-trei luni!) si da-i cu Miamia, Mumi, Mimia, dece nu Mumia, Miami si Mamila.
Imi plac toate, ador cand o aud cu o noua imbarligatura nemaiauzita pe planeta.

Dar cata duiosie,
cata complicitate intima, numai intre noi doua - noi doua
cand ii nimeresc gusturile elitiste cu ceva delicios.
Savureaza cateva inghitituri, chiar mananca bine daca e favorabila conjunctura astrala, si apoi se gandeste
sa acorde mamei deja emotionate pana la lacrimi,
un gand de bine-primire.
Se opreste, se uita cu duiosie adanc in ochii mei,
ma mangaie de doua ori cu manuta ei minuscula, (inmuiata in mancare)
si-mi zice cu glas duulce de pui binevoitor: "Maamia . ."

In momentele acelea, eu . .
Ati vazut putti lui Mantegna, plutind fericiti in deschizatura cerului pictata pe tavan? Mai bine imaginati-va o tura de skydiving, pe un cer stralucitor, strigand de fericire . .
Asa ma face sa ma simt

Funny begin

Cartoonul, dar si altele mai folositoare, de la Hoppediz

Apa maaare, mami

Ce fain e la job

e bine ca cel rau sa iubeasca mai mult

pentru ca altfel, greu cineva il poate imblanzi

Am dat cu capul de principiul lui Peter

Pregatesc un nou blog, pe care il voi derula in paralel.
Va fi un blog tematic, nu are legatura cu ce avem pe unudoitreisi.
Nu spun mai multe, in curand va vorbi el de la sine.

Alceva vroiam sa spun.
Imi prind urechile!!!!
Platforma este alta, am optat pentru wordpress.
De la logare, setari, si pana la primul post, totul e ingrozitor de greu.
Nu gasesti butoanele, nu ti-e nimic la indemana, nici un pas nu curge firesc.
Prostuta tare nu sunt, testele IQ pe care mi le-am facut in adolescenta aratau o inteligenta superioara, am fost felicitata pentru asta. E adevarat ca de atunci au trecut ceva ani, dar totusi, atat de perisabile sa fie conexiunile creierasului uman?

Cand am pasit pentru prima oara in lumea blogger, totul venea de la sine, treptele mi se asezau singure sub pasi, ma miscam lejer in toate directiile, iar misterele minore pe care nu le-am dezlegat din prima, s-au deznodat de la sine nu dupa multa vreme.

Poate ca tocmai aici e tot spilul.
Ati observat ca blogurile mai serioase sunt pe wordpress, nu? Oamenii care au cu adevarat ceva de spus (ador expresia asta), intelectualii, trend-setterii, profesionistii.
Poate WP tocmai in felul acesta isi selecteaza tacit si discret clientela.

Vom veda daca sunt demna de wordpress.
Deocamdata m-am zbatut in zadar sa dau culoare, sa ma joc cu fonturi si alte delicatese inaccesibile. De postat fotografii nici nu poate fi vorba, dar nu va mai spun ca dupa ce am reusit cu greu sa ajung a scrie primul text, m-am pomenit total neajutorata cand a sosit momentul final de "Publish post" (parca asa-i zice pe prietenosul nostru Blogger)
Sau poate ca abia dupa ce faci transferul in cont ti se rearanjeaza toate intr-o ordine fireasca si utilizabila . . Desi promit solemn ca "takes seconds, costs nada", free 3GB hosting, etc . .

Asta este, cred ca mi-am atins nivelul de incompetenta, vorba lui Peter Laurence.

Batista bebelusului

Dezvaluiri uluitoare
despre fapte inspaimantatoare

Exista o chestie, denumita Batista bebelusului, si care promite sa-ti scape copilul de muci.
Daca ai copil, si ti-a fost vreodata racit sau mucos, stii cu siguranta ce greu e cand ala mic nu poate dormi inecandu-si respiratia si horcaind jalnic, si cat de naive sunt pompitele-para din cauciuc, cu care nu reusesti decat sa-l enervezi pe prunc. Acestea fiind zise, o solutie serioasa si salvatoare suna foarte apetisant. Deci, sa vedem despre ce e vorba.

Te duci la farmacie si ceri:
Batista bebelusului, va rog. Sau, o primesti, de la prieteni mai trazniti.
Deschizi cutia, te miri de tubusoarele transparente, si desfaci repede prospectul sa vezi cum naiba se foloseste chestiunea.

Cand citesti, cazi jos.
Cica se monteaza la aspirator. La aspirator??!! La unul de mana, mic, cu care aduni firimiturile de pe masa, nu??!
Nu, LA ASPIRATORUL DE CAMERA, cel cu care aspira toata lumea covorul.

