Ganduri plutitoare

Post de autoaparare

Vine Craciunul, stiu ca stiti

Cu ocazia acestei sfinte sarbatori consumeriste, rugam toate mamele, tatii, matusile (both jucause sau rele), bunicile si mai presus strabunicile, unchii, verisorii -oricat de indepartati, prieteni si vecini:
Inainte sa-i cumparati Anei cadouri
luati un aer meditativ, ganditi-va la pacea planetei si la existenta noastra efemera si taiati de pe lista jumatate din obiecte.
Cu cealalta jumatate ramasa, va rugam fierbinte sa nu curmati linistea micii noastre familii, evitand si de data asta scaietii cotcodacitori, robomonsteri verzi decapotabili si alte jucaroaie electocasnice electrice si cu baterii recomandate sub juramant de catre vanzator ca fiind best-sellerul sezonului toamna-iarna 2008, ba chiar 2009.
Credeti-ma pe cuvant, mi-a spus mie Ana ca nu-i plac jucariile cu baterii.
Avem incredere maxima in instinctul vostru natural.
Multumim anticipat.
Cu respect, mica familie.


Pentru putina inspiratie, intra pe buynothing for christmas. E un site crestin, dar conceptul poate sa-ti vina ca o manusa daca simpatizezi cat de cat cu downshifting, eco-life si anticonsumerism

Cat fac . .

23 de luni
pai . . 12 ori 2 fac 24 . . minus 1, asta-i! 23
Un an si 11 luni - doi ani, ce mai.

16 luni
Aaa . . . 12 luni si cu 4
Un an si 4 luni!

12 saptamani
Pai 12 impartit la vreo 4 . . trei luni

Ana are acum 26 de saptamani, ce-i asa greu de inteles




P.s.
Pentru mintile a-matematice, ca a mea, recomand folosirea unui limbaj aritmetic cat mai simplu si mai sugestiv, pentru a nu ne obosi inutil hardurile si-asa subrezite de prea multa navigare.
In sarcina sa vorbim in saptamani,
dupa nastere pana la 1 luna sa vorbim tot in saptamani,
dar de la o luna incolo, haideti sa le lasam naibii de saptamani si sa discutam in unitati de masura mai plastice, respectiv luni.
Tot asa, odata ce am trecut de 12 luni, moneda sa fie una grea: anul.

Sigur, cand vrei sa precizezi exact-exact momentul in care Pitzilush a facut prima oara caca fara pampers, metoda rationala este total inexacta, asa ca se admit exceptii de forma 23 de luni.

P.s. Pentru cine nu are tangenta cu lumea surprinzatoare a maternitatii/paternitatii/fraternitatii, precizez ca etichetele hainelor de bebelusi exprima marimile in luni.
Zeci de luni, sa le imparta al cui neuron tine la tavaleala . .

Nu stiu daca e normal, dar copilul acesta fie ca plange de foame, fie ca e marait de oboseala sau ca emite vocalize pentru ca asa are chef, ei bine, in oricare din situatiile de mai sus, copilul se opreste cand vorbesc la telefon. Tace, asculta, inregistreaza ma gandesc, apoi dupa ce inchid, continua schimbul de vocalize adorabile cu mama ei

Pisicuta, tu te-ai prins..

Arta bunelor maniere pentru mamele casnice

Vrei sa fii o mama extra-geniala si nu stii cum?
Capreleirinucai a scris pentru tine Codul manierelor pt. mamele casnice
Daca tocmai ti-a picat netul, il poti citi mai jos, in randurile desfasurate la picioarele tale.
Calca pe ele ca pe covorul rosu al gloriei casnico-sociale

Mama casnica trebuie sa arate intotdeauna ca e fericita sa stea acasa cu copiii ei, care sunt cei mai minunati din lume. Nu ar avea niciun sens sa se planga de ceva, intrucat, spre deosebire de semenele ei angajate, nu are sefi isterici, nici colegi nesuferiti, nici termene de respectat. In plus, ea insasi a ales sa stea cu copiii acasa, deci ce motive de nemultumire ar mai putea avea?

In conversatia cu o non-mama, trebuie sa fie foarte atenta la subiectele abordate si, mai ales, sa evite sa vorbeasca prea mult despre copiii ei. Mentionarea acestora este acceptata, dar cu masura si numai in contextul unor anecdote simpatice. In rest, mama casnica trebuie sa fie capabila sa isi intretina interlocutoarea pe teme de politica interna si internationala, moda, microeconomie, muzica, design, cinematografie etc., pentru a demonstra ca si-a mentinut nivelul intelectual din perioada pre-materna;

O mama casnica nu trebuie sa conteste niciodata adevaruri general valabile, cum ar fi acela ca banii, realizarile profesionale si statutul social sunt mai importante decat copiii, statul acasa cu copiii si orice probleme direct sau indirect legate de statul acasa cu copiii;

O importanta exagerata acordata problemelor gospodaresti (gatitul zilnic pentru 3-4 persoane, nesfarsitele mormane de rufe de spalat si calcat, stersul si frecatul podelelor, alergatul dupa copii) nu este de bun augur. In general, este de la sine inteles ca o mama, mai ales una care sta acasa, isi pastreaza gospodaria luna, calca si apreteaza impecabil si gateste mese delicioase pentru sotul si copiii ei, in timp ce acestia din urma se joaca linistiti in camera lor. Vehicularea in exces a unor asemenea imagini idilice este insuportabila, mai ales in aceste vremuri de criza;

Mama casnica trebuie sa fie la curent cu cele mai recente barfe, sa stie cine cu cine s-a mai cuplat, cine si-a schimbat job-ul, cine s-a vopsit roz bombon, cine si-a reamenajat camara si baia de serviciu. Chiar daca in realitate nu i-a mai vazut pe respectivii inca dinainte sa ramana insarcinata, e datoare macar sa dea impresia ca face parte in continuare din angrenajul social, ca stie tot ce trebuie sa stie si, mai ales, ca ii pasa;

Mama casnica trebuie sa pastreze o infatisare cat mai ingrijita, sa fie proaspat tunsa, vopsita si coafata, sa aiba unghiile perfect lacuite, sa fie corect parfumata si machiata, chiar ceva mai mult decat inainte, pentru ca acum sta acasa si are timp. Pe vremea cand pierdea zilnic doua ore in trafic si o prindea noaptea la birou mai putea gasi scuze ca sa apara nemachiata, cu cearcane si cu unghiile roase. Acum, asa ceva e inadmisibil;

Imbracamintea mamei casnice trebuie sa fie curata, calcata si sub nicio forma nu trebuie sa dea impresia ca e comoda (acest lucru putand fi interpretat ca un semn de delasare si pierdere a respectului pentru propria persoana). Bineinteles, hainele si accesoriile trebuie sa fie la moda, pentru ca mama casnica, spre deosebire de semenele ei angajate, are timp oricand sa dea o raita prin magazine;

In garderoba mamei casnice, incaltamintea cu toc trebuie sa ramana la loc de cinste. Mama casnica are datoria morala sa poarte tocuri in orice imprejurare in care ar putea fi vazuta de cineva cunoscut. In caz contrar, ar putea da impresia ca a lasat maternitatea sa-i afecteze stilul de viata, ca noua ei situatie o cam depaseste sau poate chiar, Doamne fereste, ca nu se simte bine in rolul ei de mama!

Atunci cand este intrebata ce mai face, mama casnica trebuie sa se abtina neaparat de la a sugera ca ingrijirea copiilor este unica ei preocupare. O asemenea afirmatie n-ar face decat sa plictiseasca! Mama casnica trebuie sa aiba pregatit un repertoriu de activitati interesante, serioase, pe care sa le enumere cu un aer usor afectat (foarte potrivit este tonul cu care se prezinta de obicei rapoartele de sfarsit de an in fata superiorilor ierarhici). Atentie, unele activitati sunt percepute ca fiind frivole si mentionarea lor nu face decat sa inrautateasca lucrurile! Crosetatul, coptul prajiturilor, reconditionarea hainelor copiilor, blogging-ul NU trebuie amintite sub nicio forma! Mai indicate sunt negocierea de contracte prin telefon, acordarea de consultanta in afaceri, scrierea de carti si articole (in domenii fara legatura cu cresterea copiilor, desigur), infiintarea de fundatii caritabile, studiul pentru licenta, masterat sau doctorat;

Desi trebuie sa arate ca este la curent cu tot ce se intampla in lume, mama casnica este sfatuita sa isi reprime, pe cat posibil, tendinta naturala de a-si epata prietenii si cunostintele cu impresii despre ultimele carti citite si filme vazute; sa nu uite ca acestia nu au atata timp la dispozitie si risca sa-i faca sa se simta prost! Din acelasi motiv, nu e o idee prea buna ca mama casnica sa ceara sa i se recomande carti sau filme bune. O asemenea solicitare nu merita decat un singur raspuns: sa i se sugereze ca deja are prea mult timp la dispozitie si ar cam fi vremea sa se intoarca la servici!

Tribul din Africa

Stii, exista un trib in Africa . .
unde femeile fac asa si asa, nasc asa si-si poarta copii asa . .
Daca vrei sa argumentezi ceva despre cresterea pruncilor, sa scoti o carte de puericultura sau sa conferenti3zi despre nasterea foarte naturala, nu uita cel putin doua-trei exemple cu tribul din Africa

Ce mai face Ana

Osa fiu foarte scurta, deoarece nu am timp
Ana face bine, e cea mai faina jucarie pe care am avut-o vreodata.
Gangureste! (si pentru asta provocarea are efecte) Imita-i sunetele si le va repeta si dezvolta pana la un concert de vocalize superdragute.

Se trezeste cu noaptea in cap. Gata cu boieria, nu mai dormim pana la 9. La 6-7 e "in picioare" Eu, la randu-mi, surprinzator de vioaie la orele alea.

Ne pregatim de mancaruri-bunatati-delicatese
Piciul nu se mai satura cu titi, pofteste incredibil de intens la tot ce vede prin farfurii, si chiar a inceput cu prima ei leguma: dovleac :))
Ii place foarte mult, mai dă mama.

Pentru cine se intreaba (multa lume, se pare) daca mai poti alapta dupa ce-i cresc dintisorii, raspunsul este "da".
Ana are acuma doi dintisori de toata frumusetea, jos,
unul langa altul ca o coronita. Cand sanul este plin cu lapte, copilul infometat si liniste in jur, totul merge struna. Nici o diferenta. Spre sfarsitul mesei insa, ori daca cineva se gaseste sa intre in camera, si sa mai si vorbeasca, atunci pruncul intoarce capul la fiecare sunet, si asta fara sa dea drumul tzumburusului in prealabil. Atunci intervine o usoara iritare a mamelonului, ca sa zic asa. Dar asta doar daca situatia descrisa mai sus se repeta prea mult. Altfel, asa, alaptarea continua pe fagasele dinainte stiute, fara nici o problema.
Pentru cine nu a vazut filmuletele explicative despre tehnica alaptarii, precizez ca bebelusul trage sfarcul in cerul gurii, si il preseaza cu limba, asa incat dintii, iesiti sau nu, nu au nici un amestec in povestea asta.
Scuze daca am fost prea detaliata, m-a captivat subiectul

“Dand lumina pe care nu o ai, o vei avea si tu.”

N. Steinhardt Daruind vei dobandi

Groaza de vaccinuri

Iarasi ma rascoleste spectrul vaccinurilor
Iti e suficient sa dai o privire in mare pe blogul anti-vaccin, si ti se face parul maciuca.
Da, stiu, "sunt exagerari" si "n-o sa ti se intample tie", dar mie imi da al naibii de gandit
Viatalatara sapa cu spor pe tema asta

Prima oara mi-am iesit din matca inainte de doua luni, cand urma "sa incepem" vaccinarea, desi inceputul fusese deja facut la doua zile de la nastere. M-am documentat, m-am ingrozit, m-am impotrivit.
Persoane insa din domeniu, de mare incredere si responsabile din fire, m-au sfatuit intensiv sa ma calmez si sa vaccinez pruncul. "Nu exista sa nu vaccinezi anti-polio, intelege; asa ceva nu se poate"
SE POATE, dar ar fi ca si cum in timpul zborului, m-as trezi sa trec eu in locul pilotului la bord, pentru ca am observat ca el e beat si abia tine "volanul".
Adica una din distractiile cele mai tari ale .. cuiva:
sa ne puna sa alegem nu intre doua rele, ci intre doua groaznice.
Acum iar mi s-a tulburat creierul; imediat implinim 6 luni, si ar fi portia a 4-a.

Primul dintisor

Starea de beatitudine continua. Azi Ana a spus "ma-ma, imi iese un dintisor"
"Hai ca asta e prea de tot, nu credem!"
Bine bine, am glumit. Dar numai cu prima parte, a doua e cat se poate de adevarata; cum te vad si cum ma vezi, e cat se poate de aievea: Ana are un dintisor!
Deci de-aia . . se foia ea mititica acum doua seri, si mi-a zis " ma ma "
In carte scrie asa, ca primul dinte apare la 6-7 luni, si anume unul din incisivii mediani inferiori. Ana mica a stiut exact si a procedat corect: a inceput cu median-dreapta.
In plus, ma mai mira totusi calmul si stapanirea de sine de care acest copilas da dovada in asemenea imprejurari. Se spunea ca la fiecare dintisor va plange trei-zile-si-trei-nopti, dar ea se pare ca trece mult mai usor peste probabila neplacere. Iarasi, imi face un cadou nesperat si nemeritat. As concluziona ca are o fire altruista si calma. O iubesc, dar mai mult de atat, o respect

P.s.
1. Hai, mami, la primul te-am lasat usor, dar mai sunt 19 :))
2. Sa inteleg ca Mos Niculaie ne aduce periuta de dinti ? Mai exact prosopel de dinti, cica asa se spala pe dinti prichindeii pana la un an jumate.

Extaz

De vreo doua zile i-am facut Anei baita mai devreme, pe la 8.
Daca pana acuma era totul ca la carte: gimnastica-baita-titi-somn, azi nici vorba de-a adormi. Foieli dupa foieli, inca un cacacel, ia copilita, spal-o la chiuveta, mai da-i odata titi, pune-o iar in patut, asa am tinut-o pana spre 10 jumate. Apoi am hotarat sa fac liniste deplina, sa sting si veioza, doar-doar o adormi.
Se foia in continuare, o auzeam fosnind prin patut, si la un moment dat Ana mica trage aer adanc in piept, si cand expira aud limpde, cu glas cristalin: "ma-ma"
Ce?!!
S-a auzit atat de clar, timpul s-a oprit in loc, iar in mine au explodat artificii albe si argintii pe bolta inaaalta a unui cer de noapte sclipitor . .

Am sculat toata casa, s-au dat telefoane . . nu ma puteam opri din ras.
E x t a z . .


P.s. nici o sansa explicatiilor de genul "pentru ea sunt doar sunete, ea nu stie ce a spus". Un parinte e turbat de fericire in astfel de momente, ratiunea i se dilueaza complet

5 luni si 3 zile

Cum sa fericim copilul de la bun inceput

Cum sa facem fericit un copil

in primul sau an de viata

Nessia Laniado

ed.All 2008, 15 lei, 127 de pagini, fara chipuri

Ca toate cartile care incep cu "Cum sa", are un titlu delicios, irezistibil.

Cartea te sensibilizeaza (si mai mult) si te indeamna simplu dar uneori placut surprinzator "sa-i spui de o suta de ori pe zi ca-l iubesti"

Paginile de start promitatoare, continuarea parcursului usor cazut in stiintificaraie (probabil din nevoia de a demonstra anumite afirmatii), totul insa presarat cu observatii de bun simt. Pe scurt, cred c-o s-o mai citesc de vreo 2-3 ori in primul sau an de viata, e si un fel de carte-manual, dar bland, relaxat.

Autoarea, italianca, mai are inca vreo zece titluri pe teme puericulturale

Mustela

Daca asta scrie pe samponul copilului tau, esti in regula.
Nu cumva sa fi scris Johnson's, ca era de rau
Nu ca ar fi vreo diferenta, dar M. i-a luat locul lui J. in topul topurilor, daca nu ti-ai dat seama
Daca acu' 5 ani nu putea sa creasca juniorul daca nu se spuma cu J., si nu i se catifela lui pielea decat cu J., si nu tolera sensibila lui epiderma decat ulei J, sapun J si sampon J, pentru ca la orice altceva facea alergie si avea eruptii cutanate groaznice, acum nu mai e asa. Johnson's nu mai e ce a fost, si din cel mai bun a devenit peste noapte dispretuit in universul cosmeticelor de bebelusi. Acum foloseste orice altceva, numai nu Johnson's, iar daca vrei ceva de calitate, te sfatuiesc sa-i iei Mustela.
Mustela e adevarată. E de mare calitate. Are niste calitati nemaiîncoţopănite. Noi folosim doar M., de la nastere, toate le avem la set. Ma simt atat de bine ca i-am luat Mustela.. nici nu stiu sa descriu in cuvinte, ma simt cea mai tare mamă. Si in plus, dă bine. Dă asa de bine . . Deocamdată, incă vreo doi ani . .

***
Oricum, schimbarile sunt benefice, trece o boare de aer proaspat peste toate

Modelat de scutec ?!

Mamele sunt paranoice (indeosebi cand e vorba de copilul lor)
Ce mi-a mai traversat mintea:
ca pampersul, acolo unde se incheie cu benzile adezive la soldul copilului, acolo sub osciorul bazinului in fata, de unde porneste coapsa; ei bine pampersul acesta imi deformeaza muschiul copilului ! Ramane o gropita a carei scobitura e dubios de congruenta cu textila mai sus amintita, iar mai jos, cum se termina scutecul, carnita se bombeaza ca si cand ar evada din stransoare. O sa-mi spuneti ca sunt tampita, sa fug la magazin sa-i iau ghetului copil scutece pe masura, dar nu-i asa. Aceiasi forma de relief mulata de scutec se prezenta si cand am trecut de la no.2 la no.3, si-i ajungea copilului infasamantul pana la subrat.
Oare-i trece dupa ce scapam de scutece, sau ramane şoldul suguşat?
Si totusi, va fi asa cat timp va purta scutece?
Habar n-am pana la ce varsta se poarta scutec, un an, doi ani?

De la Stră

Ana noastra de pe coastă
Din cosiţe floarea-i căntă
Şapte împăraţi ascultă . .

Pilates ?

De vreo doua -trei saptamani, e grav. Ma doare spatele. Am mai avut senzatii dinastea placute (nu in timpul sarcinii, cum te-ai fi putut astepta), ci exact dupa nastere, vreo trei saptamani.
De data asta cred ca m-au apucat durerile in secunda in care am aflat ca Ana are 7 kilograme :))
Trebuie sa scot de la naftalina cartile de pilates, stretching si alte tehnici miraculoase cu efecte sigure-sigure

Chysanthemum sinense

Ce-bine-ca in loc de Abia-astept-sa

Să nu vă doriți multe lucruri, mai multe decât aveți și care sunt îndepărtate. Mai bine îngrijiți-vă să sfințiți cele pe care le aveți.