Doamne Dumnezeule, cum sa-i tragi bebelusului mucii cu aspiratorul, ii scoti creierii !!! Fereasca Sfantul sa folosesc tampenia asta, Doamne, dar cum de-a putut macar sa le treaca prin cap nenorocirea asta ??!! Cate prostii mai inventeaza astia in ziua de azi, traim intr-o lume nebuna, si cum de se vinde asa ceva in farmacii, astia sunt inconstienti, nenorocesc copii . . auzi tu, pentru bebelusi!! ...

Cand am primit cutiuta de la Lili, am desfacut-o curioasa. Auzisem de chestie, cu pareri pro si contra. Ana avea patru zile, era toata familia de fata. Rasfoiesc prospectul, comentam, apar reactii. Majoritatea extrem de circumspecti, chiar usor inlemniti, Lili nevinovata.
Buni cand aude, mai sa lesine. Vroia sa-mi smulga cutia din mana, devenise palida, agitata, ma ruga aproape strigand
"Alex, nici sa nu te gandesti. Te rog sa nu iti treaca prin cap sa nenorocesti copilul, arunc-o! Lili, dece ai luat asa ceva?!"
In fine, ca sa linistesc spiritele, camuflez device-ul si promit sa ma gandesc bine inainte sa nenorocesc pe cineva. Oricum, treaba nu era clara, this could be heaven
or this could be hell.

Cum Ana n-a avut probleme speciale de respiratie sau mucozitati abundente, multa vreme ne-am descurcat binisor si cu pompita-para, fara sa apelam la “nenorocirea aia”, uitasem c-o si avem. Apoi, la un acces de raceala, pe la 5 luni, cand nu mai stiam cum sa scapam copilul de chinurile respiratorii, ne-am amintit de cutiuta magica . .
Ne uitam cu coada ochiului mental inspre ea. O fi buna, o fi teapa pentru fraieri, o fi un instrument de tortura pe care doar niste parinti inconstienti-creduli-imbecili l-ar putea folosi . . ? Doamne, numai sa nu fie intr-adevar o nenorocire.

Am mai luat odata prospectul la puricat.
Da, "se monteaza la aspiratorul casnic". Aveam confirmari si de la alti parinti care o folosisera, pe care – cu riscul de a parea proasta rau, i-am intrebat expres: “E vorba de aspiratorul de camera, ala puternic cu care curatam pe jos, cu care se aspira covoarele, mocheta, praful, mizeria de pe jos?!” Raspunsul a fost clar - ala.
Ok, dar poate e pentru copii mai mari, nu pentru dinastia cruzi, ce zice la instructiuni? “Se recomanda folosirea lui inca din primele zile de viata ale bebelusului” Doamne, te cutremuri numai cand te gandesti . . cine ar avea curaj pe propriul copil, poate pe altul?!
Mai scrie pe prospect ca e avizat de Ministerul Sanatatii din Romania, avizul 9066/2005, ca este fabricat, folosit si avizat in Uniunea Europeana din 2002 . . mai sa fie, dracia naibii, poate o fi in regula, daca asa zic astia ..
Bila alba: nu e un produs chimic, asta ma mai imblanzeste.
Mai vazusem si un filmulet cu toata tarasenia in desfasurare, si nu parea sa se lase cu victime . .

Pana la urma am hotarat sa incercam.
Pe noi , bineinteles.
Agitatie in familie, aducem aspiratorul in mijlocul camerei, adrenalina ne urca prin vene. Desfacem cutia, citim de zece ori inainte exact cum se asambleaza, montam device-ul in gura ca de monstru a aspiratorului puternic ca o elice de elicopter militar. Stefi s-a hotarat barbateste sa fie el cobaiul care-si risca viata. Eu, mai sa plang, cu gandul ca fara El eu clar nu mai pot trai. Suspans, sangele ne urca in cap, vocile ni se pierd . .
Stefi sta cu capatul ucigas in mana. Apasam pe power, monstrul porneste motoarele-turbine, Stefi si-l apropie cu mare grija ..de deget. Pentru ca nu e absorbit cu totul inauntru, il pune si in palma. Mana nu ii este smulsa violent de gaura neagra, asa incat isi trage sufletul si cu respiratia taiata, aruncandu-mi o privire de Ioana D’Arc in fata rugului, isi aduna curajul eroic de a si-l introduce chiar in nas!!