Adica upgrade, not wish for an other

Ce-mi place

M-a lepsuit Ada sa spun ce-mi place, lucru pe care vreau sa-l aflu si eu de la Caprele Irinucai

Imi place sa-mi cânte tipa asta care imi da ţiţi, "Kuculetchka Kuca". Orice as face, ma luminez toata la fata si-i sorb cantecelul din priviri
Imi plac sunetele
Si - cred ca am mai spus-o, sunt pasionata de cusaturi. Le studiez de aproape, foarte aproape, minute in sir
Deloc in ultimul rand, sunt captivata de spatiile noi, fie interioare, fie de acolo pe unde bate vantul si e amenajat cu frunze galbene pe podea. Mi se deruleaza un film de calatorie, am senzatii 3D

Zzz ccclllickk

Pentaxim

Portia a doua, cea de 4 luni
Am facut-o si pe asta. Practic am ales sa facem totusi vaccinurile (care NU sunt obligatorii la noi in tara). Si care sunt posibil nocive, ****m-as pe ele de vaccinuri, de chimicale si de alegeri intre doua rele

***

Hai totusi sa nu ne stricam seara, şi să crestăm în grindă ca Ana a implinit 7 kg (adica dublu decat la nastere), ca e bine sanatoasa,
ca e alintata si alaptata si am scapat pana acum fara sa incepem diversificarea,
ca talusul varum s-a indreptat (doar cu masaj din fericire),
si ca mai nou scanceste de nu mai poate IN BRATE, pentru ca mami nu si-a dat seama ca domnisoara vrea sa stea pe burtica + in brate (o combinatie de elemente mai greu de realizat, dar pasamite foarte misto pentru maimutica in discutie)
E o scumpa de ma topesc langa ea, creeaza dependenta, iti vine s-o pupi incontinuu, s-o strangi, s-o smotocesti
<>

E bun, dar nu-mi place

Ca sa schimb subiectul, hai sa va povestesc dece plecam din Buc, dece la Cluj si cum gandim in jurul evenimentului
... sa incep cu inceputul?
Viata mea e ca un desen baroc
Multe evenimente, multe schimbari
M-am nascut in Buc (din intamplare), dar tot neamul meu e de ardeleni, in afara de spiţa paterna, care se trage din Galati-Tulcea (dar asta nu se pune, stiu eu dece). Cum ziceam, bunicul din judetul Alba, strabunica din tara Fagarasului. Aste doua ingrediente au dat un soi aprig, iute la manie dar iubitor de familie si traditie, desi innoitor din fire
Cum Mamé m-a facut de tanara, am petrecut cu ea secundariat, specializare si toate cele ale unui tanar medic, la Cluj. Gimnaziu, liceu, studentie, plus primele joburi, toate actele s-au jucat in decor clujean.
Apoi a venit asa un dor de ducă, şi - împreună cu deja alesul meu, am plecat in lumea largă. Vroiam sa mergem la Paris, sa "gustam" aerul cu parfum frantuzesc o vreme . . ne gandeam la NewYork, California, Stefi vroia Noua Zeelanda.
Tinerii cu dor de duca: Vrem sa plecam departe, in tara fericirii
Parintii intristati: Vai, ce trist, vom fi despartiti pe vecie
Tinerii cu dor de duca: Haideti si voi
Parintii intristati: Exclus
Tinerii cu dor de duca: Vom veni in vizita
Parintii intristati: Odata pe an, apoi odata la 5 ani.. vai ce trist. Nu plecati asa departe, sa nu fie peste ocean
Tinerii cu dor de duca: Bine, nu trecem oceanul, plecam doar la Paris
Parintii intristati: E ceva mai bine, dar tot e ingrozitor de departe, nu vom putea vedea nepotii decat la sarbatori . . macar in Europa centrala daca ati fi. Cum ar fi Germania, sau Austria, ca tot vorbiti limba . . uite Viena ce cocheta e
Tinerii cu dor de duca: Bine, sa fie mai aproape. Dar daca e pe-asa, atunci hai macar sa ramanem in tara; sa mergem la Bucuresti, orasul-minune. (mă chema locul natal pasămite)
Parintii intristati: (le mai venise putin sufletul la loc) O, bine ca ramaneti in tara. Mergeti la Bucuresti! (Desi e departe si acolo, dar treaca de la noi)
Povestitorul: zis si facut. Tinerii cu dor de duca au plecat din Cluj la Bucuresti, in orasul cel mare, sclipicios si cu salarii mari. Aici si-au inceput cariera peisagera, au studiat, s-au lansat pe cont propriu si chiar au fost binecuvantati cu primul lor copilas, o fetita minunata pe nume Ana. Toate ca toate, dar in acest rastimp Tinerii erau totusi din ce in ce mai abatuti. Nu-si mai gaseau locul in orasul sclipicios in care te intalnesti cu Ion Cristoiu la biblioteca Academiei, dar si cu Dana Savuica la "o invarteala profitabila" in Pipera. Intr-o zi s-au sfatuit si au zis:
Tinerii cu dor de duca: Suntem tristi, nu ne mai gasim locul. Aici castigam bine, dar ne simtim nasol, ăsta nu e un oras in care sa-ti cresti copiii. Ne e dor . .
Parintii intristati (redenumiti parintii veseli): Minunat, haideti inapoi! Dar veti avea din ce trai?
Tinerii cu dor de duca (redenumiti tinerii cu dor de casa): Venim inapoi, si suntem siguri ca vom avea din ce trai, chiar nu ne facem griji pentru asta. Ce bucurie!
Povestitorul: Si asa dragi copii, s-au intors stramosii vostri la Cluj, unde au trait fericiti pana la adanci batraneti, alaturi de cei trei copii ai lor, cei sapte nepoti, optsprezece stranepoti . . spre marea bucurie a lor, a parintilor veseli, a bunicilor si strabunicilor lor.

N-am cuvinte

Despodobesc blogul
Chiar acum..
Mi-a fost suficient sa citesc aceasta pagina (pe sarite, fara detalii, ca sa ma protejez de ceva atat de oribil)

Doamne, cum ai putut sa il faci pe om atat de abject??!
Si daca omul frumos creat de tine a degenerat si lucrurile au scapat de sub control, dece nu dai naibii restart ?!

***

Asa. Am reusit
Asa ca de-acuma vom servi peisaje
Oricum noua ne plac gradinile ;))

Hotararea de care spuneam

Am renuntat la scoala
(am pus-o pe stand by)
Si cum asta era singura chestie care ne facea sa mai puncte puncte printre Bucuresti, ridicăm ancora instantaneu. Din ianuarie, ne vedem la Cluj! Deja obrajii ne sunt mai rumeni, si fruntile mai descretite . .

Se poate face facultate cu copil mic, se poate da si diploma, dar punand copilul in paranteza. Nu sunt gata s-o scurtez cu alaptatul, si nici s-o trec pe Ana la supe-ciorbe si gratare de la 3-4 luni, asa ca am preferat sa pun scoala in paranteza.
Viata se deseneaza singura pe fagase dinainte stiute doar de ea . . te salut jurnalule.

Back in business

Va salut (pt ca am primit plangeri si chemare la apel)
N-am patit nimic (cat despre o noua sarcina, lool, cam peste 425 de zile, asa)

Ma cam inhiba chestia asta, sa "simt" ca cineva e cu ochii pe ce scrijelesc eu pe-aici. eram obisnuita cu solitarul meu jurnal, fara public. Dar n-am ce comenta, mi-am facut-o cu mana mea.
Si ca tot veni vorba, o sa va obisnuiti cu stilul meu inegal, in trombe. Emit in verva cateva zile-saptamani, si apoi sting cu perioade off-net, de liniste totala. Nu imi place sa-mi simt "pana" fortata sa scrie la cadenţă (nici macar pentru onorata asistenţă aici de faţă)
Asa ca luati-ne asa cum suntem: salbaticiuni libere, care nu fac decat ce le taie capul
Hugs and kisses!

Pun pariu ca nu stii ce e asta :))

.

Am facut un pas important
Am luat o hotarare
care mi-a schimbat desenul lui 2009

Umbrelă

mi-a spus o prietena la despartire:
sa ai grija de voi
in prima secunda am avut senzatia de compozitie Braque
apoi am simtit iluminarea
s a a m g r i j a d e n o i
ce frumos, m-am emotionat
m-am vazut ca o umbrela peste familia mea
ca o pelerina
ca un caine ciobanesc
langa oitele mele

***

sora-urare ma plictiseste, cea cu "ai grija de tine"
parca ar zice watch your head
creeaza automat un decor de tranşee, sau macar de santier cu obiecte cazatoare
mai trebuie doar sa te mangaie pe cap cand iti spune
"ai grija de tine, Labuş"
o alta expresie nesuferita de prin zonă:
"ce spui tu?"
o forma mai subţire a lui "ce spui fă?"
propun sa o inlocuim cu "ce spui tu insuti?", ca sa fie si mai clar cui ne adresam cand vorbim cu persoana din fata noastra

Căutăm caciuliţă

Pentru ca a venit toamna

Si pentru ca nu gasim draguţă . .

O purtam pe a lui mami

Care e . . mai mult . . decat . .

f e r i c i t a

te iubim :)

t a t i

Vrei s-o faci scafandra?

Ma tachina careva pe cand ma pregateam sa-mi implinesc nasterea-imaginata-in-apa.
Scafandra-nescafandra, iubesc miscarea in mediu acvatic, e ceva ce tine de suprarealism . . seamana cu zborul
si vreau sa i-o fac cadou cat mai devreme, daca n-a fost sa fie chiar de la inceput

Ne apropiem de 4 luni! Dece ma bucur? Pentru ca de la 4 luni putem merge
aici,
aici,
sau aici


Sper ca vom avea si dineros pentru asta . . a lot of

Leapsa

Cat m-am ferit, si pana la urma tot am primit-o, de la capreleirinucai
Asa ca dau si eu la altii, mai jucausi si mai simpatici, sa se joace cum mi-a placut si mie pana la urma
dac'or vrea

Yourself: prima broscuta a lu mami si nu in ultimul rand, tati. mai vreau cel putin o frăţioară
Your Hair: posibil roscata!? Stefi, cu cine ai facut-o?
Your Mother: tipa care ma ingrijeste, aia cu ţiţele
Your Father: sweet, dar inţeapă. Şi ma strange prea taare! Oricum, presimt ca el o sa-mi faca toate mofturile, dupa cum il vad . .
Your Favorite Item: ţiţi, dece?
Your Dream Last Night: se facea ca ne jucam intr-o gradina, mare si foarte frumoasa . . si ne uitam in şoaptă la pasarele, cum fac baie in tipsie
Your Favorite Drink: nici atâta nu ghicesti?
Your Dream Car: any car is a dream-car for me: 10 minutes drive, and I'm asleep
The Room You Are In: room-rooooomm..
Your Fear: ce-i aia frica?
What You Want To Be In Ten Years: first child in a five-member relaxed family
Who You Hung Out With Last Night: cu renii de pe paturica, si mi-a lipsit Magaroiul, fiind la uscat
What You’re Not: a property
Muffins: bleacs
One of your wish list Items: go swimming
Time: ceva de care chiar nu-mi fac griji acuma, zau!
The Last Thing You Did: i-am bagat lui tati degetelu-n ochi
What You Are Wearing: scutec nr.3, bluzita de la Paul, si deasupra dragostea lu mami
Your Favorite Weather: rain
Your Favorite Book: ei, ia-o incet. la 17 ani ce-o sa ma mai intrebi?
The Last Thing You Ate: ţiţi, ce intrebare . .
Your Life: ca un cadou pe care inca nu l-am deschis
Your Mood: cuminte-cuminte, da pusă pe şotii
Your Best Friend: Magaroiul, clar
What Are You Thinking About Right Now: ce fain a fost la baiţă
What Are You Doing At The Moment: sughiţ
Your Summer: not bad, for my first
Your Relationship Status: ei, deja vreti sa stiti prea multe
What Is On Your TV: what's that, a TV?
What Is The Weather Like: e fain pe racoare, da' nu vreaau caciuliţăăă . . Tu mami, nu vezi că imi turteste suvitele . . ?
When Was The Last Time You Laughed: la ţiţucă, mai'nainte

Chestia cu statul pe burtica

Generatia imediat anterioara vede pusul bebelusului pe burta ca pe un element de baza in dezvoltarea (cat mai precoce) a odraslei.
Sa-si dezvolte musculatura, sa-si ridice capsorul, sa se joace si .. sa doarma.

Pe noi, cartile ce ne indruma pe al vietii de parinte drum, ne-au speriat si ne-au interzis sa lasam bebelusul nesupravegheat pe burtica, si in nici un caz la somn.

Cum crezi ca s-a amplasat copilul meu azi, in cele 4 minute cat am lipsit de langa el, singur, de buna voie si prin propriile forte?
Evident.

Dupa ce am salvat copilul si mi-am revenit din soc, m-am gandit ca totusi, pentru ea s-ar putea spune ca este o realizare . .
Am ingaimat cu jumate de gura: "Bravo, puiul mamii . . "

Ziua prin lupă / trei luni jumate

Cred ca voi face o chestie repetata la anumite intervale. Cum arata o zi de-a ei (deci automat si de-a mea) un fel de flash, pentru ca lucrurile se uita
Si ca orice obiect banal, peste mai mult timp capata valori sentimentale, parfum de timp si de-amintire

Ana mica, la trei luni jumate petrece ziua cam asa:
(incep cu ce-i sigur, adica seara)
Pe la 6-7 seara iesim la plimbare in carucior. (Astă vară cand s-a nascut, la ora asta abia mai scadea arsita, acum deja e frig si se apropie seara. In curand fie ne plimbam pe intuneric, fie iesim tot mai devreme.)
Ne plimbam ce ne plimbam, daca ne e foame si suntem in parc, uneori si alaptam.. Pe la 8 sintem inapoi in casa, de obicei dormind.
La 9.30 se stie: baita. (la inceput faceam baita intre 10 si 11 seara)
Dupa baita, care a devenit ceva mai lunga, cam 20 de minute (hei, pt un bebe e mult), urmeaza tzitzi, si nani. La 10-10.30 doarme ca un prunc :)
(si cat de dulce e s-o privesti)
Si doarme asa dulce pana pe la 9-10 dimineata
cu pauze scurte si la obiect: tzitzi la 5 si la 7 .
Iar de pe la 10 e program de voie, in functie de ce aduce ziua:
mai sta in patut (impropriu spus "sta", pentru ca mai nou se rasuceste, se foieste.. mai corect ar fi sa spunem ca "da ture prin patut";
mai schimbam patutul pe scoica de masina afara, unde are ratustele atarnate de maner (prea aproape de ochi, am mereu senzatia)
sau petrece pe salteluta multifunctionala, care il pune pe bebelus sa-si miste singur jucariile, sa-si zdrangane singur zurgalaii si sa-si dea singur drumul la inca o tura de melodie.
Ma mai pune mami pe burtica, 2-3 minute, ca obosesc..
Vorbim, dansam siii... foarte mult bebelusul il pupam

Intrebare intrebatoare

Daca la intrebarea de pe blog
"E nevoie sa fii casatorit ca sa ai o familie?"
ai avea ceva de comentat-divagat-adaugat,
sau vrei sa dai alt raspuns,
be my guest

Cum am organizat nasterea in alt oras

Am nascut in Brasov, desi locuim in Bucuresti.
Asta a presupus desigur un efort in plus, dar m-as fi dus si in alta tara pentru a naste in apa. (Eram total subjugata de ideea unei nasteri miraculoase, cred ca ma apropiam de conceptul nasterii orgasmice)

Am discutat cu medicul Baiulescu din luna a 4-a. Mi-a facut un control general pentru a stabili daca nu sunt impedimente, si am primit acceptul lui. Imediat mi-am facut si programarea la clinica pentru ziua de termen. L-am intrebat pe medic ce se intampla in cazul in care nu nasc exact in ziua programata, si mi-a confirmat ca nu vor fi probleme. Mi-a cerut sa fiu in Brasov din saptamana 38, adica cu doua saptamani inainte de nastere. El ofera anumite spatii de cazare la preturi accesibile pentru pacientele venite din tara. As fi stat acolo, daca nu era Stefan din Brasov, dar asa m-am instalat la ai lui. Fara el, pentru ca la Bucuresti trebuiau continuate lucrarile, firma, clientii.. Asta mi-a fost cel mai greu, sa stau fara el. Tocmai pentru ca ne era asa grea despartirea in asa imprejurari deosebite, nu ne-am pornit la Brasov din 38, ci am mai stat o saptamana la Bucuresti, pana in 39. (Putin riscant daca stai sa te gandesti ca nasterea se poate declansa in orice clipa de pe la 37 de saptamani incolo.) M-am infiintat la medic exact cu o saptamana inainte de nastere. Stefi a ramas cu mine cateva zile, dar cum Ana nu dadea nici un semn, a trebuit sa se intoarca la Buc.
In 5 iunie m-am dus iarasi la control, insotita de mama-soacra. Acum eram exact la termen, 40 de saptamani in cap. Medicul se miră că nu vede semne de apropiere a nasterii, imi spune că in urmatarele trei zile nu crede că voi naste. Atat mi-a trebuit. Oricum eram ca pe ace fara iubitul meu, in plus, la scoala sesiunea de vara era in toi, asa ca trecand peste ingrozirea soacrei si peste uimirea sotului, mi-am luat inima in dinti, si m-am pus pe tren spre Bucuresti. Am ajuns seara, a doua zi dimineata m-am infiintat la scoala si am dat un examen (spre uimirea colegilor care ma stiau la Brasov, pe masa de nasteri) si am mai ramas langa sotiorul meu inca o saptamana.
Senzatia era foarte clara: totul atarna de un fir de aţă, in orice clipa ma asteptam la dureri.
Nu mai spun ca in asemenea situatii, cand nasterea se lasa steptata, se recomanda un anumit lucru, care la noi n-a avut insa nici un efect (sex intens).
Nu mai stiam ce sa fac, sa nasc!
Inutil sa spun ca la scoala ma deplasam cu masina, in calitate de sofer.
Facusem calculul: de oriunde m-as fi aflat (nu mergeam nicaieri departe nici eu, nici Stefi), in maxim 4 ore puteam fi la Brasov, in sala de nasteri. Iar daca aveam sa nasc până acolo, ar fi insemnat ca as fi avut parte de o nastere foarte usoara :)) Glumesc . .
A trecut si saptamana 41, tot fara marele eveniment, si intr-un final am plecat cu totul, "definitiv", hotarati sa nu mai plecam din Brasov nici eu nici Stefi, pana nu "nastem".
Restul il stiti..
Trebuie sa recunosc ca a fost o nastere mai ciudata, nu stiu dece a trebuit sa fie totul atat de complicat.. si sa se indeparteze atat de mult de ce mi-as fi dorit eu
Dar bine ca totul s-a terminat cu bine :)

(Am scris a doua poveste a nasterii?) Nu-mi mai puneti intrebari, ca sunt in stare de mai mult :))

ieri m-a intepat o albina
azi am avut probleme la logarea pe blog
daca nu voi mai reusi sa intru, imi iau ramas bun de la voi de pe acum..
sunt foarte trista

Subsol la povestea nasterii

1. Este lunga. Foarte lunga, dar este un subiect despre care iti vine sa scrii o carte, nu o pagina. Cel putin eu asa simt, si acum, dupa trei luni
2. Respect si multumiri pentru personalul si conditiile clinicii Eva Brasov. Impecabil si uman.
3. Bile albe pentru doctorul Baiulescu
pentru faptul ca asista nasteri in apa,
pentru ca este capabil si de interventii clinice in cazul unor complicatii,
pentru ca nu se sperie de o circulara de cordon si permite in continuare o nastere naturala
si pentru ca de asemenea, nu se sperie de depasirea termenului de nastere si da o sansa evolutiei naturale.
Iar faptul ca la nastere s-a vazut ca bebita avea dubla circulara de cordon, mai adauga o bila alba pentru intuitie medicului meu, cu care cel mai probabil ca voi naste si urmatorul puiuţ.
4. Competenta si noroc, am avut parte de amandoua. A doua zi imi faceam plimbarea pe coridor sustinuta de Stefi, iar refacerea dupa interventie o consider buna pe ansamblu. Happy story? May be so.