Ce a urmat ne-a umplut de groaza. Aspiratorul duduia inspaimantator, Stefi statea cu gadgetul ucigas in nara, iar de acolo, din nas, prin tuburile transparente, se scurgeau chestii vascoase, alburii. “Or fi creierii ??!!”
Dupa cateva clipe, Stefi isi scoate tubul din nas, opreste aspiratorul cu nonsalanta, si se declara foarte curat pe dinauntru, viu si nevatamat.
Nasul la locul lui, creierii la locul lor, tegumentele nazale asemenea. “Abia se simte”
Radem si ne trec spaimele.

Epilog
Nu cred in “folosirea zilnica fara urmari negative”, dar de doua ori intr-un an, cat am folosit-o noi la Ana, nu cred sa fie nociv. Cat despre eficienta, da, daaa, Daaa! Cateva secunde si nara e golita de kilogramele de muci.
Oricum, nu credeti prospectele, testati pe voi inainte.
Ma simt responsabila sa mai adaug ca puterea aspiratorului trebuie sa fie de maxim 1.500W, si ca nara cealalta trebuie sa ramana destupata, nu folositi aparatul asta avand nara 2 si gura inchise, pentru ca atunci chiar cred ca va va scoate creierii pe nas.
Aceasta nu a fost o recomandare sau o reclama, ci
o simpla relatare despre fapte inspaimantatoare.

Dimineata cu ghinde

E dimineata devreme,
tati a plecat la treaba.
Eu si Broscuta dormim imbratisate un somn dulce si pufos . .
La o vreme, Ana da semne de trezire, incepe sa se foiasca pe langa mine.
Ma uit la ceas, 7 jumate. 'Mmmm, ce-as mai motai putin..', si ma cuibaresc si mai bine in asternutul moale. Ana in schimb, are chef de joaca si-si face de lucru pe langa mine prin pat.

Plutesc intre vis si trezie, mi-aduc aminte ca aseara am fost pana tarziu in Herastrau, tati s-a dat cu rolele, iar noi doua am cules ghinde. Au aparut ghindele, semn de toamna . .
Si cu toate ca am adoptat filozofia non-acumularilor materiale, am luat cu noi acasa, in buzunare si in pumnuletii stransi, cateva ghinde, pe cele mai dragute, toate cu palarie.

Maimutica lucreaza pe langa mine, gata cu reveriile, wake up mom! Mmmmm.. marai in starea de bine, ma intiiind bine din incheieturi,
si ce simt?
In causul palmei am, una cate una adunate, ghinde
de la Ana pentru Mamia.

Paine si panza

Painea fasaie frumos cand o invelesti in panza.
Fosneste si se agata de material
drapata ca o adevarata lady . .

Theo Jansen

Sculptor cinetic, olandez
A plecat din fizica, s-a perindat prin pictura,
si a devenit sculptor-mecanic-inventator . .

Chestiile alea ale lui imi fac piele de gaina, ma fascineaza

Omul isi traieste viata
dupa principiul sanatos
U r m e a z a - t i . s e t e a

And he's still alive!

Our new apartment

Am avut un vis ciudat . .
in care se facea ca ne mutam mereu dintr-o casa inchiriata in alta
ba ultima oara chiar la bloc.
Si ca am zugravit in patru ani de trei ori
(din cauza mea, pentru ca sunt obsedata sa fie totul proaspat, si nu dezirez peretii locuiti de altii)



Iar ultima oara cu mainile noastre,
fara ajutor platit ca in alte dati, floare la ureche
si chiar mai mult de una singura, pentru ca Stefi era plecat la lucrari, sa faca banicei,
sa treaca criza
care se pare ca nu se joaca
si ne ajunge si pe noi usor-usurel
pan' la gleznisoare
pan' la pulpisoare
pan' la subsuori . .



Ultimul haos se facea ca a durat
o zi
doua zile
doua saptamani..
Nu se mai termina, nu se mai lumina, nu se mai desprafuia
iar ea de dorul Anei cu jale se frangea



Dar cum eu n-am cosmaruri niciodata, doar vise,
se facea ca totul era amestecat cu jocul
de-a texturile,
de-a cine cojeste cea mai lunga fila de zugraveala veche de pe tavan,
de-a mama si de-a tata,
de-a privitul ferestrelor invadate de verde-viu
si a petalelor galbene de floarea soarelui
daruite de iubit pe inserat, in plimbari nocturne . .




In concluzie, a fost ingrozitor de greu
Dar ce minunat e sa ai peretii proaspeti si armonizati.

Si nu. Nu e o idee buna sa nuantezi tavanul in tonuri inchise, etapa amorsa m-a convins.
Plafonul coboara vizual cu un metru si te apasa neguros inchizandu-ti zarea gandurilor
Alb, alb, albbb!