Povestea nasterii

Dupa calendar implineam 41 de saptamani si 4 zile de cand o aveam pe Ana in burtică
Ecografiiile spuneau la fel
In tot acest timp imi facusem o imagine despre “filmul nasterii” asa cum mi-l doream eu: sa nasc natural, cat mai firesc cu putinta, fara interventii clinice de rutina, si chiar fara anestezie daca as fi rezistat. Facusem alegerea de a naste in apa, la clinica Eva din Brasov, cu un medic experimentat. Stiam ca ceea ce va urma putea sa fie extrem de dureros si extenuant pentru mine, dar am ramas foarte hotarata pe toata durata sarcinii, si nici o clipa nu m-a tentat “iesirea de urgenta”, cezariana.
In ziua de termen, 5 iunie, am avut control. Bebita 3.500gr, are circulara de cordon, colul scurtat la sub 1 cm; medicul imi spune ca pe seară voi elimina dopul. Am asteptat sa vad pe slip ceva rosiatic sau gelatinos, dar nimic; nici in seara respectiva, nici in urmatoarele 7 zile.
După o saptamana vine ziua urmatorului control, la implinirea a 41 de saptamani. Lichidul amniotic era ceva mai scazut.. Imi spune iarasi ca pe seara voi elimina dopul, pentru ca mi-a facut o “decolare” (chestie pe care eu am resimtit-o usor neplacuta dar nu dureroasa) si ca voi naste in 2-3 zile.. Oau! Era joi. Il intreb pe doctor cat o mai lasam pe bebita, in caz ca totusi nu voi naste, si-mi spune ca daca va fi pe-asa, luni facem provocarea, dar ca nu va fi cazul, pentru ca nu apuc eu lunea..
Emotii, asteptare.. trece joia, se face vineri, sambata.. Nu aveam contractii, dureri, nu pierdeam lichid.. liniste pe miriste.. parca timpul se oprise in loc si organismul meu uita ca trebuie sa nasc.. eram in saptamana 42. Nu ma simteam deloc rau, doar presiunea din jur era mare; toata lumea intreba daca n-am nascut “odata”. Sambata dupamasa, eveniment mare, elimin dopul gelatinos! Tragem sperante ca se apropie momentul cel mare. Totusi, trece si sambata, si duminica, si se face luni.

La 9 dimineata sintem la clinica, cu bagaj, cu bebita in burtica, cu tati si cu bunica (maica-mea). Doctorul meu nu este la clinica, dar il suna pe un coleg sa ma consulte. Nu imi surade deloc ideea, dar se pare ca asta este. Platesc 100 lei la receptie si ma prezint la doctor. Acesta imi spune frumos ca mai are “cateva doamne” si ca apoi ma vede. Numar doamnele.. vreo 5. Bun. Ne instalam toti trei pe canapea, in holul clinicii si ne facem de lucru, ca doar mai avem vreo 2 ore bune de asteptat. Maica-mea isi filmeaza nepotica dand ultimele spectacole intrauterine, eu joc sah cu iubitul meu sot.. Pe la 11 veste buna, medicul meu ma anunta ca vine el sa ma vada. Pe la 1 apare.
In urma consultatiei si a ecorafiei, suntem sfatuiti ca nu mai ramane nimic de facut decat sa provocam nasterea. Doctorul ma ia de mana si ma duce sus, unde ma preia o infirmiera draguta cu care incep procedurile:
(sa fiu directa?) Dat jos tot, inclusiv ceasul de la mana, (pe care totusi apoi mi l-am pus la loc), imbracat una bucata camasa de spital, “defrisat zona” (la mine nu mai era cazul), clisma (ma consola ideea ca e benefica organismului), un zambet de incurajare si instalarea in salonul de travaliu.
Pana aici toate bune, dar de acum incepeam sa deraiez de la modelul Lamaze de nastere naturala pe care mi-l regizasem cu luni inainte, cu miscare libera, metode alternative de reducerea durerii... Imediat au inceput chestiile care pentru mine sunt insuportabile: mi-au injectat nenorocita de branula in mana, mi-au pus perfuzie. Am ramas asa, cu chestia aia infipta in mana, legata cu fire si conectata la un aparat de monitorizare fetala care facea un zgomot puternic si bruiant. (Daca o sa fiti in situatia aceasta, rugati-i sa dea aparatul mai incet, caci s-a dovedit ca se poate.)

In tot acest timp si pana la final, Stefi a fost langa mine. Nu am cuvinte sa explic cat de important a fost acest lucru, cum ma bazam de el ca pe singurul element “din viata reala”, cata vreme tot ce mi se intampla parea desprins dintr-un film fantastic cu accente care-ti dau fiori.
Stateam pe spate, nemiscata, incordata … Dupa jumatate de ora de la provocare, parca incepeam sa simt ceva, o amorteala in spate, fierbinteala in abdomen.. Incepusem sa am contractii. Din cand in cand mi se facea controlul dilatatiei, si ultima data asistenta spune: “4!” Eu, foarte fericita, continuam sa refuz ofertele de anestezie epidurala cu care ma imbia toata lumea. “Nu, lasati, deocamdata rezist”. Durerile erau deja destul de puternice; cand veneau contractiile ma uitam in ochii lui Stef care nu mai stia pe ce parte putea sa ma imbratiseze, si aplicam respiratiile invatate: Huuu-haaaaa….Hi-hi-hi-hi….Huuuu-haaaa. Ma gandeam ca dacă la dilatatie 4 doare numai atât, inseamnă ca e ok, voi rezista fara anestezie si eram foarte fericită.
Era 4 dupamasa, doctorul stiind ca va mai dura, plecase in oras.. Trece o oră, se intoarce omul, si ma vede pe coridor, râzând. Nu mai suportasem sa stau ca o legumă in pat, si plecasem la plimbare cu Stefi si cuierul de perfuzie dupa mine.
“O, tu incă râzi?” Doctorul era tare mirat de veselia mea. El era de parere ca la timpul scurs de la provocare ar fi trebuit sa fiu deja rapusa de durere, si ca procesul nasterii nu evolueaza destul de repede. Organismul meu parea a se impotrivi. Au urmat o serie de controlari si incercari de accelerare a “coborarii bebelusului”, apa era pregatita, dar medicul era din ce in ce mai nemultumit ..
CEZARIANA. Cand am auzit cuvantul acesta mi s-au taiat picioarele. M-a cuprins disperarea, plansul, frica.. Cum adica cezariana, nu se poate, eu sunt total pentru nasterea naturala, eu militez pentru nasterea “fara droguri, fara interventii…” Travaliul abia a inceput, el poate sa dureze 10 ore… insa doctorul vedea altfel lucrurile.
Negocieri, discutii, tragere de timp “incă măcar câteva minute, câteva secunde…” Mi se părea ca medicul se grabeste, ca nu are rabdare cu contractile mele, ca vrea sa plece acasa mai repede, abia trecusera două ore de travaliu, era abia inceputul! Nu am fost convinsă că era corect, că deja era necesara ultima solutie.. Gata, facem cezariana.

In cateva minute eram pe masa de operatie, cu spatele gol si anestezista caznindu-se sa-mi infiga un ac lung, un tub in coloana vertebrala.
Daca as fi optat pentru cezariana, as fi fost cu siguranta altfel, mai relaxata si in orice caz impacata cu soarta. Eu insa dispretuiam cezariana, o detestam, ii cunosteam efectele negative si ma gandeam la ele, eram crispată, incordată, iar pe dinauntru ma impotriveam si ma infricoşam de ce mi se intampla.
Mi s-a parut o vesnicie pana mi-a montat cateterul in spate, simteam cum se impinge, cum apasa in el, tragea.. eram lesinata de groaza. Anestezista imi explica frumos ca o sa-mi bage acul in coloana, sa stau nemiscata, nu cumva sa nimeresca gresit; eu insa, cu groaza mea de intepaturi am tresarit ca arsa la prima ei incercare, ea s-a speriat de miscarea mea.. Mi-a mai explicat odata, eu nu puteam sa imi controlez reactia, ma inchipuiam cu şira spinarii distrusa.. a fost un cosmar.
Apoi m-au intins pe spate (eu ma inchipuiam apasandu-ma in acul pe care il aveam in coloana), au tras cearceaful alb, si a inceput operatiunea. Roiau vreo doi medici, cateva asistente, echipa de neonatologie, iar Stefi si Mame asistau de dupa usa de sticla . . . Dupa aceea am aflat ca Stefi in unele momente nu putea sa se uite si isi inabusea plansul. Totusi, la un moment dat era in sala, langa mine, ma mangaia pe frunte si ma pupa.

Am avut un mare noroc: anestezista, o femeie miloasa, a stat la capataiul meu de la inceput pana la sfarsit, explicandu-mi ce se intampla, mangaindu-ma pe frunte, asigurandu-ma ca totul e foarte bine si ca in curand va fi minunat . . .
Ori sunt eu mai sensibila, ori e clar ca in astfel de momente apropierea cuiva omenos si blajin este esentiala. In disperarea mea de pacient care a citit prea multe despre esecurile medicinei, pe femeia aia am simtit-o atunci ca pe un inger. “Totul e bine, o sa vezi, nu-ti fa nici o grija..” Si cata blandete, cata intelegere si caldura . . am avut parte de ceva ce nici o suma de bani nu-ti poate aduce in nici o clinica, oricat de privata si high-class ar fi. Doamna Maria, de la clinca Eva din Brasov.
Nu eram ametita, auzeam conversatiile, iar de la brau in jos eram in amorteala profunda. Oarecum mi s-a parut in vreo doua momente ca ma intepa ceva in stanga, si echipa ma intreba “Ce intepatura? Ti se pare, tu nu simti nimic”, chestie care mi-a trezit si mai multa neincredere. Totusi, spre fericirea mea, senzatia a fost trecatoare si n-am avut parte de nimic dureros.

Apoi am auzit SCANCETUL . . .
Nu mai .. iţi dispar cuvintele, ochii ti se ineaca, uiti limba română, pui intrebari stupide, ca mine: “E bebiţa?”
Era un scancet slabut, mai incet decat ma asteptam, nu asa strident ca in filme.. era bebita mea. A durat o vesnicie pana sa mi-o aduca, as fi vrut sa mi-o puna imediat pe piept, asa goala cum era, dar ei i-au facut inainte toate cele, au curatat-o si au infasat-o.


Ooof, cand am vazut-o si am simtit-o langa mine . . .
Nu poti descrie, pentru ca in clipa aia tot universul dispare, stă in loc şi rămâi doar tu cu mogaldeaţa aia mica si mov, cu ochisori mici si degete ca de vrabiuţă. As fi vrut sa mi-o puna pe piept, la piept, direct pe pielea goala, sa ramana cu mine. Din pacate era infasata, i-am simtit doar obrazul si degetele, cateva clipe..

After-story
M-a cuprins o mare usurare, ca totul s-a sfarsit, dar am simtit ca din cauza stresului medical, nu am putut avea acel moment extraordinar de linistire, acea ora de dupa nastere mama-prunc, in care abia nascută, ea cauta deja si gaseste sanul. Doua minute si au luat-o . . La mine mai urmau procedurile de incheiere inca vre-o jumatate de ora.
M-au dus apoi in salon (altul decat cel de travaliu). Aici am stat in seara si noaptea de dupa nastere, timp in care eram in continuare sub anestezic, conectata la aparatul care-mi picura dozele de epidurala in cateter. Dureri. Neasteptat de mari si de usturatoare durerile in abdomen. Ma zvarcoleam de senzatia de arsura. Bebita era lângă mine, in pătuţul ei, si din cand in cand Stefi mi-o punea pe piept. Simteam ca tin langa mine cel mai pretios lucru de pe pamant.
Seara la 11 Stefi si Mame au trebuit sa plece si mi-a fost frica, nu stiu de ce anume, insa n-am inchis un ochi pana dimineata de frica si de durere. Apoi spre dimineata m-am mai linistit, iar la 8 infirmiera m-a ridicat din pat, m-a ajutat sa fac dus, si m-a instalat in salonul luminos in care aveam sa petrec restul de trei zile in clinica; eu si bebita mea nou-nouţă.

Stupizici

Ce stupizica e chestia asta cu "mancatul" bebelusilor.
Mai nasol e ca mi se intampla si mie :))

"Ce dulce e, o mananc!!"

Primul preinfarct

Azi am gasit-o necajita, cu picioarele impletite intre barele patutului
Sunt doar primele semnale, de acum trebuie sa fiu 24 din 24 cu ochii pe ea
Incepe o perioada de care mi-e teama, cand nu simte pericolul, dar are o pofta neoprita de a cuprinde totul.
Mi-e fricaaa!!!!

Deci, daca intreaba careva, stiu sa-i raspund: frica incepe la trei luni.

Perioada binecuvantarii

Cat timp am fost insarcinata simteam ceva special
foarte special.
Eu nu eram cu nimic mai deosebita decat inainte, si in orice caz, nu cu meritul meu

Dar se intampla ceva serios, mai presus de mine
Trebuia sa calc cu grija, sa nu ma expun niciunui risc,
eram pretioasa ca un ou
incondeiat
Dar nu prin mine, coaja protectoare;
Prin galbenusul din mijlocul meu

titlu

ce importanta mare primesc ideile simple, de monolog
prin rama asta intreaga: titlu, data, subsol de comentarii, ora, link de linkuri, etc..
nu se mai poate emite fara ambalaj sofisticat cu funda mare :)
e musai sa scrii cu introducere simpatica, cuprins inteligent si incheiere in coada de randunica.

aberez, nu ma lua in seama..

Ctitorie

Marin Sorescu

Aşa cum stai,
Dreaptă,
Cu braţele moi
Pe pântecul plin,
Pari o veche soţie de voievod
Ţinându-şi ctitoria.

Şi parcă aud un glas
Venind de dincolo
De dispariţia materiei:

"Noi, Ion şi Ioana,
Cu puterile noastre
Am durat acest sfânt
Copil
Întru veşnica pomenire
A acestui soare
Şi a acestui pământ".


În dar Siminei

Pana scriitorilor, despre altii ca noi

Mi-ar place, acum ca experimentez maternitatea, sa ma delectez cu scrieri pe tema asta. Inculta cum sunt insa, nu-mi vin in minte decat Arghezi si Sorescu 

M-as bucura sa primesc sugestii de la altii care au rasfoit mai mult si au fost rasplatiti cu satisfactii simple, de cititor

O teorie tine 10 ani

Copii cuminti ce suntem, la incheierea inca unei luni, ne-am dus in vizita la pediatru.
Greutate 5.700
"Lungime" 64 cm (se pare ca asa se cheama inaltimea, inainte sa adopti pozitia verticala)
Circumferinta capsor 40 cm
Sanatos!

Cat despre constipatie si regurgitare . . aici nu ne-a mai placut de medic.
Pentru reflexul gastroesofagian ne-a prescris direct, fara ezitare, Metoclopramid ŞI Debridat. La trei mese pe zi picaturi de un fel, la alte trei mese picaturi din celalalt fel.
Mmm.. nu-mi suna bine, contrazice filozofia noastra de "chemical-free-as-posible-lifestyle" si n-o sa i le dau.
Oricum, mi se par exagerat de multe, satur bebelusul numai cu picaturile . .
Eu ma asteptam la niste sfaturi legate de pozitia dupa masa, la tehnici de eructare, sau la un parintesc "nu e ceva grav, in curand o sa-i treaca, dar bine ca mi-ati spus, tinem sub observatie"

Pentru constipatie ne-a recomandat sa incepem cu suculet de fructe. De morcov, de mere, de portocale, de piersici . . dupa care trecem usor la fruct pasat . .
Ooops.. iarasi nu mi-a sunat bine.
Teoriile moderne referitoare la alimentatia sugarilor sustin alaptarea exclusiva pana la varste care generatiei anterioare (matusilor, bunicilor si soacrelor noastre) li se par revoltatoare.
"In primele 5-6 luni alimenteaza-ti copilul doar cu lapte; nu-i da ceai, apa sau suc de fructe" spune negru pe alb un pliant UNICEF. vezi mai multe aici
http://medic.pulsmedia.ro/article--Util-Hranirea_ideala_a_copiilor_in_primele_6_luni_de_viata--3234.html
si aici
http://www.unicef.org/romania/ro/health_nutrition_hivaids_3121.html
Presiunea e mare, ma batea la cap mama-soacra de la o luna, cu o voce din ce in ce mai rupta de jale pentru bietul copilas insetat: "Dar nu-i dai totusi putin ceiut? Bieeetul puiuţ, i-o fi si lui sete"
Ma simteam minunat, ca o mama nemiloasa, inconstienta si incapatanata in ignoranta

Eu, tanara si fara experienta, la primul copil
Ea, trecuta prin viata, cu vreo 5 kinderi la CV
Eu, cu capul plin de teorii si articole citite
Ea, femeie cu scoala vietii, corecta si foarte bine intentionata
Deci? . . .


Ce nu mi-a mai placut la medic a fost banda de masurat, un plastic lung, desenat, lat de vreo 20 de cm, cu care a masurat-o pe Ana direct pe piele, ca pe restul de cateva sute de copii care-i mai calca in cabinet, fara sa-l stearga inainte cu nici un dezinfectant. La fel stetoscopul si cantarul
Iar mi-am amintit de vizita de la 10 zile

Acestea fiind spuse, am facut iarasi pe desteapta, I'm sorry for that (nu stiu eu "mai bine decat medicii", dar am totusi dreptul - daca nu cumva si datoria - de a ma documenta si deci, de a-mi forma o opinie)

Cu toate ca nu se stie exact . .

Pentru ca au trecut trei luni de la nasterea ei,
Ana implineste un an . .
Te adorăm, mogaldeata mica :)

Because

Realizarile Anei

O pun in patut cu capul spre nord,
o gasesc spre sud
180 de grade in plan orizontal - e ceva pentru un bebe

Ma trage de paaarr...

Facem avionul, pentru ca de-acuma se tine bine

Nu mai doarme la plimbarea de seara decat daca colindam mai mult de o ora.

Nu mai vrea sa stea pe spate, da sa se ridice, se cazneste . . :)

A cam renuntat la suzi, o mai solicita doar la adormire, ca pe un fel de catalizator de somn, dupa care o lasa in cadere libera

Sustinuta de maini, se incordeaza si se ridica in picioare

Toate astea le face bebita noastra; sunt fapte de maxima importanta, si trebuie trecute in catastiful vremurilor
Nu de alta, dar eu am o putere de uitare fantastica (fericiti cei saraci cu duhul?) si cum am uitat deja trei sferturi din "ale sarcinii" si n-au trecut decat trei luni de atunci, cu siguranta voi uita si din ale Anei prime realizari
Peste un an nu voi fi capabila sa-mi amintesc "CE, la cat timp facea"

Am observat si in anii de jurnal pe hartie (superba ocupatie, si mult mai autentica decat blogging-ul). Caietele, chiar si paginile anterioare erau pentru mine o uimitoare surpriza. Imi citeam jurnalul ca pe o carte noua, scrisa de altcineva. Ma distra chestia asta . .
Mi-am obisnuit sotul, surorile si pe mine insami cu delete-ul mental de care sunt capabila.
Acum nu mai sufera nici ei la cate un "Ai putut sa uiti asta??"

Originea universului - who the bip cares?...

O spun cu cea mai mare sinceritate:
nu ma intereseaza originea universului. Nu cu pretul vietii
Ma framantau si pe mine intrebari dinastea fara raspuns pe la 14 ani, dar pana pe la 25 m-am linistit

Da, cu siguranta universul are inca in maneca mult mai multe decat vedem si cuprindem cu mintiuca noi astazi, si da, misterele inca neelucidate au o forta de atractie fantastica. Dar nu mi-as sacrifica existenta (pe a mea si a celor dragi mie) pe altarul stiintei sau a evolutiei.
Nu azi, nu eu, nu acum cand viata mea e magenta

Avraam a fost acela gata sa-si injunghie fiul pe piatra altarului "Just becouse God sayed so"
A . . . sincer, in locul lui . .

Big Bang Ca Refulare sau Curiosity Killed The Cat

N-am timp sa scriu acuma din pacate, si e si in plina zi, un moment din cele 24 de ore, care pentru mine nu este foarte creativ
Totusi,
nu ma pot abtine sa nu-mi imaginez un tocilar necajit, oropsit si frustrat, care in lipsa puterii de a dezvolta relatii normale si o viata normala "pe faţă", incepe si ţese planuri de razbunare universala, ca paianjenul in coltul lui de umbra...
Lasa ca va arat eu voua, lasa ca va distrug eu, eu voi fi in spatele intregii masinatii si voi habar n-o s-aveti..

Asa trebuie ca arata cei 2-3 oropsiti ai soartei, care - negasindu-si locul in viata asta, fara mangaierea unei femei-familii, si cu siguranta inca virgini, si-au scobit o hruba la 100 m sub pamant si ranjesc unul la altul de propriile blestemăţii

"Sa descoperim originea universului", "sa aflam cum a aparut totul"
Numai sa nu aflam imediat cum a disparut totul
Multe civilizatii trebuie ca au disparut asa, din curiozitati dinastea patologice fata de natura.
CURIOSITY KILLED THE CAT!

Citeste aici despre experiment
http://www.theage.com.au/news/opinion/a-whizbang-experiment-with-a-serious-downside/2008/04/12/1207856917065.html
(nu stiu sa adaug link in pagina si n-am timp sa caut acum)

Oricum, termenul e maine 10 septembrie "The day of the red button"

Ma mir ca "a rasuflat" experimentul asta in presa, pentru ca de obicei de fazele astea, noi fraierii de rand care ducem "o viata de rand" langa o familie "de rand", aflam la zeci de ani dupa ce s-au intamplat SPECIALITATILE

Ce deosebiti sunt ei si importanti, iti dai seama, cum are el puterea sa apese pe un buton si sa pulverizeze intreaga planeta.
Na, mai radeti de mine?
Na, mai sunt cel mai neputincios?

Cineva care are acasa un sot induiosator de bun si un copilas superb care abia a inceput sa gangureasca, n-ar freca menta sub pamant, sa scociorasca in maruntaiele existentei cu riscul de a o distruge, sau macar cu siguranta a o mutila
Cum face "stiinta" in ultima vreme

Cate deserturi sunt martori tacuti la atatea jocuri ucigator de toxice
Cate funduri de ocean,
Cate straturi atmosferice
Se pare ca nu ne mai ajunge sa scrijelim vopseaua de pe jucarie, nici macar sa-i scoatem bateriile.
Acuma am ajuns la suruburile de pe dedesubt, deja desfacem rotitele de la interior. . . ce interesant

Planeta noastra e o broasca dezmembrata pe masa de disectii.
Moare incet, se stie . . .

Copilul nu-i al meu

Sa fie clar
Nu-mi apartine
Nu fac ce vreau cu el
Nu e obligat sa ma iubeasca, asculte, urmeze
Nu "eu l-am facut - eu l-omor"
Nu il voi avea mereu langa mine
ca acuuummm...
Nu e al meu,
chiar daca eu l-am nascut
atat de dulce

Te lepezi de Satana??

Tocmai mi-am trecut copilul din starea pura de ateu in cea de membru religios, si din cele 5 mari ale pamantului, am ales crestinismul. Am trecut cu totii printr-un ritual interesant, cu accente mm.. surprinzatoare si chiar .. creepy, am putea spune pe ici pe colo
Banuiesc ca vreti "poze"
Imediat

L O V E

Cred ca suna plat, dar pentru mine e ceva arzator, si trebuie sa ma destainui:

Imi iubesc copilul
E un copilas micut, cu ochisorii vii, care se uita dupa mine prin camera
Care zambeste duuulce si spune "Cheee..." cand - schimbandu-i scutecul - ma uit in ochii ei si ii spun ca o iubesc
Intinde gatul peste umarul meu si scoate inainte o barbie mica, fina si ascutita, la fel de curioasa ca ochisorii aia mirati, deschisi larg de parca ar zice "Deci asa e in lumea asta . . . "
Ea vede pamantul pentru prima data, ma vede pe mine si pe tatal ei . . .
Prima oara simte vantul pe obrajori mangaierea mamei, caldura unei paturici pufoase

Ce expresie dura cand sanul s-a lasat asteptat! Pumnisorii stransi ridicati completeaza imaginea bebelusului hotarat, aproape incruntat, cu privirea atintita, dand din picioruse marunt, cu necaz :))
Apoi incet - incet pumnisorii se destind, se lasa jos armele . . bebelusul e satul

"Rrrrleeei..." daca n-ai auzit asta nu poti incepe sa inveti bebeluseasca

Stem la superlativ

Vara asta chiar am facut cura de pepene rosu. Imi pleznesc sanii de lapte peste noapte de la un sfert de pepene, si n-are colici deloc bebita.
In schimb am patit-o cu vinetele, vad ca cu ele nu ma impac deloc. A facut Ana o iritatie la scutec de n-am mai stiut ce sa ma fac, vreo 5 zile, cu toate petrinele si balsamurile de honolulu.
Pana la urma tot maica-mea m-a scapat cu o "pomada"
Facuse scaun acid de la nenorocitele de vinete

Sambata avem botezul, sintem la Sibiu, cu pregatiri, tam-tam ...

A, uitam sa va zic vestea: mi-a venit stemul. A recoltat 110 ml, si ne-a iesit greutatea pacientului receptor 108 kg!
Vreau sa spun ca am ramas cu gura cascata!
Oau, sunt eu norocoasa de felul meu, dar se pare ca fiica-mea ma intrece :) )
Normal, Doamne-da sa n-avem nevoie niciodata de ele

Infanrix hexa

(Nu, nu m-am apucat de chineza veche)


Ca sa vezi ce probleme au parintii de bebelusi:

Se apropie aniversarea a doua luni de cand Ana a iesit pe lume..
Bun. Tot atunci, trebuie facut si un vaccin. Dar stai, ca nu e doar un vaccin simplu, pe care te duci sa-l faci la 2 luni . . naaa, nu stii nimic!
In primul rand nu e vorba de un vaccin, ci de O SCHEMA DE IMUNIZARE, cu mai multe vaccinuri, din care unele se mai si repeta, si toata chestia asta se intinde pana la doi ani (in prima faza), ca sa se incheie cu totul pe la 14 ani.
Adica o serie intreaga de injectii pe care le face copilasul tau la 2, 4, 6, 8 luni, la un an, un an si 2 luni.. etc

Si inca o chestie, CE FEL de vaccin ai ales?
Cum adica, sunt mai multe feluri? Si EU trebuie sa aleg??
Adica cum, il faci doar pe ala gratuit de la stat?
Ooo.. slabutz, pai acuma sunt alea smechere, cu extraoptiuni, cu 6 radacini (pardon, tulpini), airbag, vopsea metalizata . .
Si nu le faci doar o data, ci se reiau de cateva ori, in mai sus amintita schema . .
Unele contin virusul viu, altele virusul mort - ti se ridica parul pe spate.

Bun. Pe cand te hotarasti si te duci sa-l iei, hopa, ca nu se mai gaseste pe piata, nu-l mai au la depozite.. Fa-ti-l rost de pe unde poti. Cauti cu indarjire, rascolesti Bucurestiul, la un moment dat auzi ca il au intr-o farmacie in Targu Mures!!? omg ce ne facem . . .
Pana la urma il gasesti, dar cand sa-l iei, mai apare o informatie. De fapt nu ca nu mai este, ci a fost retras.
A fost retras ?? Cum adica??
"Pai contine nu stiu ce solutie de aluminiu . . "
What?? Pai pediatrul nostru ni l-a recomandat pe asta . .
"Da, probabil ca nu stie".

Ok, deci ce vaccin facem??
Imi place la nebunie sfatul asta intelept "Urmati cu strictete indicatiile medicului dvs"
Dupa principiul asta si in sarcina ar fi trebuit nu doar sa imi scot din cap complet ideea de a naste in apa, ci poate sa-l mai si dau in judecata pe ala care se ocupa cu asa ceva.
Si sa las naibii internet explorerul, daca se poate sa-l si dezinstalez . .

Am mai spus-o, sau doar am gandit-o de zeci de ori?
De cand cu sarcina, detest medicii.

Am uitat sa spun (pentru cei ca mine care au ramas uimiti cand au aflat), ca un vaccin costa doua sau trei milioane. Ma exprim in moneda noastra veche, pentru că toţi gândim incă "in ea" :))

Eroul meu mic . . .

La nici o luna, sau cam pe-acolo

U f f f . .

Greu!
Azi a fost ca niciodata, GREU!
E 4 jumatate dup-amiaza, si abia acum a dat Domnul sa atipeasca umpic gazulica. De dimineata de pe la 10 nu s-a linistit nicicum, imediat ce ma indepartam la 3 pasi de ea, incepea sa scartaie :((
Asta asa, ca sa vad si eu prin ce trec altii, si de ce m-a scutit pe mine D-zeu :))



In alta ordine de idei, aseara am vazut-o prima data jucandu-se. Dadea cu mana la copitele renului, (care au niste clopotei discreti inauntru) si se băga cu totul sub el :)))
Scumpa mica, de-acuma incepe distractia!

P.s. Au trecut . . 12 minute, si bebiţa s-a trezit! Heelpp . . .
Ţuca mica, am un proiect de facut azi
Si n-ar fi problema ca se trezeste, ci ca scartaie . . .

Ce ti-a iesit?

Faceam in adolescenta teste psihologice cu o pasiune navalnica
Dar nu asa . . ca fetele de doi lei, din revista Bravo, ci mergeam la biblioteca Octavian Goga la sala de lectura, luam volumul folosit de profesionisti, si ma adanceam in el cateva ceasuri bune . .

Acuma sunt curioasa ce fel de caracter/temperament dezvolta fiica-mea. Intaia mea nascuta . . .
E atat de duuulce fiinta asta! ...(acuma) :))
Nu, serios, sunt atat de curioasa ce fel de personalitate va avea. Indiciile pe care le avem pana acum trimit spre tatal ei, un "om bun" si cu asta am spus tot. Nu m-ar deranja sa fie asa, oricum rezultatul cvasi-final va fi un melanj intre elemente . .
Daca o sa fii ca tati, las' ca te invata ea mami sa fii si rea :)))
AM ZIS!

Veselie la 4 dimineata

Programul bebitei acuma, la o luna si trei saptamani, este cam asa:
(pentru cine n-are bebelus, cred ca pare ceva desprins din basme. Pentru cei implicati, este cat se poate de real)

Pe la 7 seara iesim afara la plimbare (de multe ori fara tati, pentru ca el n-a ajuns inca acasa) .. si ne plimbam pana pe la 9.
Apoi intre 10 si 11 facem baita, masaj, desfundam nasucul, papam... si pe la 12 Ana e deja in ţara viselor
Doarme linistita fara intrerupere pana pe la 4-5, chiar 6 mai nou. Papam, (mai mult dormind amandoua) si inapoi la somn pana pe la 7-8 dimineata.
Iar de aici incolo, se cam faramiteaza orele, in timpul zilei avem un program "la liber". Plimbari scurte, papa si din ora in ora (cum a fost alaltaieri, cand a vrut tzitzi la 13, 14, 15 si 16 dupamiaza) Oricum, ziua nici nu mai doarme asa mult, sta si cateva ore treaza, timp in care se uita dupa mine prin casa :))

La trezirea de la 4 noaptea, bebitza noastra e cea mai fresh. E odihnita dupa ce a dormit bine, si veselaaa.. si asta in fiecare noapte. Cand ne sculam la ea si in timp ce-i schimbam scutecul, zambeste la noi cu toata fatzuca, mai-mai sa-si dea drumul la râs, da din picioruse energic si se rostogoleste de pe o parte pe alta ca un titirez mic si hazliu.

Trezire delicata
Sa nu va imaginati ca trezirea asta se face ca in filme, ca cei doi parinti dorm linistiti si dintr-o data sar din pat la zbieretele bebelusului flamand.
Nici vorba de asa ceva.. bebita noastra e mult mai subtila. Ea, cum doarme linistita de nici nu-i auzi respiratia, incepe numai sa ofteze, sa se intiindaa.. apoi o auzi cum inghite in sec si "amuşineaza" dupa tzitzi.. incepe sa se foiasca, da din picioruse.. si toate astea alcatuiesc un concert soptit incetisor, fara sunete stridente.
Iti dai seama ca la doi "oameni mari", dintre care unul rupt de oboseala si celelelt cu somnul greu de fel, le ia ceva pana sa-i trezeasca niste fosnete catifelate de bebelus linistit. Ma intrebam . . . oare bebitza de cat timp se foieste pana o receptez eu? Probabil de-aia si e saracuta asa vesela la intalnirea noastra de la 4 noaptea. Zice in gandul ei
"Eeeii... am reusit sa-i trezesc, nu raman nemancata pana dimineaţă!"

Cel mai dulce coleg de camera

dormitul cu bebe cred ca e "the best part"

nu stiu daca am trait o chestie mai dulce pana acuma in viata mea . . :)

Sclipesc margelutele

Un moment de tresarire a fost cand bebelusul mic, inchis in sine, crezandu-se inca in uter, aude voci in jurul lui, si dandu-si seama de schimbare ... DESCHIDE OCHII !

Ceva in tine tresare cand ii vezi ochisorii aia mici ca niste margelute, sclipind de sub pleoapele care clipesc in reluare..

Apoi a fost momentul cand ai simtit ca ochisorii aia mici, inca nesiguri, incep sa te distinga printre umbre si lumini, incep SA SE UITE LA TINE

Dupa alte cateva zile.. omuletul tau incepe sa zambeasca.. incepe sa scoata sunete cristaline ca un clopotel.. te afli la originea vietii, esti martorul ei.

Stiti dece nu e buna capăţâna de usturoi care a dat lastari verzi, nu? Pentru ca atunci deja cateii dinauntru se vestejesc, nu mai sunt proaspeti si cruzi . .

Eu sunt capăţâna de usturoi

Am dat lujeri noi, deja ma vestejesc . .

Ma apropiu de treizeci, inseamna ca . . .

Simt ca deja a inceput generatia "lor". Huh, pot sa pun mana pe el, l-am prins! E exact momentul dintre a fi "adolescentul rebel, cu viatza inainte" si "tataie"

Un fel de "marginea ploii" pe care vroiam eu mereu s-o vad . . .

Abia aşteptăm

Si ca sa contrazic cele spuse deunăzi mai jos, (legat de programul zilnic al lauzei) trebuie sa spun ca ne-am luat bilete la Massive. Nu, dar chiar nu se putea. Asa ca traiasca bunicile iubitoare de bebelusi si congelatorul cu laptic! Ne asteapta gazonul de la A, (pt ca de la Depeche incoace am hotarat: daca mergem la un concert, apoi concert sa fie, nu auditie muzicala). Nu poti trai un concert din tribune, unde esti privit ciudat daca te ridici in picioare (fara sa mai ai si alte manifestari), si esti rugat politicos sa te dai mai asa, ca le iei peisajul celor din spate (care bineinteles, stau TOTI jos..)

E o senzatie asemanatoare cu cea de la gradinita, cand ne punea pe toti sa stam nu stiu cat timp cu mainile la spate :))))
Nu, serios, poti "vizualiza imaginea" cu o sala intreaga de copii stând pe scăunele Cu Mainile La Spate ? B z z z

P.s. Sunt genul care scrie cu multe paranteze, nu? Enervant, stiu...

Râde bebiţa!

Bebitza lu mami isi tine bine capul si corpul drept cand o tinem pe umar la ragait.
Rade cu cine stie s-o faca sa rada :))
(respectiv mama-soacra, tati, si fata aia priceputa la bebelusi cu care ne-am intalnit azi. Cu mami doar zambim strengareste cand avem chef)
Eu stiu de pe acuma ca ai mei il vor ADORA pe tati, iar eu voi fi buna de papa, caca, si rezolvat problemele cu diriga :))

Dece e asa? Pentru ca tati e intr-adevar bun de iubit. E facut sa iubeasca, si astfel va fi intodeauna adorat
Simt nevoia sa-i inchin un imn
pentru ca e sotul si taicul ideal
I-am povestit eu la Ana asta mica a noastra, ca a nimerit o repartitie destul de buna, si ca o sa-i placa cu noi. Tati e minunat, se joaca cu copii si nu-i cearta niciodata, si mami e aparatoarea lor

Tati, for the first time..

Cica se umple ca laptele pagina, ma rog eu nu prea am dat mana total cu tehnologia asta de vf. Apar si eu in calitate de tati, sunt ff mandru de ţuca noastra, tocmai acum se umple bidonelul asta mic cu lapte. Cum e imbracata in alb, si a luat forme mai rotunjoare asa-mi seamana.
Daca iei un pet de 2.5 litri si ii pui un "pepes" zici ca-i o bebitza.
Mami cica sa apar si eu pe-aici, dar ea vroia sa ma trimita pe undeva singur tot pe-aici pe-undeva, dar am refuzat.

Ce mai faci, Alex?

Copilasul s-a saturat de laptic si adoarme la san. Dupa ce ragaim, mai dam laptic afara si mai scâncim de doua ori, adoarme. O pun in patucul ei si incep fuga contra cronometru prin casa:
am doua ore la dispozitie - CE SA FAC INTÂI??
Variantele sunt multe, dar se invart toate in aceeasi familie "semantica". Pot:

sa mananc (in bucatarie)
sa ii spal hainutele din lighean (in baie)
sa gatesc ceva ca vine Stefi acasa flamand (in bucatarie)
sa sterg pe jos ca e gresia alba si sare in ochi orice fir de nisip (in baie, bucatarie, si pe hol)
sa pun o tura la masina (in baie)
sa sterg praful, ca zici ca-l cerne cineva dinadins (in sufragerie)

s-o sterilizez pe Suzi (in bucatarie)

sa mai citesc din Mama si Copilul, ca Dr. Spock m-a speriat cat e de groasa (in bucatarie, sufragerie sau dormitor) ...

Si uite asa a iesit un crochiu de program zilnic
In afara de ultima chestie care aminteste de oarecare preocupari cerebrale, restul...
Azi asa,
ieri asa,
maine sigur tot asa...

Oi fi io mai ciudata, da nici in sarcina, si nici acuma la o luna, nu ma prea intereseaza "cu cine seamana" la modul fizic
Nici in adolescenta mea (indepartata deja, oh God!) nu ma preocupa "ce ochi are", daca era blond, sau... whatever

Sa revenim.. in sarcina n-am facut combinatii imaginare de "sa fie nasul meu cu parul luui, ochii lu tati si sprancenele de la bunica dinspre mama"
In schimb aveam o mare intrebare curioasa legata de temperament.
Ce fel de om o sa fie fica-mea?
Intelegatoare ca ta-so, sau catâr ca mine.. obraznica ca mine sau om cu bun simt ca tati?
Dar oare o combinatie de bile albe de la amandoi nu s-ar putea?

Si inca un gand care ma bate: cum o sa formez eu copilul asta? O sa trebuiasca educat... OMG!

RATUSCA CORECTA

Uite=o, ce scumpa e.. RATUSCA CORECTA

Al doilea mesaj
A doua senzatie este ca asa (pe un blog) parca devine nesigura limita dintre privat si "deschis publicului"
pt ca eu cand ma apuc de scriiis... apoi scriu
Hm . . o sa vedem si asta cum ne prinde
Si nu stiu sa pun o fotografie, pentru ca vreau sa vedeti ce bebita frumoasa am eu cu Stefi, de o luna si o saptamana

Primul mesaj
jurnal.. reluat in varianta electro :))Prima senzatie e ca imi lipseste zgarietura scrisului meu cu stilou negru,sa-mi vad literele de fiecare data diferite.. sa paginez..
Voi vedea daca ma simt in elementul meu asa, sau revenim la paper style